Când un bărbat se declară pregătit să preia prepararea grătarului, se declanșează următoarea serie de evenimente:
1) femeia cumpără mâncarea
2) femeia face salata, pregătește legumele și desertul
3) femeia pregătește carnea pentru grătar, o așază pe o tavă, împreună cu toate celelalte ustensile necesare și o duce afară, unde bărbatul stă deja așezat cu o bere în mână în fața grătarului.
Și aici vine punctul cel mai important al întregii desfășurări:
4) BĂRBATUL AȘAZĂ CARNEA PE GRĂTAR!
5) apoi mai multe activități de rutină: femeia aduce farfuriile și tacâmurile afară
6) femeia informează bărbatul că grătarele mai au puțin și se ard
7) el îi mulțumește pentru această informație importantă și mai comandă încă o bere, în timp ce el se ocupă de situația de urgență.
Și apoi încă un punct foarte important:
8) BĂRBATUL IA CARNEA DE PE GRĂTAR ȘI O DĂ FEMEII!
9) apoi urmează din nou rutina: femeia aranjează farfuriile, salata, pâinea, tacâmurile, șervețelele și sosurile și aduce totul afară pe masă.
10) După masă, femeia eliberează masa, o curăță, spală vasele.
Și, din nou, foarte important:
11) TOȚI ÎL LAUDĂ PE BĂRBAT PENTRU CALITĂȚILE LUI ÎN ARTA GĂTITULUI ȘI ÎI MULȚUMESC PENTRU MÂNCAREA SUPER BUNĂ!
12) Bărbatul o întreabă pe femeie cum i-a plăcut faptul că nu a fost nevoită să gătească și când observă că ea e cam botoasă, ajunge la concluzia că pe femei nu le poți satisface niciodată.
racoltapetru6 
Dacă grătarul e făcut la iarbă verde, bărbatul are o treabă în plus. Să îi reproşeze femeii că a uitat nu ştiu ce cuţit minune. Asta după ce şi-a luat hainele pe el, a pus berile în portbagaj şi a spus mândru “gata, mami. Eu am pregătit tot. Tu ia numai carnea din frigider, restul e luat”…
Deduc că ai trecut prin astfel de experiențe și bănuiesc că ai uitat acasă tirbușonul! 🙂 Păi se poate, Potecuță?! 😉
Euu? Nuuuuu! Mie nu-mi place grătarul așa că m-am scos 😛
Dar am fost și eu pe la alții și am văzut. Și auzit. 😉
Sa vezi Petru draga , cum e cand ti se reproseaza ca ai uitat sarea sau piperul si ca de ce nu ai pus cutie noua de chibrite si de ce nu ai luat apa , “ce?esti proasta?” si de ce nu ai luat la copii haine de schimb ,ca se vor coace de cald…dar asta este , habar nu ai pe ce lume te afli….si lista e lunga,dar eu ma opresc aici…Deci DA,frate , DA hotarat si decis : barbatii sunt niste adevarati master chef , in prepararea gratarului , la iarba verde sau oriunde altundeva! 😀 Yeeeeyyyyy! 😀
Ei, nu e chiar asa. Sunt barbati care pregatesc carnea cu tot dichisul si tot ei stau in picioare langa gratar, sarmanii inhaleaza tot fumul, odata cu berile, etc. Deci, ar trebui premiati si laudati! O zi cat mai senina pt. cat mai multe gratare la iarba verde!!! 🙂
Cine-i are să-i cinstească și să le facă reclamă. Poate că se leagă și de alții ceva bun de la ei! 😉
O seară bună îți doresc, Ileana! A mea așa se anunță, fiindcă se adună niște nori răcoroși care prevestesc mult așteptata ploaie! 🙂
Ehei! Povestirea ta nu e departe de adevar! 😀 In povestirea mea barbatul face numai focul la gratar, curata gratarul. Bineinteles ca nu zice ca a facut el gratarul, dar din cand in cand tot se mira ca pe femei nu le poti satisface niciodata. Pentru ca ei sunt convinsi ca vrem bunuri materiale si desi vad ca nu ne satisfac niciodata, insista ca noua ne plac bunurile materiale.
