Reclame.

Imperfecta`'s avatarConfessions of an imperfect girl

Eu nu ma uit la televizor de cativa ani. Nu imi plac emisiunie pe care le difuzeaza, stirile le pot citi si online, rar gasesti un film bun.. Si cand gasesti..te loveste publicitatea fix la punctul culminant. Eh..si zilele trecute l-am pornit, nu stiu ce putere supranaturala m-a impins sa fac asta. Era prea liniste in casa, aveam nevoie sa aud ceva zgomot, sa nu ma mai simt asa singura.

PUBLICITATE. Asta am vazut. Reclame care de care mai tampite. Nu stiu cine le concepe si nici cine le aproba difuzarea pe posturi..dar zau ca nu ii inteleg. Unde ne sunt studentii talentati scoliti pe la Facultatea de Jurnalism? Sau cei specializati in Publicitate? Oameni talentati si ingeniosi exista, stiu sigur. Cunosc persoane care ar face treaba “expertilor” de zece ori mai bine. Care chiar s-ar stradui sa iasa ceva bun.

Eh..si cu cat vedeam mai multa prostie..cu atat nu…

View original post 453 more words

O opinie (îngrijorătoare) despre gazele de şist

PUNCTE DE VEDERE

În ultima perioadă, Rusia şi-a intensificat eforturile de a-şi spori influenţa în Europa de Est. Hillary Clinton le-a calificat drept un proces de re-sovietizare. Diavolul stă în detalii, în acele informaţii importante care trec neluate în seamă de noi, dar care ne privesc mai mult decât ne putem da seama. Să le punem în ordine pentru a pricepe, cât de cât, războiul geostrategic în care suntem ţintă.

4 decembrie 2012: secretarul de stat american de la acea vreme, Hillary Clinton, participă, la Dublin, la o reuniune internaţională în care avertizează că Rusia lui Putin vrea să resovietizeze regiunea, adică să îşi recapete zonele de influenţă pierdute în 1989.

Avertismentele

În vara anului trecut, un înalt oficial PSD de la Bucureşti, Ioan Mircea Pascu, europarlamentar şi fost ministru al Apărării în guvernul condus de Adrian Năstase, scria, pe contul său de facebook, că episodul suspendării preşedintelui Traian Băsescu este parte a războiului geostrategic dintre Statele Unite ale Americii şi Germania, pe de o parte, şi Rusia, pe cealaltă parte. Miza: România şi Moldova. Cam în acelaşi timp, Agenţia de analize Stratfor, formată din foşti agenţi ai CIA şi vocea oficioasă a centralei de la Langley, atrăgea atenţia că Washingtonul este atras în aşa-zisele revoluţii din lumea arabă pentru a neglija Estul Europei, unde se vor petrece “lucruri interesante” în încercarea Moscovei de a-şi recupera zonele de influenţă pierdute.

Confirmarea

Şi, într-adevăr, s-au petrecut lucruri importante. Rusia a mutat strategic, brutal chiar, un parteneriat strategic cu Ungaria după ce premierul Viktor Orban a fost în vizită la Moscova, Budapesta fiind parte a South Stream. Lovitura năucitoare vine din Republica Moldova, unde coaliţia pentru integrare europeană a fost spulberată, periclitând începutul integrării europene a Chişinăului şi lovind strategic în interesele vitale ale Bucureştiului şi, concomitent, în sponsorii germani şi americani, cei care sprijină orientarea occidentală a Republicii Moldova.

Săptămânile trecute, Moscova a mai mutat încă o dată strategic pe tabla de şah geostrategică a regiunii. Parlamentul sârb a votat pentru conducta South Stream. La Sofia, unde guvernul de dreapta nu era prea convins să mai meargă pe South Stream, s-au folosit tehnicile cunoscute şi la noi în decembrie 1989: revoltele de stradă. Aşadar România, în acest moment, este înconjurată de South Stream şi de războiul gazelor cu care Moscova vrea să lovească Europa.

Gazprom şi demonstraţiile antigaze de şist din România

În iarna şi primăvara lui 2012, în câteva oraşe din estul României, concomitent cu demonstraţiile antiguvernamentale şi antiprezidenţiale , au avut loc ample manifestaţii împotriva gazelor de şist. Peste 10.000 de oameni au manifestat la Bârlad, de exemplu. “Un adevărat spirit civic”, au spus unii. Alţii, mai bine informaţi, s-au îndoit profund. O analiză foarte interesantă îi aparţine lui Keith Smith de la CSIS, cel mai important centru american de studii strategice. Analiza CSIS vorbeşte de lobby-ul Gazprom împotriva gazelor de şist în Europa de Est şi România. De ce? Fiindcă dacă, de exemplu, România şi Polonia ar reuşi exploatarea, atunci ar deveni independente energetic faţă de Rusia, iar odată cu ele şi alte ţări est şi central europene. Rusia şi-ar diminua major influenţa strategică. Ca atare, Gazprom, adică Moscova, lucrează prin laboratoarele de la Lubianka, testate, de altfel, cu succes din vremea KGB-ului care nu a murit, doar s-a transformat.

