Dieta fără CAFT

Posted on by racoltapetru6

În fiecare an, după ce trec sărbătorile de iarnă, intru în perioada de dietă, pe care mi-am impus-o singur. Durează între 30 și 45 de zile și am botezat-o ”Dieta fără CAFT”. Nu, nu vine de la cafteala morală pe care mi-o aplic de câte ori e cazul, fără menajamente. Și nici de cea fizică, ce o primesc involuntar atunci când îmi dau singur cu ciocanul peste degete, mă tai cu cuțitul sau îmi mai luxez câte o gleznă sau un genunche. Așadar, cafteala de acest gen mi-e permisă mereu, iar uneori mi-o primesc la calup. CAFT reprezintă, de fapt, inițialele celor trei droguri de care mă lipsesc total pe timpul dietei. Cafeaua, alcoolul, femeile și tutunul.

Deși nu sunt mare băutor  de cafea, savurez aproape în fiecare zi câte o ceașcă mică, alături de o țigară. Simt cum mă revigorează, dar mai ales, în timp ce o savurez liniștit și de unul singur, îmi dă ceva idei despre un nou subiecte de postat pe blog, ori chiar în rezolvarea unor probleme din viața cotidiană. În consecință, să nu vă mirați dacă în acest răstimp, voi fi și mai puțin inspirat, voi aborda subiecte mai insipide, iar rimele le voi găsi cu mare greutate. 😉

Voi simți și lipsa totală de alcool, care avea și el o contribuție substanțială la starea mea de voie bună, dar mai ales un rol de muză nesecată, chiar dacă cele mai multe idei erau niște copilării. Tot rămânea ceva demn de băgat în seamă, iar creierul avea momentele lui de destindere prin imaginație stimulată.

Cât despre femei, să nu vă faceți idei, că oricum nu am niciuna. Doar că îmi place să le admir pe îndelete, să le fac complimente și să visez la ele. Ei bine, în această perioadă, și astfel de ”drog” îmi este interzis cu de la mine putere și decizie. Un fel de post, menit să-mi curețe trupul și sufletul de elementele toxice acumulate de-a lungul unui an. Deși mintea și inima nu se prea bucură de aceste restricții, tot ele sunt cele care beneficiază de pe urma lor.

Anul acesta, numărătoarea a început de marți, și mai am 28 de zile. Sunt convins că voi reuși, așa cum am făcut-o și în ultimele nouă sezoane.

Jurnalul unei zile de joi

Posted on by racoltapetru6

Nu prea am obiceiul să scriu jurnale, pentru că zilele mele se aseamănă unele cu altele, deci ar fi ceva plictisitor. Dar azi m-am gândit să fac ceva deosebit, cu riscul de a așterne niște consemnări neinteresante, ba chiar monotone pentru mulți dintre cei care vor avea răbdarea să le parcurgă.

Din primele clipe de după trezire, m-am gândit care ar fi ziua cea mai demnă să o disec în acest mini-jurnal. Evident că nu cea de azi, care de abia a început. În schimb, joia e segmentul din săptămână pe care-l aștept mereu și în care am activitatea cea mai intensă, dacă se poate spune așa. Așadar:

M-am trezit la ora 5.00, iar până pe la 6.00 mi-am făcut de lucru prin baie. Unii comentatori mi-au zis că-i prea mult timp pierdut, doar nu-s femeie să mă aranjez atâta, dar nu am pus la suflet, ci recunosc că dimineața mă mișc mai încet.

În cea de-a doua oră a zilei de joi, iau la cunoștință de mesajele primite pe e-mail și le șterg pe cele de publicitate sau neinteresante. Pe la 7.30 cobor scările și plec să-mi întâlnesc sora, care mă așteaptă în fața casei. Facem cumpărăturile împreună, iar apoi mâncăm micul dejun la mine, plus câte o ceașcă de cafea și un pahar de vorbe. Ieri am avut plăcuta surpriză să primesc vizita unui vechi și bun prieten și coleg de muncă, pe care nu-l văzusem de mult. N-a venit cu mâna goală, ci cu o sticlă de pălincă din caise și piersici, galbenă și aromată. Sub efectul licorii și alături de niște sendvișuri, ne-am întins la povești amuzante, până după miezul zilei. Tare șugubăț, Văsălica ăsta, și mereu cu tolba plină de întâmplări savuroase!

