Se organizează un concurs: “Cine face cel mai mare avion din lume”. Pe pista imensă a unui aeroport din Nevada aterizează primul concurent cu un avion american. Coboară echipajul şi vin imediat lângă ei: juriul, autorităţile locale, ziariştii, televiziunea, public (câteva sute de curioşi). Prima întrebare:

– Cât de mare este?

Şeful de echipaj:

– Păi are cam 500 de metri lungi…

– Nu, nu! Nu ne interesează măsurători! Spuneţi-ne ce aveţi înăuntru ca să vă jurizăm.

– Aaa, păi avem 1.000 de locuri pe scaune clasa economic, 200 clasa business, 50 cuşete pentru VIP-uri, 5 baruri, 1 restaurant, mall, sală de gimnastică aerobică, salon de coafură, biliard, bowling… etc…

– Uauu, nu se poate! Să nu spuneţi că aveţi şi piscină!

– Ba da! Piscină cu valuri, sus, pe terasă…

– Nemaipomenit! Şi încep ăia din juriu să dea notele: 10, 9, 10, 9…

.

Aterizează al doilea concurent cu un avion rusesc (imens). Coboară echipajul şi încep iarăşi întrebările:

– Cât de mare este?

Şeful de echipaj răspunde:

– Păi are cam 800 de metri lungime pe 750 de metri lăţime…

– Nu, nu! Nu ne interesează măsurători! Spuneţi-ne ce aveţi înăuntru ca să vă dăm notele!

– Aaa! Păi avem aşa: 1 batalion de infanterie… cam 1500 de locuri pe scaune, 1 pluton de cercetaşi, 1 pluton de genişti, 1 pluton de mitraliori… ăştia au 500 locuri în picioare, mai avem paraşutişti, bineînţeles… Aaa… 3 tancuri, 5 TAB-uri, 10 tunuri obuziere, plus intendenţa, infirmeria, cantina, depozitul de muniţie…

– Uau, nu se poate! Altceva?

– Aaa, să nu uit: unitate de rachete şi unitate de protecţie chimică, radiologică şi bacteorologică.

– Nemaipomenit! Şi încep cei din juriu să dea notele: 10, 9, 9, 10…

.

La un moment dat apare un echipaj fără avion. Reporterii întreabă:

– Voi cine sunteţi şi de unde veniţi?

– Echipajul român şi venim din România. Eu sunt copilotul Vasile, purtătorul de cuvânt…

– Şi unde e avionul? Ce s-a întâmplat?

– Nu l-am adus pentru că nu avem unde ateriza… v-am verificat pe Google Eart… nu merge… e locul strâmt aici, în Nevada… dar am adus schiţele…

– Nu, nu! Nu ne interesează dimensiunile! Spuneţi-ne ce aveţi înăuntru. Cât e de spaţios?

– E imens!

– Cât de imens? Americanii au amenajări sportive… ruşii au tancuri… voi ce aveţi înăuntru?

– Păi, să vă dau exemplu: la primul zbor am decolat, am luat altitudine şi a început să vibreze aripa stângă. Am verificat instrumentele de bord… nimic… totul era Ok… condiţiile meteo excelente… ce putea fi? Zice domnu’ comandant: “Vasile, ia scoate tu Loganu’ din garaj şi mergi în aripa stângă să vezi ce-i acolo”. Şi scot Loganu’, merg în aripa stângă (că doar nu era să merg pe jos) şi acolo ce să vezi? Pe stadion, că avem stadion acolo, era meci, România-Spania, şi săreau ăia ca demenţii în tribune, făceau “valuri”… aruncau petarde, într-un cuvânt era balamuc… Pe terenul de golf, ălea de tenis sau ăla de atletism nu era nimeni. Era clar, se mişcase centrul de greutate. A trebuit să întrerupem meciul, le-am dat la megafon să stea liniştiţi că am decolat! Au mai fluierat ei… până s-au liniştit… a dispărut vibraţia şi am plecat înapoi spre cabină. Nici n-am ajuns bine în cabină că zice domnu’ comandant: “Vasile, ia Loganu’ din garaj şi mergi în aripa dreaptă, că a început acuma asta să vibreze.”

Buun! Merg iar la garaj, scot Loganu’ şi merg în aripa dreaptă. Acolo, ce să vezi? În cadrul parteneriatului NATO, o unitate română şi una germană (ambele de tancuri) făceau trageri în poligon. Unii trăgeau din mers, alţii din opriri scurte, viraje strânse, motoare ambalate… normal că vibra aripa, nu?

Ne-am chinuit ceva să-i oprim şi pe ăştia, le-am dat prin radio, am pus câţiva soldaţi să tragă rachete de semnalizare… Doamne Fereşte! Trăgeau cu proiectile adevărate… dacă sărea o schijă unde nu trebuie??

