Pensii de nababi

Posted on by racoltapetru6

Pentru… liniştea sufletului fiecăruia!!!

Cum să nu ţină cu dinţii madam Macovei şi Vivenne…

Am aderat , … ne-am bucurat că am intrat în lumea bună, dar constatăm că şi în UE… tot şmecherii se fac.

Aţi observat că politicienii noştri luptă prin toate mijloacele să intre în administraţia UE???

De ce?

Pensionarea… la 50 de ani, cu 9.000 de euro pe lună pentru funcţionarii UE a fost aprobată!

În acest an, 340 de funcţionari se vor pensiona la vârsta de 50 de ani cu o pensie de 9000 de euro pe lună!!! Da, aţi citit corect! Pentru a sprijini integrarea personalului nou de la noile state membre ale UE (Polonia, Malta, Europa de Est), funcţionarii din ţările membre (ca Belgia, Franţa, Germania…) vor primi din partea Europei această ofertă (= cadou preţios, putem spune de aur) doar ca să se pensioneze.

De ce şi cine plăteşte? Noi!

Ei votează legi, fără control şi-şi atribuie ,,pensii de aur” cu impozitele noastre. Tehnocraţii europeni beneficiază de pensii de nababi…!!! Adică, Giovanni Buttarelli, care ocupa postul de Asistent Supervizor de protecţia datelor, va primi numai după un an şi 11 luni de serviciu, o pensie de 1515 euro/lună. Echivalentul a ceea ce se “oferă”, în medie, unui angajat francez din sectorul privat, după o carieră completă (40 de ani). Colegul său, Peter Hustinx, şi-a văzut contractul reînnoit cu încă 5 ani, va avea dreptul la 9.000 euro pensie pe lună. E simplu, nimeni nu s-a decis să-i ia la întrebări, deci e firesc că profită. E ca şi cum pentru pensionarea lor, ei ar fi primit un cec în alb. Mulţi alţi tehnocraţi se bucură de acest privilegiu:

1. Roger Grass, grefier al Curţii de Justiţie, va primi 12.500 euro pensie pe lună.

2. Pernilla Lindh, judecător al Tribunalului de Primă Instanţă, 12.900 euro/lună.

3. Dámaso Ruiz-Jarabo Colomer, avocat general, 14.000 euro/lună

… şi lista poate continua cu multe alte exemple.

Pentru ei, este jack-pot-ul mult visat. Fiind în funcţie de la mijlocul anilor 1990, sunt siguri de a ,,avea o carieră completă”, prin urmare, de a obţine maximum de 70% din ultimul salariu. Nu numai că pensiile lor ,,sparg plafoanele de pensionare”, dar pe deasupra pentru ei e suficient a lucra doar 15 ani şi jumătate (dintr-o viaţă de om) pentru a valida o carieră completă, în timp ce tu, ca şi mine, trebuie să te omori la serviciu 40 de ani. Confruntându-se cu prăbuşirea sistemului de pensii, tehnocraţii recomandă cariere mai lungi: de la 37,5 ani, la 40 de ani, la 41 (în 2012, la 42 (în 2020) etc. Dar pentru ei nu e nici o problemă, sunt suficienţi doar 15,5 ani…

Iniţial, aceste pensii de nababi au fost rezervate doar membrilor Comisiei Europene, dar de-a lungul anilor, acestea au fost acordate şi altor angajaţi. Acum e o armată care se bucură: judecători, magistraţi, grefieri, controlori, mediatori etc. Dar, mai nasol, în acest caz, este că aceştia nu contribuie nici cu o centimă de euro la super-pensiile lor. Totul se plăteşte de către contribuabilii din UE. Noi cotizăm toată viaţa şi la cea mai mică întârziere de plată ni se reaminteşte, urmează amenzi, penalităţi de întârziere la plată etc. … fără nicio milă. Ei sunt scutiţi de toate acestea.

Vă puteţi imagina? Chiar şi judecătorii Curţii de Conturi, care se presupune că verifică dacă cheltuielile Uniunii Europene sunt legale, beneficiază de acest sistem şi nu plătesc nicio cotizaţie. În schimb ei nu uită că trebuie să joace rolul de ,,jandarmi” la Bruxelles şi continuă să dea lecţii de ortodoxie bugetară, deşi au ambele mâini până dincolo de coate în oala cu gem.

La ora la care viitorul pensiilor noastre este serios compromis de violenţa crizei economice, oficialii europeni au, pe cheltuiala noastră, pensii de 12.500 – 14.000 euro/lună după doar 15 ani de carieră, fără măcar a contribui cu ceva pentru ea… Acest lucru este pură provocare! Scopul acestor rânduri este de a alerta toţi cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. Împreună putem crea o maree.

Nu există nici o îndoială că tehnocraţii din Europa continuă să se bucure, pe cheltuiala noastră, de astfel de pensii. S-a efectuat un studiu precis şi documentat despre aceste pensii europene, studiu deja preluat de către mass-media.

http://www.lepoint.fr/actualites-economie/2009-05-19/revelations-les-retraites-en-or-des-hauts-fonctionnaires-europeens/916/0/344867

Nefericirea musulmanilor

Posted on by racoltapetru6

MUSULMANII

Foarte just şi mă mir că nu am observat asta până acum!

