Mai întâi vreau să-mi cer iertare celor care au simțit lipsa provocărilor umoristice de la sfârșitul săptămânii trecute. Motivul a fost că am participat la turneul de șah ChessMania, organizat de Academia de Șah Maramureș și găzduit de Eurohotel din Baia Mare. Am crezut că, între două partide, voi avea timp să adun bancurile necesare, dar concursul a fost grandios și fiecare partidă m-a solicitat la maximum, mai ales că nu am mai participat la o încercare oficială de anvergură din tinerețe. Mulțumesc și de această dată vărului Moldovan Adrian, care m-a susținut fizic și moral, mai ales sâmbătă, când am avut de jucat trei runde de câte două ore fiecare. De asemenea, îi sunt profund recunoscător lui Măgureanu Ionuț, pentru ajutorul esențial pe care mi l-a oferit din toată inima lui generoasă!

Am avut ca parteneri copii de la vârstă preșcolară și până la bătrâni de peste optzeci de ani, veniți din toată țara și din străinătate (Ucraina, Ungaria, Moldova…), toți foarte bine pregătiți, iar unii cu titlul de Mare Maestru. S-au jucat șapte runde, în sistem elvețian, fiecare foarte solicitantă, mai ales pentru unul ca mine, ruginit după câteva decenii de inactivitate în domeniu. M-au impresionat în mod deosebit copiii, care după ce se alergau și se jucau pe hol – așa cum e normal să o facă – se așezau cuminți și gânditori în fața tablei de șah, executând mutări și combinații profund calculate. În fața lor și a unor tineri din Tg. Mureș, Cluj-Napoca și Ploiești a trebuit să mă concentrez la maxim pentru a culege și eu câteva puncte, muncite din greu, dar cu atât mai prețioase.

Astfel am reușit să mă clasez pe locul III, la categoria mea, și să mă bucure medalia de bronz, diploma și premiul în bani care mi-au fost oferite la festivitatea de premiere de duminică. În fața acestor concurenți e firesc să mă mândresc și cu acest loc, păstrând amintiri din cele mai plăcute și intenția de a participa la viitoarea ediție. Mi-am dat seama că se impune să mă pregătesc înainte, pentru că ei o fac zilnic, participând la multe concursuri naționale. Am revenit acasă obosit, dar foarte mulțumit de o experiență cum nu visam să mai trăiesc. Acum, pot zice cu convingere că România are copii și tineri șahiști care ne dau speranțe pentru viitor.