Firma însărcinată să se ocupe de lobby, organizarea de manifestaţii de protest etc. este G Plus, despre care s-a scris anul trecut că a lucrat şi pentru premierul Victor Ponta, la Bruxelles, în timpul participării sale la reuniunea Consiliului European din vara lui 2012. A plătit Gazprom, prin G Plus, şi organizarea manifestaţiilor de protest din România? Nu avem date certe, dar de implicarea gigantului petrolier vorbesc foarte multe surse, iar americanii sugerează această ipoteză

Interviul lui George Maior despre ofensiva rusească

Cele două interviuri… ale şefului SRI, George Maior, spun că nu putem să ne legăm de această ofensivă rusească. De altfel, mesajele directorului SRI sunt puse în această demonstraţie, inclusiv în interviu. Declaraţiile lui Hillary Clinton de la Dublin, de care pomeneam mai sus, atacul la adresa Moldovei şi pomenirea de către Maior şi a Vocii Rusiei sunt argumente de luat în seamă… În acelaşi context putem să amintim un citat din interviul lui Maior din România Liberă, referitor la perioada interimatului prezidenţial al lui Crin Antonescu: “A existat, din punct de vedere a SRI, o preocupare a unor state partenere în legătură cu stabilitatea Serviciului, având în vedere aportul său masiv în securitatea euro-atlantică”. Deci, o spune tranşant şeful SRI: când Antonescu era la Palatul Cotroceni s-a încercat un atac la această instituţie şi la alianţa euro-atlantică. Şi de aici, putem specula…

Avertisment voalat de la “Vocea Rusiei”

În strategia de informaţii se spune că e bine să lansezi nişte semnale şi apoi să te bazezi pe spiritul de observaţie al analiştilor să priceapă ţintele. Adică cele care reacţionează brutal, simţindu-se vizate. Două atacuri-replică au venit de la Antena 3 şi Vocea Rusiei, o veche alianţă mediatică şi nu numai, care au atacat dur SRI. Vocea Rusiei l-a atacat la baionetă pe George Maior. Fraza de final nu e întâmplătoare: “Sofia a fost prima rândunică a primăverii europene, rămâne de văzut când vor înflori ghioceii de la Bucureşti”. Adică, băieţi: Urmaţi voi! Cine pricepe, bine! E un avertisment clar pentru cine are urechi să audă. Şi avertismentul nu e doar pe undele postului de radio guvernamental de la Moscova. Mechel şi-a vândut afacerile din România lăsând o bombă socială. Dar e doar partea văzută a aisbergului. Fiţi atenţi la detalii. DIAVOLUL STĂ ÎN DETALII!

“Există o mişcare de resovietizare a regiunii. Ştim care este scopul şi facem eforturi să găsim metode eficiente de a încetini sau a preveni această mişcare.” (Hillary Clinton, fost secretar de Stat al SUA)

O mare dilemă

Nu sunt ultranaţionalist, dar nici nu vreau să fiu considerat un intrus în ţara în care m-am născut. De aceea, deşi următoarele 18 zile le voi petrece în mijlocul secuilor (respectiv, tocmai la Băile Tuşnad), cu care am ceva grad de rudenie – măcar prin nevasta provenită din Joseni, defunctă, din păcate – şi pe care îi respect şi admir deopotrivă; voi reproduce, totuşi, semnalul de alarmă de mai jos. Aşadar:

,,Şcoala naşte monştri: Guvernanţii din Ungaria educă tinerii maghiari chiar în România pentru Ţinutul Secuiesc!”

Autorităţile române au luat atitudine faţă de lucrările Şcolii de vară de la Băile Tuşnad, la care au fost invitaţi mai mulţi guvernanţi maghiari pentru a predica despre emanciparea Ţinutului Secuiesc, în contextul regionalizării.

Tuşnad

Secretarul de stat pentru Afaceri Europene, George Ciamba, afirma că Şcoala de vară de la Băile Tuşnad seamănă cu o şedinţă a Guvernului Ungariei, iar declaraţiile unor oficiali ungari formulate acolo sunt o ingerinţă într-un proces suveran al României.

Victor Orban

“Nu pot să nu constat că lucrările Şcolii de Vară de la Băile Tuşnad seamănă foarte bine cu o şedinţă a Guvernului Ungariei, organizată de data aceasta în România, atât prin participarea substanţială guvernamentală, cât şi prin fondul problematicilor abordate, centrate pe promovarea politicii naţionale a Ungariei în raport cu minoritatea maghiară, inclusiv din România. Aceste declaraţii depăşesc cu mult cadrul politico-juridic al relaţiei bilaterale, precum şi toate angajamentele asumate în comun cu partea ungară de-a lungul dialogului diplomatic susţinut din ultimele luni şi reiterate de curând părţii ungare”

Secretarul de stat în Ministerul de Externe al Ungariei, Nemeth Zsolt, susţine că “regionalizarea, drapelul secuilor şi UMF Târgu Mureş” sunt probleme care privesc democraţia, iar dacă o comunitate are doleanţe ce nu contravin legii, acestea trebuie împlinite.

