Templul din interior

Posted on by racoltapetru6

Corpul îmi este un templu clădit pe o pantă abruptă,
Arată jalnic din exterior, de zici că stă să se prăbușească,
Zidurile sunt vechi, sprijinite de bârne,
Și mulți se feresc de frica accidentelor.

Nu-ți fie teamă de aparențe, pelegrinule,
Intră cu încredere înăuntrul meu,
Unde pereții arată de parcă ar fi noi,
Împodobiți cu icoane de iubire,
Cupola e un univers de paradisuri,
Iar altarul e străjuit de un curcubeu.
Interiorul templului meu răsună de versuri înfloritoare,
Tot acolo se pot auzi povești încă nespuse,
Amintiri în care te vei regăsi cu nostalgie
Și un umor la care vei râde în cor cu îngerii.

Templul meu are o misiune generoasă,
De a oferi fiecăruia câte o părticică,
Luați din el dragostea dimprejur,
Câte o doză din paradis,
Un vers care să vă încânte sufletul,
O poveste de spus mai departe
Și zâmbete luminoase ca stelele.
Doar după ce-și va fi îndeplinit menirea,
Zidurile se vor prăbuși în tăcere,
Fără să provoace vreo daună.

Satul dintre neguri XV

Posted on by racoltapetru6

Caleașca luxoasă era ca o jucărie mare și strălucitoare pentru cei doi frați deveniți deodată surugii. Fiecare ar fi vrut să țină hățurile, să răsucească biciul prin aer, cu strigăte de ”cea” și ”hăis”, să aleagă drumul pe care îl credea cel mai scurt spre capătul celălalt al satului sau măcar până în centru. De aici și cearta care se isca mereu între Adi și Bianca, fapt care le încetinea deplasarea și o irita pe Maia.

– Dacă o țineți tot așa, eu cobor și mă duc pe jos, i-a avertizat ea fără să fie sigură că a fost și băgată în seamă. Ooof, copiii ăștia, nu se mai maturizează odată!

Neînțelegerile nu puteau continua la nesfârșit, iar cei doi au ajuns, în cele din urmă, la acordul ca Adi să conducă până la prima casă, care trebuia să apară pe undeva. Moșul cel darnic, în bucuria lui nemărginită de a-și revedea cocoșul, a neglijat cât de mare era răspunderea pentru doi copii de vârsta lor în a mâna doi cai, cât or fi ei de blânzi și răbdători. Comenzile erau adesea derutante și atunci se opreau pe loc, așteptând ca novicii să se decidă ce vor să facă.

– Ce fel de sat mai e și ăsta?, s-a întrebat înciudat băiatul, în timp ce privea în depărtările înverzite și lipsite de așezări umane. Pare mai mare ca orașul nostru, căci și pe acela l-am putea traversa într-o oră cu trăsura. Aici, e nevoie de zile întregi ca să ajungem dintr-un capăt în altul, de parcă ar fi o lume întreagă.

– Sigur că e o lume, cea a poveștilor, a răspuns cu veselie Bianca. Pe aici totul e nesfârșit și nemaipomenit, de aceea e bine să ne așteptăm la orice minune.

– Cum ar fi cea care se vede în fața noastră?, o ironiză fratele ei. Cred că situații de-astea se întâlnesc adesea și în satele pe care le-am văzut noi.

Era vorba de un bărbat care trăgea după el un porc bine făcut, chiar pe mijlocul drumului și așa destul de strâmt. Doar că animalul se încăpățâna să nu-l urmeze, în ciuda altoirilor cu nuiaua și a efortului pe care-l depunea omul să-l supună. Insul avea părul lung și roșcat, dar încâlcit ca o tufă de scaieți, iar hainele rupte și prăfuite lăsau să se vadă un trup musculos, deși cu cicatrici mai multe, inclusiv pe chipul încrâncenat.

– Nu te opri, că nu-mi place omul ăsta, l-a avertizat Bianca pe Adi. Uite cât de tare îl lovește pe bietul porc și cât e de nervos, de parcă ar vrea să-l omoare în bătaie.

– Degeaba, dacă nu pot să-l ocolesc și nici să întorc, a răspuns cu necaz băiatul. Trebuie să așteptăm până ne face loc.

Bărbatul a pus ochii pe caleașcă, mai ales când a văzut că la mânatul cailor se află doi copii. Legă funia de pomul cel mai apropiat, după care veni către ei cu o figură dulceagă, de ziceai că-i altă persoană.

