Cele 5 simțuri SUPRANATURALE ale câinelui tău
5. Simte frica. Ok. Asta e deja știută sau cel puțin nu mulți sunt cei care au scăpat această informație. Câinii pot simți frica de la distanță și vor reacționa ca atare: te vor domina sau te vor ocoli. Stăpânii care sunt fricoși din fire vor transmite această stare și câinelui lor. Deci nu te aștepta ca de fiecare dată când te simți în pericol, patrupedul tău să sară în apărarea ta.
4. Simt când nu ești atent. Nu te pândește, nici măcar nu stă cu tine în aceeași cameră, dar în momentul în care ai ațipit sau ți-ai direcționat toată atenția către altceva, în acea clipă câinele tău sare pe masă, rupe sacul de gunoi, roade un pantof sau o tulește pe ușă afară. Șiretenia lor e un fel de al șaselea simț, e foarte bine dezvoltat și dacă ai un câine activ, știi clar că acest fapt este real!
3. Simt când ești bolnav. În ultimul deceniu foarte mulți câini au fost premiați și puși la muncă datorită acestui simț extraordinar. Câinii au capacitatea de a mirosi cancerul sau alte boli grave încă din stadiul incipient. Știi de unde vine această superputere a lor? De la strămoșul lup, care atunci când merge la vânătoare miroase urmele de urină lăsate de vânat. Lupul urmărește doar animalul pe care îl simte bolnav, recepționând aceste informații din urină, așa cum spuneam. Un animal bolnav se va deplasa mai încet și e o pradă mult mai ușoară. Dar să revenim la câinii noștri de companie: În zilele noastre există câini-călăuză dresați special pentru a alerta părinții copiilor care urmează să intre într-o criză de epilepsie, cu ore înainte ca ea să aibă loc. Da, câinii pot face asta!
2. Simt când ești trist. Chiar dacă nu o arăți, câinele mereu o să știe în ce dispoziție ești. Probabil că unii dintre voi vor spune „al meu nu știe, pentru că mă ignoră atunci când sunt supărat”. Nu e chiar așa. Deseori, reacția câinelui atunci când te simte supărat este să stea lângă tine, în special acolo unde îți ții picioarele, arătându-ți că el ți se supune și că dacă ești supărat pe el, cumva, îi pare rău. Dar sunt și câini care pur și simplu îți sar în brațe atunci când simt ei că ai nevoie de ajutor cu moralul.
1. Simt când vine moartea. Locul 1 e uimitor și… inexplicabil. De secole întregi, oamenii au căutat afecțiune și iubire din partea animalelor lor de companie. Câinele, de exemplu, e total capabil să iubească și să-și arate devotamentul față de stăpân și de familia sa, dar puțini știu că cel mai bun prieten al omului are și câteva calități „supranaturale”, simțuri la care omul doar visează. cea mai inexplicabilă și misterioasă abilitate a câinelui este felul în care simte că vine moartea. Și în cazul său, cât și în cazul oamenilor. Americanii au făcut zeci de experimente în spitale, după ce mulți agenți din toată lumea au raportat situații neobișnuite, în care câinele polițist a simțit că partenerul și stăpânul lui urma să își piardă viața, manifestând un comportament ieșit din comun. Așadar, nu știm cum, dar e cert că animalele simt când se apropie sfârșitul. Cercetătorii spun că ei pot vedea energiile umane, pe când alții spun că animalele au un pașaport gratuit și permanent în lumea de dincolo.
BONUS: Ei observă comportamentul preferențial. Dacă ai doi câini, unul dintre ei va fi cu siguranță foarte supărat pe tine. De ce? Pentru că cel mai bun prieten al omului simte și remarcă inegalitatea cu care îi tratezi. De exemplu: Dacă ai doi câini și oferi o recompensă doar unuia, celălalt va crede că a făcut ceva rău. Dacă pe unul l-ai mângâiat mai mult sau i-ai oferit hrană în cantități mai mari, celălalt va pune la suflet ș.a.m.d. Sună ciudat, dar e dovedit științific!
racoltapetru6 
Numai cel care a avut caine poate sa iti spuna toate astea si inca mult mai multe. Ceilalti ii vor omorati si aruncati in grapa de gunoi a orasului. Iti vorbeste cineva care stie. Nu vei gasi vreodata un om care sa demonstreze devotament asa cum o face un caine. Nu ai mai avea loc unde sa iti scriu cate se poate spune destre toate astea. Spre norocul tau ma opresc aici 🙂
Poate că articolul ăsta e tocmai potrivit pentru zilele acestea, când doar câinii sunt făcuți răspunzători pentru moartea unui copil de patru ani. Oamenii nu-și recunosc vina!
Putini caini ataca de nebuni. Aceia trebuie eliminati, o spun clar. Priveste insa imaginile cu care exemplifica reporterii “agresivitatea” cainilor comunitari. Acestia stau ca prostii de se impiedica oamenii de ei pe strada. 🙂
Intotdeauna datorita unuia sunt pedepsiti ceilalti si bineinteles… cei rai scapa. Ca si la oameni.