În opinia lui Nemeth, într-un stat democratic ar trebui să se dea curs solicitărilor reprezentanţilor legitimi ai minorităţilor, iar Ungaria va sprijini toate doleanţele formulate de comunitatea maghiară din Transilvania

nemeth zsolt kulugyminiszter interju<br />2011.01.06 budapest<br />foto: csudai sandor

,,Când mă refer la Ţara Secuilor, la regionalizare, la drapelul Ţarii Secuieşti şi la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş, pot să subliniez că sunt probleme care privesc democraţia, aici. Dacă există o comunitate însemnată într-o ţară care şi-a exprimat doleanţele, care a formulat nişte solicitări şi acele solicitări nu contravin legilor în vigoare ţării respective, noi considerăm că trebuie să se dea curs solicitărilor respective. Pe de altă parte, Guvernul ungar, Ungaria, nu poate să facă altceva decât ceea ce este obligat prin Constituţia Ungariei, şi anume, dacă comunitatea maghiarilor din Transilvania şi-a manifestat solicitările legitime prin organizaţiile care reprezintă această comunitate în mod legitim, atunci noi trebuie să o sprijinim. Nu putem face altceva decât ceea ce prevede Constituţia”, a afirmat Nemeth Zsolt.

Purul adevăr

INCENDIAR – Fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea: “nu limba română este o limbă latină, ci limba latină este o limbă românească!!!”

Miceal Ledwith
Secretele Vaticanului încep să iasă la lumină. Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea, fost decan al Sf. Petru Diocesian College din Wexford, fost preşedinte al Conferinţei şefilor de universităţi irlandeze şi fost membru al Biroului de conducere al Conferinţei Rectorilor Universităţilor Europene (CRE), face o declaraţie  şocantă:
“Chiar dacă se ştie că latina este limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină).”
Oare această declaraţie făcută acum câteva luni de o personalitate occidentală, care nu are interese personale în România, să aibă legătură şi cu faptul că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”? Ce ştiu cei de la Vatican iar noi nu ştim? Ce documente secrete se ascund în buncărele Vaticanului? S-ar putea răsturna multe dintre lucrurile pe care le ştim noi despre istoria umanităţii, dacă acestea ar fi făcute publice? Cu siguranţă că da! Din ce în ce mai multe dovezi ne arată că spaţiul carpato-danubiano-pontic este Vatra Vechii Europe… Despre faptul că istoria este falsificată sau prost înţeleasă au vorbit multe personalităţi în decursul timpului. Haideţi să vedem ce ne spun şi alţii despre limba română şi limba latină, despre pământurile Vechii Dacii.
* ,,Colhii şi dacii mă cunosc, ei vorbesc o limbă barbară, de idiomă latină” (Horaţiu, marele poet roman (65 î. Chr. – 08 î. Chr.) – Odele I, 20 (afirmaţie făcută cu aproape un secol şi jumătate înaintea cuceririi unei părţi din Dacia).
* ,,Civilizaţia şi istoria au început acolo unde locuieşte azi neamul românesc” (W. Schiller, arheolog american)
* ,,Limba lor [românilor] n-a putut fi extirpată deşi sunt aşezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă cât pentru o limbă.” (Antonio Bonfini)
* ,,Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puţin în firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi şi dacă nu m-aş teme să dau o înfăţişare paradoxală acestei observaţii juste aş zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puţin a aceea în ale cărei părţi se găsesc mai puţine urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească în adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi, mai ales moldoveneasca, sunt însuşi acest grai.” (D’Hauterive, Memoriu asupra vechei şi actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902)
* ,,Locul acesta unde este acum Moldova şi Ţara Muntenească este drept Dacia, cum şi tot Ardealul şi Maramureşul şi cu Ţara Oltului. Aste nume mai vechi decât aceasta, Dacia nu se află, în toţi câţi sunt istorici.” (M. Costin: 1632-1691, De neamul Moldovenilor)
* ,,De aceia, măcar că ne-am deprins a zice că limba română e fiica limbii latineşti, adecă acei corecte, TOTUŞI DACĂ VOM AVEA A GRĂI OBLU, LIMBA ROMÂNEASCĂ E NUMAI LIMBII CEI LATINEŞTI.” (Petru Maior. Istoria pentru începutul românilor în Dacia, p 316. 1812)
* ,,Aceşti volohi nu sunt nici romani, nici bulgari, nici wölsche, ci vlahi, urmaşi ai marii şi străvechi seminţii de popoare a tracilor, dacilor şi geţilor care şi acum îşi au limba lor proprie şi cu toate asupririle, locuiesc în Valachia, Moldova, Transilvania şi Ungaria în număr de milioane.” (Schlözer, Russische Annalen – sec XVIII) – ,,DACHII PREA VECHE A LOR LIMBĂ OSEBITĂ AVÂND, CUM O LĂSARĂ, CUM O LEPĂDARĂ AŞA DE TOT ŞI LUARĂ A ROMANILOR, ACEASTA NICI SĂ POATE SOCOTI, NICI CREDE…” ( Constantin Cantacuzino, 1639 – 1716) – ,,Românii despre care am mai spus că sunt daci.”
(Bocignoli, 29.6.1524, la Răgusalată doar câteva citate ce ar trebui să-i pună pe gânduri chiar şi pe cei mai incompetenţi istorici români sau să le dea un pic de fiori celor care ne falsifică istoria sau se fac complici la falsul istoric. Adevărul va ieşi la lumină! Iar adevărul este că NU suntem urmaşii Romei şi că limba noastră este mai veche decât latina vorbită de invadatorii romani!

