Astăzi inaugurez o rubrică nouă, care sper să aibă un impact pozitiv între cei care mă citesc și mai ales între prietenii mei de pe blog. Trebuie să recunosc că sunt din fire cârcotaș, dar mă asemăn cu tot românul care caută o nouă cale de rezolvare a situațiilor în care ne-a adus politica actuală. Un mijloc de a aduce în atenția românilor și mai ales de a lua aminte la situațiile tragico-comice care ni se întâmplă a fost și va fi epigrama. Cu înțepăturile ei, mai mult sau mai puțin fine, poate să facă haz de necaz, dar și să tragă un semnal de alarmă asupra unor persoane sau evenimente care ar trebui combătute. Prin urmare, dragii mei, vă invit la judecată, dar și la o colaborare din partea voastră pentru a fi mereu obiectivi. În acest sens, vă aștept mereu cu sugestii despre viitoarele subiecte.
Prolog
Epigrama de aici,
N-are ace de arici,
D-are COLȚi, de la raCOLȚa,
Și mușcă, cu toată forța!
.
I) TRADIȚIE ÎNVECHITĂ
La bulibașa, după moarte,
Timp de o lună tu socoate,
C-ai să dai ochii, prin palate,
Doar de pirande… nespălate.
De te faci epigramist
Întâi, vezi să fii artist.
Și-altoiește cu toiagu
Cum făcea tata Pribeagu!
Se pare că deja am concurență serioasă. Mulțumesc pentru încurajare!
Concurența e, se pare,
Creatoare de mișcare.
O știi? E aia cu șutu-n fund
Ce ne mută înc-un rând! 😀
Dac-așa te duce gândul,
Pentru o înaintare,
La bătaie pun eu fundul,
Dar să nu șutezi prea tare!:)
Lasă, tu să vrei să scrii
Că eu voiesc a citi.
De te zgârii cu penița
Așa mă semnez io. Mița! 😆
Fă-mi și mie un pustiu de bine și corectează-mă. Am scris a citi cu 2 de i. În febra avântului de a mă da mare, mă făcui mică de rușine 😳
Oricui i se poate intampla… Inteleg pocinogul, si mie mi-e groaza sa nu patesc asa ceva. In locul tau as fi scris o erata si atat. 🙂 Las’ sa vada si altii cum e corect, ca mai nou atata de multi scriu gresit, ca pare corect! 😀
Care doi de i?! Eu nu văd numai unul, coniță dragă!:)
Esti si epigramist, si iluzionist! :))
Aaaa, musiu, aferim de ajutor! Deja mi-a trecut senzația de mamzelă în distres 😆
Epigrame..ceva nou si interesesant astept cu nerabdare continuarea.Iti doresc mult succes!:D
Dragă Gabi, ți-am urmat sfatul pe care mi l-ai dat. Doar că nu e chiar ceva nou: la secțiunea „Epigrame inedite” am publicat în anii trecuți mai multe creații de acest gen. O zi superbă îți doresc!
Apăi dacă dai ochii, nu-i mare bai. Grozăvia e abia dacă dai nasul.
Mai bine „pas”, că nu-i de nasul nostru, cei care n-avem sânge albastru.
un gen care m-a tentat şi pe mine. Citeam in copilarie si adolescenţă multe epigrame!
Zici că muşcă epigrama,
Dar eu iau bine seama,
Că la mine ea doar latră…
Mult succes şi multă baftă!
Dacă latră n-o lua-n seamă,
O face fiindcă-i e teamă
Că ciolanul mult promis
Va rămâne doar un vis.
Hehe… țepii de arici apărură și pe-aici! 🙂
Dacă-s țepi doar, ai scăpare,
Mușcătura doare tare. D)
Știi ce-i trist? De epigramă ăi de sus nu mai au teamă.. 😉
Nu se tem de-o epigramă,
Nici de Domnul, nici de Mamă,
Eu au o singură vrere:
Să se-ntreacă în avere.
Păi, e știut – la ros de os se cere clar obrazul gros…
Parlamentu’ și obrazu’?!
Hai că e mai mare hazu’!
Uite de-asta mi-e necaz – Titulescu-avea obraz… Și mă-ntreb eu De ce oare ăștia n-au deloc onoare?
Bursucel, onoarea-i scumpă,
Și se-obține doar prin muncă!
Ai avut o idee grozavă, Petru cu acestă rubrică nouă.
Îmi plac epigramele tale ce ce-am citit până acum!
O seară minunată îţi doresc, Petru! 🙂
Mă simt onorat, Stefania! La ora aceasta, nu pot decât să-ți doresc și eu o duminică binecuvântată și inspirată!