CEI DIN JURIU AU RĂMAS CU GURILE CĂSCATE: Uaaaauuuu!

Şi copilotul Vasile continuă:

– Staţi că asta nu-i nimic! Am rezolvat aripa dreaptă, mă întorc în cabină şi zice domnu’ comandant: “Vasile, mă trage curentul de vreo jumătate de oră, ia vezi că în coada avionului, mai mult ca sigur, femeia de serviciu a uitat şi uşa şi gemuleţul de la baie deschise”

Am luat Loganu’, am trecut pe la staţia PECO, că nu mai aveam benzină, şi am plecat spre coada avionului. Când am ajuns se înserase şi… asta era! Avea dreptate domnu’ comandant: baia avea şi uşa şi gemuleţul deschise, lumina era uitată aprinsă şi în jurul becului… se învârteau avionul american şi cu cel rusesc!!!

Aveam nevoie de câteva zile libere de la serviciu şi îmi tot scremeam creierii cum să-l înduplec pe şef să-mi acorde zilele dorite. Mi-am dat seama că numai făcând pe nebunul o să înţeleagă că nu se poate folosi de serviciile mele. În acea zi am ajuns mai devreme la muncă şi m-am agăţat de tavan. Imediat, una dintre colegele de birou, bineînţeles că blondă, m-a observat acolo sus şi m-a întrebat ce fac.

– Ssst, iam spus, fac pe nebunul ca să iau câteva zile libere. Mă dau drept bec!

Câteva secunde mai târziu, şeful şi-a făcut apariţia în birou, şi desigur că m-a întrebat ce fac.

– Sunt un bec luminos!, am explicat eu.

– Ai început să deviezi, omule!, a zis el . Îţi dau o săptămână liberă ca să revii la normal.

Cum a zis asta, am sărit jos şi am ieşit din birou. Colega mea blondă a venit şi ea după mine, iar şeful a întrebat-o unde se duce.

– Îmi pare rău, şefu’, dar nu pot să lucrez pe întuneric!, a răspuns ea cu seriozitate.

Căsătoria, o dorinţă pentru unii, o pedeapsă pentru alţii. Aşa să fie? Vă invit să ne amuzăm, citind cele mai haioase bancuri spuse pe seama căsătoriei.

1. Dezavantaje

– Cum e să fii însurat, Mitică?

– Păi, cum să fie? N-am voie să beau, n-am voie să fumez, n-am voie să merg cu amicii la o bere, n-am voie să mă uit după vreo femeie pe stradă…

– Înseamnă că regreţi pasul pe care l-ai făcut?

– Nici asta n-am voie!

2. Prinţul fericit

A fost odată un prinţ care într-o zi a întrebat-o pe o frumoasă prinţesă:

– Vrei să fii soţia mea?

– Nuuu, i-a răspuns aceasta!

Şi de atunci prinţul a trăit mulţi ani fericiţi şi poate mai trăieşte şi acum umblând la vânătoare şi la pescuit cu prietenii şi bând multă bere, îmbătându-se de câte ori pofteşte, jucând table toată ziulica, lăsându-şi hainele împrăştiate în sufragerie, făcând amor cu toate vecinele şi prietenele.

3. Egalitatea în drepturi

Toţi oamenii se nasc egali în drepturi. După care unii se căsătoresc…

4. Interviu de angajare

La interviul pentru angajare:

– Sunteţi căsătorit?

– Nu.

– Ne pare rău, noi avem nevoie de persoane care sunt obişnuite să se subordoneze…

5. Sărbătoare

– Chelner, ce vin ne recomanzi astăzi la aniversarea căsătoriei?

– Depinde, domnule, vreţi să sărbătoriţi sau vreţi să uitaţi…

6. Cerere în căsătorie

Tânărul se înfiinţează la tatăl iubitei:

– Domnule, aş dori să mă căsătoresc cu fiica dumneavoastră.

– Cu soţia aţi vorbit deja?

– Da, dar dacă se poate, aş rămâne totuşi la fiica dumneavoastră…

7. Termen de valabilitate

Soţia:

– Iubitule… Ce faci?

Soţul:

– Nimic

Soţia:

– Cum nimic?… Păi, de o oră tot studiezi certificatul nostru fr căsătorie.

Soţul:

– Căutam data expirării!

8. Căsătorie interzisă:

Soţia îi spune soţului:

– Mai bine mă căsătoream cu dracul!

– Aiurea, iubito! Căsătoria între rudele de sânge e interzisă!

9. La telefon!

Un bărbat se uita la TV şi se trezeşte cu o tigaie în cap de la nevastă:

– Asta pentru ce este, dragă?

– Ce e cu numele Laura, scris pe biletu’ ăla?

– A, e numele unui cal pe care am pariat la cursele de cai!

