Lui Lică îi place să bea. Mult și orice conține alcool. După ce se-mbată, devine violent, înjură pe toată lumea și, în cele din urmă, plânge cu ochii înroșiți de supărare. Crede că pe el nu-l iubește nimeni și nu-l apreciază la adevărata lui valoare. Atunci trebuie să-l eviți sau să-i faci pe plac până-i trece abureala. Lică mai și fumează mult și în orice împrejurare. Nu e bine să-i spui că și fumatul pasiv e periculos pentru sănătate, că-ți râde sarcastic în nas. De unde bani, din moment ce n-are serviciu? Are el sursele lui, cu încă vreo doi de aceeași teapă.
Sunt zile în care Someșul aduce tot felul de bușteni, în urma viiturilor, iar el le dă de urmă. Apoi apelează la vreun consătean cu cai sau posesor de utilaj cu care să le tragă afară din apă. Fiecare primește o parte, iar el le vinde și astfel are ce cheltui câteva zile. Pentru mâncare nu trebuie să plătească, doar îl ține bătrânul. Mai duce câteva lemne și acasă sau câte un pește. La pescuit se duce cu gașca lui, dar nu are răbdare să prindă cu undița. Folosește două-trei șpărgi cu câte 20 de ace, pe care le aruncă în râu. Până dimineață o țin într-un chef, căci au întotdeauna cu ei o damigeană de vin, un flacon de pălincă și ceva d-ale gurii. Se trezesc când soarele e sus pe cer, mahmuri și cu ochii cât cepele. Trag alene șpărgile și-și împart prada. Lică are clienții lui și, după ce vinde peștii, trece neapărat pe la cârciumă, iar spre seară ajunge acasă pentru odihnă.
Dar într-o dimineață, mai către amiază, venea Lică spre casa părintească, obosit și fără chef. N-a avut o noapte norocoasă. Intră în curte și, mergând spre hazna, o vede pe maică-sa căzută lângă scara ce urca în podul grajdului. Probabil că a căzut de sus și s-a lovit la cap, căci avea o rană sângerândă. O întoarce el, o examinează și deduce că nu mai respiră. Se căznește s-o ridice și o duce pe patul din tindă, după care urcă pe bicicletă și pornește spre tatăl său, care era pe câmp, la prășit. Pe drum, trece pe lângă casa popii, căruia îi spune de necaz și-i cere să tragă clopotul, după obicei. Ajunge pe câmp, îl alertează pe bătrân și pedalează amândoi cu spor înspre casă. Înainte de a ajunge, se auziră clopotele plângăcioase ce anunțau sfârșitul unei vieți. La intrarea în ocol, amândoi bărbații au rămas ca trăsniți: bătrâna era pe prispă și desfăcea fasole! Tatăl nu mai știa ce să facă: să se bucure că e vie sau să-l certe le Lică pentru prostia lui, așa că s-a rezumat în a-i spune:
– Du-te repede și zi-i părintelui că maică-ta e vie! Cum ai putut să crezi că-i moartă, tembelule?!
Lică a dat din umeri, bolborosind ceva ca scuză, și a pornit spre biserică, în timp ce bătrânul s-a apropiat de femeie și a întrebat-o de sănătate.Era bine acum, doar că leșinase puțin când s-a lovit la ceafă. După ce și-a revenit, și-a spălat rana și s-a apucat de treabă, că nu era timp de pierdut. Zise ea, cătrănită:
– Lasă-l în plata Domnului pe băiat, că n-are toate oile acasă! Mai ții minte când am fost la fată, acu’ doi ani? A rămas singur acasă și a băut toată vișinata, după care a aruncat vișinile în curte. Gâștele le-au înghițit și, spre seară, erau toate cu picioarele în sus. Lică le-a cipilit și le-a aruncat în groapa de gunoi, de la marginea satului. Dimineață gâștele erau la poartă, în pielea goală, de mai mare groaza. Noroc că groapa era lângă balta în care se scăldau ele de obicei și așa au știut drumul spre casă. Dar anul trecut, când ai fost la mine, la spital? L-a chemat Gheorghe să-i taie porcul, că se lăuda la toți cât de bine se pricepe. După ce l-a înjunghiat, au intrat în casă să se mai cinstească o dată. Pe când au ieșit, ia porcul de unde nu-i! L-au găsit pe la amiază, mort sub o căpiță de fân, după ce au ieșit toți vecinii să-l caute. Ăsta-i Lică! Da-n rest, e băiat isteț!
racoltapetru6 
Dumnezeule Mare, cat e de real si atat de comic….. Asa este, dar eu TOTUSI abia astept sa merg in satul meu natal, unde – normal – este cate un Lica. Important este ca nu ma implica prea tare activitatea lui Lica, din fericire,neavanfu-l in familie.
Multumesc pentru bunadispozitie de dimineata.
Fiecare dintre noi păstrăm o părticică din locurile natale în suflet și ne întoarcem cu nostalgie pentru a ne încărca cu imagini și senzații cunoscute. Chiar și Lică s-a atașat de satul în care a copilărit și apoi „s-a maturizat”, că doar și el e om!
Buna ziua Petru! La inceput am fost putin ingrijorata, insa mi-a venit zambetul din ce in ce mai larg 🙂 . Stii tu cum sa faci sa transformi ziua in zambete 😉 Multumesc frumos! O zi frumoasa!
