Tocmai revenisem din concediu de la Sovata. În fiecare an plecăm acolo spre toamnă, când biletele sunt mai ieftine și aglomerația-i mai mică. Tot sperăm că aceste băi ne vor ajuta să avem și noi parte de un copil, o ființă gingașă pe care o așteptăm de la începutul căsniciei. Doar nu degeaba se spune în unele cercuri: „merg la Sovata/Că poate-l cunosc pe tata!”. O fi apa aceea benefică pentru procreere și pe mulți i-o fi ajutat în acest sens.

După aproape trei săptămâni de lipsă din orășelul natal, îmi era dor să aud ce s-a mai petrecut între timp, care sunt noutățile de ultimă oră. Și unde aș fi putut afla așa ceva dacă nu la o întâlnire cu prietenii de la restaurantul Chili? Așa că nu am mai avut răbdare să despachetez, ci i-am spus nevestei să se odihnească până vin, iar eu m-am precipitat spre masa obișnuită a grupului nostru restrâns, dar foarte activ.

Din păcate eram primul sosit din cei patru, însă nu m-am descurajat și până una-alta am cerut un pahar de gin cu glazură și lămâie. Nu am apucat să-l degust, că apare Vasile, unul din prietenii mei. Era într-o stare deplorabilă: nebărbierit, tras la față și cu un palton larg, deși vremea era destul de călduroasă. Ne-am salutat, s-a aruncat pe scaunul din fața mea și, cu un oftat prelung, a comandat o bere.

– Ce ai, măi Vasile, că arăți ca naiba?!, îl întreb eu mirat.

– Ei bine, mă simt și mai rău decât arăt!, zise el oftând din nou și gustând din berea rece și gulerată.

– Ești bolnav? Du-te la medic, măi omule!, îi răspund eu alertat.

– Sunt foarte bolnav și am fost la medic. Mai precis la doctorița Leșe Voichița, că la ea sunt înscris.

– Și? Ce boală ai? Să nu-mi spui că ai cancer!

Vasile se întinse peste masă și-mi spuse mai îndeaproape:

– Nu-i chiar cancer, dar e la fel de grav… Ai auzit tu de… priapism?

Am făcut niște ochi mari și m-a pufnit râsul:

– Hai măi, că te ții de glume! Asta e ceva rar și doar cât am citit ceva despre ea. Să nu-mi spui că tocmai tu…

– Îți jur că e adevărat! Stai să-ți explic…

Și se întinse mai tare peste masă, coborând vocea:

– Imediat după ce ai plecat în concediu, am cunoscut o tipă trăsnet și cum știi că nu iert nimic, am petrecut câteva ore împreună. Doar sunt burlac și nu am crezut să fie prea mare păcatul, numai că ființa asta divină m-a muncit până la epuizare. Am adormit frânt și când m-am trezit, ea plecase. Ciudat era faptul că penisul meu era tot în erecție, și încă într-una exagerat de mare, nemaiîntâlnită! Degeaba am făcut un duș rece, chiar m-am masturbat ca un apucat, rigiditatea era parcă și mai accentuată și devenea dureroasă. Am răbdat o zi, două, dar nu mai puteam să ies în public fiindcă „socoteala” îmi stătea dreaptă ca un steag în zi de sărbătoare națională și lumea se holba la prohabul meu; femeile își făceau cruce și bărbații îmi arătau obrazu’. Așa că m-am dus la cabinetul medical și am cerut ajutorul Voichiței. Când a văzut concret despre ce e vorba, a rămas și ea cu gura căscată. Nu mai avusese un caz asemănător și nu cunoștea niciun leac, dar i s-a muiat inima și s-a oferit să mă ajute. S-a gândit ea că dacă erecția e cauzată de un raport sexual cu o femeie sexy, tot printr-un astfel de act se poate combate, iar ea era dispusă să se sacrifice. Știi și tu ce femeie focoasă e doctorița, iar bărbatul îi e mai tot timpul plecat peste graniță. Așa că am lucrat împreună aproape două ore, timp în care sunt sigur că răcnetele ei din timpul orgasmelor i-a speriat pe mulți pacienți de pe holul în care așteptau să le vină rândul. La urmă eram amândoi un lac de sudoare, canapeaua era devastată, dar erecția mea persista.

Ascultam cu gura căscată povestea prietenului meu și nu-mi venea să cred ce aud. Dar figura lui, dureros de serioasă, mă făcea să înclin spre autenticitatea celor relatate. Așa că, atunci când a făcut o pauză pentru a-și umezi gura cu bere, l-am incitat să continue.

– Doamna Leșe mi-a spus că nu ar trebui să mă alarmez și nici să apelez la alți medici. S-ar putea ca boala să dispară tot așa de brusc precum a apărut, peste noapte. Totuși m-a programat la trei ședințe pe săptămână, pentru a examina evoluția și a mai încerca vindecarea. Totul gratuit, doar locuim pe aceeași stradă. Oricum, eu nu eram împăcat și m-am gândit că prin credință, spovedanie și rugăciuni, Dumnezeu ar putea să mă ierte și să mă ajute. Așa că m-am dus la preot pentru confesiune și să primesc un canon, oricât de dur. Din păcate el era plecat la Baia Mare și m-a întâmpinat preoteasa, cu o cafea și un zâmbet generos. Știi tu cum e doamna Mioara: amabilă și tare curioasă. Cu talentul ei a reușit să mă descoase și să afle necazul meu. Tare s-a mai mirat și m-a compătimit! Mi-a sugerat că ar putea ea să mă ajute, fiind o femeie cu experiență de viață și căsnicie. M-a invitat apoi în dormitor, sfătuindu-mă să mă încred în ea. După ce m-am dezbrăcat și i-am arătat organul disproporționat, m-a sfătuit să-l pun la muncă până își va reveni la poziția de repaos. Astfel a urmat o nouă partidă de sex extenuant, în care preoteasa mă călărea cu toate cele 110 kg ale ei și transpira ca într-o zi toridă de coasă. Nu știu cât a durat efortul depus de amândoi, dar când preoteasa a căzut pe-o parte nu putea să se oprească de uimire: „Așa cevaaaa… a fost de neînchipuit, măi Vasile! Extraordinar, măi Văsălicăăă!” Oare ce i se părea atât de extraordinar din moment ce eu nu eram tămăduit?! Ea tot repeta că nu trebuie să mă îngrijorez, fiindcă o să se roage pentru mine. Doar să mai trec pe la ea săptămâna viitoare, când pleacă părintele la Baia Mare. De atunci au trecut aproape două săptămâni și eu trebuie să umblu în pantaloni largi, precum niște șalvari turcești, și în palton lung, ca să nu mi se vadă problema. Dar asta nu e totul, că s-a dus vestea în toată localitatea. În fiecare zi, cel puțin două femei, măritate sau nu, vin la ușa mea și se oferă să mă trateze. Iar eu nu pot să le refuz ajutorul, că ele sunt de bună credință și cu suflet mare. Prin urmare, uite cum am ajuns! Vai de capul și de zilele mele!

Aici s-a oprit mărturisirea prietenului meu și eu îl priveam în continuare năuc. Să-l copătimesc și eu sau sunt destule cele care o fac într-un mod cât se poate de concret? Doar o idee mi-a încolțit în minte. Ar fi bine să mă întorc urgent acasă, până nu iese nevastă-mea în centru la o șuetă cu prietenele, și să-i propun un concediu suplimentar, undeva cât mai departe. Începând chiar de mâine și până aflu că Vasile s-a vindecat.

Sursa: blogul meu de pe „Esențe Literare”