La Proces
.
La un semn se dă sentința și ciocanul bate tare,
Se rostesc pedepse grele, toate cu executare.
S-a lăsat tăcerea-n sală și pe hol forfotă multă,
Iar suporterii p-afară fac mătănii și exultă.
.
– Tu ești Victor? – Da Domniță! – Nu ți-e dor de vărul tău?
Nu ți-e dor să stai cu dânsul la o tablă la bulău?
.
– Orice gând aveți domniță și oricum împărțiți anii,
Să nu-l luați de lângă mine pe fratele meu Giovani.
.
– Nu-l iau Victore, am grijă, șezi frumos și fii pe pace,
Patru ani am să-ți dau ție iară frac-tu șase face,
Mai sunt niște luni acolo însă astea sunt detalii.
.
Cad pe gânduri dintr-o dată amândoi frații Becali,
Cum o să-i primească lumea și băieții de acolo?
Oare vor putea să-i scuipe și pe ei ca pe Manolo?
Vor putea să-i mai înjure, vor putea să-i mai jignească
Cum făceau fiind afară și cu țara românească?
.
Următorul la „tribună”, în papucii lui cu Steaua,
Vine arogantul Meme fredonând în gând maneaua,
Dar acum doar două versuri el aminte își aduce:
„Urcă mamă sus la cruce să vezi duba cum mă duce”
.
– Tu ești Stoica? – Eu sunt doamnă, să mă duc după patron?
– Du-te, dar să-ți iei cu tine și cutia de carton
Și să știi că-n pușcărie n-o să poți lovi suporteri,
Nici nu vei putea cu vorba să-i jignești ca pe reporteri,
Că acolo nu ai pază să te apere ca-n lojă
Și te-or tăvăli băieții după ce te-or da cu ojă,
Se vor bucura de tine, toți voinici unul și unul,
Așadar ai mare grijă dacă vei scăpa săpunul.
.
Dă să urce Pădureanu, dar se mișcă mai greu moșul,
Și-nainte urcă Borcea în sacolul lui cel roșu,
Se căznește să stea țeapăn și să nu își piardă firea,
Dar îi tremură tot corpul de chiar zici că e Shakira.
.
– Tu ești Borcea? – Eu sunt doamnă – Șase ani îți dau și ție,
Că te-așteaptă în celulă nașul tău de cununie.
– Dați-mi doamnă, zice Borcea grav, cu toată importanța,
– Că oricum mi-am făcut viza de flotant lângă Constanța.
Însă vestea îl dărâmă mai ceva ca un tsunami,
Știe că la Poarta Albă nu e chiar ca la Miami,
Parc-ar lua niște pastile, ar mai bea niște mercur,
Fiindcă știe ce-l așteaptă și va fi iubit în…
.
– Copos George. E în sală? Trei ani și opt luni. Primești?
– Da primesc, răspunse Copos – Doamne cât de darnic ești!
Azi e pentru prima dată după mult, foarte mult timp,
Când primesc ceva degeaba și nu dau nimic în schimb,
Și nu vreau să par ironic, nici să fiu fără obraz,
Însă mă oftic că Borcea a primit cel mai mult azi,
Doamnelor judecătoare, dacă spuneți că vă pasă,
Fie-mi cu îngăduință să opresc căldura-n casă.
Deși atmosfera-i tristă acum râde toată sala
– Nu fiți răi, știți cât consumă pe așa vreme centrala?
Și mai am o bucurie, de mă dați lângă Calatis,
Patru ani de-acu-nainte o să am trei mese gratis.
.
Pleacă spre băncuțe Copos, dă să urce Pădureanu
Dar Popescu îi ia fața mai ceva ca lui Burleanu,
Dar e abătut și palid, resemnat mai rău ca Iona,
Consolându-se cu gândul c-a jucat la Barcelona.
– Onorată asistență, sincer să vă spun mă doare,
Că voiam să-l pun pe Nașu președinte de onoare.
