Avem tendința de a considera salata verde drept un aliment banal, însă în Egiptul Antic, leguma avea o semnificație mult mai importantă. Potrivit unui egiptolog, se pare că o rudă îndepărtată a salatei romane (o varietate de salată cu frunze alungite) era văzută ca afrodiziac în Egiptul Antic. Salim Ikram, de la American University of Cairo, susține că imagini reprezentând salata pot fi observate pe mormintele ce datează din anii 2.000 î.e.n. Mai mult, salata pare să fie un simbol al zeului fertilității Min.

Zeul, care adesea era ilustrat având penisul erect, a fost descris drept „marele iubirii” într-un text din templul Edfu. Mai mult, egiptenii considerau că datorită salatelor putea Min să „realizeze neobosit actul sexual”. Salata verde se consumă de milenii, iar versiunea „primitivă” a ei seamănă cu salata romană pe care o consumăm astăzi. Totuși, în Egiptul Antic, în jurul anului 2000 î.e.n. salata nu era un aperitiv, ci un afrodiziac, susține prof. Ikram, specializată în obiceiurile alimentare ale egiptenilor.

Mai mult, Ikram a explicat că deși rolul lui Min s-a schimbat de-a lungul a 3.000 de ani, asocierea lui cu salata s-a păstrat. Deși se presupune că prima ilustrație a zeului alături de salată a fost creată în anul 1980 î.e.n. în Capela Albă a lui Senusret, Ikram susține  că s-ar putea să fie și exemple mai vechi. Un relief funerar din templul lui Ramses al III-lea ilustrează festivalul recoltei lui Min. O statuie a zeului este așezată în centru, iar în spatele ei este ilustrată o procesiune de preoți care țin salate în mâini. De asemenea, uneori, zeul este ilustrat având o panglică roșie pe frunte, ca semn al energiei sale sexuale.

„Unul dintre motivele pentru care [egiptenii] asociau salate cu Min era aceea că leguma crește dreaptă și înaltă, un simbol falic evident”, a declarat Ikram. Se credea că salata era sacră, atât din cauza faptului că ea creștea dreaptă, cât și ca urmare a lichidului lăptos care rezulta când era tăiată, un simbol fie al laptelui mamei, fie chiar al spermatozoizilor. Însă, în loc ca egiptenii să fie interesați de frunzele salatei, ei culegeau semințele florilor pe care le utilizau cu scopul de a face din ele uleiuri naturale pe care le foloseau pentru gătit, în medicină sau chiar și pentru mumifiat. În prezent, în Egipt, leguma este utilizată ca remediu tradițional pentru creșterea părului.

Frunzele de salată au debutat ca aperitiv care stimulează pofta de mâncare în jurul anului 85 î.e.n., la greci și romani. Mai mult, se pare că în acea perioadă se recomanda consumul de frunze de salată chiar și după-masă, pentru a ajuta la digestie.

Sursa: Daily Mail