Satul dintre neguri XXI

Se părea că norocul le zâmbea copiilor, în cea de-a patra zi de mers ca prin pustiu. Mâncarea li se terminase, stomacul le chiorăia de foame, când în fața lor au apărut o mulțime de case înșiruite de o parte și de alta a drumului. Privirile le-au sclipit de bucurie, iar speranța a răzbătut prin cuvintele entuziaste ale Biancăi:

– Cred că am ajuns, în sfârșit, în centrul satului! S-ar putea ca aici să-l întâlnim pe Bunicul, după ce vom bate la fiecare poartă care ni se va deschide. Vezi dacă ne-am luat după prima rază de soare a zilei, după cum ne-a sfătuit Zâna Zorilor?

Adi a aprobat din cap, însă primul lui gând era să găsească ceva de-ale gurii și să prindă astfel putere pentru a se perinda prin fața atâtor case. Majoritatea lor erau sărăcăcioase, cu bordeie care stăteau să se dărâme și fără garduri temeinice care să le împrejmuiască. Era și cazul primei așezări ieșite în cale, având ca vecini peste drum o altă casă, de oameni avuți, cu o poartă nouă și trainică. Numai că bordeiul avea în curtea mică un măr tare frumos și îmbietor, cu trei ramuri încărcate de fructe mari și ademenitoare. O astfel de ispită era imposibil de stăpânit pentru călătorii înfometați și, cum nu au văzut pe nimeni în preajmă, s-au gândit că n-ar fi niciun păcat să culeagă patru mere, câte unul pentru ei și măgărușii la fel de hămesiți. Nici nu au apucat să savureze pe îndelete dulceața fructelor, când din căsuța pricăjită a ieșit un tânăr plin de mânie la adresa lor.

– Cum vă permiteți să furați în plină zi din avutul nostru?, a țipat el în timp ce agita o bâtă amenințătoare. Dacă erați oameni cinstiți, veneați să ne cereți și să plătiți pentru ele, că suntem săraci și numai din asta trăim.

Copiilor le-a rămas îmbucătura în gât, numai animalele și-au văzut mai departe de mestecat. Băiatul a înghițit primul, după care a încercat să se scuze.

– Vă rugăm să ne iertați, dar venim de departe și suntem chinuiți de foame și sete. Nu am văzut pe nimeni de la care să cerem, așa că ne-am luat singuri, gândind că nu o fi mare nenorocire.

– Este mare furt, iar pentru asta trebuie să plătiți cu mult mai mult, le aduse la cunoștință proprietarul. Aveți bani destui?

Vinovații s-au uitat unul la altul, și-au pipăit buzunărașele goale și au dat din cap a negare. Până atunci nu s-au gândit la bani, pentru că n-au avut unde să-i folosească, altfel ar fi primit destui de la împărații pe la care au trecut.

– Știam eu că sunteți niște haimanale care iau ce găsesc în cale. Sunt sigur că și măgarii i-ați furat de la cineva, dar am să vă învăț eu minte ce înseamnă să-ți bați joc de avutul celor care muncesc din greu pentru o coajă de pâine. Veți plăti nelegiuirile voastre lucrând câteva zile, iar animalele vă sunt luate, până se lămurește ale cui sunt.

– Le-am primit de la un împărat…, încercă fetița să-i explice omului atât de pornit.

– Ia auzi ce minciuni!, râse batjocoritor tânărul. Înseamnă că și eu sunt boier și îl aștept pe acel cap încoronat să vină pentru a plăti daunele. Hai, nu mai pierdeți vremea, că iarba din curte trebuie cosită. De măgari mă ocup eu, iar dacă nu vă faceți treaba, e ultima oară când îi vedeți.

Așa a început slugăria Biancăi și a lui Adi, puși la munci din cele mai grele și hrăniți cu câte un măr pe zi și câte un boț de mămăligă spre seară. Noaptea trebuiau să doarmă într-un coteț încropit de mântuială, iar dimineața primeau sarcini pentru toată ziua. Au aflat curând că gazda asupritoare mai avea doi frați, unul mijlociu și altul mai mic. Cel de-al doilea se arăta la fel de dur, în timp ce mezinul părea ca pâinea lui Dumnezeu și le mai aducea câte ceva pe ascuns, cum ar fi o pătură sau niște paie de așternut. Mărul din curte avea trei ramuri, câte una pentru fiecare din ei. Zilnic, era păzit pe rând de cei trei, care putea vinde fructe doar de pe ramura lui. Numai că, după cum au observat copiii, frații cei mari vindeau merele cuvenite mezinului, fără ca acesta să știe. Într-o zi, micuții n-au mai răbdat nedreptatea și i-au mărturisit hoția care se întâmpla sub ochii lor. Tânărul a zâmbit amar și le-a răspuns pe un ton resemnat:

– Am observat și eu că-mi lipsesc din fructe, de fiecare dată când îmi vine rândul la păzit. Dar sunt frații mei și nu e bine să ne certăm pentru atâta lucru. Dumnezeu e sus și vede, după care îl răsplătește pe fiecare după merit. Îmi pare rău că nu vă pot ajuta pe voi să scăpați din mâinile lor, însă nici măgarii cu care ați venit nu mai puteți să-i recuperați, i-au vândut vecinului de peste drum și au cheltuit deja banii primiți. Mi-au dat și mie de-o pâine, pe care am împărțit-o cu voi aseară.