Companionul

De câteva luni mă simt mai bogat: am un nou prieten. Nu, nu e vorba de unul virtual, ci unul în carne şi oase, cu care mă văd în realitate. L-am întâlnit într-o dimineaţă răcoroasă de primăvară, în timp ce mă întorceam de la brutărie. De obicei, de trei ori pe săptămână mă duc să cumpăr pâine proaspătă, coaptă pe vatră. El mi s-a alăturat când am ieşit pe poarta larg deschisă şi m-a urmat tăcut, privindu-mă adesea în ochi şi încercând să-mi ghicească traseul. De cele mai multe ori trecea în faţă şi cotea pe câte o străduţă. Dacă vedea că nu-l urmez, se întorcea în grabă şi-şi continua drumul în cuplu cu mine, când înainte, când înapoi.

Când am intrat în curte nu s-a ruşinat, ci a inspectat toată suprafaţa, cercetând cu atenţie fiecare obiect. Am crezut că m-a urmat din cauza mirosului îmbietor al pâinii calde şi i-am oferit un colţ. A venit, şi după ce l-a mirosit s-a aşezat pe coadă, privindu-mă cu ochi duioşi. Era un câine frumos, cu blana maroniu-sclipitoare şi de mărime mică. Probabil un şorecar. M-a petrecut cu privirea până am intrat în casă, apoi a plecat lăsând dumicatul de pâine.

Poate că aş fi dat uitării această întâlnire care nu e ieşită cu nimic din comun, doar că la următoarea aprovizionare cu pâine, ea s-a repetat întocmai. La fel şi în celelalte zile în care veneam de la brutărie. Câinele mă aştepta neabătut la ieşire şi mă urma cu aceeaşi consecvenţă, demnă de un animal credincios. Nu ştiu al cui era sau dacă avea vreun stăpân anume, dar nici foame nu părea să-i fie, din moment ce-mi refuza mereu bucata de pâine. Eram uimit şi curios de ce-mi ţine mereu companie, de ce m-a ales pe mine. Oare a simţit din privirile mele faptul că-mi plăceau câinii, iar el îmi era chiar drag? Pentru mine era un mister plăcut, căruia îi ofeream tot felul de explicaţii măgulitoare şi poate tocmai de aceea nu încercam să-l elucidez. Nu voiam să fiu dezamăgit.

Dar în loc de o dezamăgire am avut parte de o surpriză plăcută. Într-o dimineaţă l-am întâlnit pe prietenul meu patruped în faţa porţii mele. Mă aştepta să mă conducă şi înspre brutărie! Bineînţeles că m-am bucurat mult şi pe drum l-am lăudat. Din acea zi el mă aşteaptă în fiecare zi de mers după pâine. Ştie exact ziua şi ora la care trebuie să ies din casă deşi e doar un simplu câine, nici măcar unul de rasă. Lumea ne vede mereu împreună şi crede că e al meu. Doar că, ce face el în restul timpului şi unde doarme, continuă să fie şi acum o taină. La fel ca şi motivul pentru care m-a adoptat pe mine.

Cina cea de taină

Există o legendă cu privire la “Cina cea de taină” a lui da Vinci, pe care poate unii dintre voi nu au auzit-o încă:

Când a conceput această scenă, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia să picteze Binele – sub chipul lui Iisus – şi Răul – sub chipul lui Iuda. Şi-a întrerupt lucrul la jumătate până când avea să găsească modelele ideale.

