Colțul meu de desfătare

Posted on by racoltapetru6

Sunt convins că ați auzit de Diego din Carpați. Nu, nu vă gândiți la Diego Armando Maradona sau la varianta lui mioritică, ”Maradona din Carpați” – alias Hagi -, regele fotbalului românesc. Dar tot despre un rege e vorba: regele amenajărilor interioare din România, dar și din Ungaria și Slovacia. Este aici, printre noi, și nu trebuie decât să-l descoperim pentru a ne face viața mai frumoasă, după cum ne dorim și cât de mult ne duce imaginația.

 

Chiar dacă nu aveți încă o idee despre cum ar trebui să arate interiorul casei tale, locul în care îți petreci cea mai mare parte din viață, lasă-te pe mâna lui și vei fi surprins de ceea ce o să iasă. Eu așa am făcut, iar acum mă simt de parcă trăiesc într-un mic paradis pe care nu mă mai satur să-l admir. Meritul revine angajaților de la DIEGO, care m-au sfătuit în privința designului și a materialelor de care am nevoie.

 

Începând de la parchetul laminat Woodstep și continuând cu covoarele moderne Tulipo, ale căror modele m-au fascinat prin varietatea de culori vesele, prin efectul 3D și al contururilor tunse manual. Am găsit aici, de asemenea, mochetă și covoare PVC, perdele și draperii pentru toate camerele, precum și accesoriile aferente. Inițial, am crezut că-mi voi decora pe rând fiecare cameră, pe măsură ce voi avea banii necesari. De aceea am fost plăcut surprins când mi-am dat seama că-mi pot permite să-mi amenajez tot apartamentul, datorită prețurilor avantajoase și consilierea profesională gratuită venită de la personalul magazinului. De gratuitate am beneficiat și la tăierea pe dimensiuni, tivire și sufilare.

Casa mea nu mai e doar un loc de odihnă și recreere, ci a devenit un prilej de desfătare și mândrie, mai ales când sunt felicitat de prietenii sau vecinii care îmi vin în vizită. Mulți dintre ei au ales să-mi urmeze exemplul și să-și redecoreze locuințele, mai ales când au aflat cât de simplu este dacă apelezi la cei mai buni. Le place camera albastră, dar și cea roșie, iar culorile le insuflă stări de spirit benefice, ca și mie de altfel.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2016

Eunucul: Iza (IV)

Posted on by racoltapetru6

Reacțiile bărbatului s-au manifestat în mai multe etape, iar Iza se temuse de ce-i mai rău. La început a fost neputința, redată prin lacrimi și suspine, precum ale unui copil care și-a pierdut jucăria cea mai de preț. Femeia încercă să-l mângâie și să-i șteargă lacrimile, dar fu respinsă brutal. Atunci se gândi că poate ar fi mai bine să-l lase singur, evitând eventuala jenă pe care ar fi posibil să o simtă din cauza slăbiciunii arătate. De aceea a ieșit afară și s-a postat atentă în spatele ușii.

Câteva sunete suspecte au făcut-o să revină în grabă. Romi devenise violent și reușise să se dezvelească printr-un efort deosebit în mobilizarea brațelor. Își pipăia porțiuni ale corpului și, în special, în zona intimă. A fost nevoie de intervenția hotărâta a Izei, pentru a-l împiedica să-și facă rău.

– De ce m-ai adus aici?, se răsti bărbatul înfuriat. Nu vezi că nu mai sunt om? Am ajuns o ciudățenie de râsul lumii! Cine ar mai putea să trăiască în starea asta?

Se părea că faza asta violentă era cea mai periculoasă, dar femeia îl înfrunta cu răbdare. Nu știa că depresia ce va urma, îi va pune probleme mai mari. Omul obosi repede și își schimbă tonul.

– Te iert, că nu ai cum să înțelegi, îi vorbi uitându-se rugător la ea. Ești femeie și nu știi ce-i în capul unui bărbat. Îți dau, însă, prilejul să repari răul făcut. Trebuie să mă ajuți!