Necaz mare au simțit Adi și Bianca, rămași la cheremul fraților răi, fără prietenii patrupezi care i-ar fi putut duce mai departe. Băiatul își arătă supărarea, iar apoi mirarea despre felul oamenilor din acel loc.

– Cum se face că sunteți atât de săraci, iar vecinul, dimpotrivă, are bani mulți și o casă atât de mare?

– Suntem orfani de când eram ca voi și ne-a fost greu să ne descurcăm, povesti fratele mai mic. La fel a fost și familia despre care vorbești, dar a venit un boier bogat și le-a cumpărat băiețelul abia născut. Se spune că le-a dat o pungă cu o sută de galbeni, în fața cărora părinții nu au putut rezista. Nu se știe precis ce s-a întâmplat cu el, dar se aude că a ajuns stăpân peste moșia acelui bogătaș și s-a însurat cu fata lui frumoasă ca un trandafir.

– Poate că a fost mai bine pentru toți, gândi cu glas tare Adi. Dar nu cumva ai auzit despre un bătrân apărut de curând prin aceste locuri? E vorba de bunicul nostru, pe care-l căutăm de multă vreme.

– Îmi pare rău, dar nu am cunoștință de așa ceva, veni răspunsul cu regret. Nu suntem mulți și ne cunoaștem între noi, astfel că aș fi aflat.

Într-o altă zi, în fața pomului s-au oprit doi străini în vârstă, cerându-i mezinului să le vândă câteva mere. Văzând că băiatul le culege de pe ramura cea mai puțin încărcată, l-au întrebat de ce nu ia de pe celelalte, mai pline și mai ușor de cules.

– Alea sunt ale fraților mei și numai ei le pot vinde, i-a lămurit tânărul.

Bătrânii s-au privit, iar unul i-a șoptit însoțitorului său:

– Iată un om merituos, spre deosebire de frații care ne-au vândut din fructele care nu le aparțineau. Doamne, cred că ar fi bine să-l ajutăm cumva.

Nimeni nu știa că străinii erau Dumnezeu și Sf. Petru, care umblau printre oameni și îndreptau din lucrurile strâmbe pe care le întâlneau. Acum se nimerise să le iasă în cale această situație, iar ei s-au oferit să-i ajute pe cei trei frați, scoțându-i din profunda sărăcie. Pentru asta au cerut să le vorbească în bordeiul lor, sub pretextul că ar vrea un pahar cu apă. Înainte de a intra, au văzut cum trudeau în curte doi copii, iar asta nu le-a plăcut, așa că i-a chemat să intre cu ei.

va urma

Ha, ha, ha…

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* ”… și nu mă duce, Doamne, pe mine în ispită, că acolo RĂMÂN”.

* Un gând m-a răsucit toată noaptea, de n-am putut închide un ochi: de ce ”separat” se scrie la un loc și ”la un loc” se scrie separat?

* Iliescu își amintește cum era Crăciunul pe vremuri: ”Înainte de Hristos, nu făceam nimic pe 25 decembrie!”

* Câteodată, aș vrea doar să mă îmbrățișeze cineva și să-mi spună: ”Știu că e greu. O să fii bine. Uite o cafea. Și 5 milioane de euro”.

* Când crezi că ești cel mai prost, gândește-te că unii se parfumează înainte de selfie…

* Soția:
– Ies în oraș pentru 2 ore. Vrei ceva?
Soțul:
– Nu. E suficient!

* Pe vremea mea, școala era gratuită și învățam.
Acum, plătești să ieși prost cu diplomă.

* Mă întorceam de la cârciumă și m-am întâlnit cu popa. Mi-a spus: ”Fiule, fiule… ai greșit drumul!”
– Și tu ce-ai făcut?
– M-am întors la cârciumă ca să mă conving.

* ATENȚIE!
Sfârșitul anului nu există. E o conspirație mondială să ne facă mai bătrâni. RĂMÂNEȚI TINERI!

* – Așadar, mergeți în Bethleem?
– Da!
– Să-l vedeți pe copilul lui Dumnezeu?
– Da!
– Călare pe cămilă?
– Da!
– Urmărind o stea?
– Da!
– Suflați aici, vă rog!

* Dacă te crezi Napoleon sau Ceaușescu, te duc ăștia la psihiatrie. Dacă ești bărbat și te crezi femeie, ai drepturi.

* – Vai, nevastă, cât de mult ne potrivim! Tu miroși a busuioc, iar eu a busuioacă!

* Ianuarie. Cea mai urâtă lună din an. Ești pe plus, dacă te uiți pe cântar… și minus, dacă te uiți în buzunar.

* Două ciori zburau liniștite. La un moment dat, una zice:
– Uite un stâlp de lemn în față!
– Nu-i de lemn, e de bet… oing!

* La Zoo, o cămilă întreabă o zebră:
– Zebro, de ce ai dungi?
– Pentru că la magazin nu mai aveau buline.

* ”Doctorii scriu foarte încâlcit rețetele, ca farmacistul să fie sigur că rețeta a scris-o un doctor” – băiat, 9 ani.

* ”Turiștii sunt oameni tineri care merg la munte. Pe bătrâni nu-i cheamă turiști, pe ei îi cheamă vizitatori” – băiat, 6 ani.