Într-o zi, în timp ce asista la repetiţia unui cor bisericesc, a văzut într-unul din băieţi imaginea desăvârşită a lui Hristos. L-a invitat la el în atelier şi i-a reprodus trăsăturile în studii şi schiţe. Au trecut 3 ani… Cina cea de Taină era aproape gata – da Vinci însă nu găsise modelul ideal pentru Iuda. Cardinalul care răspundea de biserică începu să-l preseze, cerându-i să isprăvească numaidecât fresca. După mai multe zile, pictorul a întâlnit un tânăr îmbătrânit prematur, zdrenţăros, beat, lungit în şanţ. Cu mare greutate, ajutoarele sale îl duseră până la biserica unde urma să-i picteze chipul fără schiţe prealabile. Da Vinci se apucă să picteze uimit de trăsăturile necredinţei, ale păcatului, ale egoismului atât de bine imprimate pe faţa lui. Când pictorul a terminat, cerşetorul, revenindu-şi oarecum din beţie, deschise ochii şi văzu pictura din faţa lui. Un amestec de uimire şi tristeţe îi apăru pe chip şi zise:

– Am mai văzut pictura asta!

– Când?, întrebă da Vinci surprins.

– Acum 3 ani, înainte de a fi pierdut tot ce aveam. Pe vremea aceea cântam în corul bisericii şi duceam o viaţă plină de vise, iar artistul m-a convins să pozez ca model pentru chipul lui Iisus.

Se pare că Binele şi Răul au unul şi acelaşi chip, totul depinde de momentul în care unul sau altul taie calea oricărei fiinţe umane.

TOP – 10 reacţii ale corpului tău

Topul celor zece reacţii ale corpului tău şi explicaţiile lor

Organismul şi mintea noastră sunt pline de mistere. Reacţiile ascunse, pe care nu le ştiam despre noi, devin cu adevărat uluitoare atunci când le aflăm semnificaţia. Vă prezentăm mai jos câteva reacţii ale corpului şi explicaţiile lor, potrivit listverse.com:

10. Ce provoacă pielea de găină. Acest aspect, denumit ştiinţific piloerecţie, apare când îţi este frig sau treci prin anumite stări emoţionale, cum ar fi încântare copleşitoare sau frică. Pielea de găină este provocată de contracţia muşchilor minusculi care stau la baza fiecărui fir de păr.

9. De ce îţi trosnesc închieturile. Cele mai multe articulaţii din organismul uman sunt de tip diartroidal, ceea ce înseamnă că oasele sunt unite printr-o capsulă. Înăuntrul acesteia se află un lubrifiant numit lichid sinovial, care conţin gaze dizolvate. Când forţezi încheietura, gazul este nevoit să iasă. Această eliberare face acest zgomot. Dacă obişnuieşti să îţi trosneşti degetele des, ar fi mai bine să încerci să renunţi la acest obicei deoarece, în timp, îţi pot slăbi puterea cu care poţi apuca şi ţine obiecte.

8. De ce plângi când tai ceapa. Atunci când tai o ceapă, îi rupi celulele, care eliberează enzime, iar acestea produc gazul numit oxid de propanetial. Atunci când această substanţă atinge suprafaţa sensibilă a ochilor, cauzează înţepăturile care duc la lăcrimări. Apoi, creierul comandă glandelor să producă şi mai mult lichid pentru a înlătura substanţele care irită ochii. Şi cu cât tai mai multă ceapă, cu atât gaz iritant se produce şi cu atât mai multe lacrimi vei vărsa.

7. De ce nu te poţi gâdila singur. Nu ne putem gâdila singuri pentru că ştim exact ceea ce avem de gând să facem, aşa că nu mai apare acea senzaţie specifică gâdilatului.

6. Stomacul este al doilea creier. Această parte a corpului nostru are mai mulţi neuroni decât creierul animalelor, având capacitatea de “a gândi” singur. Dacă te-ai simţit vreodată afectat în vreun fel după o masă copioasă sau după ce ai mâncat nervos sau distras fiind de altceva, află că stomacul este cel care îţi transmite semnale că ceva nu era în regulă.

5. De ce râzi până îţi dau lacrimile. Râsul şi plânsul sunt reacţii psihologice similare. “Ambele apar în stări emoţionale intense care implică efecte prelungite şi care nu pot fi oprite la comandă”, susţine Robert R. Provine, psiholog la Universitatea din Maryland, Baltimore County. Oamenii asociază plânsul cu tristeţea, însă curgerea lacrimilor este o reacţie umană mult mai complexă. Plânsul este declanşat de o varietate de emoţii: “Prin durere, tristeţe sau chiar şi de o fericire extremă. Este modul în care am evoluat”, spune Lee Duffner, profesor la catedra de oftalmologie de la Universitatea din Miami.

4. De ce ne scărpinăm. Dacă până acum, specialiştii credeau că senzaţia de mâncărime este percepută de creier ca o formă de intensitate redusă a durerii, un studiu recent contrazice această teorie şi elucidează misterul scărpinatului: de vină este o moleculă. Corpul uman este acoperit de aproximativ 2 metri pătraţi de piele, care sunt prima barieră dintre organismul uman şi cel înconjurător. Pielea este, deci, expusă milioanelor de potenţiali factori iritanţi. Din acest motiv, senzaţia de mâncărime face parte din viaţa noastră, uneori mai mult decât este normal. Chiar dacă senzaţia de mâncărime apare la nivelul pielii, pruritul, cum este denumită aceasta ştiinţific, este declanşată în altă parte a corpului.

