POLITICIENII ȘI LIBERTATEA PRESEI
Câtă vreme-i cântă-n strună,
Presa face treabă bună,
Dar… de-l critică o dată,
Precis că-i manipulată!
Top 10 străzi și drumuri bizare
Unele străzi ies în evidență prin frumusețea sau istoria – ciudățeniile sau misterele lor. Iată o listă cu străzi și drumuri unice în lume.
Intersecția Judge Harry Pregerson – Los Angeles
Cea mai complicată transbordare rutieră din ume
Punctul de transbordare rutieră Judge Harry Pregerson este situat în Los Angeles, California, și reprezintă una dintre cele mai complexe intersecții supraetajate din SUA și din lume. Permite intrări și ieșiri dinspre și înspre toate direcțiile dispunând de „straturi” de drumuri și poduri care alcătuiesc o rețea foarte complicată, deși au ca menire fluidizarea traficului între și de-a lungul autostrăzilor interstatale I-105 și I-110. Această „împletitură” de drumuri a fost deschisă în anul 1993, fiind o transbordare rutieră de nivel 4, care dispune și de un tronson cu accesul restricționat, care poate fi folosit de vehicule cu gabarit și anvergură depășită.
Lombard Street – San Francisco
Cel mai sinuos drum din lume
Strada Lombard este considerată, de către mulți, cel mai întortocheat drum din lume, din cauza unei porțiuni extrem de sinuoase ce se află pe Dealul Rus, între străzile Hyde și Leavenworth. Bucata de drum măsoară numai 400 de metri în lungime, între aceste două puncte, iar limita de viteză impusă este de numai 8 km/h, strada având sens unic, în aval. Pe fiecare dintre lateralele străzii se află cele mai scumpe case și vile din San Francisco, dispuse și ele cam după tiparul străzii. Drumul a fost construit, inițial, deoarece vehiculele nu se puteau adapta gradului de înclinare de 27%; s-a considerat că un număr repetat de curbe de tipul „agrafă de păr” ar face atât urcarea, cât și coborârea, mai ușoare.
Autostrada 1 – Australia
Cea mai lungă autostradă națională
Autostrada 1 a Australiei reprezintă o rețea de drumuri care circumnavighează continentul australian, unind toate capitalele statale din teritoriul înconjurat de ape oceanice. Cu o lungime totală de 14.500 kilometri, A1 din Australia este cea mai lungă autostradă națională din lume, urmată de Autostrada Trans-Siberiană, lungă de 11.000 kilometri, și de Autostrada Trans-Canadiană, cu o lungime totală de 8.030 km. Zilnic, peste un milion de oameni călătoresc pe câte o porțiune sau alta a Autostrăzii 1 australiene. Fiind vorba despre o suprafață atât de vastă și incomparabilă, condițiile de drum variază mult de-a lungul acestei autostrăzi, de la șosele cu multe benzi în zonele urbane și rurale foarte populate, până la drumuri cu o singură bandă pe sens în regiunile slab populate. Unele porțiuni din autostradă sunt foarte izolate, cum ar fi regiunea de autostradă Eyre, care traversează Câmpia Nullarbor, și Marea Autostradă Nordică, ce se apropie de linia de coastă nord-vestică.
Spreuerhofstrase – Germania
Cea mai îngustă stradă din lume
Spreuerhofstrase este cea mai îngustă stradă din lume, amplasată în orașul Reutlingen, din regiunea Baden Württemberg, Germania. Lățimea acestei străzi variază de la 31 de centimetri, în cel mai îngust punct al său, până la maximum 50 de centimetri, în cel mai lat. Aleea a fost construită în 1727, în timpul eforturilor de reconstruire, după ce zona a fost complet distrusă, calamitată de incendiul uriaș care cuprinsese întreg orașul cu un an în urmă, în 1726. Spreuerhofstrase este oficial listată în arhivele Biroului de Înregistrare a Teritoriului sub denumirea de Strada Orășenească Numărul 77.
Strada Baddwin – Noua Zeelandă
Cea mai înclinată stradă din lume
Aflată într-o zonă suburbană liniștită a orașului Dunedin, din sudul Noii Zeelande, strada Baldwin deține reputația de a fi cea mai abruptă stradă din lume. Este amplasată în suburbia numită North East Valley, la 3,5 kilometri de centrul orașului Dunedin. Scurtă și dreaptă, lungă de aproximativ 350 de metri, strada Baldwin pornește dinspre Linsday Creeek, în sus, spre Signal Hill. Porțiunile mai joase ale străzii prezintă o înclinare moderată, având suprafața asfaltată, însă porțiunile înalte ale acestei alei sunt mai abrupte și acoperite cu beton, pentru a se asigura o întreținere mai facilă – smoala și asfaltul s-ar putea scurge la vale într-o zi mai fierbinte – dar și pentru siguranța în trafic pe timp de iarnă. În punctul său de maximă înclinare, strada Baldwin ajunge la aproximativ 1:2, 86, adică 19 grade sau 35%. Altfel spus, pentru fiecare 2,86 metri avansați orizontal, drumul se ridică cu un metru. Acest caracter abrupt al străzii nu a fost intenționat. La fel ca în multe alte părți din Dunedin și, în general, din Noua Zeelandă, străzile de aici au fost turnate într-un tipar de rețea, fără a lua în considerare terenul, îndeosebi de către drumarii din Londra.