Ei nu sunt fericiţi în Gaza

Ei nu sunt fericiţi în Egipt

Ei nu sunt fericiţi în Libia

Ei nu sunt fericiţi în Maroc

Ei nu sunt fericiţi în Tunisia

Ei nu sunt fericiţi în Yemen

Ei nu sunt fericiţi în Irak

Ei nu sunt fericiţi în Iran

Ei nu sunt fericiţi în Afganistan

Ei nu sunt fericiţi în Siria

Ei nu sunt fericiţi în Liban

Ei nu sunt fericiţi în Bahrein

Deci unde sunt fericiţi?

Sunt fericiţi în Germania

Sunt fericiţi în Franţa

Sunt fericiţi în Anglia

Sunt fericiţi în Israel

Sunt fericiţi în Olanda

Sunt fericiţi în Belgia

Sunt fericiţi în Spania

Sunt fericiţi în Italia

Sunt fericiţi în Australia

Sunt fericiţi în USA

Sunt fericiţi în Canada

Sunt fericiţi în Suedia

Sunt fericiţi în Norvegia

Sunt fericiţi în Austria

Sunt fericiţi în Elveţia

Ei sunt fericiţi în toate ţările care nu sunt musulmane. Şi pe cine acuză? Nu Islamul. Nu conducerea lor. Nu pe ei însuşi.

Ei acuză ţările în care sunt fericiţi. Şi vor să le schimbe ca să fie ca ţările din care au venit şi unde au fost nefericiţi!!!

Scuzaţi-mă, oare cât de idiot sunt de nu pot să le înţeleg strategia, şi să văd încotro se îndreaptă lumea şi cum o să arate viitorul copiilor noştri dacă nimeni nu are curajul şi, mai ales, nu are voie să spună nimic?

Adevărata avere

Posted on by racoltapetru6

Cu toţii ne naştem bogaţi, dar puţini sunt aceia care îşi dau seama şi ştiu să preţuiască adevărata avere. De la zămeslire primim în dar timp de o viaţă şi depinde de noi cum îl valorificăm. Este cel mai preţios dar şi nu ne dăm seama de valoarea lui decăt atunci când nu-l mai avem şi nisipul din clepsidră s-a scurs. Atunci am da orice pentru încă un an, o lună sau chiar o zi din viaţă, dar destinul este implacabil şi oricine ai fi, oricâtă avere ai acumulat, nu poţi să cumperi timp suplimentar. Atunci îţi trec prin minte anii care au trecut şi pe care i-ai risipit pe lucruri mărunte, bucurii frivole şi fapte neînsemnate ce ţi-au răpit cea mai de preţ comoară : timpul.

Cei mai mulţi oameni îşi risipesc timpul pentru a câştiga bani, pentru a trăi cât mai bine şi chiar a lua ochii altora prin lux şi cheltuieli exagerate. Ei cred că fericirea e dată de confortul financiar şi aproape tot timpul lor este folosit pentru a spori acest confort. Din această cauză familia este pusă pe locul doi şi membrii ei sunt neglijaţi, suferind de lipsa de afecţiune. În virtutea inerţiei, chiar dacă situaţia lor financiară a ajuns la un nivel ridicat, ei nu se mai pot opri din goana după câştig şi continuă să acumuleze noi şi noi venituri, într-o întrecere cu alţi concurenţi în goana după bunuri de lux. Se opresc doar când ceasul lor biologic le dă semn că timpul lor a expirat şi că e vremea să plece din această lume. Atunci îşi dau seama că au uitat să trăiască, iar ceea ce au dobândit, valorile strânse, vor rămâne altora. Sufletul însă le este pustiit şi însetat de viaţa pe care ar fi vrut să o trăiască. Regretul e mare şi nu se mai poate face nimic.

Alţii îşi dedică timpul credinţei, sacrificându-l în speranţa că vor avea parte de o nouă viaţă, fără de moarte. Nimeni nu poate să spună că greşesc sau chiar vor ajunge într-un paradis ce-i va recompensa pentru toate frustrările de care au avut parte. Pentru că nimeni nu s-a întors de dincolo şi să ne spună ce ne aşteaptă. Religiile sunt foarte diferite, însă toate au în comun promisiunea unei vieţi veşnice, dar calea de a o primi nu este la fel. E bine să riscăm şi să ne risipim viaţa pe care am primit-o, probabil unica, cu convingerea că vom avea parte de o a doua şansă? E bine să dăm cioara din mână pe pasărea de pe gard? E un risc pe care fiecare are dreptul să şi-l asume, dar eu zic că viaţa trebuie trăită atâta vreme cât o mai ai.

