EMINESCU, RĂSUCINDU-SE ÎN MORMÂNT…
.
A fost o dată ca-n poveşti,
A fost, de-ar mai fi iară,
Din neamuri tracice, regeşti,
O prea frumoasă ţară.
.
Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele,
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.
.
Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întâmplă,
Şi în mormânt mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă.
.
Eu nu mai simt miros de tei
În viaţa mea postumă,
Nu văd nici vajnici pui de lei,
Doar mucegai şi humă.
.
Luceferi nu mai strălucesc
Când ţara e o rană,
Copii mamele-şi bocesc,
Că n-au în blide hrană.
.
Cântat-am graiul românesc,
Această dulce limbă,
Dar astăzi, cei ce-o mai vorbesc,
Prin alte ţări o schimbă.
.
Degeaba le-am lăsat cu dor
O “DOINĂ”, să tresară!
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară.
.
Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,
Din Nistru până-n Tisa.
Moldova-i astăzi jumătăţi;
Cât rău făcutu-ni-sa!
.
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie,
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Mai bine să ne fie.
.
Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar.
Acum n-aveţi nici linguri…
.
O, biet popor român sărac
Cu-o ţară prea bogată!
Tu vino-i răului de hac,
Să nu ţi-o vândă toată!
.
Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii!
.
Cu trupe de comedianţi,
Numindu-le partide,
Sunteţi românii emigranţi
Din Rai în ţări aride.
.
Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria.
Mai daţi şi ape şi pământ,
Şi vindeţi România.
.
Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă;
Voi azi aţi scos-o la mezat,
Străinii vă inundă.
.
Aveţi întinsul Bărăgan,
Şi nu aveţi o pâine;
Aveţi şi turme şi ciobani,
Dar duceţi vieţi de câine.
.
Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă,
Păduri de brazi ce vă sunt fraţi,
Şi flori în poieniţă.
.
Aveţi o Deltă ca-n poveşti,
Vedeţi să nu v-o fure,
Atâtea ape, atâţia peşti,
Şi nu mâncaţi nici mure…
.
Nici vii pe deal nu mai zăreşti,
Livezile se-uscară,
Când mărul Ţării Româneşti
Se-aduce de afară.
.
Nu vine Mircea cel Bătrân,
Nici Ştefan de la Putna,
Să vi-l alunge pe păgân
Când voi lăsat-aţi lupta!
.
Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare,
De-atâţia nouri de venin,
De-atâta delăsare.
.
Nu voi a vă-nvăţa de rău,
Ci-ncerc a vă-nţelege.
De ani şi ani cădeţi în hău,
Nimic nu vă mai merge.
.
Ruşine să vă fie-n veac,
Că v-aţi trădat străbunii,
De parcă n-aţi fi pui de dac,
Ci rude-aţi fi cu hunii!
.
Lăsaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală…
.
* NU AM IDEE CINE ESTE AUTORUL DAR E GENIAL. DACĂ SUNTEŢI DE ACEEAŞI PĂRERE,NU TREBUIE DECÂT SĂ DAŢI UN LIKE!