La început au văzut un continent lung, ce se întindea de la un pol la altul. Avea forma unei banane de culoare predominant verde. Erau vizibile și câteva insule mai răsărite, împrăștiate prin cele două oceane imense. Eiua a ținut să le arate și partea întunecată a planetei. Fiindcă planeta era luminată tot de un singur soare, precum Pământul, acolo era noapte, dar au avut plăcuta surpriză să descopere doi sateliți naturali, care împrăștiau o lumină consistentă. Așa au reușit să distingă încă un continent, aproape identic ca primul și plasat la distanță apreciabilă. Naveta își încheie rapid rotația și reveni în ținuturile scăldate de soarele darnic.
Era timpul să caute un loc de coborâre și pentru asta trebuiau să țină cont de mai mulți factori. Să nu fie la ecuator și nici apropiat de polii frigului. Aveau nevoie de o suprafață plană, apropiată de ocean, dar și de sursă de apă curgătoare. Căutarea lor a fost încununată de succes când au dat cu ochii de delta unui râu măreț, care le amintea de Dunăre. Acesta era plasat în emisfera nordică, venea din sud, coborând dintr-un munte impresionant, și se vărsa în partea vestică a continentului, după ce-și liniștea curgerea. În dreapta lui era o câmpie cu iarbă aprigă și flori multicolore, ce scăpase miraculos de invazia pădurii întunecate, care o înconjura, totuși, din celelalte părți. Așadar, aveau ieșire în deltă, la ocean și la pădure. Un loc mai frumos și mai practic nici că puteau nimeri, iar votul a fost unanim.
Eiua a ales un petic de pământ cu iarba ceva mai puțin înaltă și nava a atins solul în siguranță. Au coborât cu emoții nedefinite și chiar cu o teamă justificată de necunoscut. Nu se grăbeau și privirile fiecăruia dintre ei se roteau mereu pentru a cerceta necunoscutul în care vor trăi de acuma. Când erau jos și calabalâcul gata inventariat, extraterestrul le-a strâns fiecăruia mâna și le-a urat mult noroc pe noua lor planetă. Ultimul a fost Relu, căruia i-a cerut din nou iertare și i-a oferit încă un dar:
– Să porți mereu la tine această brățară. E altfel decât cealaltă și e ultimul lucru pe care-l pot face pentru voi, deși nu am acceptul superiorilor. Atunci când vei crede că nu ai altă soluție pentru a vă salva viețile, te rog să mă chemi. Nu trebuie decât să zdrobești cercul cel mare, din mijloc, iar eu voi fi avertizat și voi face tot posibilul să dau curs chemării. Voi risca totul pentru a vă ajuta. Sper să nu fie nevoie, deoarece pe acest continent nu sunt pericole prea mari.
Strângând mâna lui Eiua, Relu ținu să-i spună:
– N-am să uit niciodată răul pe care mi l-ai făcut, dar am să țin minte și binele cu care ai încercat să te revanșezi. Nu e suficient, dar cred că înseamnă mult pentru unii dintre noi. Sper să nu ne mai vedem.
Au zăbovit așa, preț de câteva clipe, după care mâinile lor s-au desprins și Eiua s-a întors spre navetă. Privirea celor șase pământeni urmărea cu o oarecare nostalgie aparatul ce se pierdea în imensitatea cerului. Se familiarizaseră cu ea și, chiar dacă era o navetă extraterestră, parcă se rupea ultima punte care-i lega de Terra. Apoi au revenit cu ochii la noul lor pământ și au început să-și facă planuri. Aveau cu ei două corturi mici, în care se puteau înghesui până vor construi o căsuță. Cerul era senin, dar nu se știa cât o va ține tot așa. Pe deasupra lor zburau niște păsări lungi și subțiri. Gavrilă a profitat de ocazie și a luat la ochi un stol. Două dintre ele au căzut străpunse de alice. Era timpul mesei.
Fiecare a intrat în priză și au început pregătirile. Relu a aprins focul, Gavrilă și Bogdănel ridicau corturile, Florica pregătea păsările, iar Carmen și Olga despachetau lucrurile și le aranjau. Ceva mai târziu se delectau cu carnea gustoasă a primului vânat de pe această planetă. Au închinat și câte un pahar de tărie, urmat de câteva gânduri și urări.
– Să nu uităm această zi, care poate fi un bun început pentru noi, sau începutul sfârșitului, a grăit Gavrilă.