Greu mai pricep și bărbații ăștia ce-și doresc cu adevărat femeile! Trebuie educați și sensibilizați, că la ei dragostea trece mereu prin burtă. Mai ales printr-o burtă de bere! Dar numai după ce s-au însurat și nu mai au jenă de la râgâituri. 🙂
In povestirea mea nu e bere, iar dragostea nu-i trece (numai) prin stomac ci si prin ego-ul care ii sopteste tandru cat e el de important pe lumea asta. De fapt il deranjeaza grozav ca are nevoie de femeie. Mai multe nu intelege.
Vai, ce bărbat! Eu sunt mândru să recunosc că am nevoie de femeie. E ceva firesc să avem nevoie unul de altul!
Nu doar soţiile fac treaba cand soţii “pregătesc” grătarele. Mă numesc Alessia şi am 9 ani, iar tăticul meu pregăteşte grătarul la fel, dar împlus mă pune şi pe mine să-i aduc anumite lucruri ca de exemplu: apă, carne, legume pentru grătar şi etc.
Dragă Alessia, sper că îți place să-l ajuți pe tati la fripturile de pe grătar. Astfel, s-ar putea să devii o mare „grătăriță” și când vei avea soțul tău, să-i dai lecții folositoare! Eu îți doresc mult succes și îți mulțumesc pentru comentariul tău binevenit! 🙂
May Petru , ai uitat poarta deschisa si zburda mieii prin aratura? 😉
Se bucură și mieii de libertate… până când vor fi „sacrificați” pe altarul imens al evoluției sociale. 😦
Draga Alessia, in plus sper ca mai ai timp de lectiile de gramatica etc. 😉
“Se bucură și mieii de libertate… până când vor fi „sacrificați” pe altarul imens al evoluției sociale. ”
Le doresc “mieilor” sa uite de normele sociale existente si sa inventeze altele mai bune.
Un ideal pe care îl purtăm cu toții în suflet, dragă prietenă!
Sunt si exceptii.Sotul meu este vegan, adica nu consuma niciun produs de origine animala si cu toate acestea, nu are nicio problema sa pregateasca, fara niciun ajutor, un gratar cu carne pentru invitati.Il pregateste cu bucurie si multa placere. Iti doresc o zi minunata!
Ferice de tine cu un asemenea soț! Ai grijă de el, pentru că e într-adevăr o excepție cum nu sunt multe. Dacă nu bea nici alcool și nu fumează, chiar că va trăi peste 100 de ani!
Scuză-mi întârzierea, dar comentariul nu mi-a intrat în căsuța poștală și numai azi l-am găsit. O zi superbă îți doresc și eu! 🙂
Din fericire, n-am fost niciodată gazda unui grătar 😆 . Iar ca invitată, nu prea am sărit să ajut ospitalierele gazde, în general mult mai talentate decât mine în ale gătitului și, mai ales, în ale grătăritului 🙂 . Am preferat să le privesc zelul, cu un zâmbet în colțul gurii, de pe margine ;). Dar ai descris situația perfect. Eu cred că, nici să vrea bărbații să se ocupe complet de acest ritual, femeile nu i-ar lăsa, cu foarte rare excepții. Doar gătitul e treabă de femeie, din moși-strămoși, bărbații să stea cu berea în mână, liniștiți, nu cumva să slăbească . Apoi să avem grijă ca tot lor să le dăm și bucata cea mai bună, că așa e lăsat de când lumea și pământul. 😆
Cum ai putea să-l lipsești pe bărbat de laudele care vin din partea musafirilor?! Trebuie să știe toată lumea că minunatele fripturi la grătar sunt opera lui și nimeni nu-i mai talentat în această artă. A-i lua această satisfacție e ca și cum i-ai confisca unui copil jucăria favorită. Și nu vrei să auzi un bărbat cum (se) plânge! 😉
Iar bucata cea mai bună revine întotdeauna leului, chiar dacă leoaica a fost cea care a vânat. Legea junglei e valabilă și în societatea noastră. 🙂
Gratarul arata bine si asta e foarte important, incolo laude primesc si cei ce n-au fost acolo.