– Fac orice-mi stă în putință, răspunse Iza cu speranță.

– Văd că ai tot felul de ierburi pe aici. Sigur cunoști și din alea otrăvitoare. Dă-mi-o pe cea mai tare și-ți voi fi recunoscător!

Femeia oftă dezamăgită, dar apoi zise răspicat:

– Ascultă la mine! Te-am cărat cu greu, de era să-mi dau sufletul. Te-am pansat și te-am îngrijit zile la rând, iar acum, când, printr-un miracol ai revenit la viață, vrei să dau cu piciorul la tot și să mă transform într-o criminală? Niciodată! Taci și te adaptează la noua situație, că au mai fost bărbați tineri fără sculă între picioare și au trăit fericiți până la bătrânețe. Bine că poți să te piși.

– Nu mă cunoști, Iza! Eu am trăit doar ca să iubesc femeile, ăsta a fost scopul vieții mele. Cum să o mai fac de acum înainte?

– Schimbă-ți prioritățile, asta să faci! Nu ai de plătit niște polițe?

Romi încercă să asimileze sfatul femeii și își opri jeluirea, în timp ce aceasta realiză că asta-i calea pe care trebuie să marșeze.

– Sunt sigură că nu ești un om care se lasă călcat în picioare fără să reacționeze. Cei care ți-au făcut asta, trebuie să plătească. Te cred mort și ai tot timpul să-ți pregătești răzbunarea. Eu am să fiu alături de tine, pentru că știu prin ce ai trecut. Cu adevărat îți spun: viața mi-a fost o tragedie cumplită și nici nu pot să dau vina pe cineva. Mi-am făcut-o singură și merit să fiu o paria a societății.

Privirea Izei era tulburată de amintiri, iar Romi se simți atras de povestea ei. După un oftat prelung, femeia continuă:

– Am fugit de acasă de cum am terminat liceul, lăsându-mi părinții îndurerați și fără vreo explicație. Eram fascinată de libertate, de dorința de a mă descurca pe cont propriu, fără să-mi spună ai mei ce trebuie să fac, mai ales că eram unicul copil dintr-o familie respectabilă. Șase ani m-am depravat prin bordelurile din Italia, culcându-mă cu tot felul de oameni, fiind umilită și bătută de traficanții de carne vie. Degeaba încercam să adun bani și să mă întorc ca o învingătoare. De fiecare dată intervenea ceva neprevăzut și ajungeam iar lefteră. Am rămas însărcinată de mai multe ori și am avortat. O singură dată am născut și am vrut să păstrez copilul, dar mi-a fost răpit după naștere, ca să nu am probleme la produs. În cele din urmă, cineva m-a ajutat să revin în țară, cu condiția să-i rămân printre sclavele lui sexuale. Am acceptat, doar n-aveam nimic de pierdut.

Încă un oftat și o pauză de reculegere.

– Viața mea nu s-a schimbat în mai bine, ci doar clienții erau alții. Am încercat să fug din Baia Mare, unde mă ținea peștele. Îmi era dor de ai mei și voiam să le cer iertare. Ajunsă în Sighet, am aflat că mama murise de inimă rea, iar tata se împușcase apoi cu pistolul din dotare, că era polițist. Îi am pe conștiință și nu mi-o pot ierta. Mi-a fost rușine să-mi deconspir identitatea și totuși oamenii peștelui meu m-au găsit. A urmat bătaia obișnuită și promisiunea că a doua oară mă omoară cu mâna lui. Dar mie îmi era totuna, așa că am fugit din nou. Nu mai suportam societatea, iar retragerea în mijlocul pădurii mi s-a părut cea mai bună soluție. Măcar să mor într-un loc liniștit și frumos, departe de ispitele lumii.

Femeie, ești frumoasă!