* ”Respect înseamnă să te ridici să stea babele pe scaun” – băiat, 8 ani.

* ”Noi trebuie să avem două nume pentru că, dacă avem un nume urât, să-l spunem pe celălalt” – băiat, 5 ani.

* – Biletul dvs.?
– Nu am. Tu ai?
– Dar eu sunt controlorul!
– Și?! Eu lucrez la Enel și tot plătesc curentul!

* Repar vibratoare. Ofer înlocuitor natural pe durata reparației. Seriozitate și discreție maximă.

* Când aveam 6 ani, trăgeam vecinele de țâțe și ele râdeau.
Acum cheamă poliția…

* Profesorul: – Dați un exemplu de afacere eșuată din cauza managementului neglijent.
Elevul: – Prostituata a rămas însărcinată.
Profesorul: – Ieși afară din clasă!

* După un chef de pomină, doi prieteni buni s-au întâlnit să se dreagă. Unul zice:
– Mă, Ioane, trebuie să-ți spun ceva. Mi-e rușine de mor, dar trebuie să-ți mărturisesc, că-mi ești prieten și mă macină prostia pe care am făcut-o.
– Spune, mă, ce poate să fie așa grav?
– Mă, aseară la chef m-am pilit bine și m-am sărutat cu prietena ta, trebuie să-ți spun că am pipăit-o un pic. Da’ să nu te superi nici pe ea, că se pilise, la rândul ei. Asta e! La ce nebunie a fost acolo!
– Bă, ești nebun? Prietena mea n-a fost cu mine la cheful de aseară.
– Da’ cine era tipa aia care a stat toată seara lângă mine, aia șatenă, cu pulover roșu și blugi mulați?
– Aaaa… zi așa!!! Văru-meu, Vasile, mă!

* Marea mea nedumerire: ungurii sunt maghiari sau maghiarii sunt unguri…?

* Mulțumesc, Austria, pentru Schengen!
Am decis să alimentez din nou de la OMV. Doar la avion și la yacht!

* Sexul este ceva stresant.
Prima oară te ferești de părinți, apoi de copii și, mai târziu, de soție.

* Întrebare: cu ce detergent și la câte grade se spală păcatele?

* ”Am avut ghinion cu ambele neveste – prima m-a părăsit, iar a doua nu”.

* – Bade Ioane, cum ai stat zece zile fără pălincă?
– Am beut noaptea, dom’ doctor.

* Era una, pe la tv, care zicea că iubi e aerul pentru ea. Azi am văzut-o cu alt iubi. I-o fi zis doctorul să schimbe aerul!?

* – Cum merg afacerile?
– Bine, chiar foarte bine…, ieri am vândut un ceas cu cuc unei blonde!
– Și ce ai câștigat la el?
– I-am vândut și 10 saci de semințe pentru cuc!!!

* – Am aflat că te-a părăsit soția!
– Da, acum stau singur.
– Și cum ești?
– Acum sunt bine, în primele zile credeam că înnebunesc de fericire!

* – Iubito, la ce te gândești?
Femeia vrea să spună ceva, însă se oprește:
– Lasă, că oricum nu îl cunoști.

* Un copil își întreabă tatăl:
– Tată, cum e cu dragostea platonică?
– Copile, e ca și cum ai linge sticla de pălincă pe dinafară.

* – Doctore, ce a arătat ecografia?
– O nuntă neplanificată, domnișoară.

* Un bărbat ajunge acasă de la bar, după ora 3.00. Nevastă-sa se uită la el și la ceas, abținându-se cu greu să nu răbufnească. La care soțul:
– Ce te uiți la ceas? Când venea tata acasă, mama se uita la calendar!

* Un An Nou fain să aveți!
La pauză a intrat Vasile. Se pregătește pe margine Ion. Ficatul rezistă.

* Femeile sunt atât de dificile. Întotdeauna se răzgândesc.
La 18 ani vor bărbați frumoși.
La 25 de ani vor bărbați maturi.
La 30 de ani vor bărbați de succes.
La 40 de ani vor oameni consacrați.
La 50 de ani vor oameni credincioși.
La 60 de ani vor oameni de ajutor.

Bărbații sunt foarte simpli… Nu-și schimbă niciodată gustul… pentru orice condiție schimbătoare din viața lor.
La 18 ani, le plac fetele tinere și drăguțe.
La 25 de ani, le plac fetele tinere și drăguțe.
La 30 de ani, le plac fetele tinere și drăguțe.
La 40 de ani, le plac fetele tinere și drăguțe.
La 50 de ani, le plac fetele tinere și drăguțe.
La 60 de ani, încă le plac fetele tinere și drăguțe.
Chiar și la 70 și 80 de ani, când abia se mai mișcă, tot le plac fetele tinere și drăguțe.

Dedicat tuturor Bărbaților, pentru comportamentul lor constant.

* O cămilă merge 10 ore fără să bea.
Eu pot să beau 10 ore fără să merg.

* Doamnelor, când vă parfumați dați și pe la glezne. Nu știți niciodată pe umerii cui ajung.

* – Ioi, tu Mărie, am intrat în Schengen!
– Vezi, dacă nu te uiți pe unde calci!?