Ebenezer Place – Scoția
Cea mai scurtă stradă din lume
Ebenezer Place, din Wick, Caithness, Scoția, este acreditată ca fiind cea mai scurtă stradă din lume, deținând un loc în Cartea Guinness a Recordurilor, pentru o lungime de 2,06 metri. Această stradă găzduiește o singură adresă: ușa de intrare a localului No. 1 Bistro, care este parte a Hotelului Mackays, construit în 1883. Proprietarul clădirii, hotel la acea vreme, a fost sfătuit să imprime un nume pe cea mai scurtă latură a hotelului. Ulterior, bucata de drum din dreptul acestei inscripții a fost oficial declarată stradă, în anul 1887. Până în anul 2006, fosta deținătoare a recordului pentru cea mai scurtă stradă din lume a fost strada Elgin, din Bacup, Lancashire, Marea Britanie, lungă de 5,2 metri.
9 de Julio – Buenos Aires, Argentina
Cea mai largă stradă din lume
9 iulie 1816 – ziua de naștere a Argentinei. În această zi capitală, Argentina și-a cucerit independență și, pentru a păstra amintirea marelui eveniment, cetățenii argentinieni liberi au botezat bulevardul principal din centrul capitalei Buenos Aires 9 de Julio, adică 9 iulie. Dar nu este vorba despre un bulevard oarecare și trebuie să-l vezi ca să-ți crezi ochilor. Având o lățime de nouă benzi de mers, cu grădini amenajate între sensurile de mers, 9 Iulie este cel mai larg bulevard din lume. Cei iuți la pas și cu picioare lungi se puteau considera norocoși dacă vor reuși să ajungă de pe o parte pe cealaltă a străzii la o singură culoare verde a semaforului pentru pietoni, în intersecții. În general, o traversare necesită mai multe minute și mai multe „înverziri” ale luminii semaforului. Oricum „halta” de la jumătatea traselului oferă o perspectivă unică asupra grandorii bulevardului, dar și a întregului oraș. Drumul urban merge până departe în ambele direcții, unind secțiunile importante ale măreței metropole. Unele dintre monumentele emblematice ale orașului Buenos Aires pot fi admirate de-a lungul bulevardului 9 iulie; între ele, cel mai notabil, Obeliscul.
Magic Roundabout – Swindon, Marea Britanie
Cel mai amețitor sens giratoriu din lume
Sensul giratoriu Magic din Swindon, Anglia, nu este de factură recentă, ci a fost construit în 1972. Rondul constă dintr-un ansamblu de cinci mini-sensuri giratorii dispuse circular, iar numele său provine de la un popular serial de televiziune pentru copii, denumit Rondul Magic.
Putrajava, Malaezia
Cel mai mare sens giratoriu al lumii
Nu mulți oameni își dau seama de acest lucru atunci când șofează în jurul Putrajayei, mai ales atunci când trec pe lângă biroul Primului Ministru. Totuși, dacă își limpezește mintea și este complet concentrat la drum, fiecare șofer ar trebui să observe că se află, de fapt, în interiorul unui sens giratoriu enorm – cel mai mare din lume. Principalul motiv pentru care oamenii nu conștientizează acest lucru îl constituie dimensiunea uriașă a „rondului”, cu o circumferință de aproximativ 3,4 kilometri.
Yonge – Ontario, Canada
Cea mai lungă stradă din lume
Această distincție aparține Străzii Yonge, o arteră majoră, care unește Lacul Ontario și Lacul Simcoe, ambele aflate în provincia canadiană Ontario. Strada Yonge se întinde pe o distanță uluitoare de 1.896 kilometri – mai mare decât distanța dintre București și Paris. Strada pornește de pe malul din Toronto al lacului Ontario și se avântă spre nord-vest, de-a lungul Autostrăzii 11, înspre Râul Rainy, din Ontario, la granița cu statul american Minnesota. Există și surse – chiar Cartea Recordurilor Guinnes este una – care nu mai așează Yonge în postura celei mai lungi străzi din lume, înlocuind-o cu Autostrada Pan-Americană, căreia îi acordă titlul de cel mai lung „drum rutier”.