Posted on by racoltapetru6

Ești frumoasă când ești tristă,
Ești frumoasă când zâmbești,
Când verși lacrimi în batistă
Și atunci frumoasă ești.

Ești frumoasă când ești goală,
Ești frumoasă îmbrăcată,
Ești, când stai la mine-n poală,
Frumoasă ca niciodată.

Ești frumoasă dimineața,
Ești frumoasă când visezi,
Chiar și când te lupți cu viața
Ești frumoasă, dar nu vezi.

Ești frumoasă când îți pasă,
Ești frumoasă când mă cerți
Nici nu știi cât de frumoasă
Poți să fii atunci când ierți.

Ești frumoasă când vorbești,
Ești frumoasă când respiri
Doamne, ce frumoasă ești
Când mi-alergi prin amintiri.

Ești frumoasă-n vis, în gânduri,
A mea inimă ți-e casă,
Te aștern în aceste rânduri,
Să rămâi mereu frumoasă!

Preluată de pe blogul  Elenei Braga

Repere mioritice

Posted on by racoltapetru6

A devenit un obicei ca, de fiecare dată când trec prin București, să-mi vizitez doi dintre bunii profesori care mi-au ghidat pașii în ultimii ani de școală. Au ieșit de mult la pensie, dar tare se mai bucură când le trec pragul și ne amintim împreună de acei ani frumoși. Însă cea mai mare plăcere o trăiesc când îl surprind cu câte o mică atenție pe Costaș, profesorul de limba română. Nu e ceva costisitor și nici ostentativ, ci mai degrabă o mică bijuterie făcută de artizani din nordul țării, care reprezintă o parte din sufletul celui care a creat-o, dar și un simbol al zonei de unde provine.

Prima dată i-am dus două clopuri oșenești în miniatură, migălos meșteșugite, împodobite cu pene și mărgeluțe colorate, exact cum se poartă încă în Țara Oașului pe la nunți. Le-am găsit în Negrești, iar profesorul le-a expus apoi cu mândrie în vitrina din biblioteca sa. Mi-am dat seama că-i pasionat de astfel de creații, iar la următoarele întâlniri am continuat să-i îmbunătățesc colecția, tot cu obiecte în miniatură, reprezentând alte piese de artă populară în miniatură, cum ar fi opincile, iile, ițari, fântâni cu cumpănă, cruci, farfurii împodobite, ouă încondeiate, mori de apă, care din lemn sau un cuplu de moroșeni îmbrăcați de sărbătoare.

https://i0.wp.com/super-blog.eu/wp-content/uploads/DSC_0157.jpg

Vitrina domnului Costaș a devenit astfel o atracție irezistibilă pentru vecini și cunoscuți din țară și, mai ales, din străinătate, care nu pierdeau ocazia să admire portrete din viața și obiceiurile românești. Apoi și foștii mei colegi au aflat de pasiunea profesorului și i-au completat colecția cu obiecte similare, din toate colțurile țării. Astăzi, misiunea noastră e mai ușoară dacă apelăm la colecții Art&Craft, unde găsim cele mai reprezentative și tradiționale suveniruri de acest gen. Aici lucrează adevărați meșteri populari, care pun o picătură de suflet în fiecare produs românesc, pentru a-l transmite astfel către cei ce le așteaptă cu nostalgie.

 

Domnul profesor e din ce în ce mai bătrân și se mișcă tot mai greu. Însă e la fel de mândru și fericit de fiecare dată când își arată vitrina cu bijuteriile de suflet, de parcă toate ar fi vii și ar comunica printr-un limbaj atât de popular. Le-a și fotografiat pe fiecare în parte, încărcându-le pe internet, pentru a le arăta prietenilor din depărtare. Asta mi-a dat o idee pentru viitoarea mea vizită. Îi voi confecționa câte o husă pentru laptop și mobil, amândouă făcute din pânză și brodate cu motive naționale sau chiar reprezentând o poartă maramureșeană.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2016

Buchetul de azi

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

*  – Frate, te-ai angajat?
– Da, sunt vârcolac la o brutărie.
– Cum adică?
– Vâr colacii la cuptor…

* I: – Se poate face sex într-o zi de doliu național?
R: – Da, se poate, dar numai cu soția, ca să fie trist.