Ar trebui să specific: „Aceasta este o parodie și trebuie tratată ca atare”, dar nu e așa. Mă bucur că te înveselește și-ți mulțumesc pentru apreciere, Ileana! O zi minunată să ai! 🙂
Multumesc! 😉
Un personaj simpatic in felul lui ,asa de bine relatezi evenimemtele incat parca vad viu tot ce se intampla datorita talentului tau de povestitor inegalabil! O zi frumoasa de vara iti doresc cu mult soare!
Lică e simpatic, dacă îl privești de la distanță și nu te poate afecta direct prin acțiunile lui. Mersi mult pentru cuvintele tale și sper să ai o zi benefică, dragă Gabi! 🙂
Superpovestioara! 😆
Un weekend fain, să ai, Petru!
Săru-mâna și mulțumesc pentru compliment! O duminică relaxantă îți doresc! 🙂
Aha, deci Lică era ăl de-a dezgolit gâștele? 😯 Nu mă mai mir nici că i s-a dus buhul de-a rămas fără căpătâi! Acum zic drept – sper să nu se găsească vreo gâscă să-și pună pirostriile, că-i vai de noi – parcă și văd cum ne fericește cu pui de Lică… Să te ții apoi! 🙄
Se prea poate ca și alții de Lică să fii pățit la fel, iar numărul gâștelor despuiate să fie mult mai mare. 🙂 Eu mă rezum la Lică pe care l-am avut la îndemână și declar că orice asemănare cu un alt personaj sau fapte de același fel este pur întâmplătoare. Sau nu… 🙄
Frumoasa poveste ! 🙂
Daca LICA e “istet”
nu-l mai tine in cotet ! 😦
Da-i CREIOANE ca sa scrie
un eseu si-o poezie ! 🙂
Weekend placut ! 🙂
Aliosa.
Se zice că „nu e om să nu fi scris o poezie”. Cine a spus asta, înseamnă că nu l-a cunoscut pe Lică. El e excepția căruia i se rupea creionul în mână înainte de a termina fiecare propoziție.
O duminică pe cinste, îți doresc, Alioșa! 🙂
Multumesc pentru URARE
si din partea-mi-ti daruiesc
cu mult drag a mea postare
pentru ca te pretuiesc ! 🙂
Aliosa.
Cadoul tău e binevenit și îți sunt recunoscător pentru el, dragă prietene!
S-auzim numai de bine, Alioșa! 🙂
Simpatică istorie 🙂
Mulțumiri intense! 🙂
pana si medicii care au studii mai gresesc, dar Lica ?! :)))
Duminica buna, Petru !
De acord cu tine! Acei Lici au urmat niște școli și au luat diplome. Măcar atât și tot e ceva! 😉
Foarte frumos ne-ai povestit necazurile lui Lică, Petru, puţin suspans la început, iar apoi m-am amuzat copios de gâştele lui. E mare Lică ăsta! Născut parcă să fie comediant, păcat că Bacus şi-ale lui licori au pus stăpânire pe el.
O duminică minunată îţi doresc, Petru şi numai bucurii! 🙂
Toată recunoștința mea pentru frumoasele aprecieri, dragă prietenă! Chiar că era mare Lică ăsta! Și la propriu, dar și la figurat! Precum bine zici, e păcat că nu și-a pus folosit capacitățile în ocupații benefice pentru el și societate, concomitent.
Să-ți fie ziua binecuvântată, Ștefania! 🙂
Mulţumesc, Petru, mi-ai adus zâmbetul pe buze. Da, fiecare sat are un Lică al lui…
Cred că și prin orașe sunt d-alde ăștia, precum Lică. Doar că arată altfel, se ocupă cu alte învârteli și beau bere și vodcă în loc de vin sau pălincă. Muuultă bere!
Super povestioara! Esti, Petrica, tu, un Creanga veritabil! 😀
Wow… mă faci să roșesc și nu știu cum să afișez această situație! :rol: Mă bucur mult că ți-a plăcut! 🙂
nu rosi, sa stii ca esti un baiat de treaba!! Respect! 😀
Mulțumesc mult, cu același respect!
Salutare, draga Petru! Esti cu adevarat un mare povestitor. Si ai niste subiecte deosebite. Mai ales personajul Lica este de tot hazul. Pana acum ne-ai spus multe din pataniile lui si sunt sigur ca vor mai urma si altele, nu?
Numai bine iti doresc! 🙂
Ai dreptate, dragă prietene. Mai am de povestit câteva trăsnăi de-ale lui Lică și mă bucur mult că-ți place felul cum o fac.
S-auzim numai de bine, Alex! 🙂
“In rest, e baiat istet!” Splendida replica tipic romaneasca! 😀 Sau macar balcanica… 🙂
O mamă vede întotdeauna părțile bune din caracterul odraslei sale. Chiar dacă ele nu prea există! 😉
Eeee, ba există, dar nu se văd cu ochiul liber! 😀 Ha, ha! Vorba aceea, fiecare cioară îşi laudă puiul ei, oricât de urât ar fi!
O fi tatăl mai orb sau mai dur! Că el nu-l prea vede cu ochi buni pe Lică! 😉
rasu’plansu lica asta :)))
Să alegem râsu’ și să-i lăsăm pe alții cu plânsu’.
Ai reusit sa faci din Lica asta al tau, un personaj de Poveste 😆
Nu m-am putut abține, fiind mereu la îndemână! 🙂