* Vând zeamă de varză pentru ăia grețoși…

* Discuție pe chat între un băiat și o fată. Fata:
– Tu ce computer ai?
– Păi, am procesor Intel Core i7, de 3,3 Ghz, Windows 7 64 bit, 8 Gb RAM, placă video nVidia GTX 690 B, 1 Terra HDD, dar tu?
– Eu am un laptop. Roz. Cu luminițe…

* – Dragul meu, te rog să mă iei în serios!
– Îmi pare rău, iubire. Nu știu poziția asta!

* Asta e culmea REVELIONULUI!
Bei într-un an și te îmbeți în altul!

* În țările musulmane, hoții sunt ”amputați”. În Finlanda sunt ”imputați”, iar la noi sunt… ”deputați”!

Umor de Anul Nou

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Incongruența comprehensibilă enclitic este o rezonanță a unui ludic praxiologic în paradigma ce frizează vetustul exhaustiv.

* Urare de Anul Nou

Aho, aho, copii și frați
Aveți grijă cât băgați.
Să nu consumați din oale
Vârsta voastră în sarmale,
Să serviți ușor piftia,
Nu cu tot, cu farfuria,
Toba, lebărul, cârnații,
Pot fi mâncați și pe rații,
Dacă mănânci porc, respiră,
Că oricum, el nu expiră,
Iar de vrei o ciocolată,
O bomboană ambalată,
Nu este musai, socot,
S-o mănânci cu brad cu tot.
Altfel, de sfântul Ion,
O s-arăți ca un jambon,
O s-ai greutatea ta,
La fel, dar cu TVA!

* DESPĂRȚIRILE DOR
(da-ți, vre-o, m-ia, sa-u, băi-mărean, va-ți, î-mi, frumușic-o)

* Aseară am rămas uimit văzând câte sticle de vin încap într-un pahar!

* Mai terminați cu urarea: ”Alături de cei dragi”!
Unii sunt însurați și nu-i lasă nevestele.

* Recunoaște că și după ce mâncai bomboana din brad, puneai ambalajul la loc, să nu observe ceilalți că ai mâncat-o!

* ”Mi-au zis că dacă vreau să slăbesc trebuie să tai dulciurile. Am tăiat felii prăjiturile și într-adevăr mă simt mai ușor”.

* Atâta timp cât din leu nu se pot face sarmale, pentru mine tot porcul rămâne regele animalelor. 🙂

* În sfârșit!!
La Muzeul Țăranului din București a fost expus și un BMW cu volan pe dreapta!

* De Crăciun, nu uitați să vă luați mâncare pentru 30 de zile, fiindcă toate magazinele vor fi închise 24 de ore!

* Să mulțumești pe toată lumea e imposibil, dar să-i enervezi pe toți e floare la ureche!

* Continuă să mănânci cât vrei. Cine te iubește te poate lua și de fălci, nu doar de fund!

* ”Porcu-i mort,
Crăciunul trece,
Kilele rămân…
Mult e dulce și frumoasă
Burta de român!”

* Moșu’ există!
M-am uitat sub brad. Mi-a adus tot ce mi-am cumpărat!

* Doar luna asta, ”Capra” e recunoscută ca și tradiție.

* Ne pierdem tradiția și costumul popular. În unele zone, treningul cu trei dungi albe aproape a dispărut…

* Pentru cei care lucrați între Crăciun și Revelion:
Credeți-mă, există și mai rău, să lucrezi între Revelion și Crăciun.

* Eu cred că sunt deochiat, trag babele la mine mai rău ca la Catena.

* Bărbații se pricep la trei lucruri…
Să bea bere, să se scarpine la ouă și să caute printre cratițe.

* Prietena mea a aflat că o înșel și sunt extrem de supărat pe ea. Oricum, nu faptul că a aflat mă deranjează cel mai tare, dar nu mi se pare normal că acolo unde există dragoste și încredere, femeia să umble în telefonul partenerului ei. Până la urmă, eu nu i-am umblat în cratițe sau în ustensilele de la bucătărie, ca ea să își ofere dreptul să îmi umble mie în telefon.
Acum, mă roagă să o iert, vezi Doamne a greșit, aseară a venit la mine să își ceară scuze. Îmi e foarte greu să o fac, mi-am pierdut încrederea în ea, chiar nu mă așteptam să îmi facă asta.
Credeți că e de iertat așa ceva? Mai poate exista o relație atunci când partenera ți-a trădat încrederea și a făcut ce a tăiat-o capul. Mie îmi e greu să trec cu vederea…

* ”Ce vrei să mănânci?”
Așa ne salutăm prin casă de câteva zile!!!

* Cu toții ne dorim să strângem pe cineva…
Pe unii în brațe, pe alții de gât…

* Băi, frate, nu poți să te bucuri și tu de o seară cu iubita…, că o sună bărbat-su din oră în oră, să vadă unde e.

* Reguli noi la divorț:
– Copilul rămâne cu mama, iar tatăl cu bona.

* Vreau să-mi cer scuze în fața celor pe care nu i-am enervat încă…, n-am timp, frate, pentru toți…, aveți răbdare!!!

* Te-ai săturat să-i faci soțului mereu mâncare? Fierbe-i o țuică, ia timp mai puțin și vei fi apreciată.

* Am pierdut multe în viață, dar niciodată pofta de mâncare.

* – Ce faci de sărbători?
– Aștept să treacă.

* La salata de boeuf, boabele de mazăre se pun cu soț sau fără soț? Să n-o fac așa de capul meu.

