Cum îți îmbolnăvesc profesorii copilul. Rezultatele îngrijorătoare ale unui studiu
O cercetare recentă a demonstrat că elevii care au prea multe teme de făcut acasă riscă să se îmbolnăvească cu adevărat.
Mulți elevi au de făcut în fiecare seară, în medie, câte trei ore de teme acasă, iar asta nu este bine pentru sănătatea lor, spune Denise Pope, de la Stanford Gratuate School of Education, unul din autorii studiului. Unii copii lucrau însă chiar mai mult, chiar și câte 5 ore în fiecare seară. La studiu au participat peste 4.300 de elevi de la 10 școli și licee de renume din California.
Cercetătorii au vrut să vadă cum influențează cantitatea mare de teme nivelul de stres și sănătatea copiilor. 56% dintre elevii chestionați au spus că temele sunt principala lor sursă de stres. Iar stresul are efecte serioase asupra sănătății lor: poate provoca migrene, ulcer, extenuare, insomnie sau pierderea în greutate, spune Denise Pope.
Cercetarea s-a axat pe elevii care provin din clasa socială de mijloc, unde rezultatele școlare sunt considerate de obicei foarte importante. Uneori, părinții sunt cei care cer multe teme pentru copiii lor sau le cumpără culegeri și îi pun să lucreze suplimentar, pentru a obține rezultate cât mai bune.
Denise Pope spune că ideal ar fi ca un elev de liceu să nu stea mai mult de 2 ore pe zi pentru a-și face temele. Iar pentru elevii de școală generală, 90 de minte ar trebui să fie suficiente.
Sursa: CNN
racoltapetru6 
Da… ţin minte că în liceu am avut câţiva colegi care au avut nişte probleme de sănătate din cauza asta, eu zic totuşi că atunci când ai prea multe teme să mai faci şi pauză între ele şi să asociezi materiile astfel încât să fie o legătură între ele nu să faci probleme la fizică şi după compuneri la română! 🙂
Ideal ar fi ca lecțiile și temele să fie asociate cu mișcarea și joaca, pentru a le face mai plăcute, iar cunoștințele mai ușor de asimilat. Sunt școli care au adoptat aceste metode cu mult succes.
Da, dar la noi metodele învechite sunt încă trendy din păcate… ce e nou e adesea extravagant. Eu când dau meditaţii la engleză şi mai nou şi la franceză întotdeauna încerc să le fac cât mai interactive şi distractive 🙂
Știu că sunt dascăli ca tine, care folosesc metode alternative de predare și au rezultate bune. Dar la nivel național sunt prea puțini și uneori trebuie să vină străinii pentru a ne da exemple.
Eu nu stiu despre studii si alte chestii de genul asta , am propriile-mi exemple acasa…si da , scoala multa , uneori , tampeste si nu fac o gluma…Din pacate , fara performanta , nu atingi tinta pe care tio doresti in viata , lucru pe care lam observat la copilul cel mare…si ca sa faci performanta , trebuie munca si ca sa faci munca , trebuie sa uiti de tinerete.
Problema grava este si faptul ca ,desi muncesti , daca nu te observa cine trebuie , munca si performanetele sunt zero , in aceste meleaguri.
Studiile pe plan mondial nu pot decât să ne sugereze unele probleme care ar putea fi regăsite și în societatea noastră. Nu e nevoie să le luăm de bune în totalitate, dar nici să le neglijăm complet. După cum zici și tu, munca prea multă nu poate fi eficientă dacă nu e și recunoscută, iar pentru asta avem nevoie de conștientizare și promovare. Iar aici intervin cunoștințele acumulate cu folos, și nu tocite de nevoie.
Am văzut de multe ori că cei care au reușit în viață au fost mai mult elevii cu mențiune și nu neapărat premianții, care acumulau toate cunoștințele doar de dragul de a lua note bune.
Exact…ai dreptate…
Eu nu sunt de acord :))) Dimpotriva, studiul fiind activitatea specifica varstei, ii obisnuieste cu urmatoarea activitate, munca . Trei ore de studiu sunt stresante ? Pai, sa fim seriosi, mai mult stau la pc sa joace on-line tot felul de jocuri . 😀
Aș înclina și eu pentru părerea ta, mai ales că pe vremea mea aveam trei ore de meditații obligatorii și fără repercursiuni, ci dimpotrivă. Astăzi sunt alte standarde și mai multe sensibilități, organisme de tot felul și studii complexe. Ce putem face? Cred că trebuie să alegem fiecare soluția optimă, în funcție de posibilități și mai ales de circumstanță. De fapt, tu știi cum e mai bine, July.