Soţia pleacă liniştită… A doua zi, bărbatu’ se trezeşte cu o tigaie şi mai zdravănă în cap.

– Asta pentru ce mai e, dragă?

– Te-a sunat calul!

10. Regrete tardive

– Tu îţi iubeşti nevasta?

– Când ne-am luat, o iubeam aşa de tare încât îmi venea s-o mănânc. Acum îmi pare rău că n-am mâncat-o atunci. Acum e prea târziu, am aflat că e veninoasă.

11. Factura şi căsătoria

Întrebare: Ce este iubirea?

Răspuns: Lumina vieţii.

Întrebare: Ce este căsătoria?

Răspuns: Factura la lumină.

12. Asemănări şi deosebiri

Trei prieteni se laudă cu nevestele lor:

Primul:

– Eu am o nevastă ca o libelulă!

Al doilea:

– A mea e ca o căprioară!

Al treilea stă, se gândeşte, se gândeşte şi după cinci minute spune:

– Păi… nici a mea nu prea seamănă a om!

13. Nepotrivire

Eu şi iubita mea am fost fericiţi timp de 20 de ani. Pe urmă ne-am căsătorit…

14. Obrăznicie

Pe o bancă, în parc, doi îndrăgostiţi se sărută pasional. La un moment dat, lângă ei se aşează un domn, care o fixează cu privirea pe femeie. În cele din urmă, partenerul ei nu mai suportă şi izbucneşte:

– N-am mai pomenit atâta obrăznicie!

– Regret, nu vreau să vă deranjez, dar trebuie să-i cer nevestei cheia de la casă!

15. Cât valorează iubirea

Doi soţi se opresc în staţia de taxiuri. Soţia îl întreabă pe şoferul de taxi:

– Până în centru, la Universitate, cât m-ar costa?

– 10 lei.

– Şi dacă îl luăm şi pe soţul meu cu noi, atunci cât m-ar costa?

– Tot atât.

La care femeia, uitându-se la soţul său cu o umbră de dispreţ:

– Vezi, ţi-am spus mereu că nu valorezi nimic!

16. La restaurant

Un cuplu intră într-un restaurant. La una din mese, femeia îl vede pe fostul soţ.

– De şapte ani de când ne-am despărţit, bea într-una, zice soţia.

– Asta-i o prostie, răspunde soţul. Nimeni nu sărbătoreşte atâţia ani!

17. Ce citeşti?!

– Dragul meu, ştii ce citesc în ochii tăi?

– Ce, iubito?

– Că vrei să te căsătoreşti cu mine.

– Deduc că eşti analfabetă!

18. Inocenţă

– Tăticule, este adevărat că în unele părţi ale Africii bărbatul nu îşi cunoaşte soţia decât după căsătorie?

– La fel se întâmplă în toate ţările, dragul meu.

19. Ce zi e azi?

Într-o dimineaţă, în timp ce luau micul dejun, o femeie i-a spus soţului său:

– Fac pariu că habar n-ai ce zi e astăzi.

– Cum să nu ştiu?, o întrebă el indignat. Cum crezi că aş fi putut uita?

După ce a spus aceasta, s-a ridicat de la masă şi a plecat la lucru. La ora zece dimineaţa, sună cineva la uşă. Femeia deschide şi primeşte o cutie plină cu trandafiri roşii. La prânz mai primeşte o cutie din bomboanele ei preferate de ciocolată, iar mai târziu o rochie superbă. Femeia de-abia aştepta să se întoarcă soţul ei acasă.

– Prima dată florile, după aceea ciocolata şi în cele din urmă rochia!, exclamă ea entuziasmată. N-am petrecut niciodată într-un mod mai fascinant Ziua Mediului!

20. Noaptea nunţii

El şi ea în pat, după ce s-a consumat noaptea nunţii. După o tăcere îndelungată ea întreabă:

– De fapt, tu ce leafă ai?

– 700 de lei.

Ea, cu un oftat prelung:

– Şi asta-i mică!

Un individ care nu se mai spovedise de mult timp se hotărăşte în sfârşit să facă şi pasul acesta. Intră în biserică, apoi dă la o parte draperia şi intră în confesional. Un adevărat minibar i se înfăţişează ochilor: pahare de cristal, vin de cea mai bună calitate, bere Guiness, ţigări şi bomboane cu cremă de lichior, iar pe pereţi postere cu doamne nu prea îmbrăcate şi dotate din plin. La un moment dat îl aude pe preot venind:

– Iartă-mă părinte că nu m-am mai spovedit de foarte multă vreme, dar îmi place ceea ce văd: confesionalul arată mult mai atrăgător decât înainte!

– Ieşi afară, idiotule!, răspunse preotul, ai intrat pe partea mea!

A zis Dumnezeu către Adam:

– Coboară jos în vale!