– Bună ziua, dragilor, le-a spus el cu vocea mieroasă. Se vede treaba că Dumnezeu v-a scos în calea mea pentru a mă ajuta să-mi car acasă porcul pe care tocmai l-am primit. Nu mă cunoaște și e clar că nici nu mă ascultă, de aceea v-aș ruga să ne primiți în caleașcă, pentru un drum scurt și plătit cum veți socoti de cuviință.

Cei doi frați s-au privit unul pe altul, încurcați de o asemenea pretenție și neștiind ce să răspundă. Fiind mai mare, Adi a trebuit să prindă curaj și să aleagă o soluție.

– Știți… noi avem un câine… răăău. Nu suportă străinii și nici alte animale, așa că ar putea să muște tot ce prinde.

– Nu vă faceți griji de potaie, am eu hac de cojocul ei, îi asigură el arătându-și nuiaua zdravănă. Dar cum de călătoriți singuri prin pustietatea asta?

Copiii se fâstâciră un moment, până când fetița găsi răspunsul cel mai potrivit.

– Trebuie să ne întâlnim cu mama și tata, ceva mai încolo. Ne așteaptă și or să vină după noi dacă nu ajungem curând.

– Ei lasă că nu veți zăbovi mult, doar stau aproape, după care o să vă vedeți de drum.

Cu aceste cuvinte, bărbatul prinse caii de dârlogi și îi mână cu ușurință până în dreptul porcului.

– O să am nevoie de puțin ajutor pentru a-l convinge pe încăpățânatul ăsta să urce sus.

Adi și Bianca și-au dat seama că n-au încotro și s-au supus, mai mult de frică. Fetița a coborât prima și s-a apropiat miloasă de animalul legat, mângâindu-l și câștigându-i astfel încrederea. Cu vorbe blânde și gesturi tandre a reușit de una singură să-l atragă după ea pe scărița caleștii, spre mulțumirea străinului și mirarea celorlalți martori. Noul venit preluă imediat hățurile și dădu bice usturătoare celor doi cai, care, luați prin surprindere de atitudinea agresivă, au pornit în galop. Frații se priveau îngrijorați, în timp ce Maia simțea că trebuie să intervină.

– Dacă vreți, îi sar la beregată bătăușului acesta și vă scap de el, le-a propus el cu un mârâit nervos.

– Nu facem rău nimănui, decât dacă suntem nevoiți, i-a replicat la ureche Bianca. Sunt curioasă unde ne duce și ce are de gând cu porcul. Ia uitați-vă la el cu ce ochi limpezi ne privește, de parcă ar fi de om trist…

– Pare-mi-se că voi ați furat de undeva această caleașcă regească, dar nu vă reproșez această năzbâtie, se auzi vocea exaltată a noului surugiu. Ba chiar vă admir pentru ispravă și o să vă ofer un adăpost unde nu veți fi găsiți. Am o casă boierească unde nu îndrăznește nimeni să intre. Umblă vorba că-i bântuită, iar asta îmi convine de minune.

Un altfel de fior le trecură prin tot corpul copiilor.

– V-am spus că ne așteaptă părinții, iar noi nu vrem să-i supărăm, îl avertiză Adi. E caleașca lor.

– Lăsați vrăjeala și ascultați-mă pe mine. Veți face cum vă spun, altfel schimbăm înțelegerea și nu o să vă convină. Am o treabă importantă de făcut, iar voi o să mă ajutați.

– Are vreo legătură cu bietul animal pe care-l ducem?, se interesă băiatul.

– Văd că îți umblă mintea, râse roșcatul. Am primit grăsunul de la o babă ciudată, însă n-am de ce să mă plâng. Mi l-a dat gratis, cu condiția să-l sacrific înainte de asfințitul soarelui, când va veni să-i pun inima în palmă. Nu-i așa că-i scrântită? Mie îmi convine, că-l fac peste noapte caltaboși, cârnați, tobă și alte preparate după care să te lingi pe degete. Veți vedea ce bunătăți știu eu să prepar, atunci când am din ce, iar acum mi-a picat o pleașcă pe cinste.

Bianca se îngrozi la gândul măcelului care-l aștepta pe bietul animal, iar mila o determină să-l mângâie mai drăgăstos, adăugând cuvinte de încurajare. Acum le era clar tuturor că aveau de-a face cu un om rău, iar pentru a scăpa de el trebuiau să fie mai deștepți și curajoși. Așa gândeau când au ajuns în fața unei porți solide și bine ferecate, pe care roșcatul a deschis-o cu o cheie mare, scoasă dintr-un loc numai de el știut. Însă doar poarta era bine făcută, pentru că în spatele ei se putea vedea o casă dărăpănată și niște acareturi lăsate de izbeliște, printre care creșteau fără stinghereală buruieni de tot felul. Era clar că de aici lipsea cu desăvârșire mâna de om gospodar.

va urma

Restanțe

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNILOR TRECUTE

* – Fiți amabilă, raionul cu rochii de damă?
– După cel cu rochii bărbătești!

