Ieri mi-am permis să mă trezesc cu o oră mai târziu, deci pe la ora șase, un adevărat răsfăț matinal. Nu pentru că ar fi fost Ziua Bărbatului, așa cum se vehiculează printre mulți români, ca o tradiție moștenită din străbuni. De fapt, ziua oficială a bărbatului a fost legiferată de parlamentul nostru pentru data de 19 noiembrie, la fel ca în alte 80 de țări, dar o sărbătoresc tot aceia care au femei prin preajmă, care să-i cinstească dacă merită. 🙂 Deșteptarea mai târzie nu a fost nici pentru comemorarea Sfinților Mucenici, care ne-ar da motive să golim vreo 44 pahare de vin. Eu mi-am golit doar ceașca de cafea, dinainte de micul dejun.

Motivul principal a fost că era ziua de luni, cea mai plăcută pentru mine. Ea reprezintă intrarea în normalitate, cu rutina care mă liniștește și îmi oferă garanția unui program liniștit, fără riscul unor deraieri de la activitățile și destinderile obișnuite. În plus, mi-am dat seama că am un program mai lejer, de când mi-am adunat racolțismele planificate și le-am trimis pe mâini bune pentru corectură și tehnoredactare.

Și totuși am avut cum să sărbătoresc, prin degustarea de prăjituri primite de la femeile cărora am avut ocazia să le ofer flori de 8 Martie. Mai precis: tarte cu nucă și ciocolată și plăcinte poale-n brâu, numite brânzoaice pe la noi. Fără nicio teamă că o să iau în greutate, deoarece le-am împărțit pe mai multe zile. Pentru destinderea spirituală am apelat, ca în fiecare zi, la vizionarea a două filme de lung metraj și un serial cu suspans: „Agentul de noapte”. Deși evitam serialele, de la o vreme mi-am dat seama că sunt unele foarte bune, care te țin captiv până la ultimul episod, mai ales dacă poți vedea câte unul în fiecare zi.

Telefoanele primite și date au completat o zi plăcută, care s-a scurs pe nesimțite și mi-a lăsat amintiri frumoase. Cam așa se scurg și celelalte, dar de data asta am simțit o nuanță de roz în plus. Firește că soarele în straie de primăvară a avut un rol important în a-mi stimula buna dispoziție, iar speranța că o va ține tot așa îmi oferă un optimism tot mai temeinic. Mă gândesc deja la căpșunii și cireșele pe care le așteptăm cu toții, deși suntem convinși că prețurile or să ne uimească la început. Eu voi avea răbdarea să le gust pe când va fi oferta pe măsura buzunarelor obișnuite, iar până atunci o să le mănânc din ochi. Primăvară fără capricii prea mari vă doresc!