* Ce vremuri erau de sărbători, femeia cu un ochi vânăt, bărbatul cu capul spart. S-au dus dracului tradițiile, frate.

* Doi tipi amețiți intră în casă. Ăla mai treaz:
– Bă, e unul cu nevastă-ta în pat.
Celălalt:
– Ssst… că avem doar două beri…

* – Ați băut, domnule Bulă?
– Nu am pus gura pe alcool, domnule polițist!
– Păi și atunci de ce arată etilotestul așa?
– Pentru că, înainte să mă urc la volan, am mâncat salată de castraveți cu oțet.
– Câte salate, domnule Bulă?
– Domnule polițist, cam 7 sticle.

* – De ce puiul ăsta, se minunează clientul, are un picior mai lung și unul mai scurt?
– Dumneavoastră vreți să-l mâncați sau să-l înscrieți la un concurs de atletism?

* – Alexa, aprinde luminile!
– Eu sunt Siri, cine-i Alexa?
– Ok, Siri, aprinde luminile!
– Să ți le aprindă Alexa!

* La 75 de ani ai ei, tanti Rozi a mers la un sex party cu Pișta baci, care avea, la rândul lui, 90 de ani.
– Na, cum o fo’, Rozi dragă, la party?
– Iooi, nici nu mă întreba, tu! De tri ori o trebuit să-l pălmuiesc!
– Vai, așe sălbatic îi Pișta?
– Nu! De atâtea ori am crezut că o murit!

* După sărbători, nu mai plâng chitarele.
La unii plâng cântarele, la alții nevestele și buzunarele!

* Întrebări clasice din dimineața de după petrecerea de Revelion:
– Unde sunt?!
– De ce?!
– Cine e persoana care stă lângă mine în pat?!
– De ce e dezbrăcată?!
– De ce e bărbat?!
– De ce mama naibii e mort?!
– Al cui e poneiul ăsta din cameră?!
– Cum adică e trei ianuarie?!

* – Mă, Gheorghică, mă duc să fac Revelionul la Sinaia, mă! Cred că va fi o minune!
– Apoi drept minune, mă Ioane, mai ales că aiesta-i trenul de Cluj…

* Vedeți, de Revelion să nu beți și să mâncați până plesniți, că e sfârșitul anului, nu sfârșitul lumii.

La mulți ani!!!

Plugușorul dorurilor

Aho, aho, copii și frați,
Stați puțin și nu mâncați,
Că ajungeți în spitale
După atâtea sarmale;
Plugușorul să-l pornim
Pentru cei care-i iubim
Și-s plecați de mult afară,
Departe de neam, de țară.
E vremea când mulți se-ntorc
Atrași cu-n tăiat de porc
Și de doruri ce-i frământă
Într-o sărbătoare sfântă;
Iară noi ne bucurăm,
Cu drag îi îmbrățișăm,
Iar dorul ce ne topește,
Parcă se mai potolește.

Aho, aho, mai stați puțin,
Ridicând cana cu vin
Și pentru rudele care,
Nu pot veni-n sărbătoare
Să arăm cu plugușorul
Bulgări mari, precum ni-i dorul,
Și să-l facem răsfirat,
Mai ușor de suportat,
Să-i cinstim cum se cuvine,
Iar la anul care vine,
Să ne întâlnim cu toții,
Bunicii, tații, nepoții…
Și colinde să răsune
În vremuri de alea bune:
Să mai fie emigranți
Numai dintre guvernanți,
Urmându-i în pribegie
Doar cei ce le au simpatie.
Ia mai mânați, măi flăcăi,
Și sunați din zurgălăi
Pentru ziua cea frumoasă
Când vor fi ai noștri-acasă,
Să câștige-n țară bani,
La anul… și-apoi mulți ani!

Melodii care nu se uită

Crăciun fericit în continuare, dragi prieteni! Pentru că e o perioadă cu multe sărbători, am socotit de cuviință să vă supun atenției două din cântecele care mi-au rămas întipărite în memorie și care mă face să vibrez de câte ori le ascult. Cu astfel de întoarceri în trecut mă delectez eu în aceste zile. Audiție plăcută!

Cea de-a doua melodie îmi aduce aminte de primii ani de școală, când o ascultam la pick-up-ul din internat.

 

 

Umor de Crăciun

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Fericirea vine din lucrurile mărunte. Sărmăluțe, cârnăciori, sălățică de boeuf, țuiculiță.

* – Cred că soțul meu face Alzheimer.
– Păi, de ce?
– Cică nu își mai amintește ce dracu a văzut la mine.

* Sfatul zilei:
Încercați să fiți fericite, că de slăbit e prea greu!

* – Cucerește-mă din două cuvinte.
– Am porc!

* – Ai iubit-o mult?
– Îi fumam țigările ca să fie ea sănătoasă.

* Revelionul pentru anu’ ăsta vă recomand să-l faceți la Poiana Brașov. Cu doar o mie de euro puteți petrece două ore minunate!

* – Îți place cravata pe care ți-am luat-o cadou de Crăciun? Ce crezi că s-ar potrivi la ea?
– O barbă mare, care să o ascundă!

* – Tu Mărie, ce-avem la cină?
– Nu știu, mă Gheorghe, că o căzut eticheta de pe conservă!

* CFR organizează nunți în tren:
– Te însori la Satu Mare, iar când ajungi la Constanța, faci nunta de aur.

