TELEGONIA: Primul partener din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor săi

Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor săi. De aici reiese ideea că, indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul partener din viaţa acesteia, ba mai mult, fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor săi.

Lăsând la o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe, expuse de biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebră. Bineînţeles că nu a rezultat nimic, pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar, mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi!

Această întâmplare a fost punctul de pornire al teoriei telegoniei. Cromozomii au capacitatea de a memora informaţia nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi s-au ventilat. Rămaşi sub formă de corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în genetica umană.

Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică a copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.

Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin ,,allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de ,,allele” dau genotipul individual. Mai explicit şi mai scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se ,,lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai târziu.,,Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatină, seamănă al naibii de mult cu vorba românească străveche ,,al lelei”, când este vorba de un copil cu tată incert.

În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic. Informaţiile genetice dezordonate, introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină, mai devreme sau mai târziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de afecţiuni. Aceasta este cauza pentru care în ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătoşi ca în trecut. Femeile întreţin foarte multe relaţii sexuale cu parteneri diferiţi până să nască copii, iar informaţiile genetice pozitive, dar şi negative, rămân în interiorul mamei, influenţând dezvoltarea fătului şi, implicit, al copilului.