* – Nu știu ce să fac cu străbunicul meu: își roade unghiile tot timpul.
– Și al meu făcea la fel, dar l-am dezvățat rapid.
– Cum? I-ai legat mâinile?
– Nu, i-am ascuns dinții.

* Doi ardeleni, pe drum. Unul calcă și strivește un melc.
– De ce-ai strivit biata făptură?
– N-ai văzut că ne urmărea de trei ceasuri?!

* – Aveți pastile contra lenei?
– Avem, sigur!
– Băgați-mi și mie una în gură!

* – Nu te duce niciodată la o petrecere neinvitat.
– De ce?
– Am fost ieri la ziua unui coleg, ne-am jucat adevăr și provocare și m-au provocat să plec acasă.

* Mama către fiică:
– Draga mea, adu-mi 5 farfurii.
– De ce?
– Trebuie să vorbesc cu taică-tu!

* – De ce plângi, drăguțo?
– Mi-a dat iubi papucii!
– No, și te strâng?

* Mecanicul către un client:
– Ce??! Dumneata schimbi uleiul o dată la doi ani? Bine, dar strici motorul mașinii.
– Care mașină, dom’le? Eu am o prăvălie pentru gogoși.

* – El ți-a povestit despre aventurile trecute?
– Nu.
– Ce măgar! Dar tu lui?
– Nu.
– Bravo!

* – Alo, familia Popescu?
– Nu știu, mâncați-aș! De-abia am intrat!

* – Femeie, de ce eu am atât de multă mâncare pe farfurie?
– Cu cât ești tu mai gras, cu atât par eu mai slabă.

* Chuck Norris s-a uitat o dată la soare, timp de zece ore. Și primul a clipit… soarele!

* – Iarăși te-ai îmbătat! Ieri am fost cu adevărat fericită văzându-te treaz…
– Da, dar astăzi e rândul meu să fiu fericit!

* – Salut, ce faci?
– Mă uit la un film.
– Ce film?
– Rechinul ucigaș.
– Și despre ce e vorba?
– Despre un cal care voia să ajungă scriitor.

* Un bărbat vine acasă și își găsește nevasta cu un negru în pat. Bărbatul nervos îi spune nevestei:
– Acum am văzut negru pe alb că mă înșeli!

* Un tip vine beat acasă, la trei dimineața, ia un scaun și îl trage lângă pat.
– Ce înseamnă asta?, întreabă nevasta trează și nervoasă la culme.
– Vreau să stau în primul rând când începe circul.

* – Chelner, de ce nu mi-ai umplut ceașca până la semn cu țuică fiartă?
– E foarte fierbinte, domnule, v-am lăsat loc și pentru suflat.

* – Doctore, cât costă o vizită la cabinetul dumneavoastră?
– 150 Euro, cu programare!
– Și dacă vin așa, pe nepusă masă?

* Consumul excesiv de alcool poate da iluzia că știi să cânți…

* – Cum ți-a ieșit testul IQ?
– Negativ, slavă Domnului…

* Două blonde discută, după ce au dat examenul pentru permis auto:
– Și? Cum a fost la examen?
– Păi… am picat…
– Vai, dar ce s-a întâmplat?
– Am ajuns la o intersecție cu sens giratoriu și acolo era un semn pe care scria 30. După ce am încercuit sensul de treizeci de ori, m-a pus să opresc mașina și m-a picat!
– Aha… Sigur te-ai încurcat când ai numărat!

* – Dragule, ce fel de poză să-mi fac să nu par grasă?
– Radiografie ai încercat?

* Am fost la psiholog din cauza obsesiei mele pentru sex. Mi-a spus:
– Am să-ți arăt un desen. Să-mi spui care sunt primele cuvinte care îți vin în minte.
– Sâni și fund!, i-am răspuns.
– Te rog frumos. Așteaptă întâi să-ți arăt desenul.

* A-m picat bacul!
Na-re nimic, nu mia-u corectat fraieri bine…

* Ador rețelele sociale. Poți posta ceva care nu se adresează nimănui în mod special și se simte jignită toată lumea…

* – Cum facem să ne vedem?
– Uită-te la poze!
– Mă refeream de aproape!
– Dă-le ZOOM!

* – Tu apelezi la psihiatru?
– Nu, eu înjur… e mult mai ieftin!

