De ieri au început să se împartă ajutoarele date de Uniunea Europeană și în Seini (pentru cei care chiar nu știu unde este situat acest minunat orășel îi sfătuiesc să se uite pe harta județului Maramureș). Probabil că v-ați fi așteptat să vă descriu cum s-au călcat oamenii în picioare, cum s-au îmbrâncit și au înjurat proasta organizare. Cu riscul de a dezamăgi dorința unora de senzațional și violență, de data asta am să mă plasez în tabăra celor care au toată admirația pentru cei care au organizat această distribuire de alimente pentru persoanele defavorizate.
.
Nu pot să afirm că e doar un noroc, atâta vreme cât din primul an de distribuire a acestor ajutoare mult așteptate de mulți nevoiași, a fost mereu o bună rânduială și nu știu să se fi înregistrat vreun conflict. Spre deosebire de alte localități mari sau mai mici, pe care le vedem adesea la știrile TV, și în care oamenii chiar ies cu Salvarea din rândul celor care stau la coadă. Deși se știe că sunt cantități îndestulătoare pentru toți, ba chiar se întâmplă să nici nu se ridice toate. Și totuși de ce se ivesc astfel de probleme? Sunt oamenii din anumite zone mai flămânzi ca alții, sau poate mai necivilizați? Eu zic că totul depinde de organizare.
În Seini, și nu numai, a fost gândită distribuirea în așa fel încât să nu se producă aglomerație. Bunăoară, în prima zi de împărțeală nici nu se anunța populația, ci se conta pe cei care vedeau anunțul din fața fostului dispensar (o clădire mai dosită) sau a celor care auzeau din niște surse neoficiale. Aceștia nefiind prea mulți, prima zi era lejeră.
A doua zi, la fel. Tot din zvonuri și auzite. Doar la urmă se făcea o chemare oficială și veneau cei care chiar nu știai despre această distribuire. Sunt oameni săraci și la noi, chiar mulți cu dizabilități. Dar nu se îmbrâncesc și nici nu se tem că vor rămâne fără drepturile lor. Anul acesta au primit fiecare pensionar cu pensie sub 400 de lei, șomeri și persoane cu dizabilități produse în valoare de peste 120 de lei: 17 kg făină de grâu, 9 kg făină de mălai, 6 l de ulei, 3 kg de zahăr, 1 kg paste făinoase, 4 conserve de carne de porc, 2 conserve de zacuscă de legume cu vinete, 2 conserve de roșii în bulion. În total, circa 40 de kilograme.
Zilele acestea au zâmbit și bătrânii, chiar dacă, în drumul spre casă, se îndoiau sub greutatea alimentelor cărate. Unii cu biciclete, alții cu plase, iar cei mai norocoși cu rude care aveau mașini. Pentru unii a fost singurul cadou de Sf. Nicolae. Altfel, poate nu era nimic.
racoltapetru6 
La Sibiu a fost şi mai liniştit. S-au împărţit în ordine alfabetică. Oamenii ştiau clar care e ziua în care pot ridica alimentele şi toată lumea a fost fericită. Mă dărâmă imaginile cu oameni care se calcă în picioare pentru astfel de ajutoare…..
Deci se poate face o treabă bună dacă sunt oameni competenți în a organiza astfel de distribuiri. Exemplele, precum cel de la Sibiu, nu ar trebui ignorate de cei care nu au propriile lor idei.
Ma bucur sa mai aud si astfel de vesti, nu doar din cele care se transmit la tv… cu oameni calcati in picioare de altii pentru mai nimic…
Deși sunt mai rar date pe posturile tv., se întâmplă și lucruri bune pe la noi. Bine-ar fi ca ele să rodească și să predomine.
La Multi Ani romanilor ce-si serbeaza de Sfantul Nicolae ziua onomastica
indiferent daca primesc sau nu ajutoare de la UE ( adica tot din BANII nostri…) !
Aliosa.
Să-ți fie urarea auzită și primită de câți mai mulți români, dragă prietene! 🙂
Ştii ce mă intrigă pe mine la astfel de “evenimente” ? De ce mama mă-sii trebuie să existe un efort din partea organizatorilor ? De ce lumea nu înţelege pur şi simplu că este civilizat şi de bun simţ să te aşezi frumos la o coadă şi să aştepţi să-ţi vină rândul ? Ajungem să-i aplaudăm pe cei care apelează la tot felul de găselniţe gen dosit afişele sau anunţat neoficial (doar cunoştinţele, se înţelege) când de fapt ar trebui să admirăm faptul că semenii noştri înţeleg că trebuie să aibă un comportament demn de mileniul III.
Eu nu mă străduiesc să înțeleg mentalitatea societății în care trăiesc. Aș face un efort zadarnic, fiindcă ea a fost indusă de condițiile în care a trăit și nu poate fi schimbată ușor. De aceea mă bucur la cele mai mici semnale de ameliorare, deși sunt rare.
Un ajutor bine venit pentru sarbatorile de iarna! La noi asa de frumos a inceput sa ninga …..Iti doresc o zi minunata!
La voi e foarte frumos, fiindcă muntele arată minunat când e împodobit în alb. O zi feerică îți urez și eu! 🙂
Cam smechera solutia din Sieni! La Târgu Mureş, oraş digital după cum se ştie, edilul sef a gasit solutia de a scapa oamenii de statul la rand. Fiecare cetatean, facand parte din categoria celor indreptatiti de a primi ajutorul alimentar, este anuntat din timp printr-o scrisoare bilingva, cand (ziua, ora) unde(locul, ghiseul) si cu ce acte trebuie sa se prezinte dupa alimente. Ordine si “deciuplina” asigurate de un politist care dirijeaza masinile care intra in curtea depozitului, un alt politist supravegheaza intrarea in depozit anuntand numarul ghiseelor la care poate intra omul fara a sta la rand mai mult de cateva secunde, cat ii ia sa semnze lista de primire, iar cu bonul primit la urmatorul ghiseu preia sacul cu merinde! Simplu si eficace! Cantitatile si sortimentul oferit muresenilor difera de lista de la Sieni, anul trecut nu s-a dat ulei si faina, anul acesta mierea a lipsit din ajutoare.
Târgu Mureș e un oraș mare și are nevoie de o organizare pe măsură. E bine că s-a găsit o astfel de soluție și nici acolo oamenii n-au trebuit să se înghesuie. Cât despre miere, nu s-a distribuit în multe locuri, din cauza firmei cu care a fost contractată și care a oferit un produs contrafăcut. Se putea să nu apară și anul ăsta unii afaceriști dornici de câștiguri ilegale?