* Logică:
Dacă o doamnă are inel pe mâna stângă, aceasta înseamnă că ea e căsătorită.
Dacă are inel pe dreapta, aceasta nu înseamnă nimic.
Dacă doamna are inel și pe stânga și pe dreapta, înseamnă că ea e căsătorită, dar aceasta nu înseamnă nimic.

* Polițistul către un șofer tras pe dreapta:
– Vă rog să coborâți din mașină!
– Sunt prea beat, urcați dumneavoastră…

* Un terorist intră într-un petshop și strigă:
– Am o bombă, în 30 de secunde să fiți toți afară!
Din fundul magazinului, o broască țestoasă:
– Să mori tu!

* După ce a mâncat, Bill Gates a cerut nota de plată.
Pe lângă suma consumată, acesta a mai lăsat un bacșiș de 5 dolari. Când să plece din restaurant, Gates a vrut să salute chelnerul, însă acesta avea o privire destul de ciudată, așa că l-a întrebat dacă totul este în regulă. Bill Gates:
– Ce s-a întâmplat?
Chelnerul:
– Nimic. Sunt doar uimit de situație. Săptămâna trecută, fiica dumneavoastră a fost în restaurant și eu am servit la masa ei. Pe lângă nota de plată, ea mi-a lăsat un bacșiș de 100 de dolari. Așa că nu înțeleg. Cum este posibil ca dumneavoastră, tatăl ei, cel mai bogat om din lume, să lăsați doar 5 dolari?
Pe fața lui Bill Gates a apărut un zâmbet:
– Ea este fiica celui mai bogat om din lume, eu… sunt fiul unui tăietor de lemne.
Chelnerul nu a mai avut cuvinte.

* Cu un psiholog e greu să te contrazici: tu îi arunci o idee – el, imediat, un diagnostic…

* O femeie vine la preot și se plânge că soțul o înșală. Preotul îi spune:
– Nu cred una ca asta, el este un om cumsecade…
– Da părinte, așa pare, dar am dovada, și scoate din geantă o pereche de chiloți de damă.
– Am să-l chem și am să discut cu el, spune preotul, apoi luă chiloții în semn de dovadă și îi puse în buzunar.
Când preotul ajunge acasă, copilul îi cere bani pentru înghețată. Aflat deja la masă, el își roagă nevasta:
– Maria, umblă te rog în haina mea, parcă aveam ceva mărunt.
Se duce Maria, bagă mâna în buzunarul hainei și găsește chiloții! Îi ia, apoi se apropie de soț și îl sărută:
– Nu știam, dragule, că mă iubești atât de tare încât să umbli cu chiloții mei la tine!

* Un cetățean merge cu taxiul. Ajuns la destinație, întreabă:
– Cât mă costă?
– 20 de lei.
– Nu vrei să mergi puțin înapoi?, fiindcă nu am decât 18 lei…

* Un tip, într-o librărie:
– Bună ziua, aș dori să cumpăr cartea ”Cum să luptăm împotriva pierderii memoriei”.
Vânzătoarea:
– Nu pot să cred!!! Iar??

* Bărbatul vine acasă beat. Se târăște până în dormitor, se dezbracă pe-ntuneric și-i zice nevestei:
– Când începi să urli? Că nu pot să nimeresc patu’…

* Un scoția se plânge cumplit din cauza unei măsele. Văzându-l, un călător îl întreabă:
– Te doare măseaua? De ce nu te duci la dentist?
– N-are rost. Mai rabd un pic și scap. Peste 4 ani termină fiul meu stomatologia.