* Îmi place modul în care acest suc de portocale adaugă vitamine și calciu pentru vodca mea.

* O blondă în avion se adresează stewardesei:
– Vă rog să-i spuneți pilotului să nu depășească viteza sunetului. Eu și prietenul meu dorim să facem conversație.

* Două blonde, la o recepție simandicoasă, după ce au defilat pe la bufet. Una îi spune celeilalte:
– Dragă, hai să plecăm! Vinul cică e vechi, icrele sunt negre!

* Un tip este în spital împreună cu soția sa care e gata să nască. O ține de mână și, văzând-o suferind în timpul contracțiilor, îi spune suspinând:
– O… draga mea… te doare atât de rău… și totul din vina mea.
– Stai liniștit… tu nu ai nicio vină…

* Un doctor vorbește cu asistenta sa:
– Înainte de Crăciun, ar trebui să-mi vizitez toți pacienții.
– Mergeți la cimitir?

* Ziua de luni e ca soacră-mea! Știe că n-o iubesc, dar vine în fiecare săptămână!

* O familie din Gorj nu poate pârli porcul de Crăciun, după ce fiica lor vegană le-a mâncat toate paiele.

* La priveghi:
– Observi ce bine arată mortu’?
– Normal, n-a mai băut de 2 zile!

* – Nevastă, cred că am tensiunea mică.
– Vrei scandal sau cafea?

* Avantajul de a fi vegetarian este că după Revelion poți mânca bradul!

* ”Limba noastră-i o comoară.” Englezismele-o omoară…

* Am văzut doi copii de la mine din cartier care se jucau cu o minge. Îngrijorat, i-am întrebat:
– V-a furat cineva telefoanele?

* Nu contează cât ești de prost, dacă nimerești partidul potrivit, ajungi parlamentar.

* Ieri noapte, am visat că mă căsătoream!
Niciodată nu mă mai pun la somn fără să zic o rugăciune!

* Dragă matematică
Te rog să te maturizezi și să îți rezolvi singură problemele, că m-am săturat să ți le rezolv singur pe toate.

* Caut o femeie care seamănă cât de cât cu poza ei de la profil.

* Caut parteneră pe data de 31 Decembrie! (însoțitoare, nu mireasă). Asigur transportul de acasă la locație și retur, program de la 13 la 4 dimineață, salariu de 800 de lei, plus mâncare, băutură, țigări și dans…
Trebuie să aibă următoarele caracteristici: manierată, să nu mă facă de rușine între rude, dacă vreau mă fac și singur. Cerințe: să fie de la oraș, să provină din familie aleasă, să aibă facultate, să fie frumoasă, fără obligații. Delicată, 60/90/60, de preferință Blondă sau Brunetă!
Trebuie să arate bine, e nuntă cu lăutari de-ia mari! Să nu fie slăbuță, că urlă mama că e săracă, nu are ce mânca, dar nici grasă, să mănânce meniul pe jumătate de masă, eventual poate mânca două aperitive, nu sunt fan. Să știe să danseze fără să mă calce pe pantofi, să nu bea mai mult ca mine, restaurantul nu are paturi și nu sunt dispus să dorm în boscheți.
Persoanele interesate pentru selecție le aștept în comentarii, vă voi răspunde selectiv.
P.S. – Nu are voie să prindă buchetul!

* – Cât să vă bag?
– Toatăăăă!
– Doamnă, sunteți la benzinărie!!

* De când s-a scumpit benzina, nu-mi permit să ocolesc nici măcar gropile, iar parcarea îmi iese din prima…

* Vrei să ai sărbători de neuitat?
Spune-i nevestei că nu-i bună mâncarea!

* Toată vara mici și bere, acum CIUCIU, porc și lemne!!

* – Intră, nu-ți fie frică. Câinele e castrat…
– Zău? Mie mi-e teamă că mă mușcă, nu că mă f**e!

* Femeia fără draci e ca primăvara fără ghiocei.

* De ce femeile închid ochii când fac sex?
Nu suportă să vadă bărbați fericiți!

* Băi, băiatule, numai dive pe Facebook-ul ăsta!
Nu mai ai cu cine vorbi despre un răsad de roșii, despre un săpat de vie!

* Cică dacă ai și nevastă și amantă, ești dual sim; dacă mergi la curve ești prepay, iar dacă ai doar nevastă, ești pe abonament.

* – Iubire, ies să iau pâine că s-a terminat berea.

* O blondă îi zice alteia:
– Auzi, dacă nu s-ar fi inventat curentul electric, acum ne-am fi uitat la televizor pe întuneric…

* Omul și banii…
Când nu are bani, mănâncă legume sălbatice acasă. Când are bani, mănâncă aceleași legume sălbatice într-un restaurant pretențios.
Când nu are bani, merge pe bicicletă la serviciu. Când are bani, merge pe bicicletă în cameră.
Când nu are bani, aleargă ca să-și câștige pâinea. Când are bani, aleargă ca să ardă grăsimile.
Când nu are bani, își dorește să se căsătorească. Când are bani, își dorește să divorțeze.
Când nu are bani, soția devine secretară. Când are bani, secretara devine soție.

* Bulă în armată
– Bulă, ce este patria?
– Nu știu.
– Ești prost. Vasile, ce este patria?
– Patria este mama mea.
– Corect. Bulă, ce este patria?
– Patria este mama lui Vasile.
– Idiotule, patria este și mama ta, ai înțeles?
– Înțeles!
– Ce ai înțeles?
– Că sunt frate cu Vasile.