Aproape totul despre cafea (XI)
Descoperă Aroma Cafelei Irlandeze
Cafeaua irlandeză clasică conține cafea fierbinte, wiskey irlandez și zahăr cu cremă dublă care este bătută până când ajunge la punctul când începe să se întărească și apoi este plasată deasupra cafelei irlandeze.
Rețeta pentru această cafea irlandeză originală este după cum urmează:
* se încălzește un pocal de wiskey
* se toarnă dintr-o dată un shot bun de wiskey irlandez
* se adaugă trei cuburi de zahăr
* se umple cupa cu un amestec foarte puternic de cafea, până aproape un inch de vârf
* se amestecă pentru dizolvarea zahărului
* se adaugă smântână care a fost ușor aerată
Este important să ne amintim că nu trebuie să amestecăm acest conținut după adăugarea cremei. Pentru a aprecia gustul plin de cafea irlandeză trebuie să sorbiți amestecul de cafea și wiskey prin cremă.
Cum să faceți cafea italiană
Aroma populară a unui amaretto real aduce gustul italian într-o cupă de cafea. Iată rețeta pentru o ceașcă:
INGREDIENTE: cafea, frișcă, 45 ml amaretto
1. Turnați amaretto într-o ceașcă de cafea.
2. Umpleți ceașca cu cafea fierbinte.
3. La final, acoperiți-o cu frișcă.
* Băuturile amestecate conțin alcool, așa că fiți moderați.
* Să nu beți și apoi să conduceți.
Despre cafeaua cu lapte
* Cafeaua fără zahăr și lapte nu conține calorii.
* Laptele, ca un aditiv la cafea, a devenit popular în 1680, când un doctor francez a recomandat cafeaua cu lapte în scopuri medicinale, iar obiceiul de a pune zahăr în cafea se pare că a început în 1715, la curtea regelui Ludovic al XIV-lea, în Franța.
Cafeaua cu lapte sau Cafe au Lait este o băutură delicioasă de cafea în care se amestecă o treime cafea și două treimi de lapte fierbinte, spumă. Este de origine franceză. Aceasta este preferată altfel decât cafeaua italiană, așa că, chiar dacă seamănă între ele, există totuși niște diferențe care o fac unică.
O cafea cu lapte în stil italian, de exemplu, este făcută cu espresso, în timp ce cafeaua cu lapte este făcută folosind cafea care a fost în prealabil fiartă. De asemenea, cafeaua cu lapte folosește aceeași cantitate de cafea și de lapte. Ca să o îndulcești, de obicei se pune zahăr în băutură. Dacă vrei să faci o ceașcă de cafea în stilul acesta, va trebui să folosești o cafea bine prăjită și care este foarte tare. În plus, cafeaua pe care o folosești va trebui să aibă și cicoare.
Cafe au Lait făcută acasă
Începe prin a face o cafea tare la filtru, care să conțină amestecul necesar de cicoare. Vei seta apoi temperatura apei la 90 grade C, care va face apa să fie foarte fierbinte, dar totuși nu fiartă. O cantitate foarte mică din apa asta trebuie turnată în filtru. În filtru mai trebuie să puneți în jur de 6 linguri de cafea neagră, bine prăjită.
Va trebui să continuați să turnați apă peste boabele de cafea până când cafeaua este gata. În acest punct, trebuie să opăriți 6 cești de cafea. Este esențial să nu fierbeți laptele, deoarece va afecta tare gustul produsului final. Încălziți bolurile din care urmează să beți și turnați cafeaua în ele și apoi adăugați laptele opărit. Atât vă trebuie să creați cafeaua Cajun cu lapte acasă. Cafeaua folosită este de obicei un amestec franțuzesc de cafea cu cicoare, împreună cu laptele pe jumătate opărit și fiert. Este turnată în cană din două vase diferite. Pe de altă parte, cafeaua cu lapte conține o doză de espresso care este turnată într-un pahar ce conține lapte fiert și care este foarte spumos.
Cafea cu Lapte și Aromă de Scorțișoară
Cafeaua cu lapte cu aromă de scorțișoară este de altfel incredibil de delicioasă. Ca să faci o astfel de cafea acasă vei avea nevoie de:
* 4 cești de cafea fierbinte;
* 4 cești de lapte opărit;
* 6 bețe de scorțișoară.
Luați 6 căni cu gură mare și turnați o cantitate egală de cafea și lapte. Puneți un băț de scorțișoară în fiecare cană pentru a-i permite aromei să intre în băutură.
Cele 10 beneficii ale cafelei pe care nu le știai!
Te-ai gândit vreodată că acea ceașcă de cafea pe care o bei dimineața sau la prânz, poate avea efecte uimitoare asupra sănătății tale? Atât timp cât nu exagerezi și nu devii dependentă de ea, cafeaua poate lucra în beneficiul tău. Odată ce întreci limitele, o vei consuma în defavoarea ta.