Meseriașii știu de ce

Posted on by racoltapetru6

Îmi fac mea culpa și recunosc că nu mă pricep la curățenie, dar îmi place să fie curat în jurul meu. Să nu credeți că e atât de simplu, fiindcă și această meserie își are secretele ei, scule moderne și consumabilele cele mai potrivite. Menajera care vine la mine știe acest lucru și îmi arată de fiecare dată motivul pentru care face anumite alegeri.

logo_marketonline_mic

Am fost intrigat, de pildă, de ce își aduce aspiratorul de acasă, în loc să-l folosească pe al meu, că doar e nou și puternic. A zâmbit înțelegătoare la întrebarea mea și mi-a explicat precum unui elev neștiutor: o fi aspiratorul meu mai scump și mai mare, dar nu e sănătos și nici foarte eficient. Pe când al ei se bazează pe o tehnologie inovatoare cu filtrare prin apă. E vorba de un Rohnson Aquatech R144 și ea a fost prima din localitate care l-a comandat de la un Magazin online aspiratoare. Imediat a fost asaltată de alte femei din branșă, care nu voiau să rămână mai prejos.

Aspirator Rohnson AquaTech R144, Putere 1550W, Capacitate 15 L, Filtrare prin apa, Functie de suflare, Negru/Portocaliu

La prima vedere nu înțelegeam ce mare diferență poate să fie între aparatul meu și cel al femeii, și mai ales de ce trebuie să-l care de fiecare dată după ea. Dar mi-am dat seama că îl aducea nu numai pentru că aspira mult mai ușor și bine cu el – fapt constatat și de mine, de la prima demonstrație -, dar și pentru sănătatea celor din preajmă, inclusiv a mea. Rohnson Aquatech are un filtru HEPA prin care reține 99,99% din particulele de praf mai mari de 0,3 microni. Acest praf este filtrat cu apă, devenind imediat inofensiv și fără vreun risc de a mai intra în contact cu el, așa cum se întâmpla când schimbam sacul aspiratorului meu. Performanța noului aspirator se vede și cu ochiul liber: toate suprafețele rămân lună de curățenie. Deplină admirație pentru profesionalismul menajerei mele și apreciere pentru aparatele cu care lucrează.

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

Mat ajutor

Posted on by racoltapetru6

S-ar zice că șahiștii sunt oameni liniștiți și răbdători, care stau tăcuți la masa lor și analizează miile de variante ale jocului, fără să bage de seamă ce se întâmplă în jurul lor. De fapt, majoritatea, chiar așa sunt, doar că întâlnim adesea excepții care ne intrigă, indiferent că se întâmplă între cei din elita acestui joc al minții ori dintre aspiranți. Amintesc aici pe doi campioni ai ciudățeniilor și extravaganței, cum ar fi Bobby Fischer și regretata noastră Elisabeta Polihroniade, ultima renumită prin ieșirile ei violente.

Din păcate, n-am avut colegi atât de celebri, dar am cunoscut mulți șahiști cu temperament irascibil. Țin minte că jucam în campionatul județean individual, iar primii patru clasați mergeau mai departe în semifinalele naționale. Eram tânăr și fără prea multe meciuri la activ, iar, înspre final, nu mai aveam șanse de calificare. Printre ultimele partide care se mai jucau, era cea dintre doi prieteni din Vișeu.

Primul era mic de statură și nici la șah nu se evidențiase prea mult, dar în această partidă trăgea cu dinții. În schimb, adversarul lui era înalt și bine făcut, pentru că dacă ar fi câștigat partida, mergea mai departe și avea posibilitatea să obțină titlul de candidat de maestru. Torok, îl chema pe cel solid și din ce în ce mai nervos că nu își dovedește concitadinul. Noi, cei adunați în jurul lor, îl vedeam cum îi face semne clare partenerului, ca să facă o greșeală și să cedeze. Micuțul se făcea că nu aude, nu vede, și juca în continuare cu atenție. Până când au ajuns amândoi doar cu câte un nebun de culori diferite.