Aceasta nu este o reclamă la carne! 😉 Dar e bine să vă dați frâu liber poftelor, că nu-i păcat… dacă nu exagerați! 🙂
:)))
Mamăăă, ce de foame mi s-a făcut!!! Ce-mi faci tu mie, Petrule! Aşa-mi trebuie dacă citesc bloguri la serviciu. 😀
Vezi să treci pe la supermarket în drumul spre casă! Găsești ceafă de porc, pulpe de pui și mici. Mai trebuie să scoți grătarul și… poftă bună! 😀
Eh, am aruncat niște legume în cuptor, rămâne pentru altă dată grătarul. Mersi! 🙂
:))) ca m-ai facut sa rad
asa este, daca stau bine si ma gandesc, de multe ori imi vine sa ii iau furculita din mana si sa mananc eu ceea ce el vede a fi crud, lasandu-i arsurile :)))
Poate că-ți place ție carnea „în sânge”. Bărbații preferă friptura mai crocantă sau chiar arsă, să apuce a desface cât mai multe sticle de bere. Altfel, îi lipsește din farmec! 😉
:))) aa asta era explicatia, mai sa fie, eu care credeam ca e fapt ei nu stiu sa gateasca un gratar 😛
:)))) ai descris perfect situatia! :))))
Mă bucur că nu-i o fantezie. Măcar atât!
nuuuuu!!!! deloc 😛
Reblogged this on Drumul vietii….. and commented:
so true!!!
Vrei să-ţi spun un secret? Nu am mîncat carne la grătar, grătar decât la restaurant.
Mai că nu-mi vine a crede! 🙄
Zău. Detest moda cu ieşitul la marginea şoselei cu scaune şi grătar. La iarbă verde coceam porumb, cartofi, ciuperci, slană şi cârnaţi pe băţ. Scuze.
E bună și slănina friptă pe băț, dacă o storci de untură pe o felie uriașă de pâine presărată cu ceapă! Da-i musai o tărie înainte, ca să prevină grețurile! 😉
Nici eu n-am iesit la marginea soselei pentru gratar. Uneori facem gratarul in curte, pentru cele trei persoane din familie, fara musafiri. 🙂
Mi-e imi place tare mult carnita facuta la gratar ,la iarba verde intr-o companie buna e placut si relaxant, ca barbatul da silinta sa fie bucatar laudat e o placere!O seara minunata iti doresc!
Nici nu se putea altfel! Ieșirea la iarbă verde și mirosul tentant al grătarelor sfârâind sunt momente pe care le așteptăm cu plăcere. Mai ales cei de la oraș.
O zi de joi entuziastă, îți doresc, dragă Gabi! 😀
Eu ma duc doar la final cand totul e gata . Bere nu beau, nici vin, nici…. deci sunt cuminte si astept sa-mi spuna ,, July, termina cu netul si tigarea, hai la masa ! ” 😀
Venind târziu și fiind atât de absorbită cu netul, probabil că nici nu-ți dai seama cât timp și efort s-a investit de sărmanul bărbat, pentru ca să ai în față o friptură savuroasă și suculentă! 😉 Sper că apreciezi asta și-i transmiți cuvinte de laudă! 🙂
dada, bineinteles ! Il vad cum se uita dupa aprecieri :)))
Salut Petru !
Bag’sama prietene ca mirosul de carne fripta
s-a imprastiat hat-departe sesibilizand gusturile si pofta
de a ” manca” si ………………….comenta ! 🙂
M-a apucat si pe mine euforia
sa gandesc la un gratar
ascutand ” MAMMA MIA ”
cu carne fripta si mustar !!! 🙂 🙂 🙂
Forza STEAUA !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
Lasă muștarul deoparte
Și ia roșii proaspete,
Dar nu din alea moțate,
Ci din alea bombate! 😉
Hai Steaua! 🙂
Nu ştiu a cui este vina
Şi nici care e pricina
Ce- a făcut din biet grătar
Motiv de sărit muştar.
De-aia zic să ne-ntrunim
Şi să reconstituim !