Ferice de cei care folosesc timpul pentru iubire! Să iubeşti şi să fii iubit este cel mai frumos mod de a-ţi trăi viaţa, iar cei care o fac nu regretă niciodată că au ales această cale. Pentru că din iubire am fost creaţi şi iubirea ne face să simţim că viaţa merită să fie trăită. Când ajungi la asfinţitul vieţii şi priveşti spre trecut, vei fi mulţumit că ai ales această cale şi nu-ţi va părea rău că ai folosit astfel timpul. Iubirea nu costă nimic şi oricine poate să o împărtăşească. Cu cât dai mai mult, cu atât se întoarce mai mult. Lipsa de iubire duce la depresii, gesturi necugetate şi chiar sinucideri. Mai ales copiii care nu simt iubirea părintească, au deficienţe de comportament şi educaţia lor va fi deficitară. Avem nevoie de iubire de tot felul şi de la toţi cei care ne înconjoară. Ea nu cere mult timp şi ne face viaţa frumoasă şi împlinită.

Din păcate, pe această planetă există oameni care trebuie să-şi folosească tot timpul pentru a-şi asigura hrana de zi cu zi şi de multe ori tot nu e suficient. Viaţa lor e o luptă pentru existenţă, pe care adesea o pierd. Singurul lucru pe care şi-l permit este iubirea, pentru că ea nu costă şi le face viaţa mai suportabilă. Probabil că de acolo începe iubirea pură şi dezinteresată. Cu cât confortul este mai mare, averea mai consistentă, dragostea e mai alterată şi se topeşte precum un cub de gheaţă. Nici noi nu ne dăm seama dacă iubim cu adevărat sau doar suntem atraşi de promisiunea unei vieţi uşoare şi îndestulate. Cert este că multe căsnicii se destramă la scurt timp şi nu ne explicăm de ce. Căutăm motive puerile şi nu ne dăm seama că de fapt nu a existat o iubire reală, ci doar o amăgire. De aceea sunt tot mai multe divorţuri în ultima vreme.

Eu vă doresc să fiţi iubiţi, să iubiţi la rândul vostru şi să folosiţi timpul, adevărata avere, cu mult folos, pentru ca atunci când veţi închide ochii pentru totdeauna, să o faceţi cu zâmbetul pe buze!

Ţiganiada

Posted on by racoltapetru6

CRONOLOGIE:

1ooo – Ţiganii ajung în Imperiul Bizantin.

1300 – Intrarea ţiganilor în Europa.

1400 – Sunt menţionaţi în Bulgaria “în număr mare”.

1417 – Regele Sigismund al Ungariei emite un ordin de liberă trecere pentru nomazii ţigani.

1422 – Roma primeşte primii ţigani.

1427 – Ajung la porţile Parisului.

1445 – Domnitorul Vlad Ţepeş aduce în Ţara Românească 12.000 de oameni – despre care se spunea că “arată ca nişte egipteni”.

1449 – Sunt goniţi din Frankfurt pe Main.

1471 – Ştefan cel Mare aduce în Moldova 17.000 de ţigani. În Elveţia se dau primele legi antiţigăneşti.

1476 şi 1487 – Regele Matthias al Slovaciei le oferă, prin decret, liberă trecere.

1482 – Brandenburg- ul emite primele legi împotriva lor.

1492 – Apar legi antiţigăneşti în Spania.

1496 – Parlamentele din Landau şi Freinburg îi declară pe rromi (sic) trădători ai creştinătăţii, spioni turci şi aducători de ciumă.

1498 – Patru ţigani îl însoţesc pe Cristofor Columb în cea de-a treia călătorie în America.

1504 – Ludovic al XII-lea îi goneşte din Franţa.

1525 – În Olanda, “egiptenii” sunt somaţi să părăsească ţara în două zile.

1530 – În Anglia este introdusă prima lege de izgonire a ţiganilor.

1541 – Ţiganii din Praga sunt acuzaţi de incendierea oraşului.

1568 – Papa Pius al V-lea ordona expulzarea ţiganilor de pe domeniile Bisericii Romano-Catolice.

1600 – Legislaţia spaniolă permite populaţiei să se constituie în grupări armate care să-i vâneze pe ţigani.

1650 – Au loc ultimele execuţii ale ţiganilor în Anglia. Pedeapsa este înlocuită cu deportarea în America.

1685 – Portugalia deportează ţiganii în Brazilia.

1717 – În Spania sunt desemnate 41 de localităţi în care este permisă aşezarea ţiganilor.

1733 – Împărăteasa Anna a Rusiei le cere ţiganilor să devină sedentari.

1749 – În Spania se constituie tribunale ad-hoc pentru împărţirea ţiganilor în “răi” şi “buni”.

1753 – Ştefan Valy, un student ungur, descoperă originea Punjabi a limbii romani.

1761 – Maria Tereza dă primele legi privind sedentarizarea ţiganilor.

1782 – Josej al II-lea al Ungariei accepta şcolarizarea ţiganilor şi participarea lor la serviciul religios.

1803 – Napoleon interzice dreptul de rezidenţă al ţiganilor în Franţa.

1816 – John Hoyland scrie prima lucrare importantă în favoarea ţiganilor din Anglia, dar este începută şi deportarea lor în Australia.

1834 – Domnitorul Alexandru Ghica eliberează toţi ţiganii din Ţara Românească.

1844 şi 1847 – Bisericile Moldovei şi Valahiei îşi eliberează robii.

1856 – Sclavia este abolită în Principatele Române. Anul marchează începutul unei mari migraţii spre vest.

1864 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza recunoaşte libertatea totală a ţiganilor din Principatele Unite.