Nu uita! Nu depăși doza zilnică recomandat de cofeină, adică cel mult 3 cești medii de cafea, dacă vrei să nu devii dependentă! Acum află care sunt cele 10 beneficii ale cafelei – nectarul lumii arabe!
1. Sporește atenția și te binedispune!
2. Previne diabetul și bolile cardiovasculare!
3. Previne cancerul!
4. Relaxează femeile însărcinate! În timpul celor 9 luni de sarcină, fără să-ți fie teamă, poți consuma zilnic orice dintre: 200 ml cafea, 200 ml ceai sau 6 tablete de ciocolată.
5. Îți prelungește viața! Este mai mult decât clar că 1-2 sau maximum 3 cești medii de cafea nu îți pot face rău dacă ești complet sănătoasă.
6. Îți face părul să strălucească și tenul să radieze de frumusețe! Pentru un ten curat și proaspăt: peste zațul rămas de la o ceașcă cu cafea pune un albuș de ou și puțin aloe vera proaspăt tocată. Amestecă bine și aplică pe față prin mișcări circulare, de masaj. Lasă să se usuce, apoi curăță bine cu apă caldă.
7. Ajută digestia și procesul de slăbire! Se ard în jur de 350 calorii prin consumul a 2 cești de cafea zilnic.
8. Stimulează activitatea fizică intensă!
9. Alungă migrenele și respirația grea! Cafeaua te scapă și de o durere puternică de cap, deoarece are proprietatea de a dilata vasele de sânge.
10. Te scapă de celulită! Știați că 80% din cremele anticelulitice au ca ingredient principal cofeina? Zațul înlătură celulele moarte și efectul de coajă de portocală, ardeiul iute intensifică circulația sângelui, iar uleiul de măsline hidratează și dă culoare frumoasă pielii.
(va urma)
după Mariana Vinereanu
Epigrama care mușcă (CVIII)
ACTORUL ROBIN WILLIAMS A MURIT
Robin Williams s-a stins?!
Nu pot să mă las convins!
Șugubăț cum era el,
O s-apară în vreun fel.
Fratele geamăn
În ziua în care am răsărit pe această lume, tatăl meu a sădit un pom. Era prea sărac să se îmbete de fericire și să dea de băut la prieteni și vecini – așa cum fac cei mai proaspeți tătici -, dar mlădița de nuc o avea la îndemână. La fel a procedat la nașterea fratelui și surorii mele. Pentru primul a plantat un prun, iar pentru mezina familiei a socotit că s-ar potrivi un măr. Cei trei pomi erau apropiați și creșteau deodată cu noi.
La împlinirea unei vârste ce-mi dădea posibilitatea înțelegerii, tata m-a luat de mână și m-a dus lângă puietul de nuc. Mi-a explicat că-mi este ca un frate geamăn, iar dacă voi avea grijă de el și el va avea grijă de mine. M-am bucurat de o asemenea legătură și i-am mângâiat tulpina-i firavă, lăsându-mă îmbătat de mirosul acrișor al verdeții sale. Vorbele părintelui nostru mi-au rămas întipărite în memorie și cu timpul au căpătat noi valențe, mai profunde și mai pragmatice.
Creșteam în același ritm și, din ființe plăpânde și supuse ușor vitregiilor vremii și vremurilor, am devenit mari și viguroși. Am savurat cu recunoștință primele fructe ale fratelui meu vegetal și mă adăposteam adesea sub ramurile lui răcoroase. Atunci simțeam cum frunzele-i fremătau fără nicio adiere de vânt, se aplecau spre fruntea mea fără să aibă vreo povară. Când era secetă îi ofeream apă din fântână, iar în nopțile de primăvară capricioasă făceam câte un foc din cauciucuri uzate, pentru ca mugurii lui să nu înghețe.
Deși aveam frați umani, mă simțeam atras într-un mod enigmatic și duios de fratele meu geamăn ce viețuia în grădină. Cu el nu puteam să mă cert niciodată și adesea îi împărtășeam cele mai ascunse taine, eliberându-mă de frământările adolescenței. Era tăcut și nu mă contrazicea, o calitate pe care nu o găseam la oamenii din jurul meu.
Anii au trecut și a trebuit să mă despart de familie, inclusiv de nucul meu. Când ne-am reântâlnit eram amândoi maturi. El avea nenumărate ramuri, încărcate cu nuci mari și pietroase. Eu eram copleșit de emoția revederii și dorul de-al îmbrățișa. Am simțit că m-a recunoscut și foșnetul inconfundabil al frunzelor mi-a confirmat că bucuria era reciprocă. Dulce a fost zăbava la umbra lui deasă, admirându-i pe îndelete maiestuozitatea care-l făcea vedetă printre pomii din împrejurimi. Eram mândru de el și speram că și el de mine.
