Se ştie că fiecare oraş îşi sărbătoreşte ziua într-o anumită zi din an. E o festivitate care pe nativii acelei localităti, dar şi pe venetici, îi face să se simtă ca şi cum ar fi ziua lor aniversară şi să se bucure alături de toţi cunoscuţii sau vizitatorii aflaţi împrejurul lor. Primăria îşi dau toată silinţa să-şi mulţumească electoratul şi investeşte bani serioşi pentru a aduce artişti de valoare. Se organizează concursuri în diferite sporturi şi arte, dotate cu premii (mai mult simbolice, dar contează aprecierea consătenilor) şi orăşelul miroase a fripturi, mici, porumb fiert şi cozonac secuiesc.

Dar eu nu despre asta vreau să vă vorbesc, ci despre concursul de şah numit “Cupa Comja”, care a ajuns la a XV-a ediţie şi pe care, mărturisesc cu mândrie, l-am câştigat din nou. Ştiu, ştiu că aveţi oroare despre şahişti, pe care îi consideraţi nişte ciudaţi cu ochelari (precum tocilarii din timpul şcolii), care stau nemişcaţi şi sunt sensibili la orice mişcare din exterior. Doamnelor şi domnilor… noi, cei din orăşelul Seini-Maramureş, nu suntem deloc aşa. În calitate de premiant, cu “patalamaua” la mână, pot să vă dau exemple concrete, deşi o să evit numele din motive de jenă (nu a mea, oricum).

Astăzi am fost doar opt combatanţi (spre deosebire de anul trecut, când am fost 12) şi fiecare cu ambiţiile lui de victorii cât mai multe. Unul dintre el a venit “obosit”: cică nu a dormit toată noaptea. Aşa că, spre a se odihni puţin, a solicitat niţică întărire din pălincă de prune. Acel şahist care aproviziona anual echipa cu o astfel de licoare, a venit dotat şi de această dată cu un astfel de stimulent. Astfel că petrecăreţul a ajuns într-o stare de limbuţie foarte avansată şi la masa de final a “furat” şi grătarul vecinului de masă.

Pentru că, am omis să vă spun că primăria ne oferă 300 de lei, sub formă de premiere şi petrecere. Din care, eu am câştigat 45 de lei, înafara mesei festive. Pe care, bineînţeles, am să-i beau! De aceea mă grăbesc să vă spun ce se întâmplă prin zona asta a Maramureşului, fiindcă în curând începe concertul de muzică din centrul localităţii. Pe la ora 22.00 e programat să cânte Ştefan Bănică jr., pe care, drept să vă spun, nu am să apuc să-l văd. Poate nici nu va mai fi loc, dar nici nu mă omor după el. Are el destule admiratoare, tinere şi focoase.

Importantă este ziua noastră, a seinenilor, iar farmecul îl găseşte fiecare în felul lui. Aşa e în fiecare oraş şi acest prilej e şi o modalitate de comerţ ambulant, pe care mulţi îl agreează. Şi de ce nu?