1870 – Cancelarul Otto von Bismarck dă o circulară prin care interzice intrarea ţiganilor în Germania.

1885 – Statele Unite ale Americii îi forţează pe ţigani să se întoarcă în Europa.

1904 – Parlamentul Prusiei reglementează deplasarea şi modul de viaţă al ţiganilor.

1909 – Are loc, în Ungaria, conferinţa pentru politica faţă de ţigani.

1912 – Guvernul francez introduce obligativitatea “carnetului antro-metric” pentru toţi rromii.

1925 – Se înfiinţează Asociaţia scriitorilor sovietici ţigani.

1938 – Între 12 şi 18 iunie, sute de ţigani din Germania şi Austria sunt prinşi, bătuţi şi închişi.

1939 – Se formează, în Grecia, Asociaţia Culturală Panelenică a ţiganilor greci.

1952 – Ia naştere Biserica Evanghelică a ţiganilor din Franţa şi Marea Britanie.

1958 – Cehoslovacia interzice prin lege nomadismul.

1959 – În Elveţia, Zohri Muller fondează organizaţia PeoTzigania Svizzera.

1967 – Ia fiinţă Asociaţia ţiganilor din Finlanda.

1971 – Delegaţi din 41 de ţări participă la primul Congres Mondial al Ţiganilor, desfăşurat în Anglia.

1972 – Uniunea Internaţională a Rromilor devine membră a Consiliului Europei.

1979 – Uniunea Internaţională a Rromilor devine membră cu statut consultativ în cadrul UNESCO.

1985 – Phralilpe (Frăţia), prima organizaţie a ţiganilor, aprobată oficial de un guvern, se constituie în România.

1986 – Uniunea Internaţională a Rromilor devine membră a UNICEF.

1997 – Ceferino Jimenez Malla este primul ţigan canonizat din istoria Bisericii Catolice.

NU MAI EXISTÂ SCĂPARE! DEJA S-A ŢIGANIZAT TOATĂ LUMEA!!! DACĂ GUŢA ŞI SALAM AU EMISIUNI LA TV, IAR PROSTIMEA SE UITĂ LA EI, ÎNSEAMNĂ CĂ NU NE MAI FACEM BINE NICIODATĂ!

Îmbrăţişarea

Posted on by racoltapetru6

“Milioane şi milioane de ani tot nu mi-ar putea da jumătate din timpul suficient pentru a descrie acea mică clipă de eternitate când îţi pui braţele în jurul meu şi eu îmi pun braţele în jurul tău”- Jacques Prevert

Îmbrăţişarea… un gest mic, banal, făcut doar pe jumătate sau din obişnuinţă, un gest pe care îl luăm de cele mai multe ori ca atare… Dar acest mic gest poate face minuni mari pentru fiecare dintre noi. Lăsaţi-vă îmbrăţişaţi când simţiţi nevoia. Acordaţi o îmbrăţişare dacă cel de lângă voi are nevoie de ea. Îmbrăţişarea este un medicament universal. Uneori o rază de soare. O consolare… O mângâiere… O speranţă… Un gest uşor prin care îi  aminteşte celuilalt că îi eşti alături, la bine şi la rău…

Imaginaţi-vă că două inimi îşi strâng mâinile cu căldură… Este ceea ce se întâmplă în timpul unei îmbrăţişări. Distanţa dintre oameni şi inumi se scurtează considerabil în timpul unei îmbrăţişări autentice. Suntem cel mai aproape de latura noastră umană. Îmbrăţişaţi cu sinceritate şi din toată inima! Îmbrăţişaţi fără un motiv anume.

Nu există îmbrăţişare re. Există doar îmbrăţişări bune şi îmbrăţişări grozave. Îmbrăţişează pe cineva cel puţin o dată pe zi. Îmbrăţişează de două ori într-o zi ploioasă. Îmbrăţişează cu un zâmbet. A ţine ochii închişi este opţional.

“Cuibăreala” este o îmbrăţişare prelungită. Îmbrăţişările de dinainte de culcare alungă visele rele. Nu îmbrăţişa niciodată mâine o persoană pe care ai putea să o îmbrăţişezi astăzi.

De ce să oferim şi să primim îmbrăţişări? Beneficiile îmbrăţişării şi ale atingerii:

– Îmbrăţişarea reuşeşte, mai pregnant şi mai vizibil decât multe din lucrurile care ne înconjoară, să ne îmbunătăţească starea de spirit şi să scadă în schimb nivelul de stres.

– Conform unui studiu efectuat în cadrul Universităţii Carolina de Nord, nivelul cortizonului, un hormon secretat de glandele suprarenale în condiţii de stres şi tensiune, a scăzut semnificativ când persoanele participante la studiu au fost îmbrăţişate de partenerii lor pentru minim 20 de secunde. Un nivel mare al cortzolului poate determina creşterea tensiunii şi a nivelului de zahăr din sânge.

– Îmbrăţişarea reduce tensiunea arterială, având astfel un efect benefic asupra inimii şi prevenind instalarea anumitor boli cardiace. Studii recente au demonstrat că în timpul îmbrăţişării are loc o eliberare semnificativă de oxitocină, hormonul ataşamentului şi al iubirii, cel care determină sentimentul de afecţiune şi de apropiere faţă de cineva. Tot oxitona joacă un rol esenţial în relaţia dintre mamă şi copil, creănd legătura unică dintre cei doi.