De la 14.00 am rămas singur și, până la 18.00, am navigat printre bloguri, delectându-mă cu postările voastre și comentând atunci când nu mă puteam abține. A urmat cina și știrile TV de seară, cu ajutorul cărora am și adormit.

Cam așa mi-a trecut ziua de ieri, și pot să spun că mie mi-a plăcut. Dacă pe voi v-am plictisit, nu-mi asum nicio vină, că doar v-am avertizat de la început. 🙂

Dorință de Crăciun

Posted on by racoltapetru6

E vremea cea mai potrivită pentru speranțe, dorințe și împliniri. Fiecare are visurile lui și acum le scoate cu mai mare îndrăzneală la lumină, chiar dacă o face doar în gând sau doar în subconștient. Poate că vine Moșul și le împlinește, poate Dumnezeu se apropie mai tare de noi în această perioadă sau poate că soarta e mai darnică spre sfârșit de an. Orice ar fi, noi ne punem niște dorințe, și dacă măcar o parte din ele se împlinesc, le considerăm miracole și îndrăgim cu și mai mare ardoare Crăciunul.

Am cugetat și eu la ce mi-ar plăcea să primesc în această seară, fără să abuzez de magia în care nădăjduim cu toții. Nu am nevoie de cadouri mari sau mici, ambalate strălucitor și așezate în stivă sub bradul cel luminat. Vreau doar să am înțelepciunea de a fi bun, fără să cad în capcana presupunerii că voi fi considerat naiv (de fapt prost). Pentru că atunci când îți măsori dărnicia, înseamnă că inima ți-e îndoită, iar generozitatea e falsă, izvorâtă dintr-un anumit interes.

Vreau să fiu bun, fără să-l judec pe cel în fața căruia îmi descarc darurile și sufletul. Pentru că fiecare om are păcatele și calitățile, dar numai de noi depinde să scoatem la iveală ce-i bun din persoana cu care intrăm în legătură. Să nu încercăm să-i impunem anumite reguli de comportament, că îi facem mai mult rău și o să pierdem ocazia să ne arate câte alte lucruri bune are de oferit. Mai bine să ne judecăm pe noi, fiindcă întotdeauna există ceva de îndreptat în fiecare, din sine spre exterior. Doar arătând bunătate necondiționată și perpetuă, putem spune că suntem cu adevărat buni, altfel dărnicia e făcută cu doar interes.

Vreau să fiu bun, în această seară mai mult ca oricând, și să se molipsească de mine acest sentiment minunat. Iar în zilele care vor urma după Crăciun, să nu uit ce am simțit și cât de bine a fost. Ca să experimentez mereu acea stare, precum un drog benefic, care te face fericit prin propagarea bucuriei către cei din jurul tău. Sunt sigur că nu poate fi greu, depinde doar de mine, de voința și răbdarea mea. Sper să am aceste calități, iar dacă nu voi reuși în totalitate, nu voi da vina pe nimeni altcineva. Înseamnă că trebuie să mă mai întăresc și să încerc iar și iar.

Vă doresc să fiți buni de Crăciun… și după el! Sărbători fericite, dragi prieteni!

Supărarea d-lui Doru Antonesi

Posted on by racoltapetru6

Pe data de 19 noiembrie vă supuneam atenției o satiră delicioasă primită pe e-mail. Era vorba despre postarea numită „Diete”, căreia i-am precizat sursa la subsol, așadar departe de mine intenția de a mi-o însuși. Chiar am solicitat prietenului Rudolph Aspirant să facă „săpături” pentru a-i găsi autorul și a-l aprecia împreună cu cititorii, ceea ce s-a și întâmplat. E vorba de cunoscutul și talentatul actor din grupul „Divertis”, Doru Antonesi, iar bucuria a fost cu atât mai mare. Numai că d-lui s-a supărat foarte tare, acuzându-mă de plagiat, ba chiar a făcut cerere către wordpress pentru blocarea postării. Iar wordpress a procedat ca atare, după cum am aflat ieri pe un articol publicat pe faceebok. Firește că nu pot să am vreo obiecție, doar e materialul dumnealui, doar că-mi exprim nedumerirea. De ce am fost acuzat de plagiat, din moment ce am precizat de la început sursa? Oare dânsul nu a mai avut răbdare să citească până la capăt sau s-a bazat pe informațiile ciuntite primite de la „binevoitori”?

