Vă promiteam luna trecută că voi reveni cu detalii despre minunatul sejur de la Vila Alpin din Straja. Ei bine, acum că a trecut ceva timp de atunci, pot să relatez mai detașat câteva experiențe inedite și pline de aventură la care am participat cu cei patru prieteni care m-au convins să aleg această destinație. De fapt, nu știu dacă le-a plăcut compania mea, fiindcă eu nu aveam verva și pregătirea lor, drept pentru care pot să recunosc acum că am fost mai mult oaia neagră a grupului. Astfel, ei căutau mereu adrenalină la maximum, cu polonicul, în timp ce eu m-aș fi mulțumit să o servesc cu lingurița. Nu aș zice că am fost un fricos, doar mai prevăzător…

Pe aceste considerente m-am înscris de la început doar la tiroliană și paintball. Activități pe care le-am desfășurat cu mult entuziasm în prima zi din sejur. La prima probă am avut ceva emoții, dar ghidul era un profesionist cu experiență și m-am lăsat pe mâna lui. Senzația a fost de mare efect și chiar că am simțit cum trăiesc cu adevărat clipe nemaiîntâlnite. După masă ne-am războit cu un alt grup într-un joc de paintball și am fost încântat când victoria a fost de partea noastră. Iar la ea am contribuit și eu, din plin! Seara a fost marcată de o petrecere cu delicatesuri stropite cu vin și cântece din toate regiunile țării.

A doua zi am crezut că va fi la fel, însă prietenii, în colaborare cu instructorul, mi-au pregătit o surpriză. Era vorba de escaladarea unui zid de lemn, înalt și perpendicular. Așa ceva nu mai făcusem încă și cu greu m-am lăsat convins să încerc. Asta după ce i-am văzut pe ceilalți făcând-o cu zâmbetul pe buze. „Doar n-oi fi eu chiar atât de nepriceput”, mi-am zis, și m-am încumetat. Oricum, nu mă puteam accidenta deoarece eram prins cu o funie de siguranță. Iar, după câteva încercări eșuate, am reușit să ajung sus, în aplauzele celor din  jur, care – fie vorba între noi – își cam dădeau coate și chicoteau. Dar totul e bine când se termină cu bine și în ziua aceea am mai repetat urcarea de două ori. Ca de obicei, seara a fost iarăși plină de voie bună, până târziu în noapte.

Ei, dar când a venit vorba de rafting – care era planificat pentru a treia zi – nu m-am mai lăsat convins să urc și eu în barcă. Am avut și scuza perfectă: nu știam să înot. Așa că i-am condus până la marginea râului cu apă limpede și vioaie, iar, după ce s-au echipat și au început coborârea, am trecut la o partidă de pescuit păstrăv la muscă. Undița și muștele artificiale mi-au fost oferite în chirie de la stațiune. Chiar am prins 4 păstrăvi, pe care i-am eliberat. Ce era să fac cu ei, din moment ce restaurantul de la Vila Aplin ne oferea oricând pește proaspăt, preparat în diferite moduri? Pe la prânz eram la masă și i-am așteptat pe aventurieri, care au venit plini de entuziasm și pregătiți să-mi povestească prin ce au trecut. De data asta erau și ei obosiți, așa că în după-amiaza aceea s-au odihnit. Slavă Domnului!

Au urmat alte patru zile încărcate de activități și jocuri din cele mai diverse. Am făcut lucruri pe care nici nu bănuiam că voi avea curajul sau că voi fi în stare să le fac. Pot să spun că în acest fel mi-am schimbat și caracterul, devenind mai încrezător în mine. Iar în anii care vor urma voi face tot posibilul să nu lipsesc de la nici una din încercările de care putem beneficia la Vila Alpin Straja. Trebuie doar să deprind înotul, și-apoi să vezi!

Acest articol participă la competiția SuperBlog.