– Îmbrăţişarea are un efect calmant, având rolul de a regla bătăile inimii. Conform unui studiu, frecvenţa cardiacă a celor care se îmbrăţişează se reduce cu 5-10 bătăi pe minut. Un alt studiu, efectuat în 2000, arată că bebeluşii care au fost îmbrăţişaţi în timp ce li se efectuau anumite teste la sânge au plâns mai puţin şi au avut un ritm al inimii mai regulat decât cei care nu au fost îmbrăţişati.

– Obiceiul de a îmbrăţişa o persoană şi de a-i freca uşor spatele facilitează circulaţia sângelui către organele vitale, contribuind astfel la prevenirea atacurilor de inimă.

– Îmbrăţişarea are un efect stimulant pozitiv şi asupra sistemului nervos, fiind  folosită de multe ori şi ca tehnică terapeutică de către mulţi psihologi.

– În timpul îmbrăţişării, se eliberează în mod natural şi alte substanţe chimice benefice, dopamina fiind una dintre ele. Dopamina este o substanţă secretată de creier, responsabilă de starea de bine şi de buna dispoziţie a unei persoane.

ÎMBRĂŢIŞAREA…

… ne face să ne simţim bine

… risipeşte sentimentul de singurătate

… ne ajută să ne depăşim fricile

… ne ajută să ne construim stima de sine

… favorizează altruismul

… controlează apetitul

… scade tensiunea arterială

… ne ajută să luptăm împotriva insomniei

… ne confirmă existenţa noastră fizică

… scade riscul apariţiei bolilor de inimă

… ajută la scăderea nivelului de cortizol, mai ales în cazul femeilor

… reglează producţia de hemoglobină

… oferă o alternativă sănătoasă şi sigură la alcool şi droguri

… transmite sentimentul de “a aparţine

… efectele îmbrăţişării au loc şi atunci când îmbrăţişarea încetează. Îmbunătăţirile fizice şi emoţionale pe care îmbrăţişarea le aduce organismului durează mai mult decât îmbrăţişarea în sine.

… ajută la eliberarea durerii fizice

… îmbrăţişarea vindecă

Îmbrăţişarea, acest schimb minunat de afecţiune, căldură şi sprijin, nu este specific doar fiinţei umane. Gesturi similare au fost observate şi la alte specii de animale. Însă alte animale, precum câinii, au tendinţa de a se bucura mai puţin decât oamenii sau alte primate de plăcerea pe care o oferă îmbrăţişarea. Câinii, spre exemplu, interpretează aşezarea unei lăbuţe peste alt câine drept semn de dominanţă şi nu îi acordă aceeaşi semnificaţie de protecţie, afecţiune şi sprijin.

O simplă îmbrăţişare poate face din această lume un loc mai bun.

“Avem nevoie de patru îmbrăţişări pe zi pentru supravieţuire. Avem nevoie de opt îmbrăţişări pentru întreţinere. Avem nevoie de 12 îmbrăţişări pe zi pentru creştere.”

Un calcul simplu

Posted on by racoltapetru6

Să facem un calcul: (de dragul democraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura- să presupunem!- multă vreme de acum încolo, hai să zicem că până în 2015, leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.

Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de cinci ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi, la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România. Cum aşa? Păi să facem un calcul.

Dacă nu mă înşel, pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei/750,- 39,28 de luni. Adică peste trei ani. Păi este numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte trei ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!

Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta înseamnă că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgeţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.

ŞI ACUM UIMIRILE ŞI MIRĂRILE MELE:

1. Unde se duc banii ăştia?

2. Ce se întâmplă cu ei?

3. Cum e posibil ca după numai cinci ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?

4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?

5. De ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?

6. Cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care cinci ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de… politichie?

Războiul apei

Posted on by racoltapetru6

De la producţia de sticle de plastic şi până în mări şi oceane,unde ajung în final majoritatea lor, Stephanie Soechtig le urmează calea şi îşi face debutul, ca director şi producător independent de filme documentare,analizând cu fermitate, marea afacere a apei îmbuteliate şi modul cum corporaţiile interesate, afectează cu brutalitate viaţa comunităţilor, oamenii fiind priviţi doar ca simpli pioni, neajutoraţi, cărora li se poate nega dreptul fudamental al apei, cupiditatea transnaţionalelor, transformând în marfă substanţa primordială a planetei, ce defineşte viaţa, aşa cum o cunoaştem astăzi.

Trebuie să recunosc că am detestat profund cuvântul “privatizare”, din prima clipă în care a început să fie vehiculat în mass media noastră post-decembristă, fiindcă instinctiv l-am simţit, în contextul mai mult decât tulbure,al acelor vremuri, ca fiind ca umbrela la adăpostul căreia, marii rechini bipezi, vor expropria un popor, de toate drepturile esenţiale avute până atunci şi ulterior mi s-au confirmat cele mai negre presimţiri, această noţiune devenind sinonimă cu o alta: tâlhăria legalizată.

