Nimeni nu putea să-și explice de ce o iubea Dan pe Adriana. El, băiat de bani gata, fiu al celui mai avut om din localitate, școlit la o facultate din capitală și fain pe deasupra. Ea, o fată săracă și ștearsă, care a trebuit să renunțe la studiile superioare pentru a avea grijă de mă-sa, ce zăcea pe pat de câțiva ani. Fratele și părinții tânărului îl luau peste picior ori de câte ori acesta îi aținea calea Adrianei și se mirau cum de nu-și găsește o fată mai acătări, cu un viitor asigurat și un caracter mai sociabil. Cum ar fi Rebeca, o frumoasă domnișoară de-o vârstă cu el, ce tocmai terminase Dreptul. Era singură la părinți și îl plăcea pe Dan.
Adriana trecea zilnic pe lângă vila tânărului, mânând din urmă cele două vaci de lapte cu ajutorul cărora se întrețineau amândouă. Și-ar fi găsit un serviciu, doar că nu avea cine să stea cu maică-sa toată ziua. Vitele le ducea și le aducea zilnic de la ciurdă, în grabă, ca nu cumva să i se simtă lipsa. Apoi avea grijă de celelalte animale din curte și de grădină. Cu părul prins într-o coadă lungă, îmbrăcată cu haine ponosite și încălțată cu cizme de cauciuc, ea trecea mereu îngândurată și salutând pe fiecare cu o plecăciune ușoară a capului. Nimeni n-o băga în seamă, chiar și feciorii de vârsta ei se precipitau pe lângă ea întorcând capul în altă parte. În afară de Dan, care în mod inexplicabil o aborda, vorbea cu ea și chiar îi oferea flori! Unii credeau că băiatul vrea doar să profite de biata fată, dar și așa li se părea că se înjosea prea mult.
Legătura dintre cei doi tineri devenea tot mai strânsă, iar Dan parcă era surd la toate reproșurile familiei sale. Ai lui l-au atenționat că nu vor permite legalizarea relației, însă băiatul petrecea tot mai mult timp acasă la Adriana, unde o ajuta la muncă, iar seara discutau despre lecturile favorite și își desconspirau visurile. Fata luase Bacul cu notă mare și continua să învețe de una singură, când timpul îi permitea. Iar băiatul a descoperit în ea un diamant neșlefuit, pe care nimeni în afara lui nu-l sesizase. Așa că, atunci când mama Adrianei a murit, doar el și câțiva vecini sărmani au fost lângă Adriana. Apoi au dispărut amândoi din localitate.
Toată comuna a vuit când, după o săptămână, Dan a apărut cu o splendoare de fată alături. Cu greu au reușit sătenii să-și dea seama că prințesa aceea cu părul mătăsos și lung, cu ochii ca două făclii fierbinți, cu un zâmbet ce te vrăjea într-o clipă și o voce ce aducea cu un tril de privighetoare era chiar Adriana! Dar ce provocase o schimbare atât de radicală în înfățișarea și comportamentul acelei fete sărace și timide? La început se auzea doar pe la colțuri, iar apoi faptele au fost confirmate de Adriana: a fost la un salon de frumusețe din capitală.
Și nu un salon oarecare, ce se poate întâlni prin orașele țării, ci chiar un centru de sănătate și înfrumusețare celebru, denumit Centrul Shakti , renumit pentru serviciile de calitate , atât în ceea ce privește frumusețea exterioară (coafor, cosmetică, manichiură, machiaj ș.a.m.d.), dar și cea interioară, aplicând cu mult succes terapii alternative, masaje și servicii de dezvoltare personală. Concepția lor despre frumusețe este una holistică și pornește de la ideea că toți oamenii sunt de fapt unul singur. Din cele povestite de Adriana, celor care o admirau și o asaltau cu mii de întrebări, s-a aflat că a primit acolo și sfaturi esențiale legate de frumusețe, dezvoltare personală și îngrijire. Aspecte pe care, până atunci le neglijase, dar pe care le-a pus imediat în practică, iar rezultatul a fost miraculos, în primul rând pentru ea. Multe din noile ei prietene au hotărât să-i urmeze exemplul, cât mai curând cu putință.
Cât despre Adriana și Dan, s-au căsătorit în scurt timp, iar socrii și-au schimbat complet atitudinea față de ea, devenind noii ei părinți iubitori. Fosta văcăriță și-a terminat studiile, s-a angajat ca medic în localitate și devenit o regină care pășea cutezător, cu privirea în sus, emanând frumusețe, voie bună și sănătate. Iar oamenii care-și încrucișau pașii cu ai ei o salutau cu respect și admirație.
Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014
racoltapetru6 
A fost odata..si prin povestea ta ei vor trai mult timp fericiti !
