Nu pot să uit nici acum cât de toridă a fost luna aceea de vară. Parcă vroia să demonstreze că-și merită cu vârf și îndesat numele de luna lui cuptor. Cu toate acestea, pasiunea unui pescar nu are opreliști, și chemarea apelor este parcă și mai puternică atunci când se ivesc piedici în calea astâmpărării ei. Mai ales dacă suntem măcar doi fani ai acestui sport molipsitor. Așa că, eu și prietenul Mitru, ne-am pregătit cele necesare și am purces spre râul cel mai frecventat de noi, Someș. Înainte de a ajunge la locurile știute, dintr-un sat mai ferit, am poposit la o groapă de gunoi în care știam că se mai aruncă animale moarte. Făcând un efort supraomenesc de a învinge greața provocată de mirosul pestilențal al cadavrelor, am reușit să ne umplem un borcan cu viermi grași, recoltați dintr-un cap de vacă.

Râme mai aveam de data trecută, iar mămăliga o făcusem de cu seară. Am ajuns la cotul Someșului tocmai la timp, pe când soarele începea să-și piardă din putere. Restul operațiunii trebuia să fie o plăcere presărată cu capturi supriză, din când în când. Doar că peștii erau probabil afectați și ei de căldură și nu se înfruptau de loc din momelile noastre. Situația nu s-a îndreptat nici peste noapte, așa că am  hotărât să mai stăm până a doua seară. Timpul trecea cu greu și transpirația ne curgea șiroaie pe tot corpul. În jurul nostru mirosea a leșuri putrezite, iar viermii pe care-i foloseam puțeau și ei ca naiba.

Eram supărați rău, în momentul când lângă noi au poposit doi localnici, veniți și ei la pescuit. Fără să vrem am auzit povestind despre un bal care urma să se desfășoare în seara asta la ei în sat. Cum eram lihniți de foame și dornici de a ne destinde după chinul pe care l-am îndurat pe malul înfocat al apei, ne-am gândit ce bine ne-ar prinde puțină distracție. Numai că realizam cât de rău arătăm și mai ales cum mirosim după o baie de sudoare și putori persistente. Trebuia să găsim totuși o soluție, fiindcă dorința era prea mare!

Întâmplarea fericită a făcut să am în portbagajul mașinii un cadou pe care vroiam să-l ofer cuiva, în zilele următoare. Era vorba de un set Farmec de produse antiperspirante Gerovital H3 prof. Ana Aslan, pe care-l luasem zilele trecute. Citisem pe adresa http://www.farmec.ro/Gerovital-H3-Classic.html că deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Splendide, deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Natural, deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Sensitive și deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Fresh fac minuni atunci când ai probleme cu pielea dar și când vrei să scapi de mirosurile neplăcute. Noi aveam de ambele, fiindcă și soarele ne-a prăjit fără milă, iar usturimea ne făcea să ne strâmbăm de durere.

Înainte de a le încerca puterea, am căutat un loc al râului cu apă ceva mai curată și ne-am clătit pe cât posibil. Mirosul grețos al corpurilor noastre, însă, nu dispărea. Am trecut la soluția extremă și ne-am parfumat cu măsură, totuși. Apoi ne-am schimbat în hainele curate și am ne-am dat iarăși, discret, cu deodorant. Am simțit o îmbunătățire considerabilă, iar problemele au dispărut ca prin farmec.  Astfel am decis că putem să mergem la petrecere. Acolo am întâlnit multe fete frumoase și dornice de a fi dansate. Niciuna dintre ele nu a strâmbat din nas, ba dimpotrivă, aș putea zice că am avut un succes neașteptat. Chiar și foamea ne-am potolit-o tot cu ajutorul codanelor care aveau la ele diferite gustări făcute acasă. Pentru toți cei care trec prin momente mai dificile recomand să caute pe http://www.farmec.ro/produse/deodorante-15/1.html și vor găsi cu ușurință o soluție.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014