.
Se-mbunează doamna Strâmbu, zice blând, privindu-l tandru
– Fiți pe pace domn’ Popescu, vi-l aducem și pe Sandu
E și Copos, e și Borcea, Becali – vărul și frații -,
Puneți bazele acolo unei alte federații,
Vei putea juca și-acolo tot fundaș. Că erai tare
Și-o să simți destul de multe intrări prin alunecare.
.
Pleacă abătut Popescu, plin de gânduri de tot soiu’
După el urcă în boxă securistul de Nețoiu
.
– Onorată asistență am greșit. Sunt vinovat,
Dar stați numai să îl aflu p-ăla care m-a turnat.
Nu mă sperie pedeapsa, însă e umilitor
Un mic turnător să-l toarne pe un mare turnător,
Dar îl dibuiesc eu p-ăla care-a vrut să-mi facă felu’
Și o să-l urăsc o viață, ca Sandu pe Mititelu.
După ce m-a votat lumea prin Prejoi și prin Sadova
Să ajung să-mi râdă-n față securiștii din Craiova?
Nu mă sperie pedeapsa, că mă știu un tip corect,
Cel mai mult mă deranjează lipsa asta de respect.
.
Astfel pleacă și Nețoiu, îndelung privind în van,
Și cu ajutor din sală urcă-n boxă tata Jean.
– Luați loc domnul Pădureanu, dumneavoastră sunteți Lordul?
– Eu eram, însă acuma nu mă mai ajută cordul,
Am îmbătrânit domniță, vremurile s-au schimbat,
Nu mai sunt oameni de bază, n-ai cu cine face-un blat
Și mi-e rău distinsă doamnă, îmi e rău, vă spun pe bune,
Nici la blaturi cu Ceahlăul n-aveam astă tensiune.
Iar ședința se încheie, plină-i sala de reporteri,
Sărbătoare națională este azi pentru suporteri.
.
Însă văd că sunt mulți oameni cărora le pare rău
Că de mâine inculpații vor ajunge la bulău
La Jilava, la Craiova, la Ploiești sau chiar la Poarta,
Dragi români, în cazul ăsta, sincer ne merităm soarta.
Bine că-i vedeți pe ăștia niște sfinți fără de vină
Și-l băgați în pușcărie p-ăl de fură o găină,
Bine că-i susțineți p-ăștia care fură milioane
Și îi condamnați pe unii pentr-un pumn pe stadioane,
Pe cei ce le plângeți soarta și tot spuneți că vă pasă,
V-a-ntrebat cândva Giovani dac-aveți pâine pe masă?
Iar pe cei care susțineți că e greu în pușcărie,
V-a-ntrebat Victor Becali dac-aveți bani de chirie?
Pe cei cărora pe Copos îl deplâng că și-a luat plata,
V-a-ntrebat vreodată George de-aveți cu ce plăti rata?
Pe cei ce-l susțin pe Meme care tot băga fitile,
V-a-ntrebat vreodată Stoica dac-aveți bani de pastile?
Mai lăsați televizorul și nu mai susțineți hoții,
Să înfunde pușcăria că o merită cu toții.
Și nu vreau să semăn teamă, nici nu vreau să te-nspăimânt,
Astăzi i-au închis doar p-ăștia, dar afară câți mai sunt?
Prin partide, prin comisii, prin poliție, prin țară,
Sunt destui hoți din păcate și-ăștia încă sunt pe-afară
Nu le plângeți voi de milă. Nici ei nouă nu ne plâng,
Ori o să muriți de grijă, cum mor câinii de drum lung.
.
Vă mai scriu ultima strofă. S-o rețineți pe de rost,
Cine îi susține p-ăștia ori e hoț ori este prost.
Gata. Asta-i poezia. Dar mai am un vers și-nchei:
Cui îi pare rău de ăștia să se ducă după ei!
.
Sursa: e-mail