Firește că trebuia să se declare remiză, însă că Torok nu era de acord, iar regulamentul prevedea că după 40 de mutări, egalitatea e consemnată oficial. Torok se arăta disperat și nu voia să accepte situația, astfel că, la un moment dat, își trage pur și simplu adversarul de mână și îl scoate afară. S-au întors după un sfert de oră, micuțul find vânăt la un ochi și cu fața umedă de lacrimi. Deși era clar ce s-a întâmplat, arbitrul nu a intervenit, de frica bătăușului, care avea și o funcție înaltă în domeniul pădurilor.

Șahul artistic are o secțiune de compoziții numită „mat ajutor”, unde negrul și albul colaborează cât mai eficient și inventiv pentru a-l face mat pe regele negru. Teoretic, și în această partidă se putea ajunge la mat, dacă cineva voia neapărat să piardă și făcea cele mai „proaste” mutări. Și era o singură poziție în care se putea obține victoria, cu regele pus în colț și nebunul care să-l înghesuie. Chiar așa a și făcut bietul om amenințat, iar arbitrul a fost nevoit să consemneze victoria bătăușului. Bineînțeles că a mers la semifinale, dar a ajuns pe ultimul loc. Însă el o fi considerat că-i mai bine să fie „codaș la oraș, decât fruntaș la sat”.

Pe parcursul campionatelor la care am participat, am întâlnit multe astfel de cazuri. De pildă, unul mă avertiza că mă poate face praf în câteva mutări, dar îmi cedează partida dacă îi ofer punctul fratelui său, din aceeași grupă, care vrea să câștige și el gategoria I. N-am cedat presiunilor și nici n-am regretat. Pentru mine conta mai mult frumusețea partidelor disputate, indiferent de rezultat.

Susțin din nou că de pe tabla de șah se pot trage importante învățăminte. De data asta ar fi cum că mulți oameni așteaptă ajutorul tău, iar dacă nu-l obțin, te obligă să li-l dai. Nu trebuie să te lași înfrânt, fiindcă n-o să-l ajute prea mult, iar tu vei fi mereu călcat în picioare.

Eunucul: Iza (III)

Posted on by racoltapetru6

Era evident că tăcerea nu era o opțiune de durată și, în cele din urmă, răspunsurile trebuiau date, oricât de periculoase ar putea să fie. Mai ales că Romi devenise agitat și era pe cale să-și descopere singur rănile. Astfel că femeia se așeză la căpătâiul bolnavului și începu să-i povestească:

– Era o noapte liniștită, când Băiatu a început să latre întruna și să se ceară afară. ”Băiatu” îi zic câinelui meu, pe care l-am găsit rănit de vânători și care s-a atașat de mine după îngrijire.

– Bine, bine… Lasă asta și treci la subiect!, se răsti bărbatul, iritat de deviere.

– Câinele nu-mi mai făcuse probleme de genul ăsta, lucru ce m-a făcut curioasă. Am ieșit singură în întuneric, de teamă că Băiatu m-ar fi dat de gol. Ochii îmi sunt obișnuiți cu vederea în astfel de condiții, iar pașii m-au purtat adesea prin fiecare locușor din împrejurimi. Undeva din depărtare, cerul reflecta luminile puternice ale unor faruri, iar un sunet de portiere trântite îmi confirmă bănuiala.

– Știi ce? Nu sunt interesat de amănunte, vreau să aflu ce am pățit și cum am ajuns aici? Mă înțelegi?

– Ai răbdare, ajung eu și acolo, dar vreau să afli cum s-a întâmplat. Nu fii atât de enervant, că nu-ți mai zic nimic.

Romi încercă să se stăpânească, bombănind ceva în barba care-i crescuse binișor.

– Așaaa… , continuă ceva mai satisfăcută Iza. Mă iau eu după semnale și ajung tocmai în Râpa Ursului. E un loc periculos, unde chiar mișună urșii. Cel mai mare își avea ascunzătoarea tocmai în această grotă…

– Ceee? Sunt într-o grotă din pădure?!