De la dependenţa completă, alimentară şi energetică, prin patentarea plantelor şi animalelor şi “privatizarea” reţelelor energetice strategice ale unei naţiuni, până la transformarea în marfă a apei, prin neglijarea intenţionată, vreme de zeci de ani, a infrastucturilor municipale de apă potabilă, am ajuns să fim complet vulnerabili în faţa celor mai abjecţi reprezentanţi ai acestei rase damnate, cămătarii mondiali, care mai au un singur pas de făcut până la a ne vinde şi ultimul lucru din ceea ce Dumnezeu a dăruit tuturor: atmosfera terestră, sub pretextul poluării excesive.

În SUA, infrastucturile municipale de apă potabilă însumează 2,4 milioane de kilometri, dar situaţia lor este identică sau chiar mai gravă decât cea de la noi, unele având o vechime de 80-100 de ani, problemele generate de această vechime excesivă fiind catalogate prin termenul “bombă cu ceas”, iar revitalizarea lor este estimată la circa 185 miliarde de dolari, sumă nu chiar astronomică, dacă ne aducem aminte că profitul net al bancherilor, în primul război din Golf, a fost de peste 200 de miliarde de dolari.

——————————————————————————————

Marea majoritate a oamenilor leagă noţiunea de sănătate de hrana organică (din ce în ce mai rară, în aceste zile) şi de apa potabilă disponibilă, fapt pentru care, industria murdară a reclamelor a creat o conexiune între sănătate şi apa  îmbuteliată.Sesizaţi diferenţa?

Nimic mai fals, fiindcă plasticul “pur” şi transparent, introdus obligatoriu în legislaţie, la presiunea evidentă a marilor concerne, a dus la dispariţia clasicelor recipiente din sticlă, mult mai sănătoase decât acest produs, despre care ni se confirmă în film, că este profund dăunător, datorită procesului de fabricaţie ce presupune utilizarea unor substanţe chimice neurotoxice sau cancerigene: polietilena tereftalata (PET), paraxilena şi bisfenolul A.

Azi, de parcă asta nu era de ajuns, testele făcute apei îmbuteliate de către laboratoare independente, în absenţa celor ce ar trebui să fie impuse prin lege îmbuteliatorilor, au relevat prezenţa în aşa-zisa apă pură, ce ne este vândută de aproape 2000 de ori mai scump decât apa de la robinet, a altor compuşi toxici, gen toluen sau stiren, responsabili de mutaţii genetice şi implicit de proliferarea cancerului.

Problema contaminării acestei ape îmbuteliate ar putea avea două cauze:

-o contaminare accidentală, cel mai probabil în faza de fabricaţie a plasticului în sine, fiindcă nu văd ce ar putea căuta substanţele amintite în apropierea unei linii automatizate de îmbuteliere a apei.

-dacă luăm în considerare efectele cancerigene şi de sterilizare ale substanţelor descoperite în apă, coroborănd acest fapt cu politica de eugenie, promovată oficial de (…) Bill Gates (prin campaniile de vaccinare în masă) şi cu obiectivele noii ordini mondiale, se prefigurează o cu totul altă imagine, care elimină complet caracterul accidental al acestor contaminări.

Sistemul endocrin este compus dintr-o adevărată simfonie de hormoni, care în cantităţi infime reglează funcţiile fiziologice, în scopul menţinerii unui delicacat echilibru metabolic, echilibru care afectează starea de sănătate generală, starea noastră psihică, potenţialul reproductiv şi comportamental (de la agresivitate, la instincte), printre multe alte funcţii.

——————————————————————————————

Se pare că nici un aspect al acestei industrii, complet ignorată la noi în urmă cu circa 1 ani, când reţelele municipale de apă erau capabile încă să furnizeze apă potabilă, nu poate fi catalogat ca benefic: dincolo de inutilitatea produsului în sine, poluarea zonelor adiacente rafinăriilor şi chiar a întregului mediu de către aceste recipiente, pare-se imposibil de colectat şi reciclat într-un procent semnificativ, conduc la un dezastru ecologic generalizat, ce ameninţă integritatea oceanului planetar.

Din articolul lui KAREN WISSING

29 octombrie 2009/ The Almagest

Venituri “nesimţite” în raport cu munca depusă

Posted on by racoltapetru6

Citiţi aici salariile spectaculoase pe timp de criză ale membrilor Consiliului Superior al Magistraturii!Nu vă enervaţi,tensiunea este dăunătoare sănătăţii!

Duminică,5 februarie 2012 12:28./Scris de Adina A. STANCU-Răzvan SAVALIUC.

Până acum,toată lumea a urlat pe televiziuni despre salariile “nesimţite” din câteva domenii,cum ar fi aviaţia,deşi acolo ar fi trebuit spus că riscul este sută la sută faţă de multe alte domenii,examenele se dau din şase în şase luni până se iese la pensie (la simulator în străinătate,nu aranjate pe aici,prin România), şi nimeni n-a fost curios până acum să afle ce salarii lunare primesc mai marii forului din Justiţie,care nu sunt nevoiţi să ia decizii în fracţiuni de secundă şi nu depinde viaţa altora de deciziile lor.Dimpotrivă,în Justiţie,şi când s-au luat decizii proaste,care au împotmolit sau au dus la regresul Justiţiei pe anumite tronsoane,n-a răspuns nimeni.CSM e precum Guvernul: îşi asumă răspunderea,dar nimeni nu-l sancţionează!