Timp de patru ani, pe lângă umilele mele încercări literare, am avut plăcerea să vă împărtășesc și din sclipirile unor alte bijuterii, create de autori clasici sau contemporani. Astfel de frumuseți mă atrag mai mult decât orice piatră prețioasă, iar bucuria e mai mare când o arăți și altora. Întotdeauna am precizat sursa, doar că uneori autorul era mai greu sau imposibil de găsit. Nu văd de ce s-a supărat simpaticul actor și textier pe mine, și nu pe e-mail, unde circulă acel material fără să fie precizat autorul. Eu chiar consider că am contribuit la înlăturarea acestui neajuns.

Deși m-a supărat și pe mine acest incident nefericit, nu m-a descurajat în căutarea și expunerea altor bijuterii literare ce merită admirate de câți mai mulți cititori. arătând în continuare sursa și făcând cercetări aprofundate pentru găsirea autorilor. Dar nu voi mai reda nicio creație de-a domnului Doru Antonesi, că nu vreau să se supere din nou. Îl apreciez și îl respect prea mult pentru a-i crea vreo neplăcere. Mai ales că nu-mi place nici mie bălăcăreala stârnită pe facebook din zvonuri sau informații incomplete. Dacă cineva are ceva de obiectat la vreun articol, îl rog să intre pe wordpress, respectiv pe acest blog, și să o facă după ce parcurge toată postarea în cauză, inclusiv comentariile.

Salutări din Sovata!

Posted on by racoltapetru6

De miercuri sunt cazat la hotelul Făget din Sovata, împreună cu soră-mea, Doina. Aici urmez un tratament cu trei proceduri: băi la vană, împachetări cu parafină și masaj, până joi, 22/10, când voi reveni în Seini.

Mâncarea este bună și mai mult decât suficientă, iar gazdele sunt minunate. Problema este că n-avem internet în hotel și, de fiecare dată când vreau să intru pe blog, trebuie să merg în holul hotelului de alături, Brădet. Poate că n-ar fi prea greu dacă, după tratamentele aplicate dimineața, nu m-aș simți moleșit și somnoros, tânjind după o oră – două de odihnă.
.
Poate că, dacă știam care va fi situația, nu m-aș fi înscris la SuperBlog sau n-aș mai fi luat bilet la stațiune. Dar acum e prea târziu să dau înapoi și voi face tot ce pot pentru a scrie articolele chiar și pe genunchi, adică într-o recepție de hotel. Asta e și cauza pentru care n-am mai reușit să vă vizitez ultimele postări și să-mi dau cu părerea, așa cum îmi place. Sper că mă veți înțelege și ierta, iar eu voi reveni cât de curând la normal. Până atunci, dragii mei, vă salut călduros de la Sovata!

Caz de forță majoră

Posted on by racoltapetru6

Pe scurt, asta ar fi explicația absenței mele de pe internet, și în special de pe blog. Iar forța majoră care m-a lăsat fără replica a venit din partea naturii, deci e mai presus de puterile oamenilor. S-a întâmplat duminică dimineață, pe la ora 7.00.

Pe larg, totul a început cu niște sunete înfundate, venite din depărtare, timp în care cerul se întuneca tot mai mult. Apoi, bubuiturile și-au mărit intensitatea și frecvența, iar biciurile de foc parcelau mereu arealul ceresc. Câteva picături mari și reci s-au grăbit să-și facă prezența, iar eu mă pregăteam pentru un spectacol așteptat de multă vreme. Numai că vremea era prea nervoasă și pusă pe fapte mari, dornică să ne arate că vara s-a întins prea mult, iar toamna trebuie să-și intre în drepturi. Tunete tot mai ascuțite mă făceau să tresar ca un copil, însă îmi reveneam imediat, gândindu-mă că nu pot să-mi facă nimic și ar trebui să mă bucure mărețul concert de sunete și lumini.

Așa am gândit în timp ce îmi întrerupeam adesea navigarea pe bloguri și priveam la furtuna de afară. Însă degeaba mă credeam la adăpost, fiindcă un fulger mi-era destinat și mie, cu tot paratrăsnetul pe care-l credeam infailibil. Nu știu pe unde s-a strecurat, dar a lovit exact în punctul cel mai expus și mai dureros pentru mine: router-ul de wireless pentru internet. Din acel moment, n-am mai avut semnal și toată ziua mi-a fost compromisă. Afară, tunetele au încetat, în schimb boabe de gheață dansau pe trotuarele și șoselele pustii. Era duminică, zi de odihnă pentru toți truditorii, la fel și pentru cei care deserveau clienții de internet.