– Vezi că iar mă întrerupi?, se oțărî femeia. Apoi, după o mică pauză, își reluă șirul:

– Buuun… Am distins curând voci de oameni și zgomote de crengi călcate în picioare. Erau doi și cărau cu ei ceva greu. Bine că n-am venit cu câinele, că ar fi sărit la ei și nu știu ce s-ar fi întâmplat. Vorbeau de o lopată și de șeful lor, care i-a însărcinat să îngroape „mortul”. M-am gândit imediat la crimă și urechile îmi erau ciulite precum la vulpea urmărită de ogari. Așa am auzit cum au pus jos greutatea și au început să sape. Dar frica le cam dădea târcoale celor doi și orice zgomot mai suspect îi făcea să tresară. Un urlet mai puternic de jivină le-a pus capac, făcându-i să-și schimbe planurile. ”Mă, io zic să plecăm fără să-l mai băgăm în groapă. Oricum o să-l mănânce sălbăticiunile, iar șefu’ n-o să știe”. O propunere ce a fost primită cu bucurie de tovarășul lui. Au abandonat acolo încărcătura și s-au grăbit înapoi, iar după puțină vreme am auzit mașina plecând.

Iza se opri pentru câteva clipe, de parcă încerca să-și amintească mai bine. De fapt își căuta cuvintele potrivite, iar bărbatul se temea să mai intervină. Femeia continuă aproape șoptit:

– M-am apropiat cu inima strânsă de sacul negru ce se distingea cu greu în vale. L-am deschis mai bine, iar înăuntru am dat de trupul unui bărbat care părea mort, într-adevăr. Noroc că mama mea a fost medic și m-a învățat de mică anumite lucruri și moduri de acordare a primului ajutor. Datorită acestor cunoștințe mi-am dat seama că erai doar leșinat, cu un puls foarte slab.

– Eu eram ăla…, gândi cu voce tare Romi.

– Bine că sacul aluneca ușor peste mușchi, frunze și alte resturi vegetale. Chiar și așa, mi-a fost foarte dificil să te urc până în apropierea grotei, oprindu-mă adesea să-ți verific starea. Trebuie să recunosc că ai o inimă puternică, care s-a încăpățânat să bată încet, dar fără întrerupere. În schimb eu era să leșin în urma efortului de a te căra după mine și mi-a trebuit un timp să-mi revin, după ce am ajuns. Abia către dimineață am reușit să te examinez la lumina lămpii.

Urmă o altă pauză, mai îndelungă.

– Spune-mi ce am, că pot să suport.

Era îndemnul pe care-l aștepta femeia.

– Ai fost împușcat în piept și înjunghiat în burtă. Noroc că tăietura nu e prea adâncă, iar glonțul nu a atins niciun organ vital. Nici hemoragia nu a fost prea persistentă, tocmai fiindcă ai fost în stare de leșin sau comă, iar inima a bătut aproape imperceptibil.

– Uuuf! M-am speriat că e mai rău. Bine că am rămas întreg și am toate membrele, deși nu prea le simt. Le am, nu?

– Ai fost și bătut bine, că ești plin de vânătăi. Corpul își revine încet, iar membrele le vei simți pe parcurs. Cele pe care le mai ai.

– Ce tot vorbești acolo?! Ce-mi lipsește? O mână?…

Iza negă din cap.

– Un picior?…

Încă o negare.

– Două?…

– Ai ambele picioare și amândouă mâinile.

– Atunci ce?!

– Romi… Oamenii care ți-au făcut asta au fost foarte cruzi și te-au mutilat îngrozitor. N-am mai văzut așa ceva în viața mea și, crede-mă, am văzut multe.

– Ce mi-au făcut, femeie? Ce puteau să-mi facă?!… Doar nu…

Iza aprobă din cap și îl mângâie tandru pe frunte.

– Te-au castrat…