* Aveam o grămadă de prietene pe listă… dar de când am scris din greșeală ”neața, tutelor” în loc de ”neața, tuturor”, toate mi-au dat block…

* Dacă credeți în dragoste la prima vedere, vă rog să vă acoperiți ochii, că ies să-mi cumpăr pâine…

* Dacă am făcut 18 ani de căsnicie, se cheamă că suntem majori? Putem face ce vrem?

* Mi-am plănuit să enervez măcar o persoană în fiecare zi…
Până acum sunt înaintea planificării cu vreo 4 ani!

* – Am avut grijă de tine când ți-a fost rău. Ți-am gătit.
– Nu amesteca lucrurile. Ai gătit și apoi m-am simțit rău!

* – Ești o scumpă!
– Dacă erai mai deștept, eram gratis!

* – Salut, mi-ai vândut un BMW săptămâna trecută.
– Da. Salut!
– Ai zis că e vreo 5% consumul.
– Păi, ai pornit motorul?

* M-au sunat de la ANAF să mă ia la rost:
– Bună ziua. Ne puteți spune ce venit aveți? Că la noi nu figurați cu nimic.
– Nu am niciun venit.
– Păi și ce mâncați?
– Nu mănânc nimic. Doar beau.
– Și curentul din ce îl plătiți?
– Ce curent? Beau pe întuneric.

* – Spune-mi, dragul meu, mă vezi ”bine” sau ”urâtă”?
– Amândouă…
– Cum adică?
– Adică te văd urâtă bine!

* – Ți-am spus de o mie de ori, strigă regizorul la o actriță care părea cam plictisită. Interpretezi rolul unei femei părăsite, nu pricepi? Ia gândește-te: te-a părăsit brusc iubitul. Ce faci?
– Îmi găsesc altul!

* Înainte, primul lucru dimineața, dădeai drumul la găini, nu la net. Ce viață!

* Examen de grad la poliție. Examinatorul:
– Ce se întâmplă cu apa la 100 de grade?
Polițistul:
– Sincer să fiu, nu știu, dar vă pot spune că la 90 de grade face unghi drept!

* Ce am învățat de la hipopotam?!
E imposibil să slăbești mâncând ierburi, salate sau plimbându-te.

* Femeile sunt incredibile: tu nu spui nimic și ele înțeleg totul, ele spun totul și tu nu înțelegi nimic.

* Dragii mei, să știți că femei ascultătoare nu găsiți decât la SRI…

* Fericiți cei ce nu fumează și nu beau alcool, căci aceia vor muri sănătoși!!!

* M-am dus să mă spovedesc, aveam două păcate, apoi a apărut preoteasa în fustă scurtă și…

* Copilul în sufragerie, mama în bucătărie:
– Maaami, arde veioza!!!
Mama, de la bucătărie:
– Fiule, nu arde, ci luminează!
Peste două minute:
– Maaami, luminează perdelele!

* Sfatul zilei
Iubește-te tu. Ceilalți au treabă.

* – Iubitule, cum e vremea mâine?
– Ca tine. Frumoasă și instabilă!

* REGULI NOI, de la 01.01.2022
1) Taxa de înmormântare se va plăti în EURO, fiindcă decesul se consideră părăsirea definitivă a țării.
2) Nu te vei mai putea urca în tren decât dacă ai mâncare și băutură pentru minim 2-3 zile.
3) Pentru cei blocați în trafic de pe Valea Prahovei, poliția recomandă ruta ocolitoare prin Austria, că sunt prețuri la cazare mai mici.
4) România renunță la cărbuni!
Din calculele estimative rezultă că termocentralele pot funcționa un an de zile arzând doar diplome de doctorat.

* Știe cineva când vor fi la modă blugii rupți între picioare?
Am trei perechi și parcă nu i-aș arunca…

* ”Oamenii ”de rând” (”prostimea”) se numesc:
Contribuabili, în fiecare zi.
Electorat, la alegeri.
Civili, la protestele pentru dreptate socială.
Grupă de risc (persoane inutile), la pensie.
Victime colaterale, în război.
Restul se numesc Demnitari.

* În fiecare zi îi las vecinului, în parbriz, bilețele de dragoste parfumate, cu urme de ruj. L-a bătut deja nevasta de patru ori luna asta!

* Anul acesta, în concediu a fost numai șefu. Dar de odihnit s-au odihnit toți angajații!

* Puteți spune ce vreți despre Nicușor, dar Capitala a avut căldură toată vara!

* Ea: – Ce îți place cel mai mult la mine?
El: – Sânii!
Ea: – Eu mă refer la interior…
El: – Covorul din sufragerie.