În anul în care s-a stins tata, nucul nu a dat roade. Lumea zicea că sunt ani în care pomii „se odihnesc” după atâția ani rodnici, dar eu știam că fratele meu suferea alături de mine. Doar aveam același părinte, același om care ne-a însămânțat și sădit. L-am înțeles și ne-am consolat reciproc, petrecând și mai multă vreme alături.
După câțiva ani s-a uscat prunul cel bătrân. Nu cred că a fost o coincidență faptul că în același an am aflat că fratele meu e grav bolnav, iar la puțină vreme a murit. Se spune că frații gemeni simt aceeași durere deodată și uneori chiar și viața lor se încheie în același timp. Poate că această regulă e valabilă și în cazul acesta, iar vorbele tatei nu au fost doar o metaforă.
Acum, în amurgul vieții, mă uit adesea la nucul meu și încerc să-i ghicesc starea de sănătate. Poate că așa îmi voi da seama dacă e cazul să mă îngrijorez, dacă ar trebui să-mi închei socotelile pe această lume. Dar fratele geamăn nu-mi dă încă niciun semn de îngrijorare, ci continuă să foșnească liniștit, mângâindu-mă cu frunzele sale înmiresmate. Atunci mă gândesc că am avut un mare noroc să am parte de o așa familie complexă.
În această eră a industrializării galopante, ce provoacă decimarea nemiloasă a pădurilor, cred că ar fi un mare ajutor dacă fiecare nou-născut ar avea cel puțin un frate geamăn în rândul arborilor. Dacă în loc de un trabuc și o beție cu prietenii, părintele i-ar oferi copilului său un sprijin natural, un pilon al vieții ce tocmai începe. În momentele de cumpănă, când simți că oamenii nu te mai înțeleg și ești singur într-o lume stresantă și materialistă, ai avea mereu unde să te liniștești, un trunchi de care să te sprijini, o ramură care să te mângâie lin și dezinteresat. Unde să te descarci de nocivitatea care-ți afectează spiritul și să te umpli cu energie pură și binefăcătoare. Pentru că acel pom, acel frate, nu-ți cere nimic, dar poate să-ți ofere foarte multe. Trebuie doar să știi a le primi, a le înțelege și a le aprecia.
Epigrama care mușcă (CVII)
Doamna Rozalia Biro, propusă de premier pentru funcția de Ministru al Culturii, vrea să reducă drastic numărul bipezilor din România.
UN MOD DE A TRAGE MAI BINE LA JUG
Doamna Biro zise, dară,
Că bipezii-s o povară
Și ministru de-o vor unge,
Patrupezi noi vom ajunge.
Epigrama care mușcă (CVI)
DAN VOICULESCU A FOST ARESTAT
După „lupte seculare”,
„Varanul” e la-nchisoare,
Iar l-Antene-i jale mare,
Fiindcă-n buget rău îi doare.
Cei mai mari pești de apă dulce de pe planetă
Somnul uriaș de Mekong – (pangasianodon gigas) – este un pește de apă dulce care poate ajunge la o lungime de 3 m și o greutate maximă de 300 kg. Habitatul său se află în bazinul râului Mekong din Sud-Est-ul Asiei. Este un pește foarte rar, puternic amenințat cu dispariția din cauza poluării apelor și a pescuitului intensiv. Nu se cunosc date privind numărul și densitatea peștilor.
Somnul european – (Silurius glanis) – poate ajunge la o lungime maximă de 5 m și o greutate de 300 kg. Este răspândit în aproape toate apele sălbatice ale Europei și în Asia de Vest. Este un pește destul de rezistent la factorii poluatori și din acest motiv populația de somni în acest moment este stabilă.
Pisica uriașă de apă dulce – (Himantura chaophraya) – poate ajunge la o lungime de 5 m și 600 kg în greutate. Este considerat cel mai mare pește de apă dulce din lume. Trăiește în bazinul râului Mekong din Asia de Sud-Est.
Crapul siamez – (Catlocarpio siamensis) – lungimea maximă este de 3 m, iar greutatea de 300 kg. Crapul siamez trăiește în râul Mekong din Asia de Sud-Est.
Arapaima – (Arapaima gigas) – peștele arapaima poate ajunge la o lungime maximă de 4,5 m și o greutate de 200 kg. Habitatul său se află în fluviu Amazon din America de Sud.
Bibanul de Nil – (Lates niloticus) – ajunge la o lungime maximă de 2 m și o greutate de 200 kg. Bibanul de Nil trăiește în bazinul Nilului din Africa. Este o specie în declin, din cauza pescuitului intensiv.