Aproape că m-ai convins să îmi cumpăr un patruped . 🙂
Dacă ai răbdare, dragoste și spațiu… ar fi un pas indicat și important în viața ta!
Un mare adevari ai relatat..Iti doresc o zicu multe bucurii!
Evident, cainele este un prieten devotat al omului, fie el sanatos sau bolnav, prunc ori cu un picior in vesnicie. Asta nu inseamna ca sunt de acord cu hoardele de maidanezi salbaticiti care terorizeaza, omoara copii sau batrani, autohtoni ori straini.
Vina, ca s-a ajuns aici, este, in ultima instanta, tot a noastra.
Nu, Dan, vina nu-i a noastră decât parţial pentru că nu am luat, nu luăm atitudine atunci când a trebuit şi trebuie.
Iubesc animalele, am 2 câini… am avut 3 unul a murit la aproape 18 ani. Atâţia au trecut de când l-am cumpărat. Fusese un pui cu probleme, muşcat şi infectat… probabil dacă nu-l cumpăram ajungea abandonat pe străzile din Baia Mare.
Câinii nu au nicio vină, vina o poartă aşa zişii iubitori de animale iresponsabili care nu fac nimic concret pentru aceste patrupede. A le arunca o coajă de pâine pe stradă şi a vocifera nu rezolvă problema lor. Şi o vină la fel de mare, dacă nu cumva mai mare, o au cei care au în mână pârghiile acestei probleme. Şi dacă n-ar fi o sursă de bani nemunciţi cu siguranţă că această problemă a câinilor vagabonzi ar fi fost rezolvată de mult prin monitorizare şi sterilizare.
Mă ierte Dumnezeu, dar, între viaţa unui om, a unui copil, puse în pericol… şi viaţa unui câine… voi opta pentru viaţa şi siguranţa omului… chiar dacă asta înseamnă să eutanasiez unul, zece sau o mie de câini vagabonzi pe care nu am cum să-i controlez fie din lipsa fondurilor fie din lipsa spaţiului. Oricât aş iubi animalele, repet, care nu au nicio vină, nu pot fi de acord cu lăsarea lor în libertate pe străzi…
Aveți mare dreptate, domnule Dan. Noi i-am crescut, noi i-am (ne)educat și apoi i-am abandonat. Astfel s-a ajuns la semi-sălbăticirea lor. Vina trebuie asumată și de toți cei care au luat bani de pe urma lor.
Foarte frumos articol! Am avut mereu câini în curtea părinţilor mei şi mereu mi-a fost drag de aceste minunate fiinţe. Într-adevăr, au multe “talente” deosebite. Mai ales atunci când se consolidează o relaţie strânsă între om şi câine, legătura este deosebită. Iar unii chiar sunt… “vindecători”. Am simţit asta pe pielea mea, în anumite zile în care mă simţeam tare rău.
O zi frumoasă! 🙂
Mulțumesc pentru completare și urare, Alex. Să ai și tu parte de o zi minunată! 🙂
Catelusa mea este si geloasa 🙂 De cate ori imi imbratisez unul dintre copii, vine si latra de nu mai poate, dand si din codita. Pana nu o luam si pe ea “in hora imbratisarii” nu se potoleste din latrat. Cainele este si mare pacifist, cel putin catelusa mea, Dolly, care, de cate ori vede doar intentia ca unul dintre noi ar ridica mana la altul, (din joaca, bineinteles), sare repede la cel asa-zis agresiv sa-i apare pe celalalt. Bineinteles ca este un joc al nostru dar cu siguranta nu agreeaza violenta. Iubesc cainii, iubesc orice animal, dar trebuie rezolvata intr-un fel si problema aceasta a cainilor maidanezi si agresivi, care ne apasa pe toti si demult, nu doar de acum. Am fost muscata de caini de 2 ori si baiatul meu a fost, cand era mai mic. De asemenea si catelusa noastra de acum a fost muscata tot de 2 ori de catre cainii maidanezi si cu toate acestea iubesc cainele si din copilarie am avut mai mereu caini in casa, ba la un moment dat, am avut si 3!!! Si acum o avem pe Dolly, catelusa mea mult iubita, care pe 10 sept. va implini 8 ani. Ah! trebuie sa-i facem un tort sa o sarbatorim!!! 🙂
Te felicit pentru cățelușa Dolly, care se vede că e un membru de familie foarte inteligent și iubitor. Mai ales că ați avut și experiențe neplăcute și ați trecut peste ele fără să păstrați ranchiună. Deci, La mulți ani pentru Dolly!
Eu am avut doi caini, ambii rasa mare. unul foarte bland si unul foarte rau, Cred ca cel rau se simtea defavorizat de aia era asa turbat:)
Cred că i-ar fi prins bine câteva ședințe de terapie la un specialist în psihiatrie canină. 😉