Lumeajustiţiei.ro este în măsură să vă ofere cifre exacte privind salariile brute şi nete pe lună ale acestora,transmise de la Direcţia Economică şi Administrativă din cadrul acestei instituţii,informaţii solicitate de noi în baza Legii 544/2011.

Iată cât au pe statul de plată membrii CSM!

Cel mai mare salariu este cel al Graţianei Isac,procuror şef birou la DIICOT înainte de a fi ales în CSM ca reprezentant al PICCJ.Salariu brut al Graţianei Isac este de 23.620 lei,net 17.717 lei.

Urmează procurorul Bogdan Licu,cu un brut de 22.518 lei,şi un salariu net de 16.847 lei.Culmea,Mona Pivniceru,judecător de Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie,are un salariu mai mic decât al acestora: 20.473 lei,net-15.233 lei.Procurorul Florentina Gavania,fost prim-procuror la Parchetul Judecătoriei Sector 6,are salariul un pic mai mare decât Mona Pivniceru,adică 20.581 lei brut, şi 1.317 lei net lunar.

Judecătorul de Judecătorie Oradea,Cristi Vasilica Danileţ,cu un salariu de 20.201 lei brut, şi 15.018 net.De remarcat,salariul lui Danileţ este  aproape cât cel al Monei Pivniceru,care până acum,din listă,are cel mai înalt grad din magistratură şi este mai mare decât salariul judecătorului Horaţius Dumbrava,care are salariul brut la CSM de 17.622 lei şi 12.981 lei net.

Judecătorii Adrian Toni Neacşu şi Alexandru Şerban sunt încadraţi la CSM cu acelaşi salariu brut de 16.969 lei, şi un net de 12.466 lei.Procurorul George Bălan,fost vicepreşedinte al CSM şi judecătorul ICCJ Mircea Aron,au un salariu brut identic,-19.078 lei şi net lunar de 14.131 lei.

Judecătorul Marius Tudose,preşedinte al Judecătoriei Sector 3,are salariul imediat sub cei doi,adică un brut de 18.009 lei şi un net de 13.287 lei.Judecătorul Ana Cristina Lăbuş,un picuţ mai mic decât acesta,adică 17.840 lei brut şi 13.154 net.În fine,actualul preşedinte al CSM,fost şef Secţie contencios la Curtea de Apel Bucureşti,Alina Ghica, câştigă cam tot atâta cât judecătorul Tudose,adică 18.145 lei brut, şi 13.394 lei net,mai puţin decât Cristi Danileţ,într-un algoritm aplicat pe care nimeni nu-l înţelege.

Vicepreşedintele CSM,procurorul Oana Schmidt-Haineală are salariul apropiat de cel al judecătorului Ana Cristina Lăbuş,adică 17.558 brut şi un net de 12.930 lei.

Acestea sunt salariile la această oră ale membrilor plini ai CSM.Salarii care, şi pe jumătate dacă ar exista,ar scoate din criză orice medic,orice profesor din România sau,dacă ar fi înjumătăţite,din jumătatea rămasă de la fiecare,ar mai putea fi plătiţi câte cel puţin trei bugetari cu salarii brute de circa 2000 lei pe lună.

Membrii CSM au salarii cu mult peste şeful statului,ministru Justiţiei,procurorul general al României,judecătorii Curţii Constituţionale etc!Ar mai fi de menţionat faptul că înainte de a fi ales în CSM,judecătorul Cristi Danileţ a ridicat la Judecătoria Oradea,ca vicepreşedinte,un venit anual (ca judecător cu grad de tribunal),conform declaraţiei de avere din 21.01.2011,suma de 99.780 lei.Întrucât această sumă cuprinde şi al 13-lea salariu,dar şi prima de vacanţă 9 (că,deh,magistraţii sunt mai merituoşi ca restul bugetarilor şi au avut pe criza din 2010 şi premiu pentru relaxare!!!), dintr-un calcul estimativ reiese că el avea un salariu de cca 6-7000 lei lunar.De la acest salariu şi până la 15.018 lei salariu net căt are la această oră în CSM,e un salt deosebit,nu-i aşa?

Am ales să vedem de unde a plecat şi unde a ajuns membrul CSM Cristi Danileţ cu salariul din 2010 până azi,nu pentru că am avea ceva personal cu el,ci pentru că este cel la care a avut loc unul dintre salturile salariale cele mai mari.

În ce priveşte salariile la CSM,în mod evident acestea sunt spectaculoase faţă de multe altele,bătându-le până şi pe cele de la Curtea Constituţională,bătând cu mult salariul ministrului Justiţiei,al Procurorului General al României şi al altor categorii de bugetari cu funcţii de conducere.

În final,remarcăm pozitiv faptul că CSM a dat dovadă de transparenţă şi promtitudine,răspunzând la solicitarea înaintată de către Lumeajustitiei.ro,solicitare bazată pe Legea 544/2001.