* Pentru cei care nu mă cunosc, sunt o persoană puțin mai violentă: o dată am bătut un apropou, de multe ori am bătut câmpii și, de câtva ori, am bătut drumul degeaba.

* – Iubito, ce cadou să îți iau de Crăciun?
– Dragul meu, nu contează! Important este să aibă cutia de viteze automată!

* Gripa este răspândită de femei. Niciun bărbat cu febră nu se ridică din pat, darămite să mai iasă din casă!

* Se spune că problemele se rezolvă în pat. De ore bune stau în pat și nimic.
Ai dracu’ mincinoși!

* Directorul școlii îl cheamă pe Gigel la el în birou și îi spune:
– Gigele, am o veste proastă și una bună: cea proastă e că ai picat BAC-ul…
– Și cea bună?
– Cea bună e că ai ieșit șef de promoție!

* Am fost la farmacie să cer ceva pentru vânturi… Mi-a dat un zmeu!

* La UPU vine un medic proctolog cu mâna blocată în anusul unui pacient. Medicul de gardă:
– Colegu’, aici e spital, nu teatru de păpuși!

* – Dragul meu, mie-mi crește burta, cred că sunt însărcinată…
– Sigur că da. Eu știu și cine este tatăl…
– Cine este?
– Frigiderul!

Satul dintre neguri XIV

Posted on by racoltapetru6

continuare

Marea dilemă generată de situația tânărului condamnat la viață eternă a avut ecouri diferite în ce-i privește pe musafirii inopinați. Vasile și-a exprimat primul părerea, cu o nuanță de invidie pentru Făt-Frumos.

– Norocul lui că a găsit Paradisul la care oamenii obișnuiți doar visează. Ce rost ar avea să se întoarcă într-o lume cu multe necazuri, boli, bătrânețe și moarte? Mai ales acum, că nu are pe nimeni și s-ar stinge în singurătate.

Sanda, în schimb, era de cu totul altă părere, pe care și-o susținu cu un reproș prin privirile adresate soțului.

– Nu cred că ai vrea să fii în pielea lui, pentru că e deja ca mort, fără să-și dea seama. Degeaba te bucuri de atâtea bunătăți și frumuseți dacă a doua zi o iei de la capăt, fără să-ți amintești nimic, fără să ai posibilitatea de a compara astfel trăirile și a căuta ceva nou, de a învăța altceva. E ca un fel de zombi care se hrănește cu frumusețe și fructe, incapabil să se gândească, să creeze. Asta nu e fericire, ci doar o iluzie care îi anulează capacitatea de judecată și de a simți bucurii adevărate, venite ca urmare a împlinirilor proprii. Mi-e milă de el și aș vrea să-l putem ajuta cumva. Eu știam că Făt-Frumos a reușit să se reîntoarcă acasă și să-și găsească liniștea eternă în împărăția lui.

Statu-Palmă-Barbă-Cot o privi chiorâș, iar asta îl făcea și mai enervant în fața femeii care-l prinsese și-l oferise pleașcă împăratului. Niciunul nu se suportau, dar trebuiau să se rabde în aceste împrejurări.

– Dar cine ești matale să prevezi dinainte destinul unui om, cu atât mai mult al unui prinț? Și de unde ideea asta că ar putea exista o soluție pentru a-l scoate din tărâmul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte? Poate vrei să-l legi fedeleș și să-l duci cu forța, ceea ce ar fi imposibil cu un războinic viteaz ca el.

– Moșule, eu mă gândeam că ai dumneata o metodă mai ușoară, mai ales că ești cunoscător în toate secretele din acest ținut miraculos. Oare nu există vreun alt fruct care să anuleze efectul uitării?

– Un alt fruct?!… Ce fruct?… Habar n-am, începu să se bâlbâie bărbosul.

– Ce să zic, poate un măr de aur să-l poată ajuta. Ai face o faptă bună dacă l-ai scăpa de somnul acesta etern, în care rațiunea oricum e moartă. Ne-ai spus că sunt merele tale, deci trebuie să ai o rezervă din care să te poți lipsi de unul. Sau dau eu o fugă până la Prâslea cel Voinic și îl rog să-mi ofere unul, pentru o cauză nobilă.

Roșeața din obrazul moșului se putea distinge pe pomeții minusculi care nu erau total acoperiți de barba albă. Emoția se putea datora complimentului de proprietar al merelor, pe care tocmai îl primise, posibilității de a face o faptă bună cu ele sau amândouă la un loc. Cert era că Sanda a știut cum să-l îmbrobodească pentru a-și deconspira încă o taină și a se înmuia la suflet, oricât de încrâncenat părea.