– Să fim optimiști și să credem în viitorul nostru!, a răspuns Relu.
– Dumnezeu să ne ajute!, zise și Florica, în timp ce-și făcea cruce.
Bogdănel a râs, spunând:
– Care Dumnezeu, mami?! Că aici e altă planetă și o fi și alt zeu…
– Ia mai taci, măi păcătosule!, i-o întoarse mă-sa, uitându-se urât la el.
Olga schimbă vorba și întrebă ca pentru sine:
– Oare sunt multe păsări de-astea pe aici? Că tare-s bune și o să avem nevoie de carnea lor. Cum să le punem numele?
Carmen sări prima:
– Mie mi se pare că seamănă cu un fus, cum am văzut la muzeu. Să le zicem, de exemplu… fus-arine. Fusarine!
– Atunci așa să fie, Carmen!, aprobă cu entuziasm Relu Ești prima care botează ceva pe aceast tărâm! Dar cum să-i spunem planetei? Ce zici, draga mea?
Întrebarea îi era adresată Olguței. Femeia zâmbi și se ridică în picioare. Apoi se roti încet 360°, inspirând adânc și cuprinzând cu privirea toate priveliștile, din aproape în depărtare. Își ridică ochii spre cer și exclamă:
– Parcă suntem în Paradis. Poate chiar acolo am ajuns. Eu zic să-i zicem… Planeta Paradis!
racoltapetru6 
Un nou inceput mereu dă speranţe şi plăcerea de-a trăi. 🙂
Mai ales dacă e un început frumos. 🙂
” Vrabia malai viseaza ” !!! 🙂 🙂 🙂
Din vise s-au născut marile realizări! 🙂
Tot mai interesant… detaliile fac povestirea ta credibila.. abia astept continuarea 🙂
Mulțumesc mult și mă bucură în mod deosebit interesul tău! 🙂
Arbori de cafea erau ? 🙄
Toate la timpul lor. Sunt multe de descoperit! 🙂
Cred că este ca în Paradis acolo pe noua planetă, de au numit-o Planeta Paradis.
Abia aştept continuarea, să văd ce se mai întâmplă.
O seară superbă îţi doresc, Petru şi numai bucurii! 🙂
Mă bucur că ți-a plăcut continuarea aventurii și sper ca noile episoade să te țină pe aproape!
O zi desăvârșită îți doresc, Ștefania! 🙂
Interesant…….fumatori sunt intre eroii tai? Abia astept sa vad din ce frunze isi vor face tigari. Glumesc! Abia astept continuarea… Sa ai o seara de exceptie!
Dacă nu sunt fumători printre eroi, s-ar putea ca noile condiții să-i determine să încerce ceva de acest gen. Totul e posibil!
O dimineață plină de vioiciune și o zi pe măsură, îți doresc, Crina! 🙂
Un loc superb dupa cum ne povestesti, exista sansa de supravietuire in acest loc descoperit pentru experiente de neuitat, imi place cum au botezat planeta lor de vis !O seara frumoasa iti doresc!
Îți mulțumesc pentru aprecierile tale și te aștept mereu să-mi spui părerea, chiar dacă ar fi ceva care te nedumirește în aventurile care vor urma.
Să ai o zi fermecătoare, precum ți-e spiritul, dragă Gabi! 🙂
Sa vedem ce va urma…oricum ma astept la aventuri, nu gluma. O fi el un Paradis abia descoperit dar eu cred ca ascunde mistere…Sper ca pamantenii nostri sa faca fata oricarei provocari, caci sunt convinsa ca vor trece prin mari incercari…. Asa-mi sopteste mie instinctul femeiesc! 🙂 Spor la scris, draga prietene!
Cu instinctul femeiesc nu te poți pune! E adevărat că oricât ar fi de frumos un loc, există întotdeauna ceva de care trebuie să te ferești, dacă poți. Chiar și în Rai a existat…Pomul Cunoașterii și șarpele. 😉
Interesant, interesant interesant! Astept continuarea cu nerabdare! Desi au cam tot ce le trebuie , presimt ca nu va fi numai miere si lapte in Paradisul lor … .