Eu, cred că ar trebui făcută o reformă reală în învăţământul românesc, iar copii să fie pregătiţi încă de mici pentru ceea ce se cere pe piaţa muncii nu să fie suprasolicitaţi cu fel de fel de teorii nefolositoare mai târziu. Să se facă atât teorie dar şi practică cu tot ceea ce învaţă, pentru că ceea ce se învaţă în şcoală nu le prea ajută cu nimic după terminarea şcolii. Iar rezultatul este vizibil, sunt atât de mulţi tineri fără locuri de muncă. Facultăţile scot diplome pe bandă rulantă, iar absolventul habar nu are pentru ce s-a pregătit, apoi, cu pile suspuse, ocupă un loc în conducere total străin de domeniul pentru care s-a pregătit şi aşa se duce totul de râpă în ţara noastră. Sunt atât de multe de spus pe tema asta,….
O seară minunată îţi doresc, Petru! 🙂
Ai pus punctul pe i, Ștefania, doar că noi ne învârtim în jurul cozii și tot căutăm soluții care sunt, de fapt, sub nasul nostru. Ori conducătorii noștri sunt proști, de nu le văd, ori nu vor să facă o treabă bună din cauza intereselor mercantile pe care le au fiecare,
Cred că un accent mai mare pus pe școlile profesionale ar reduce semnificativ șomajul și totodată ar duce la descongestionarea numărului de candidați pentru diplome inutile.
Foarte adevarat ce scrie aici. Trebuie retinut faptul ca, pe langa cele 6-7 ore de la scoala, zilnic, copiii au nevoie de cel putin 3-4 ore pt. lectii. Si atunci care mai e dferenta dintre un adult care munceste 8-9 ore/zi si un elev de gimnaziu si mai ales de liceu, care invata mai multe ore decat munceste un adult. E adevarat! nu mai au timp suficient de viata sociala adevarata, un iesit la plimbare sau o alta recreere si atunci intervine stresul, nervozitatea, oboseala, plictiseala, apatia. E normal ca un copil sau tanar sa aiba timp si de alte activitati care sa ii delecteze, fiecare cu ce ii place.Eu am 2 copii si vad asta zi de zi. De ex. acum fiica mea doarme, pt. ca la 6 seara, pica de oboseala de la atatea lectii. A venit la 3 acasa, a mancat ceva si iarasi la lectii. Se va trezi curand si iarasi calare pe proiecte si eseuri, multe din ele chiar inutile pt. pregatirea ei in viata. Nu se poate asa…parerea mea. Stefania are dreptate in ceea ce priveste reforma invatamantului, care la noi e varza…murata. 🙂
E cel puțin trist că fiica ta are parte de un asemenea orar zilnic și sper că nu e preponderent. Sunt școli și zone în care programul e mult mai relaxat și tocmai de aceea ar trebui adaptat la nivel național. Depinde de școală, profesori și părinții care pot interveni în relaxarea și adaptarea educației copiilor, într-un mod performant.
Aveam colegi care terminasera toate culegerile de probleme de fizica. Problema lor era ca nu mai aveau ce sa lucreze. 🙂 Profesorul le-a dat o solutie cam ciudata: sa inventeze ei probleme si sa le rezolve. 🙂
Cine e facut pentru carte, nu se streseaza cand invata. Cine e facut pentru munca, nu moare cand muncester.
Cine e invatat sa se joace pe calculator… se streseaza cand isi face temele. 🙂
Tatăl meu a fost zidar, precum fratele meu. Bunicii mei au fost sculptori în piatră, bunicile mele au fost doar gospodine și agricultoare. Eu m-am adaptat și am devenit altceva – nu contează ce -, dar, după un timp, iar a trebuit să mă reorientez. și să învăț altceva. În principiu, acțiunea de învățare ar trebui să fie o plăcere, dacă este educată ca atare.
Foarte adevarat, din pacate. Generatiile de acum, cu dascali cu tot, au cam pierdut deprinderea invatarii corecte. Nu gresim atunci cand suntem nostalgici si ne amintim ce carte faceam pe vremuri. Este un adevar ce nu poate fi contestat.
La vremurile de acum, sistemul trebuie regandit din temelii, nu carpeli cu iz de “reforma”, ca pana acum.