Propunerea ta-i fenomenală,
Chiar o aprob fără sfială,
Și mă propun, că am habar,
Să fiu eu șeful de grătar! 😉
Am o casă sus la munte
Hai veniţi, eu sunt în frunte!
Tu cu carnea, eu cu locul
Este doar de aprins focul.
Hai să dăm sfoară în țară,
Treaba să o lămurim:
Să mergem la tine dară,
Stropi de suflet să sorbim!
bai ce m-ai descris ! suuuper !
Sunt convins că descrierea-i de bine!
Da, da… e tare greu cu femeile astea când vine vorba de grătar! 😆
Să știi că totuși eu am avut șansa de a cunoaște un bărbat care se ocupa de toate trebușoarele legate de grătar. Inclusiv de spălatul vaselor la final. Hmmm, sper să mai fie încă în viață… Tre’ să verific musai… 😕
Hai, nu fii chiar așa de pesimistă, Bursucel! Și mie îmi place să fac grătarele de la A la Z, atunci când am unde și cu cine. N-au dispărut încă bărbații cărora le place să servească femeia așa cum trebuie. Verifică-mă, te rog! 😉
La cat s-a comentat aici s-a acoperit tot subiectul. Mie nu mi-a mai ramas nimic de spus 😆
Nu pot să cred! S-a discutat mai mult pe tema mistreților care au travesat o șosea din Cluj-Napoca! Ioioioi, ce temă am ales! 🙄
Ai fost inspirat. La asemenea oferta nu ramane nimeni indiferent 😆
Nu pot decât să-ți mulțumesc pentru apreciere! 🙂
Ha ha 😀 Ce tare! Tre să i-o dau soțului s-o citească! Deși la grătar eu nici nu mă ating de obicei de carne 😀 Dar restul e perfect real (exceptând berea sau băuturile alcoolice) 😀
Dacă nu-i cu băutură,
Deduc că-i altă cultură,
Iar friptura rumenită
E de oaie marinată. 😉
🙂 E de pui 😉 că nu-mi place carnea de oaie! Dap, ai dreptate, e altă cultură 😀
Pe la noi domină carnea de porc și micii. 😉
Faci un gratar atat de bun si femeile astea nici macar nu apreciaza efortul :))
Chiar așa, monșer! Păi berea-i făcută pentru bărbat și ca răsplată a sacrificiilor sale pentru femeie! 😉
Adevărul e că… un grătar adevărat e făcut de un bărbat. 🙂 Nu de mine, eu sunt o excepție. 🙂
E nevoie de bărbați cu talent pentru o îndeletnicire atât de importantă pentru trup și suflet. De reușita unei astfel de festivități depinde moralul participanților, pentru perioada care se va scurge până la următoarea ieșire de acest fel! 😉
Acum am înţeles de ce grătarul meu minunat rugineşte în curte degeaba, nefolosit, trist… 🙄
Eu nici măcar n-am grătar… Doar o tigaie. 😦
Da’ ai ce pune-n ea. Şi găseşti şi pe cineva să aştearnă masa…
Și crezi că asta mă satisface? Sunt singur și n-am cu cine împărtăși o satisfacție sau chiar o dezamăgire. Sunt zile întregi în care nu vorbesc cu nimeni, nici măcar la telefon. Nu cred că ai vrea să fii în locul meu. O să devin o sălbatic modernizat!
Dragul meu, dar eu chiar sînt în locul tău! Cu diferenţa că n-am ce pune în tigaie de aceea n-am nici tigaie. Dar mă uit la filme cu sonorul tare ca să nu uit cum sună glasul de om (atunci cînd nu-mi blestem în gura mare soarta şi pe ăl’ de mi-a croit-o).
Asta nu mă consolează, prietene. De foame nu moare nimeni în România, atâta vreme cât are un pic de minte și o gură. Mai mulți se îmbolnăvesc și se duc prea devreme de prea multă mâncare și beutură.
Dacă nu pun oala pe foc s-ar putea să fac eu o excepţie acuşica! Apoi ştii că n-am minte. 😆
🙂