Deocamdată au ce le e necesar, dar noile condiții cer adaptare și alte resurse pentru a putea supraviețui. Mulțumesc apăsat pentru apreciere! 🙂
Sper ca acest serial sa devina mai popular decat Lost ! Observ ca acesti exploratori au plecat bine echipati cu tarie gata manufacturata la ei….insa ce se vor face oare cand li se va termina tuica de prune ? Vor gasi poate niste fructe noi, carora le vor da un nume, (asupra caruia sper ca si noi cititorii fani ai acestui serial vom fi invitati sa opinam, ca sa fie mai interactiv), si in curand vom afla poate din serial si cum se pot manufactura spirtoase in mod artizanal ! Desi poate e mai bine sa nu aflam chiar asa in detaliu, astfel incat serialul sa ramana cu rating G si sa nu trebuiasca sa capete rating R sau chiar NC-17…eu deja ma gandesc la posibilul impact pe o audienta cat mai larga !
Bineînțelesc că proviziile duse de pe Pământ sunt limitate și vor trebui să se descurce folosind resurse locale, cu curaj și imaginație. Chiar m-ar bucura ideile sau sugestiile cititorilor, pentru a completa povestirea cu detalii și subiecte cât mai inedite și spectaculoase. Orice propunere va fi binevenită, analizată și adaptată pentru a se integra în temă. Mulțumesc mult pentru apreciere și interes!
Asa cum ma cunosti, o sa fac niste mici corecturi gramaticale si scapari de scriere, inerente textelor lungi.
“Nu se grăbeau și privirile fiecăruia dintre ei se roteau mereu pentru a cerceta necunoscutul în care vot trăi de acuma.” vor si nu vot.
” iar eu voi fi avertizat și face tot posibilul să dau curs chemării.” cred ca e mai bine sa scrii expresia completa “voi face tot posibilul”.
“uitânduse urât la el.” o mica scapare, evident – uitandu-se.
In alta ordine de idei, stiu ca Relu a pierdut o fiinta tare draga, dar faptul fiind consumat, imi pare rau ca nu il iarta pe Eiua. Dar altceva remarc pornind de aici. Relu, ca si autorul, probabil, crede ca trecutul ar fi putut fi altul. Eu am impresia ca lucrurile ajung intr-o anumita situatie pentru ca asa trebuia sa fie. Asta o poti aplica in povestire, alegand pentru alt personaj aceasta mentalitate… 🙂
Deocamdata nu stiu daca ma voi implica mai mult de atat, nu stiu daca vreau o participare interactiva. Sau poate chiar asta fac… Petru, tu faci cum simti, iar eu voi participa daca am idei. Mult succes!!
Mă bucur și-ți mulțumesc foarte mult pentru corecturile făcute și sper că vei continua în a-mi sesiza greșelile de orice fel. De asemenea sunt receptiv și la implicarea ta în construirea acțiunii, știind că ai idei și experiență în această privință. Într-o povestire SF, orice e posibil și cu cât e mai incredibil, cu atât mai bine.
Si uite-asa, datorita tie, am ajuns si eu odata cu eroii tai in Paradis, Petru! Nici ca visam! E meritul tau ca am ajuns atat de usor in mult ravnita lume si abia astept continuarea, sa ma satur de rai pe lumea asta, ca pe cealalata, cine stie… 🙂
Iti marturisesc faptul ca uit sa respir cand iti citesc povestile, esti fantastic!
Erata:
La al treilea rand , a se citi “cealalta”, multumesc de intelegere!
Complimentele tale mă copleșesc și mă bucur nespus de mult că ești alături de eroii mei în această aventură. Mai ales că vor avea nevoie de mâncăruri cât mai interesante, iar eu am să le transmit niște rețete de-ale tale. Am acea posibilitate! 🙂
De la mine, o data cu retetele, sa le duci curaj si incredere in ei insisi. La cat e de curata planeta, cu timpul se vor simti tot mai bine! Iar pe planeta s-ar putea gasi si niste “ajutoare” de la Eiua, sub forma de mici cadouri strategice, lasate inainte de venirea lor! 😉
Am zis eu că ai o imaginație bogată, care-mi sugerează multe idei! 🙂
Si scrisul tau ma provoaca! Un aparat care amplifica undele radio etc de pe Pamant.
Scriitura ta devine mai susţinută…
Vreau şi eu pe o planetă Paradis…
Dacă îi găsesc poziția, te iau cu mine! 🙂
Zâmbesc. Mulţumesc, mulţumesc. De abia aştept să o găseşti!
O zi edenică, Petru!
Săru-mâna și mulțumesc incandescent! 🙂 O zi și mai bună!