– Nu te-aș sfătui să faci asta, pentru că numai o singură dată poți intra în acest loc, cu excepția mea, bineînțeles. În schimb, s-ar putea să am un măr de aur pus deoparte, dar nu garantez că va avea efectul așteptat. Și nici nu înțeleg de ce vă băgați în viața omului, dacă asta a fost dorința sa din copilărie.

– Chiar așa, interveni și Vasile. Lasă-l pe tânăr în lumea lui și hai să mergem într-a noastră, fără să ne încurcăm unii pe alții.

– Măi, omule, doar știi și tu povestea tânărului. Nu degeaba s-a întors el acasă și a murit cum trebuie să se întâmple cu toți cei care se nasc. Dorința lui de mic copil s-a dovedit o himeră, cu consecințe inimaginabile. Trebuie salvat de cineva, dacă nu a făcut-o nimeni până acum. Moșule, adu mărul să-l încercăm, poate are și alte calități în afara celor cunoscute deja.

Constrâns de motivația îndârjită a femeii, Statu-Palmă-Barbă-Cot s-a văzut nevoit să dea o raită până la ascunzătoarea lui, de unde s-a întors numaidecât cu un măr pe care-l rostogolea prin iarbă. În acest timp, Făt-Frumos îi admira în tăcere, cu aceeași încântare cu care se minuna de natură, de parcă și ei ar fi făcut acum parte din peisajul mirific. La fel de bucuros s-a arătat și când a primit mărul strălucitor, savurându-l ca pe o nouă delicatesă. Efectul a fost aproape instantaneu, chipul lui afișând o expresie în care se putea citi surprinderea.

– Cum ați ajuns și voi aici?, că nu v-am observat până acum. Mă bucur că nu voi fi singur în acest tărâm fermecat și aș propune să încercăm gustul acestor fructe îmbietoare.

– NU!!!, exclamară deodată trei voci hotărâte, când tânărul întinse mâna să culeagă din Fructul Uitării.

– De ce nu?, se miră el peste poate.

– Dragul meu flăcău, tu ești aici de multă vreme, dar nu-ți amintești… din cauza lor. Părinții s-au stins de dorul tău și împărăția s-a destrămat în lipsa unui moștenitor de drept. E timpul să te întorci acasă pentru totdeauna, acolo unde îți este locul real, lăsând deoparte himerele care te-au amăgit.

Făt-Frumos s-a întristat când a auzit ce s-a întâmplat din cauza visului lui de nemurire. Apoi a plâns cu lacrimi mari, care s-au revărsat peste florile minunate, veștejindu-le de îndată. Căci ele nu suportau lacrimile, doar zâmbete și chipuri luminate. A lăcrimat și Sanda, Vasile s-a abținut cu greu, chiar și moșul cel bărbos și-a șters ochii cu palmele lui micuțe.

– Acum, poți spune că trăiești cu adevărat, l-a încurajat Sanda pe flăcău. Lacrimile își au locul lor în viața reală, căci fără ele nu simți tot ceea ce trebuie pentru a fi cu adevărat viu. Suie-te pe armăsarul tău frumos și urmează-ne să-ți împlinești destinul.

– Și eu rămân aici?, s-a plâns Statu-Palmă-Barbă-Cot. Până acum, aveam măcar cu cine să vorbesc, la cine să mă uit, dar așa voi rămâne singur cuc, doar cu gândurile mele.

– Vino și tu cu noi, a sugerat imediat Vasile.

– Chiar așa, a întărit cu entuziasm Sanda. Îi vom spune împăratului că ne-ai ajutat să-l eliberăm pe Făt-Frumos din vraja acestui pământ, iar el o să te ierte, ba chiar vei primi laude. Știu că îi plac faptele de vitejie, iar tu ai fost un adevărat erou.

Fața bătrânului se lumină pentru prima dată, iar vocea îi deveni mai blândă când întrebă:

– Crezi că mă va lăsa să călăresc lângă el?

– Sunt sigură, iar la petrecerea Împăratului Roșu se va povesti despre fapta ta măreață, afirmă femeia în timp ce se pregătea să se urce pe șaua calului ei.

Doar că moșul i-o luă înainte și astfel se văzu nevoită să-l suporte alături tocmai pe acela care-i fusese atât de antipatic. Era un sacrificiu pe care socoti că merită să-l facă, numai să ajungă cu toți înainte ca Prâslea cel Voinic să se supere pentru îndelungata lor lipsă. Călărea în frunte, urmată de Vasile, căruia abia acum îi veni mintea cea din urmă.

– Mare dreptate ai avut, femeie. La ce ne-ar fi trebuit viață eternă, dacă am fi fost lipsiți de copiii noștri dragi? La urma urmei, prin ei și prin urmașii lor vom trăi până la sfârșitul lumii.