Şi Adam a întrebat:

– Ce e aia vale?

Şi Dumnezeu i-a explicat ce este valea. După care Dumnezeu a zis:

– Înoată peste râu!

Şi Adam a întrebat:

– Ce e aia râu?

Şi Dumnezeu i-a explicat ce este râul, apoi a zis:

– Urcă muntele!

Şi Adam a întrebat:

– Ce e aia munte?

Şi Dumnezeu… i-a explicat ce este muntele, apoi a zis:

– Dincolo de munte este o peşteră, intră înăuntru!

Şi Adam a întrebat:

– Ce e aia peşteră?

Şi Dumnezeu i-a explicat ce este peştera, apoi a zis:

– În peşteră găseşti o femeie.

Şi Adam a întrebat:

– Ce e aia femeie?

Şi Dumnezeu i-a explicat ce este femeia, apoi a zis:

– Vreau să vă înmulţiţi!

Şi Adam a întrebat:

– Cum se face?

Dumnezeu i-a explicat cum se face, apoi Adam a pornit la drum… jos în vale, peste râu, sus pe munte şi înăuntru, în peşteră… unde a găsit femeia. După vreo cinci minute iese afară din peşteră şi Domnul întreabă nervos:

– Acu’ ce mai e?

Adam întrebă timid:

– Ce-i aia migrenă?

Oamenii tineri, care încă muncesc, mă întreabă din când în când ce fac acum, că sunt ieşit pe pensie, cu timpul liber. De exemplu, ziua trecută, am fost prin centru la cumpărături. Am intrat într-un supermarket pentru cinci minute, ca să-mi cumpăr o pâine. Când am ieşit, un poliţist scria o amendă pentru parcare în loc nepermis. I-am zis:

– Ce-ar fi să iertaţi un bătrânel de data asta?

El m-a ignorat şi a continuat să scrie amenda. I-am zis atunci că e un comunist. S-a oprit, s-a holbat la mine, şi apoi a început să scrie altă amendă. Am continuat prin a-i spune că e un mâncător de rahat. A terminat şi cu a doua amendă şi a început să o scrie pe a treia.

Am continuat aşa vreo 20 de minute. Cu cât îl zgândăream mai tare, cu atât scria mai mult. Nu-mi păsa… Eu venisem cu autobuzul. Barem să mă distrez puţin la pensie…

Un proces de divorţ. Reclamanta:

– Domnilor judecători! Nu se mai poate! Când ne-am luat o făceam o dată seara şi o dată dimineaţa. După un timp a vrut de două ori seara şi de două ori dimineaţa. La vreun an de la căsătorie, ajunseserăm la trei ori seara şi de trei ori dimineaţa. Ei, însă, în ultimul timp se învoieşte de la serviciu ca s-o facem şi ziua de trei ori! Nu se mai poate aşa!!!

Judecătorii, bărbaţi nu tocmai tineri, au înţeles perfect problema femeii, dar dreptul de apărare a bărbatului fiind garantat chiar de constituţie, i-au dat cuvântul şi lui, soţului.

– Dumneata ce ai de zis?

Acesta, un ins mic şi şfrijit, care îşi ştergea de zor fruntea îmbrobonată de sudoare, zise:

– Păi, domnilor judecători, ce să zic? Eu şi acum aş vrea!

Un beţiv, noaptea, s-a rătăcit într-un cimitir. Merge el ce merge bălăbănindu-se şi… zduf! Cade grămadă într-un mormânt proaspăt săpat. Se trezeşte din buimăceală şi începe să strige:

– Ajutooor! Ajutooor!

Nimic, nimeni prin preajmă. Mai stă ce mai stă şi începe iar:

– Ajutoooooor!

După câteva ore, normal, i s-a făcut frig omului…

– Ajutoooooooooooor!!! Mi-e frig!!!

După nici un minut, apare groparu’ cu o lopată în mână şi începe să toarne pământ peste el:

– Păi dacă te-ai dezvelit…

– Domnule doctor, cred că băieţelul e bolnav. Deşi mănâncă bine, a pierdut 300 g în ultima săptămână.

– Nici o grijă, rezolvăm, zice doctorul. Suge de la piept sau îi daţi lapte praf?

– De la piept, domnule doctor.

– Aha, atunci vă rog să vă dezbrăcaţi ca să vă examinez.

Tipa îşi dă bluza jos, aruncă şi sutienul. Doctorul îi palpează sânii, o mulge, examinează îndeaproape sfârcurile şi, în cele din urmă, nedumerit, pune gura şi suge de la ambii sâni. Apoi, radios, pune diagnosticul:

– Bineînţeles că slăbeşte copilul, dumneavoastră nu aveţi lapte, doamnă!

– Normal, zice tipa. Eu sunt mătuşa lui, dar oricum, îmi pare bine că am venit cu el azi!