Lostrița – (Hucho) – este considerat cel mai mare pește al apelor de munte. Lostrița siberiană (hucho tamien) poate ajunge la o lungime de 2 m și 100 kg în greutate. Lostrița (hucho hucho), care teoretic este întâlnită și la noi poate ajunge la 12-15 kg și o lungime de 1 m. În România sunt puține semne că ar mai fi exemplare în apele sălbatice, iar ultimele încercări de populare au fost sortite eșecului.
Sursa: http://www.cel-mai.ro/cei-mai-mari-pesti-de-apa-dulce.htm
Aproape totul despre cafea (X)
Cafeaua și secretele ei
Cafeaua, băutură arhicunoscută, este îndrăgită de majoritatea dintre noi. Doar că puțini știu să o prepare corespunzător și să se bucure de aromele ei deosebite. Voi încerca să vă dezvălui câteva secrete de păstrare și preparare.
Cafeaua se cultivă în aproape toate zonele calde ale lumii. Dar cafeaua de calitate și cu o aromă deosebită se cultivă doar în anumite zone. Cea mai aromată cafea este din Columbia, apoi urmează Brazilia și de abia după aceea din alte locuri. Fiecare sort de cafea, în funcție de zona de proveniență, are o aromă și o calitate distinctă.
– Cafeaua boabe prăjită, înainte de măcinare este bine să fie încălzită ușor, pentru intensificarea aromei.
– Cafeaua măcinată cu râșniță manuală este mai aromată, deoarece este râșnită mai încet. Râșnițele electrice, datorită vitezei ridicate de măcinare, încălzesc cafeaua, producând o pierdere parțială a aromei.
– Cafeaua neagră primește un gust deosebit dacă în timpul preparării se adaugă câteva cristale de sare (ne-iodată!).
– Dacă folosim apă din rețea care are clor, atunci e bine să o ținem câteva ore într-un vas descoperit pentru a elimina clorul.
– Depunerea zațului de cafea poate fi grăbită, dacă după preparare se adaugă câteva picături de apă rece.
– Dacă avem dubii în privința calității cafelei măcinate din comerț putem face următoarea operațiune. Punem un vârf de cuțit de cafea într-un pahar cu apă. Dacă cafeaua se lasă la fundul paharului foarte încet, atunci e veritabilă; dacă se lasă repede la fund atunci are diverse adaosuri: cicoare, năut etc.
– Cafeaua boabe sau măcinată se păstrează în recipient netransparent și bine închis.
– Cafeaua preparată se păstrează un timp mai îndelungat dacă în termos vom turna prima dată apă fierbinte pentru pre-încălzire, și apoi cafeaua fierbinte. Durata de păstrare fierbinte se mărește cu 50%.
O privire de ansamblu asupra metodei turcești de preparare a cafelei…
Metoda turcească de facere a cafelei este o metodă foarte inovatoare, care datează încă de pe vremea sec. al 16-lea și este considerată unul din primele moduri de a face o cafea.
* este indicat să se macine cafeaua în cantități mici, pentru ca aceasta să nu-și piardă aroma;
* se păstrează în cutii de metal sau borcane bine închise cu capac;
* cafeaua cea mai aromată se prepară din boabe de cafea măcinate fin, ca o făină, în mașini speciale;
* la prepararea în ibric se pune cafea, în funcție de numărul persoanelor, împreună cu zahărul respectiv și se diluează cu apă fierbinte, măsurată cu ceșcuța de cafea;
* este important ca în timpul fierberii să se adune caimacul cu lingurița și să se împartă la toate ceșcuțele;
* cafeaua se lasă să stea 2-3 minute, ca să se așeze puțin drojdia, apoi se toarnă în cești;
* cafeaua neagră aburindă și văduvită de caimac se poate stropi cu câteva picături de apă rece, apoi ibricul se lasă pe masa din bucătărie pentru liniștire;
* opțional, în cafea se poate turna puțin lapte și se poate stropi cu coniac, whisky…
* proporțiile corecte pentru un espresso tradițional sunt de 1/3 de espresso cald și 2/3 de spumă de lapte și frișcă.
Sfat general
Cafeaua, consumată în cantități moderate, poate avea efecte benefice. În cantități exagerate (peste patru cești zilnic) ea poate produce organismului unele suferințe grave. Așadar, te poți delecta zilnic cu o ceașcă de cappuccino sau cu un caffe frappe, dar nu mai mult!
Cum se prepară cafeaua turcească originală
Puțină lume mai știe astăzi cum se prepară cafeaua turcească clasică, aromată și tare. Aceasta se pregătește în ibric de aramă, fie la foc de aragaz, fie la o mașină specială de spirt.