Place cum ai inserat reclama in poveste . 😀
Povestirea e inspirată din realitate, iar Adriana mi-e vecină.
Mulțumesc mult pentru apreciere! 🙂
Asta da dragoste, frumoasa povestea…mi-a placut nu exista frumusete exteriaora daca nu e si ceea interioara… Defapt in Cartea pe care o citesc eu spune ca din inima ies…. de acolo iese si frumusetea exterioara.
Si ca orice poveste, o trait si mai traiesc si azi…
Mi-ar place sa fie adevarata un model pentru multi. Felicitari pentru postare.
Mă bucură mult aprecierea ta și mulțumesc din suflet pentru frumoasele-ți cuvinte!
O zi minunată îți doresc! 🙂
Mi-ai atins coarda sensibila… 😀 Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Blogul tau ar trebui sa se cheme povesti nemuritoare, dar nu pentru ca repeta seria de povesti, ci pentru ca povestile tale sunt nemuritoare! Felicitari! 🙂
Săru’-mâna pentru comentariu și aprecieri! Sunt fericit dacă am reușit să transmit din emoțiile pe care le-am încercat și eu când am redat această povestire! 🙂
Frumoasă poveste despre superficialitatea ființei umane și modul de perceptie a realității, în spirit pur românesc. Oamenii sunt judecați după aparențe. Nu contează valoarea umana.
E adevărat că e mai comod să ne judecăm după cum arătăm, fiindcă a cunoaște cu adevărat un om necesită timp și răbdare, iar noi nu prea avem. Și atunci punem rapid etichete și trecem mai departe.
Eu cred ca nu e vorba doar de lipsa de timp si de rabdare ci de faptul ca nu suntem educati in sensul acesta.
Aici mai intervin și prejudecățile, din care avem o grămadă.
Foarte emoţionantă povestea, Petru şi vreau să spun că eu cunosc în realitate o astfel de poveste uluitoare, bărbatul era pe atunci doar ofiţer de poliţie, apoi a urcat în grad, iar femeia a fost asemeni descrierii tale dar care mai târziu a devenit educatoare, iar unicul lor copil acum este medic cardiolog la Institutul de Cardiologie Bucuresti, e o poveste de dragoste răsunătoare şi sinceră şi care dăinuie de câţiva ani buni şi care este un exemplu de morală şi de iubire între semeni fără a se ţine cont de situaţia socială.
Frumuseţea vine în primul rând din interior şi tare frumos ai evidentiat frumuseţe din sufletul celor doi tineri, dar şi frumuseţe exterioară trebuie avut grijă, evident. Mi-a plăcut foarte mult ce-am citit.
O zi minunată îţi doresc, Petru şi multe binecuvântări. 🙂
M-aș bucura dacă prin intermediul cuvintelor am reușit să redau măcar o parte a unui tablou pe care îl port în minte și suflet. Ca să poată fi admirat așa cum fac eu când îți vizitez blogul, Ștefania. Iar dacă ți-a plăcut și ai simțit ceva, înseamnă că simt și eu o mare satisfacție.
Mulțumesc foarte mult pentru aprecierile tale și sper să ai o zi plină de frumusețe! 🙂
Faină povestea! 🙂 Merge făcut un scenariu de telenovelă 🙂
Mulțumesc efervescent! 🙂
🙂
Frumoasă poveste de viaţă. Mai ales când lucrurile se desfăşoară spre bine. Mi-a plăcut titlul ales: “frumuseţe eliberată”. Şi de prejudecăţile celor din jur, dar şi de “zgura” vieţii cu greutăţi pe care o avusese Adriana.
Iti doresc un sfârşit de săptămână cât mai frumos, dragă Petru! 🙂
Mă bucur mult că ți-a plăcut povestirea, Alex, și-ți mulțumesc din suflet pentru aprecieri. Când totul se termină cu bine suntem tentați să iertăm tarele societății… până ne lovim din nou de ele.
Un weekend cât mai reușit îți doresc, dragă prietene! 🙂
O poveste de dragoste fascinanta ,daca doresti ceva din tot suflet se va implini! Un weekend placut iti doresc!
Așa-s poveștile de dragoste. Fiecare are farmecul ei, mai ales dacă-i cu happy-end!
Un sfârșit de săptămână cât mai romantic îți doresc, dragă Gabi! 🙂
Happy eeend! Așa-mi mai plac povestioarele astea care se termină frumos! Ia uite ce zâmbet mi-a furat… 🙂
E o meserie în care aș vrea să mă perfecționez, Bursucel: hoț de zâmbete! Nu-i lege care s-o pedepsească. 🙂
Ai găsit viciul de procedură! 😆
Felicitari. Crearea unei povesti este magica :).
Mulțumesc tare mult pentru apreciere! 🙂