Aceste cuvinte le-a auzit și Făt-Frumos cel dezamăgit, care a suspinat din adâncul sufletului. El nici măcar nu a avut prilejul să iubească pe cineva și să fie tată.

La revenire, tot cu umor

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* M-a pus dracu să mă dau cu cremă pentru întinerire și acum nu mai vor ăștia să-mi vândă țigări.

* – Tu, fată, cum de-ai rămas nemăritată?
– Socrii mei n-au putut avea copii.

* – Pot să te sun?
– Da.
– Te-am sunat și n-ai răspuns.
– Am zis că poți să mă suni. N-am zis că voi răspunde!

* Lupta cu kilogramele e injustă: ele-s multe, iar tu, singur!

* La 12 ani am avut prima minge. A doua zi, mi-au spart-o prietenii la fotbal.
La 16 ani am avut prima gagică…

* Tot ce se termină cu ”-ită” indică o inflamație: apendicită, otită, sinuzită, căsătorită…

* O femeie a mers la cumpărături. La ghișeu și-a deschis poșeta pentru a plăti. Casiera a observat o telecomandă de televizor în poșetă. Nu și-a putut controla curiozitatea și a întrebat:
– Purtați mereu telecomanda televizorului cu dvs.?
Ea a răspuns:
– Nu, nu întotdeauna. Dar soțul meu a refuzat astăzi să mă însoțească la cumpărături!
MORALA: ÎNSOȚEȘTE-ȚI SOȚIA!
Povestea continuă…
Casiera a râs și a luat înapoi toate articolele pe care doamna le cumpărase. Șocată de acest gest, ea a întrebat casiera de ce face asta. Aceasta a informat-o:
– Soțul dvs. v-a blocat cardul de credit!
MORALA: RESPECTĂ HOBBY-URILE SOȚULUI TĂU!
Stai, stai, că povestea nu s-a terminat încă!
Soția a scos cardul de credit al soțului ei din poșetă și l-a folosit pentru a achita totul. Din păcate, acesta nu și-a blocat propriul card.
MORALA: NU SUBESTIMA MINTEA SOȚIEI! 😉

* – Șefu, aș vrea să lipsesc și eu luni de la serviciu.
– Care luni?
– Iunie, Iulie, August.

* 90% din absolvenții de studii superioare de azi, dacă pierd diploma, nu știu ce facultate au absolvit!

* Culmea ejaculării precoce:
– Iubitule, ai terminat?
– Am și ajuns acasă…

* Ajunsă în Anglia, o moldoveancă își găsește un englez bătrân și plin de bani, cu care se mărită. După nuntă, se apucă și scrie o scrisoare celor de acasă prin care le descrie cât de bine trăiește ea.
”Dragii mei,
Trebuie să vă spun cât di bini trăiesc eu aiși.
Bărbatul meu are o grămadă di bani și poate cumpăra o grămadă di lucruri.
Lunea mă plimbă cu mașina pisti tot, pi la spa și piscini, pentru că bărbatul meu ari o grămadă di bani și ari grijă di mini, să îmi petrec timpul frumos.
Marța mă duși cu limuzina la cele mai mari magazine, undi îmi cumpără tot ce-mi doresc, pentru că bărbatul meu ari o grămadă di bani și are grijă di mini, să îmi petrec timpul foarte frumos.
Miercurea mergem la club să jucăm cricket cu cei mai bogați oameni din Anglia, pentru că bărbatul meu ari o grămadă di bani și are grijă di mini, să îmi petrec timpul foarte frumos.
Joia ne plimbăm cu yachtul împreună cu prietenii noștri, pentru că bărbatul meu ari o grămadă di bani și are grijă di mini, să îmi petrec timpul foarte frumos.
Vinerea mergem la cele mai frumoase petreceri organizate de prietenii bărbatului meu unde mâncăm mâncăruri alese și băuturi fini, pentru că bărbatul meu ari o grămadă di bani și are grijă di mini, să îmi petrec timpul foarte frumos.
Sâmbătă mergem din nou la club dar di data asta la golf, unde bărbatul meu mă învață să joc și eu golf, că bărbatul meu ari o grămadă di bani și ari grijă di mini, să îmi petrec timpul foarte frumos.
Duminica facem grătari, soțul meu invită o grămadă di oameni bogați și bem și dansăm până seara târziu, pentru că bărbatul meu ari o grămadă di bani și are grijă di mini, să îmi petrec timpul foarte frumos.
Cu drag, Alina”.
P.S. – Mi-i dor di p**ă ca di mama.