INGREDIENTE:
* 2-4 lingurițe de cafea proaspăt măcinată
* 2 lingurițe de zahăr sau miere
* 200 ml apă
* 1 praf de sare
* lapte și frișcă (opțional)
MODE DE PREPARARE. În ibric, pune apa (nu mai puțin de 75 ml, dar nici mai mult de 200 ml), zahărul sau mierea, sarea și jumătate din cantitatea de cafea. Pune ibricul la fiert pe aragaz (tradițional, se face pe nisip încins) și stai cu ochii pe ea. Când începe să se umfle, amestecă puțin și ia-o de pe foc. Adaugă imediat restul de cafea și amestecă din nou. Pentru ca zațul să se lase la fundul ibricului, adaugă o linguriță de apă rece. Lasă cafeaua la infuzat câteva minute, apoi toarnă-o în cești și servește-o fierbinte.
Așa se prepară cafeaua la nisip
INGREDIENTE: o ceașcă de apă, o linguriță cu vârf de cafea, o linguriță de zahăr .
Într-un flingean (vas de cupru de mărimea unui lighean) se fierbe bine aprox. 2-3 kg nisip. În el se așază ibricul de cupru care este dimensionat pentru maxim 2 cafele.
Pasul 1. Se pune apa într-un ibric de aramă, apoi se adaugă o linguriță de zahăr.
Pasul 2. Se adaugă o linguriță cu vârf de cafea, când apa este încă rece, apoi se amestecă bine.
Pasul 3. Ibricul se cufundă în nisipul foarte încins, cam până la nivelul apei și se învârte câteva zeci de secunde.
Pasul 4. Cafeaua se pune în cești și se servește imediat.
O cafea arăbească începe cam așa:
Chintesența cafelei este cafeaua arabica. Coffe Arabica este cea mai bună cafea din lume, spre deosebire de soiul Coffe Robusta care este mai productivă cantitativ, dar lipsită de aroma celei mai sus menționate. Descoperită în Etiopia, în sec. XII, lângă Marea Roșie, în Peninsula Arabiei, cafeaua a devenit în scurt timp o băutură aprobată de clericii islamici, consumul de alcool fiind interzis. Cultivatorii au protejat culturile de cafea pentru câteva sute de ani înainte de a se răspândi în toate zonele propice cultivării ei.
INGREDIENTE:
* 1/2 litru apă
* 3 linguri mari de cafea arabica – foarte fin măcinată
* 3 lingurițe zahăr
* 1/4 lingură scorțișoară
* 1/4 lingură cardamon
* 1 linguriță vanilie
PREPARARE:
1. Se pun la fiert ingredientele într-un ibric.
2. Când începe să-și formeze spumă fină deasupra.
3. Se îndepărtează înainte să dea în clocot.
4. Din nou se pune pe foc și se lasă să se umfle spuma, atenție fără să dea în clocot.
5. Se repetă de trei ori pasul 2 și 3.
6. Nu se strecoară niciodată la servire.
7. Se servește imediat, fierbinte, în ceșcuțe de porțelan.
(va urma)
după Mariana Vinereanu
Mă piș pe el vot!
PUNCTE DE VEDERE
Merită citit serios până la capăt. Doar la ultimele 2 fraze ai voie să râzi, chiar în hohote, cum am făcut eu! ADEVĂRUL ADEVĂRAT, din care nu scapă nimeni ne-udat.
„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” – MARK TWAIN
„Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă! Este complice! – GEORGE ORWELL
Mă piș pe el de vot. Mă piș pe cei care odată la 4-5 ani îmi amintesc că am dreptul să votez și că trebuie neapărat să profit de acest drept, chiar dacă celelalte îmi sunt încălcate. Mă piș pe politicienii care îmi cerșesc votul, la fel cum mă piș pe jurnaliștii care încearcă să mă manipuleze pentru ca stăpânii lor să obțină votul meu. Mă piș pe micii și pe berea politicienilor. Mă piș pe partidele lor. Mă piș pe cei care mi-au distrus țara de un sfert de veac și pe cei care refuză să-și dea seama că în tot acest timp am fost conduși de aceeași gașcă de trădători. Mă piș pe cei care mi-au vândut țara pe bucăți și ne-au obligat să ne părăsim casa pentru a fi sclavii străinilor pentru o mână de bani. Mă piș pe legile lor, făcute doar pentru ei, împotriva noastră. Mă piș pe ea de politică. Mă piș pe babele care votează PSD-ul din inerție, în loc să se îndeletnicească în continuare cu pupatul icoanelor, moaștelor, mâinilor popilor sau a microfoanelor.