E drept că, după două ore, am văzut un tinerel care meșterea ceva la stâlpul cu cabluri de vizavi, iar atunci speranța mi-a renăscut. Dar n-a fost să fie, pentru că necazul principal era la mine în casă. Doar aseară mi-a venit băiatul cu depanarea și mi-a schimbat alimentatorul. Sunt bucuros, totuși, că de astăzi pot să intru în normal și să văd ce ați mai postat în ultimele zile, după două zile de concediu involuntar. Data viitoare, când mai vine o astfel de vreme, o să scot routerul din priză, ca să evit astfel de incidente.

Se strigă catalogul la SuperBlog

Posted on by racoltapetru6

Odată cu începerea noului an școlar, mă înscriu și eu în rândul participanților la competiția SuperBlog 2015. Am așteptat această zi, tocmai pentru a sublinia caracterul cel mai important pentru mine: atmosfera nostalgică de școală pe care o resimt de fiecare dată când primesc note, bucuria și tristețea generată de aici, interesul și admirația față de cele mai bune realizări și visul din fiecare etapă de a câștiga unul din premiile puse în joc.

Sunt sigur că n-o să fie ușor în cele două luni de muncă și inspirație la comandă, dar cu atât mai mare va fi satisfacția fiecărui advertorial punctat, dar mai ales la final, când sper că voi face parte din nou dintre finaliștii care au făcut față acestui maraton. Până acum m-am ținut de cuvânt și sper să nu (mă) dezamăgesc nici de această dată.

Vreau să urez mult succes celorlalți competitori, să-i felicit pe organizatori și să le mulțumesc sponsorilor care apreciază talentul și creațiile bloggerilor! De asemenea, mult spor la treabă și contestații cât mai puține celor care fac parte din juriu! Am încredere în obiectivitatea lor și îi asigur că eu nu voi fi niciodată printre cei care vor contesta vreo anumită lucrare a vreunui concurent. Mă mulțumesc să-mi caut și să-mi îndrept lipsurile mele și să apreciez calitățile celorlalți artiști ai cuvintelor. Să câștige cei mai buni și să se bucure cât mai mulți!

O nouă nominalizare la Liebster Award

Posted on by racoltapetru6

Nu aș fi răspuns la alte nominalizări dacă nu era vorba de un set de întrebări deosebite, venite de la Piratul Cinefil, căruia îi mulțumesc și pe această cale. Ele se referă doar la caracterul de cinefil al fiecăruia, la preferințele și felul în care își satisfac această pasiune. Pasiune pe care o am de când mă știu și pe care o hrănesc cotidian cu două-trei producții cinematografice. Am văzut că mulți dintre voi ați fost provocați cu această leapșă, dar fiecare set de răspunsuri are farmecul lui. Sper ca și al meu să pătreze aceeași notă de originalitate. Dar să trec la subiect:

  1. De unde îți cauți filmul de vizionat? – Din programul TV, respectiv revista TV- Mania.
  2. Cel mai bun film pe anul 2015? – Edge of Tomorrow: Prizonier în timp.
  3. Super-eroul preferat? dacă tot suntem în era super-hero în cinema. – Nu mă dau în vânt după super-eroi, mai ales dacă sunt prea mediatizați.
  4. Un film necunoscut care l-ai descoperit parcă de nicăieri? – Autostrada 66.
  5. Care ar fi sfatul pentru o recenzie de film bună? Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar îmi place să le citesc.
  6. Ultimul film văzut la cinema? – Nu pot să-mi amintesc cu exactitate, au trecut peste două decenii!!!
  7. Ce personaj ai vrea să întâlnești în lumea filmelor? – Unul creat de mine! 😉
  8. Ce părere aveți despre cinematografia autohtonă? – O părere bună, doar că aș vrea să mi-o confirme mai des.
  9. Ce căutați la un film? – Un scenariu original și interesant.
  10. Care e filmul la care te gândești chiar acum? – Live Force. Un film SF mai puțin cunoscut pe care l-am văzut de multe ori, în anii ’90.