3. De ce ne îndrăgostim. A cunoaşte de ce ne îndrăgostim poate ajuta la vindecarea sentimentelor de respingere şi inimă frântă. Dacă cineva nu se îndrăgosteşte de tine, motivul nu este urâţenia ta, stupiditatea sau faptul că eşti sărac. Uneori chimia nu este bună. Motivele pentru care ne îndrăgostim au fost cercetate îndelung. Se pare că sunt necesare o varietate de procese neurochimice şi de stimuli externi pentru a determina secvenţa corectă pentru ca cineva să se îndrăgostească. Chimia romantismului necesită câteva elemente ale iubirii.

2. Creierul este mai deştept decât toate telefoanele mobile din lume. Creierul uman generează într-o zi mai multe impulsuri electrice decât toate telefoanele din lume, în acelaşi interval de timp. Celulele care alcătuiesc creierul uman pot stoca de până la 5 ori mai multă informaţie decât cuprinde toată Enciclopedia Britanică. Aşadar, nu vă feriţi să învăţaţi tot mai mult.

1. De ce ni se face somn după ce mâncăm. După masa ne este somn – un procent mare din sângele circulant irigă organele digestive pentru a absorbi nutrienţii. Aşadar, circulaţia cerebrală scade uşor, motiv pentru care suntem somnoroşi.

Bancuri cu tâlc

* UN AUTOBUZ AGLOMERAT
El o priveşte…
Şi ea îi zâmbeşte…
El îi zâmbeşte…
Şi ea îi zâmbeşte…
El:
– Ce zici… la prima?
Ea coboară la prima…
El se-aşează pe locul rămas liber.
.
* “M-am săturat de mania asta a vitezei. E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori, se răsteşte soţul înfuriat la culme.
– Iubitule, te rog, mai dă-mi o şansă!”
.
* Cele 7 minuni la bărbaţi:
1. Toţi bărbaţii suntem al dracului de ocupaţi.
2. Deşi suntem ocupaţi, avem vreme de femei.
3. Deşi avem vreme de femei, nu prea ne pasă de ele.
4. Deşi nu prea ne pasă de ele, tot timpul avem una lângă noi.
5. Deşi tot timpul avem una lângă noi, ne mai “dăm” şi la alta sau altele.
6. Deşi ne mai “dăm” la alta sau la altele, ne enervăm dacă femeia cu care suntem ne părăseşte.
7. Deşi femeia cu care suntem ne părăseşte, tot nu învăţăm din greşelile pe care le facem (şi tot ne mai dăm la altele).
.
…şi la femei:
1. Pentru o femeie este tot timpul importantă securitatea “materială”.
2. Deşi este important a supravieţui din punct de vedere material, ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe.
3. Deşi ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe, niciodată nu au cu ce să se îmbrace.
4. Deşi ele zic că nu au niciodată cu ce să se îmbrace, tot timpul se îmbracă frumos.
5. Deşi tot timpul se îmbracă frumos, haina pe care o pun pe ele este o “cârpă veche”.
6. Deşi ele zic că este doar o “cârpă veche” se aşteaptă de la tine să faci complimente.
7. Deşi tu încerci să le faci complimente, ele nu te cred niciodată…!
.
* Un domn adevărat trebuie să ştie ce-i place unei doamne, pentru a nu mai merge cu ea unde se vând aceste lucruri!
.
* Nu o mai las pe nevastă-mea la volan… Conduce atât de prost, încât astăzi GPS-ul a început să spună “Tatăl nostru”.
.
* Doi indivizi dormeau pe o bancă în parc. Se apropie poliţistul comunitar:
– Ce faceţi aici?
– Păi eu nu am casă, nu am serviciu, aşa că dorm aici!
– Şi tu?!
– La el, în gazdă!
.
* – Mamă, la uşă e un nene care strânge donaţii pentru azilul de bătrâni.
– Bine, dă-i-l pe bunicul.
.
* Anunţ scris la o grădiniţă:
“Vă rugăm să nu luaţi în seamă ce spun copiii că fac aici, pentru că nici noi nu luăm în seamă ce spun copiii că faceţi voi acasă”.
.
* Într-un sat, un preot merge la slujbă. Lângă biserică, vede un măgar mort într-un accident de maşină şi sună imediat la poliţie:
– Sunt preotul satului. Am găsit un măgar mort.
– Şi ce, zice poliţistul ironic, vreţi să-l îngropaţi cu popă?
– Nu, zice preotul, eu doar am anunţat familia.
.
* – Mămico, vaca zice muuu sau nuuu?
– Eh, depinde de bou.
.
* O blondă în autobuz. Şoferul anunţă:
– Următoarea staţie “1 Decembrie”.
Blonda, panicată:
– Mai devreme nu se poate?!
.
* ÎNTREBARE: Când este felicitat cineva pentru greşeala lui?
RĂSPUNS: Când se căsătoreşte.
.
* Să-i mulţumim lui Columb. Dacă nu exista el, toţi americanii ar fi trăit în Europa!
.
* Scopul soţiei este de a cheltui atâţia bani, încât să nu rămână nimic pentru amantă.
.
* Criza este mai nasoală decât divorţul. Pierzi jumătate din bani, dar rămâi pe cap cu soţia.
.
* Într-o agenţie matrimonială:
– Şi ce dacă are trei condamnări? În schimb, nu are nici un credit ipotecar!
.
* Sentimente amestecate: Să-ţi cadă soacra în prăpastie cu maşina ta…
.
ÎNTREBARE: Ştiţi cine a reuşit să pună femeia la locul ei, în toată istoria lumii?
RĂSPUNS: Meşterul Manole.
.
* Pentru un realist nu este important dacă paharul este gol sau plin, important este cât a mai rămas în sticlă.