Mă piș pe Antena 3 și pe cărnații de acolo, cu pretenții de jurnaliști. Mă piș pe cei care cred că Băsescu e singurul vinovat pentru situația României de astăzi. Mă piș pe Ponta și pe barca lui cu care îl plimbau jandarmii prin satele inundate, de parcă era excursie în Veneția. Mă piș pe jandarmii cărora le-a ordonat să bată țăranii care își apărau casa, la fel cum mă piș pe șpaga pe care a primit-o pentru a aproba începerea explorării miniere la Roșia Montana și a gazelor de șist. Mă piș pe Doina, cu sau fără apelativul de „fă”. Mă piș pe Udrea și pe mișcarea ei populară, când singura mișcare la care se pricepe e cea din cur. Mă piș pe Antonescu și pe asemănarea lui cu împăratul din „Războiul Stelelor”. Mă piș pe Tăriceanu și pe masonul de tac’su. Mă piș pe Năstase, pe ouăle lui, pe cartea pe care a scris-o în închisoare și pe mătușa Tamara. Mă piș pe piticul-porno Boc și îmi pare rău că nu și-a rupt gâtul în emisiunea lui Andrei Gheorghe. Mă piș pe Dan Diaconescu, pe Elodia și pe toate cazurile oteviste de dispăruți, omorâți sau bântuiți. Mă piș pe Vadim și pe falsul lui patriotism, pe care s-a pișat prin prietenia sa cu evreii americani.
Mă piș pe ungurii care vor să rupă o bucată din Ardealul nostru. Mă piș pe Mazăre și pe vacanțele lui în Madagascar, când o mare parte a poporului nici măcar nu-și mai amintește cum se scrie „vacanță”. Mă piș pe mumia de Iliescu, care parcă și-a propus să ne îngroape pe toți. Mă piș pe baronii locali, indiferent de partidele din care fac parte. Mă piș pe regii țiganilor și pe cei care vor să mă amendeze pentru că îi numesc „țigani”, nu „romi”. La fel cum mă piș pe evreii care îmi interzic prin lege să neg Holocaustul. Mă piș pe basarabenii care au crescut prețul la țigările de contrabandă. Mă piș pe divertismentul pornografic de mahala al lui Măruță sau Capatos. Mă piș pe scandalurile mediatice și pe cei care le urmăresc cu sufletul la gură, de parcă propriile lor vieți ar depinde de ele. Mă piș pe Suleyman Magnificul și pe cei care îl sug din priviri, fără să știe măcar cine a fost Ștefan cel Mare. Mă piș pe Prigoană, pe piciorul lui de lemn, pe televiziunea lui manelistică și pe mahalagioaica de nevastă-sa. Mă piș pe Oana Zăvoreanu, pe scandalurile ei, pe cimitirul ei și pe mă-sa. Mă piș pe bărbosul care a căștigat Eurovisionul și pe cei care îl numesc „femeia cu barbă” când, de fapt, nu e decât un bărbat travestit. Mă piș pe Nașul care și-a făcut partid, scufundându-se astfel și el în cocina politică. Mă piș pe EBA, Vanghelie, Grapini, Șova și alți semi-retardați care au funcții importante, deși sunt mai proști decât euglena verde. Mă piș pe Becali și pe continua lui victimizare, de parcă ar fi primul cioban aruncat după gratii. Mă piș pe Pițurcă, pe pariurile lui și pe divorțul lui, când noi am avea nevoie să divorțeze de echipa națională. Mă piș și pe Irinel Columbeanu, doar pentru că mi-am amintit de el.
Mă piș pe Uniunea Europeană care ne-a băgat într-un rahat mai mare decât cel în care eram. Mă piș pe FMI și pe banii lor, la fel cum mă piș pe datoria noastră către ei. Mă piș pe prințul Charles și pe livezile pe care le tot cumpără în Ardeal, precum și pe adevăratul motiv al vizitelor sale în țara noastră. Mă piș pe străinii care nu ne suportă, la fel cum mă piș pe românii care le dau motive să nu ne suporte. Mă piș pe cei care dau Bisericii terenuri și o parte importantă din bugetul nostru și o scutesc în continuare de impozite și taxe, la fel cum mă piș pe afacerile Bisericii și pe averile enorme ale popilor. Mă piș pe cei care ne mint că există democrație sau libertate, când de fapt nu suntem decât niște sclavi moderni. Mă piș pe continua manipulare la care suntem supuși, din toate părțile. Mă piș pe cei care ascund adevărata istorie a neamului nostru și pe cei care încearcă să distrugă primul popor al lumii. Mă piș pe masonerie, pe zeii ei și pe Noua Ordine Mondială. Mă piș pe românii care, din lupi viteji, s-au transformat în oi cretine. Mă piș pe cei care așteaptă să fie salvați, în loc să ia problema în propriile mâini. Mă piș pe cei care cred că salvarea țării va veni din partea unor politicieni.
Mă piș pe toți cei care se simt ofensați de limbajul meu trivial, precum și de faptul că le-am jignit politicienii favoriți. Mă piș și pe mine pentru că am tăcut aproape 25 de ani, dintr-o prostie impardonabilă. Iar la următoarele alegeri, promit că voi bea multă bere, pentru a mă pișa cum trebuie și pe acel vot.
Sursa: e-mail
racoltapetru6 