Numai bine, draga Petru! 🙂
Și eu care credeam că ești foarte tânăr, Alex! 🙂 Mă bucur că ai aceleași concepții ca mine și sper să vedem pe cineva care le pune în aplicare!
Să fii cel mai iubit și fericit, dragă prietene! 🙂
Cum de se munceste asa mult in scoala, nu inteleg defel, caci eu vad din ce in ce mai multi tineri agramati!
Îi vedem peste toți, dragă prietenă, doar că nu ne convine când ocupă funcții mari și iau decizii care ne afectează. Altfel, să le trăiască familia lor! 🙄
Unei “minti luminate” ii venise ideea prin anul 3 de liceu sa comasam timpul(cat urasc de atunci verbul acesta) pentru a termina mult mai repede programa scolara si a merge la muncile agricolee de pe atunci. Dimineata faceam 5-6 ore, la pranz aveam o singura ora pentru masa iar dupa amiaza aveam acelasi program de dimineata iar unii profesori cereau stringent sa avem scrise temele date de dimineata. Cand oare sa mai fi putut sa le scriem? Si totusi le scriam. Seara la culcare nu mai eram in stare sa ma mai gandesc la nimic: nici la fetele frumoase de care ma tot indragosteam la anii aceia, nici sa mai fredonez vreo melodie preferata, nici sa mai citesc cum ne era obiceiul carti de aventuri din afara programei scolare. Inchideam ochii si-mi apareau in fata doar formule de matemaatica, fizica, chimie sau citate din literatura obligatorie. Nu mai eram in stare sa ma mai gandesc si la altceva. Deveneam fara sa-mi dau seama un zombi, un robotel. Noroc ca toata nebunia nu a durat decat doua saptamani, dandu-si seama cine trebuia probabil ca totul fusese doar o mare tampenie. Nu toti oamenii sunt la fel, cred ca este gresit sa venim cu un unic sablon pentru fiecare individ cu care sa-i evaluam corect. Nici macar cerintele nu pot fi aceleasi pentru fiecare. Cred ca fiecare om(aproape fiecare) are o latura, un hobi in care exceleaza si mai cred ca fiecaruia trebuie sa i se dea posibilitatea sa se perfectioneze in ceea ce-l atrage. Daca oamenii ar fi trebuit sa creasca doar in volum si greutate ca animalele de carne, ar trebui sa continuam cu actualele metode, daca vrem insa sa scoatem in evidenta tot ceea ce-i bun in fiecare, va trebui sa schimbam totul din temelii. Imbucurator ca asa ca si mine suntem o puzderie de oameni care stim ce trebuie schimbat, insa trist, amar de trist ramane sa constatam ca nimeni nu schimba nimic de atata amar de vreme.
A fost o lecție dură pentru tine, dar uite ce om literat a ieșit din tine și ce amintiri deosebite ai! Din câte îmi dau seama ai fost și tu într-o școală cu internat, iar experiența de viață și-a spus cuvântul. Eu mulțumesc destinului că am avut parte de o astfel de viață, fiindcă, altfel, nu știu dacă mă descurcam în viață. Sunt convins că „milităria” e necesară fiecărui copil, pentru a-l căli în vederea vieții care urmează. Ea poate lipsi doar atunci când ești protejat de banii fără număr al lui babacu. Mă bucur că ai intervenit cu un comentariu adecvat și sper să nu te supere opinia mea!
Stagiul militar obligatoriu era un “rau” necesar. Acolo multi oameni se disciplinau si chiar isi desavarseau educatia, invatand cate ceva despre respect, ierarhie si ca banul nu poate si nu trebuie sa fie considerat stapanul universal. Si daca iiti mai aduci aminte, oamenii cu armata facuta erau considerati mai cu picioarele pe pamant si mai bine tolerati chiar si de parrintii fetelor de maritat.
Nepoata mea invata la categoria steep by speep, asa invata pana la ora 4 la scoala acasa are foarte putin de invatat cam costa mult dar e placut pentru ea si asta ma bucura!O seara cu multe impliniri iti doresc!
E adevărat că tot ce-i bun costă mai mult, iar școala în care se parcurge programa cu răbdare este ideală. Așa ar trebui să fie peste tot, dacă ar fi competență, în primul rând din partea guvernanților. Dar noi n-avem STAT, ci o șleahtă de jefuitori!
Și totuși sper să ai o zi frumoasă, draga mea prietenă! 🙂