Viaţa cu o soră

La apariţia mea pe lume, fratele meu avea deja opt ani şi era îngrozit de faptul că va trebui să rabde mirosul de scutece şi plânsetele unui bebeluş. Pe când am început să percep lumea din jur şi să-mi dau seama cam care e treaba cu ea, frăţiorul meu era stăpânul ei, împreună cu gaşca de băieţi de vârsta lui. Astfel că nu prea am avut prilejul să mă bucur de compania lui căci vârsta care ne despărţea făcea ca preocupările noastre să fie de cu totul altă natură. E drept că atunci când vreun copil mai agresiv mă şicana, îl ameninţam cu răzbunarea fratelui meu mai mare, iar uneori acesta chiar o punea în aplicare. Măcar aveam un scut protector, chiar dacă trebuia să aştept până îşi intra în atribuţii.

Prin vecini, aproape toţi copiii aveau fraţi şi surori cu care se puteau juca fără să trebuiască să iasă din curte. Îi invidiam şi de la vârsta de 3 ani am început să implor berzele pe care le vedeam, pentru a-mi aduce şi mie o soră cu care să mă joc. De frate nu mai voiam să am parte. Rugămintea mi-a fost ascultată şi peste un an s-a născut sora mea. Eram fericit şi o legănam atât de tare încât uneori cădea din leagăn. Credeam că astfel va creşte mai repede, fiindcă timpul era foarte preţios pentru mine.

Au trecut anii pe nesimţite şi relaţia dintre noi a devenit aşa cum e normal: ne jucam şi ne certam, ba chiar ne şi băteam uneori. Ca între fraţi. Eu o trăgeam de cosiţe şi ea dădea cu pietre în mine, că aia e arma celui mai mic. Uneori făceam şi înţelegeri paşnice : o jumătate de zi ne jucăm cu păpuşile ei, dar cealaltă se joacă şi ea cu mingea sau alte jocuri mai băieţeşti. Toamna, când frunzele de vie deveneau inutile pentru rod, le culegeam şi le foloseam pe post de bancnote cu care achiziţionam tot felul de mărfuri, mai mult sau mai puţin imaginare. Văzusem noi la părinţi câtă grijă au de banii pe care-i drămuiau cu mare atenţie. De la mama ne-am molipsit şi de pasiunea pentru gătit, iar de câte ori rămâneam acasă experimentam câte un fel de mâncare cât mai trăznit, însă pentru noi era cel mai delicios. Ne aprovizionam chiar şi din borcanele cu vin de coacăze, de nu ştia mămuca de ce râdem mereu pe când venea acasă.

Au trecut de atunci câteva decenii şi timpul şi-a pus amprenta pe trupurile şi sufletele noastre. Fiecare din noi am avut parte de experienţe plăcute şi neplăcute. Eu zic că primele au predominat, dar soră-mea e mai sceptică. Amândoi suntem văduvi, fără părinţi şi fără frate. S-au dus cu toţii, iar noi am rămas singuri în casa părintească. Acum nu ne mai jucăm cu bani închipuiţi ci îi împărţim cu grijă pe cei reali. Nu facem experienţe culinare năştruşnice, ci ne folosim de reţete moştenite sau culese din diferite resurse. Ne-a fost dat să creştem împreună şi poate ne este scris să sfârşim tot aşa. Probabil tot în ordinea în care am venit pe lume. Până atunci coninuăm să ne certăm şi să ne împăcăm. Aşa, ca între frate şi soră.