* Concluzie: să nu dăm vina pe sărbători! Am fost grași încă din august!

* Să-ți iubești dușmanul, că-i singurul prost care se gândește la tine 24 de ore din 24.

* Creaturi ciudate femeile astea. Pentru o unghie ruptă face-o criză nervoasă de trei zile și trei nopți, dar dacă lovește bordura cu jante de 2000 lei, zice doar ”Oops…”

* Tocmai setam o parolă vocală la noul meu telefon, când un câine a lătrat și a fugit. Încă mai caut câinele ăla să-mi deblochez telefonul…

* Un om înțelept a spus: ”Nu există femei fidele, ci doar femei nesolicitate!”

* Întrebare: – Toți bărbații sunt nebuni?
Răspuns: – Nu, unii rămân burlaci!

* Am avut o discuție aprinsă cu soțul meu și acum el nu mai fumează, nu mai bea și nu mai merge la alte femei. Stă liniștit în… salonul de reanimare.

CRĂCIUN FERICIT!!!

Omul și băutura

De omul ce nu bea deloc
Mă descotorosesc pe loc,
N-are dragoste, plăcere,
Doar suferințe-n tăcere.

Cu omul care bea puțin,
Câte un păhărel de vin,
Voi găsi multe de vorbit,
De împărțit și de glumit.

Pe omul care bea prea mult
Nu îmi place să îl ascult,
Că întruna se tot plânge,
Vărsând fiere și chiar sânge.

Când licoarea-i cu măsură
Nu îți provoacă arsură,
Alungă timiditatea
Și ajută sănătatea.

Dacă este cumpănită
Și nu-i zilnic folosită,
Băutura o să-ți fie
Stimulent de veselie.

Satul dintre neguri XX

continuare

Neașteptata misiune era o povară grea, atât pentru flăcăul pornit la pețit, cât și pentru cuplul dornic de reîntregirea familiei. Călăreau gânditori, sub singura lumină pe care o aveau, deși destinațiile erau cel puțin două. Preț de un ceas au mers ei astfel, când în dreapta lor au văzut adăstând o pădure de torțe, care li se părea cunoscută. Fostul ciobănaș le-a confirmat bănuielile, dezvăluindu-le totodată și preocupările care-l frământau:

– Ăștia-s prințișorii care m-au șicanat de când i-am întâlnit și sunt sigur că multe necazuri îmi vor face dacă nu le-o iau înainte. Îmi pare rău că trebuie să ne despărțim, dar inima îmi spune că trebuie să-mi câștig mireasa. Sunt convins că vă veți descurca și fără mine, iar micul meu dar este făclia aceasta, să vă lumineze calea.

– Dar tu cum vei vedea pe întuneric?, l-a întrebat Vasile preluând făclia.

– Sunt destule acolo, arătă el către ceata nobililor. După cum le știu obiceiul, au băut și au mâncat pe săturate, iar acum dorm de poți crăpa lemne lângă ei. Mă servesc cu tot ce-mi trebuie și le alung caii, să nu mă mai poată urmări.

– Mulțumim de bunătate, băiete, îi răspunse bărbatul recunoscător. Doar o curiozitate mă frământă, ținând cont de faptul că nu avem șansa să ne mai întâlnim. Ce semne are fata împăratului pe trup?

Sanda se revoltă vizibil la auzul acestei indiscreții, însă tânărul a avut curajul să le spună marele secret, cu glas abia auzit:

– Prințesa mea are soarele pe piept, luna pe spate și câte un luceafăr pe fiecare umăr. Nu v-aș fi destăinuit, însă lucrurile se leagă cum nu se poate mai bine: eu vreau să găsesc aștrii de pe corpul mult îndrăgit, în timp ce domniilor voastre vă revine misiunea să ajutați la eliberarea celor de pe cer. Zânele bune să ne ajute și să ne călăuzească pe toți!

– Fie precum zici, tinere, i-a spus și femeia. Să nu ai încredere în nimeni, că multe încercări te mai așteaptă, iar oamenii pot arăta cu totul altfel decât cum gândesc.

– Așa voi face, fiți liniștiți și mergeți cu bine!, le-a mai spus ciobănașul îndepărtându-se spre pajiștea cu torțe.

Sandei și lui Vasile le părea rău să se despartă de un om atât de bun și câteva minute au discutat despre el, cu înțelegere și admirație.

– Ce-ți veni să-l supui pe băiat testului cu semnele fetei?, l-a întrebat înciudată femeia. Doar le știai din povestea ”Ciobănașul cel isteț și țurloaiele blendei”.

– Am vrut să văd dacă are cu adevărat încredere în mine. Dar tu de ce nu l-ai avertizat să se ferească de tovarășul de drum provenit dintre nobili, care se va atașa de el doar pentru a încerca să-i ia locul?

– Nu cred că-i bine să intervenim în povești, decât atunci când nu avem încotro, a replicat Sanda. Se descurcă el, așa cum ar trebui să facem și noi, doar nu degeaba ne-a arătat încredere Greuceanu. E mare onoare să schimbe calul fratelui său cu al unui necunoscut, iar asta ne obligă.

Vasile apropie torța de chipul nevestei, să vadă cât de serios vorbește, iar dezamăgirea se arătă în răspunsul lui.