P.S.-Pentru studiu comparat,intraţi pe site-ul ANI,la portalul declaraţiilor de avere:

http://declaratii.integritate.eu/home/navigare/cautare-avansata.aspx

*CITIŢI AICI SALARIILE MEMBRILOR CSM,AŞA CUM NE-AU FOST TRANSMISE DE CĂTRE DIRECŢIA  ECONOMIC ŞI ADMINISTRATIV A CONSILIULUI.

Premiul NOBEL pentru economie

Posted on by racoltapetru6

Prezentarea în “româneşte” a mecanismului crizei financiar-economice

Unii întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei.Pentru cei mai mulţi,aceasta le apare ca ceva extrem de complicat şi cu origini obscure.În fond,este mai simplu decăt ne-am putea închipui.Cineva a avut inspiraţia de a sintetiza această stare într-un scenariu compus din zece etape.Iată-l:

1.Ion are o crâşmă.Pentru a-şi spori vânzările,el decide să le ofere clienţilor (majoritatea-beţivani neisprăviţi) băutură pe datorie.Îşi notează cu grijă datoria fiecărui client,ţinând astfel un bilanţ al creditelor acordate.Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor,numărul clienţilor creşte,iar vânzările de băutură aşijderea.Pe fază,Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea.

2.Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii.Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion-promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul.

3.Superiorii consilierului bancar-băieţi deştepţi,cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare-refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni garantate,desigur,cu datoriile alcoolicilor.BEAU-BOND,BEAT-BOND şi VOMIT-BOND.

4.Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională.Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate.Cu toate acestea,cererea pentru ele creşte,alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.

5.Într-o bună zi,cu toate că preţurile continuă să urce,managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior,fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.

6.Datornicii nu au cum să plătească,Ion nu îşi poate rabursa creditul contractat de la bancă şi întră în faliment.

7.Obligaţiunile BEAU-BOND şiBEAT-BOND îşi pierd 95% din valoare,VOMIT-BOND stă ceva mai bine,valoarea ei stabilizându-se după o prăbuşire de 80%.

8.Furnizorii cârciumii lui Ion întâmpină serioase dificultăţi financiare,după ce clientul lor a închis porţile şi după ce obligaţiunile în care investiseră masiv şi-au pierdut valoarea.Furnizorul de ţuică este preluat de o firmă concurentă,iar fabrica de bere intră în faliment.

9.Banca este salvată de faliment de către Guvern,în urma unor consultări dramatice între partidele politice.

10.Fondurile necesare acoperirii pierderilor sunt obţinute prin impozite plătite de către persoanele care nu consumă alcool.

Nu ştiu cine este autorul acestei demonstraţii.Ea circulă pe internet.Cred însă,că,pentru claritatea demonstraţiei,ar merita un premiul NOBEL pentru economie.Şi o popularizare corespunzătoare.

Blestemul celor trei Elene

Posted on by racoltapetru6

Istoria poporului nostru a fost agitata si plina de opresiune si intentii de subjugare,venite din partea turcilor,tatarilor,imperiului Austro-Ungar etc.Spre sfarsitul perioadei comuniste,in guvernarea Romaniei a intervenit Elena Ceausescu,care avea o parere foarte proasta despre poporul din care provenea si era intrigata de randurile ce se formau in fata magazinelor.Daca ea nu ar fi impus un regim atat de auster poate ca Ceausestii ar fi murit de moarte naturala,dar presedintele de atunci,a cedat in fata sotiei sale,lasand-o sa-si infometeze tara.

Azi un alt presedinte ne vara pe gat,alte doua Elene ce-si arata de pe acum dorintele de preamarire.Cea mai tanara,Elena Basescu,a dat numeroase exemple de stalcire a vocabularului limbii romane si s-a facut celebra in acest sens.Acum traieste intr-o vila luxoasa din Paris si incearca sa-si faca ucenicia in Parlamentul European.Cand se va intoarce,va avea grija taticul s-o propulseze cat mai sus,iar daca o sa poata manipula opinia alegatorilor,cum a reusit de atatea ori pana acum,chiar si in functia de presedinte al tarii.

Cea de-a treia Elena,mana dreapta a lui Basescu,a ajuns deja aproape de varf.Elena Udrea e ministrul turismului,are un buget de invidiat si epateaza prin pantofii cu tocuri inalte,haine de firma si accesorii scumpe.Totusi se plange ca e discriminata,fiindca e femeie, si se gandeste ca ar putea conduce Romania ca o “doamna de fier”.Halal discriminare!Daca nu facea parte din sexul frumos,nu cred ca era confidenta presedintelui.Asa imprastie banii publici pe tot felul de frunze si imagini irelevante prin care ar vrea sa atraga turistii straini.Bani despre care nimeni nu are competenta sa-i ceara socoteala.

De prima Elena am scapat printr-o revolta sangeroasa.Vom reusi oare sa evitam  o dictatura a celor doua rezerve,pregatite sa ne arate cum trebuie sa traim,cat sa muncim si ce avem voie sa vorbim.In cetatea Troia,a fost destul o Elena si ea a cazut.Noi avem deja doua si amandoua ambitioase.Sper ca istoria sa nu se repete.