Mi-a făcut plăcere să răspund acestor întrebări generatoare de dulci nostalgii și vă invit să faceți la fel. Luați de serviți, fără timiditate sau scuze! 🙂

Răspunsul meu la Liebster Award

Posted on by racoltapetru6

Sunt onorat de a fi nominalizat de cinci ori la o leapșă ce a cuprins o mare parte din blogosferă. Mai ales că mi-au  trimis-o cinci parteneri pe care-i citesc cu interes și îi vizitez mereu cu plăcere. E vorba de:

http://griska.wordpress.com

http://ganduricepot.wordpress.com

http://sangesitrandafiri.wordpress.com

http://tacereapasilortarzii.wordpress.com

https://coltulcultural.wordpress.com

Le mulțumesc cu mare recunoștință pentru că s-au gândit la blogul meu și sper să nu-i dezamăgesc prin umila mea prestație. Spun asta fiindcă nu-s obișnuit să vorbesc prea mult despre mine, dar și pentru că am spus deja destule prin articolele personale, inspirate de un necaz, o bucurie sau un pahar de pălincă în plus. Mai mult, ar fi 55 de întrebări aproape toate diferite, la care ar trebui să dau răspunsuri deștepte sau măcar amuzante, ceea ce ar cere o inspirație cam pentru tot atâtea epigrame. Permiteți-mi, așadar, să fac o triere dintre cele mai interesante (pentru mine) chestionări, altfel simt că m-aș repeta și aș deveni și mai plictisitor.

  1. De ce scrii pe blog? – E întrebarea cea mai frecventă, rezonabilă și complicată, în ceea ce mă privește. La început am scris din curiozitate, apoi din plăcere, iar acum din obișnuință și din dorința de a afla lucruri noi, de a întâlni oameni deosebiți și de a scrie povestiri inedite cu sprijinul lor. Dar sunt încă atâtea motive pe care nu le pot exprima!
  2. Ce culori te inspiră? – Albastrul, firește. Reprezintă cerul, apele, răcoarea și culoarea ochilor mei. Pentru identificare, în caz că dispar subit. 😉
  3. Câte ore stai online? – Asta-i simplă: 6-7 ore pe zi, din care 6 doar pe acest blog. Credeți că-s obsedat? 🙄
  4. Lipsește ceva din viața ta? – Poate un animal de companie și un partener de călătorie, din când în când.
  5. Despre ce ai scris în primul tău post pe blog? – Era vorba despre Horoscop și iluziile pe care le propagă pe socoteala naivilor.
  6. Ce atitudine ai față de rețelele de socializare? – Am început să contactez oamenii prin astfel de rețele (și nu era facebook), iar dialogul cu ei m-a stimulat să scriu mai mult. Prin urmare, cred că astfel de căi de comunicare sunt binevenite, atâta vreme cât nu abuzezi de ele și nu-ți faci mari speranțe vis-a-vis de oamenii cu care intri în legătură.
  7. Care este cel mai frumos cuvânt adresat oamenilor? – „Mulțumesc”.
  8. Cum te vezi la bătrânețe? – Nu mă văd.
  9. De ce îți este cel mai frică în viață? – De sfârșitul ei, nu de moarte.
  10. Care este cel mai mare regret al tău? – Că nu am învățat atât cât aș fi putut.
  11. Carieră sau familie? – Care familie?!

Sunt 11 din cele mai interesante provocări pe care le-am ales dintre cele 55 propuse, câte 2-3 de la fiecare inițiator. Răspunsurile le-am dat spontan, mai ales că astăzi e sărbătoare, iar eu m-am cinstit cu o pălincă pentru curajul răspunderii. Pe de altă parte, n-am băut chiar atât de mult încât să am îndrăzneala unor nominalizări, știind că cei mai mulți au trecut prin această experiență, iar alții nu o agreează. Mă iertați pentru această abatere de la regulă și vă mulțumesc mult dacă mă veți înțelege.

O mie de cuvinte

Posted on by racoltapetru6

O mie de cuvinte sunt în imaginea de mai sus. Cel chel și urât sunt eu, în partida cu ing. Paul Andreescu, ocupantul locului secund și unul dintre cei mai temuți concurenți pe tabla cu 64 de pătrățele. Poza am preluat-o de pe contul Facebook al d-nei primar Gabriela Tulbure. Frumoasa primăriță m-a felicitat personal pentru câștigarea Cupei Comja și, implicit, a locului întâi. A stat un timp cu noi la masa comună de după concurs și ne-a promis că această competiție se va repeta cât de curând. Noi așteptăm din tot sufletul să ne întrecem în gândire!