– Haide, tu Sando, doar nu ai înghițit gogoașa cu soarele și luna furate de pe cer! Știi foarte bine că-i imposibil.

– Totul e posibil în lumea asta, nu ai băgat de seamă? Poate suntem într-un univers paralel, în care legile fizicii nu sunt la fel, anormalul devine normal și distanțele scurte ni se par lungi.

– Și totuși… nu se poate și pace, mormăi Vasile în barba care-i crescuse mare și deasă.

Calul bărbatului parcă zbura prin negura groasă, însă nici al femeii nu se lăsa, doar era și el de soi, ales din grajdul împărătesc. Vântul le șuiera pe la urechi și ochii le lăcrimau dacă-i țineau deschiși ceva mai mult. S-au scurs nenumărate ceasuri până au ajuns în fața unui munte, la poalele căruia au observat o casă de piatră, cu ferestre mari și luminate. ”Aici trebuia să fie casa vestitului Faur al Pământului”, s-au gândit amândoi când calul din față s-a oprit din galop, a nechezat puternic, așteptând în fața unei uși din metal. Curând, acea ușă s-a deschis și înaintea lor a apărut un bătrân aproape gol, cu plete cărunte, o statură mică și purtând pe umăr un baros cât toate zilele. Privirea îi era tăioasă, iar vocea i-a răsunat ascuțită.

– Tu ești, Barosan? Pe cine mi-ai adus de data asta?, l-a întrebat bătrânul pe calul bărbatului.

Acesta mai necheză o dată, dând parcă ștafeta omului din șaua sa, mai puțin obișnuit cu astfel de întâlniri.

– Bună, meștere!, a prins omul glas. Noi am fost trimiși de marele Greuceanu, cu o rugăminte importantă pentru toată lumea.

– Știu cine v-a trimis, nu mai pierde vremea cu introduceri. Ce treabă are voinicul cu mine și de ce nu a venit personal? Nici atâta nu merit?

– Voinicul și fratele lui s-au dus să elibereze soarele și luna din mâinile zmeilor, a intervenit Sanda. E sarcina primită de la împăratul Roșu, însă nu va putea scăpa fără priceperea dumitale.

– Coborâți, dară, și intrați să vedem despre ce-i vorba, i-a invitat omulețul.

Înăuntru era o căldură greu de suportat, deși curentul de aer dintre ferestre o mai îmblânzea cât de cât.

– Spuneți-mi despre ce e vorba, a cerut gazda lămuriri.

– Greuceanu vrea să-i faci un bust din fier, după chipul și asemănarea sa, pe care să-l ții pregătit în foc mare, a precizat Vasile.

Bătrânul se scărpină în ceafă și răspunse ca pentru sine:

– Nu știu la ce i-ar fi de folos, doar n-are de gând să moară, iar eu să-i fac statuie. Dar dacă asta îi e voia, i-o voi îndeplini.

Și deîndată s-a apucat Faurul-pământului să meșterească chipul voinicului, după cum îl cunoștea foarte bine. Fierbințeala dinăuntru a devenit și mai mare, încât oaspeții au fost nevoiți să iasă în fața ușii. Acolo, după oarece vreme, au fost martori cu mare încântare la risipirea negurii și apariția izbăvitoare a soarelui și lunii. Această minune a fost primită cu entuziasm și de fierar, îmboldindu-l și mai mult să-și termine lucrarea. Nu a durat mult și, în depărtare, Vasile și Sanda au putut vedea apropiindu-se în galopul cailor pe cei doi eliberatori: Greuceanu și fratele lui. Îi urmărea tot mai îndeaproape o tornadă care se mărea văzând cu ochii, dornică să-i prindă în vârtejul ei.

– Meștere, gata-i lucrarea aceea?, că vin voinicii și s-ar putea să le fie de trebuință.

– Tocmai se înfoacă, se auzi vocea stridentă a fierarului.

Eroii au ajuns curând la ei, iar Greuceanu a strigat din ușă:

– Pune bustul încins în fața ferestrei din față, că vine muma zmeilor după mine.

Faurul-pământului scoase în lanțuri lucrarea aurie din focul arzător ca soarele și reuși să o așeze de unul singur la vedere. Vârtejul întunecat a ajuns în fața casei, sorbind cu putere bustul care părea a fi însuși Greuceanu. Doar că i-a picat tare greu acea bucată de fier încins ca mama focului, judecând după urletul îngrozitor care a urmat. Tornada s-a destrămat în scurt timp, lăsând să se vadă din nou cerul senin. Cu toții au izbucnit în urale și s-au îmbrățișat ca prietenii cei mai buni.

– Vă mulțumesc că mi-ați salvat viața, le-a spus Greuceanu. Ai făcut treabă bună, ca de obicei, i-a spus bătrânului, după care s-a adresat mesagerilor.

– Voi mi-ați dovedit că sunteți oameni de nădejde, neînfricați, așa cum m-am așteptat. A fost o onoare să vă am alături.

Au continuat să se bucure împreună, povestind fiecare prin ce a trecut, după care au trecut la odihna binemeritată. A doua zi, după ce Vasile și-a recăpătat calul și s-au despărțit de Faurul-pământului, Greuceanu și frate-său, drumul călătorilor noștri s-a reluat sub astrul strălucitor al zilei.