Cardul de sănătate

IATĂ MAI JOS CARE SUNT INFORMAŢIILE DIN MICROCIPUL CARDULUI DE SĂNĂTATE
.
– numele, prenumele şi CNP-ul asiguratului;
– codul unic de identitate în sistemul de asigurări;
– numărul cardului naţional de sănătate
– diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
– grupa sanguină şi RH-ul;
– acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces;
– numele medicului de familie şi datele lui de contact.
.
Poate că mulţi dintre noi, după o lectură mai atentă, vom realiza cât este de GRAV ceea ce ni se întâmplă fără o informare corectă şi fără acordul nostru. Începem prin prezentarea opiniei unui medic român, nu oricare, despre cardul de sănătate.
Dr. VASILE ASTĂRĂSTOAE, preşedintele Colegiului Medicilor din România, declară:
“Cardul de sănătate cu microcip este un abuz din partea statului şi comportă riscuri pe toate planurile!!!
– Cardul este numai aparent în favoarea asiguraţilor.
– Este periculos să fie puse informaţiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate să afle tot. Acest lucru violează drepturile la intimitate şi la demnitate ale persoanei şi poate aduce mari prejudicii.
– La Consiliul Europei există o presiune imensă din partea firmelor de asigurări pentru a deveni legal accesul la informaţiile despre sănătatea oamenilor. Forţa financiară uriaşă a acestor ‘rechini’ face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor să ajungă la ei pe birou pentru ca ei să ştie dacă fac sau nu poliţele de asigurare şi la ce preţ.
– Există riscul discriminării persoanelor pe baza informaţiilor personale asupra stării de sănătate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
– Datele medicale pot fi utilizate inclusiv pentru a distruge o persoană, mai ales într-o societate conflictuală ca cea din România!!!
– Există o tendinţă din partea Statului spre autoritarism, în sensul de a cunoaşte totul despre cetăţeni şi de a-i controla!!
– Este o încercare de abuz din partea statului şi nu există dezbateri publice!
– Se introduce o nouă taxă, fără să fie consultată populaţia, deşi românii plătesc asigurările de sănătate.
– În privinţa donării de organe: vom intra în circuitul european şi vom trimite numărul de organe disponibile spre alte ţări. Şi dacă ar exista mai mulţi donatori de organe, nu vor exista mai multe transplanturi în ţara noastră, pentru că fondurile disponibile pentru transplanturi de organe sunt limitate, iar creşterea numărului de donatori ar depăşi limita bugetară.”
.
– Cui vor folosi organele luate de la români? Ce bani şi ce organizaţii sunt în joc? Cine va apăra “prostimea” de cei care vor dori să le comercializeze organele pe milioane şi milioane de euro sau dolari?
.
– “Ca să înţelegem mai bine: în Spania (unde există acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la puternice discriminări împotriva imigranţilor, care nu au familiile alături de ei. Deci nu are cine să-i apere de reţelele de ‘transplant de organe’! Există un comerţ ilicit de organe de transplant, este dovedit, iar acordul prezumat, aşa cum este prevăzut în România, ridică mari semne de întrebare. Medicii sunt şi ei oameni. Dacă ne uităm la istoria sec. XX, vedem că medicii erau cei care făceau experimente în lagărele de concentrare naziste, medicii erau cei care făceau abuzuri în domeniul psihiatric. Şi în cazul transplantului de organe tot medicii pot să ajungă la abuzuri dacă legea şi autorităţile permit şi încurajează. Cardul cu microcip asta face!”
.
Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcină). În acest moment s-a dovedit că cei care au întreţinut spaima au avut contracte cu firmele care au produs vaccinurile.
Cardul de sănătate cu microcip (putea să fie şi o variantă fără), creează mari dificultăţi şi poate împiedica accesul la serviciile medicale.
Cardul de sănătate este “arma” cu care guvernanţii vor să scoată de la români sume uriaşe de bani, un “furt al secolului” săvârşit în dauna celor care plătesc legal asigurările de sănătate dar NU VOR CARD DE SĂNĂTATE!!!
Decizia guvernanţilor noştri, pe care nu o contestă vehement nici televiziunile, nici opoziţia parlamentară, este halucinantă:
CEI CARE PLĂTESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SĂNĂTATE, VOR PLĂTI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!!!
Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plăti de 2 ori asistenţa medicală.
.
Şi românii tac, românii se uită cum începe un nou jaf naţional şi stau ca mieii la tăiere.
Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru funcţii în Parlament. Ce minunăţie de neam suntem!
Potrivit hotărârii de Guvern, contravaloarea cardului de sănătate va fi suportată de asigurat, adică şi obligatoriu şi plătit de “prostime”!
Medicii de familie vor trebui să plătească şi ei pentru cititoarele de carduri şi să aibă şi internet de bandă largă pentru a avea legătură cu sistemul informatic!
Credincioşii spun că nu vor să folosească acte electronice care conţin semnul fiarei – 666!
Cine stă să se uite în gura unor “rătăciţi” care încă mai cred în Dumnezeu! Ce dacă sunt milioane, ce îşi strigă credinţa şi cer respect măcar pentru sufletul lor, dacă pentru nivelul lor de trai nu are nimeni!
.
Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor ţări care au clacat în acest experiment.
În Marea Britanie s-au pierdut datele a 93% din asiguraţi.
Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementarea parţială a unui astfel de sistem şi acum l-au stopat.
De ce pornim noi ceva ce nemţii au oprit?
Cine are interese în a controla românii şi la capitolul sănătate şi organe?