* – Măi, Gheo, cum crezi tu că se zice corect: Cluj sau Cluuuuuj?
– D-apoi, eu cred că: Cluuuuuj.
– Da’ de ce, mă?
– Da’ cine dracu te grăbește?

* Treaba ta ca femeie este să observi când bărbatul tău e fericit și să pui imediat capăt acestei tâmpenii.

* Mie îmi lasă gura apă când aud carnea sfârâind pe grătar.
Oare așa pățesc și veganii când tund iarba?!

* – Domnul primar, de la DNA vă căutăm. Am văzut că ați făcut un pod foarte frumos la dvs. în sat.
– Da, mulțumesc de apreciere. Chiar e frumos.
– Dar pe acolo nu trece niciun râu…
– Când vin banii de la PNRR, facem și râul.

* El: – Te iubesc!
Ea: – Îmi pare rău, am soț!
El: – Ești așa frumoasă… că meriți doi.

* Se cunună roaba lui Dumnezeu, Neluța Make-up, cu robul lui Dumnezeu, Bebe Tractări.
Nașii, Roxana unghii cu gel și Marin transport colete.

* Cum se numește o petrecere de vegani?
Sparanghelie!

* – Doamnă, clientul meu susține că ați făcut dragoste, nicidecum că v-a violat.
– Nu înțeleg care e diferența între dragoste și viol, atâta timp cât eu am fost nemulțumită!

* Soția mi-a spus că i-am stricat ziua de naștere. Nu înțeleg de ce, eu nici măcar nu am știut că azi e ziua ei.

* – Fiule, ai mâncat ceva azi?
– Mamă, sunt om însurat!
– Știu, tocmai de aceea te întreb.

* Un israelian a ajuns cu taxiul luat de la Otopeni în fața hotelului Intercontinental. Iese afară din mașină, își pipăie buzunarele și spune cu voce tare:
– Vai de mine, se pare că portmoneul meu cu 2000 de euro mi-a căzut în taxi!
Șoferul, auzind asta, apasă pedala de accelerație și dispare într-o clipită. Israelianul, zâmbind, își spune: ” A avut dreptate Itzik, metoda asta funcționează!!!”

* Două blonde:
– Fată, sunt bine machiată?
– Nu, fată… încă ți se vede fața!

* De trei ori am fost în vacanță și de trei ori mi-a rămas soția însărcinată. Data viitoare nu mai ține, o iau cu mine!

* Dacă bei și nu postezi că bei, înseamnă că ești un alcoolic anonim…

* Mi-a zis un țânțar să mai las alcoolul, că a început să-l doară capu’!

* Mâine mă întâlnesc cu iubitul meu virtual. Am 24 ore la dispoziție să slăbesc 25 kg, să divorțez și să mă fac doctoriță.

* – Domnule doctor, ce-mi sugerați pentru a pierde din greutate?
– Un pahar de apă cu trei zile înainte de mâncare!

* Un bărbat îmbrăcat în salopetă de zidar intră într-un salon auto prestigios, se apropie de consultant și îl întreabă:
– Cât costă un Bentley GT Coupe?
– 250.000 euro.
– Dar în credit pentru un an?
– 25.000 lunar.
– Cam mult, dar pentru doi ani?
– 12.500.
– Tot e mult, dar pentru trei ani?
– Nu e mai bine să vă luați o mașină mai ieftină?
– Sigur că e mai bine, însă o placă de beton a căzut peste un Bentley.

* – Măriucă, să nu lași vreun băiat să-ți dea chiloții jos, că zboară păsărica!
– Nu mai zboară… i-a bătut Ionel un cui!

* Am început să mănânc sănătos.
Nu pun sare pe înghețată, mănânc pizza decofeinizată, beau bere fără grăsimi.

* Cele cinci porunci la locul de muncă:
1) Să nu gândești.
2) Dacă gândești, să nu spui.
3) Dacă spui, să nu scrii.
4) Dacă scrii, să nu semnezi.
5) Dacă semnezi, să nu te miri.

* – Îți imaginezi, benzina s-a scumpit de două ori!
– Și acum ce faci, mergi pe jos?
– Nuuu, conduc flămând…

* Ardelenii iubesc florile. Dacă nu mă credeți, uitați-vă cât sunt de triști când nu înfloresc prunii.

* Azi e Ziua Dorului…
Ce dor vă frământă? Că pe mine mă dor toate oasele…

* Au trecut 30 de ani de când am scăpat de un conducător analfabet și, în sfârșit, am evoluat. Azi avem mai mulți.

* – Ce face un neuron în capul unei blonde?
– Se plictisește!
– Ce fac doi neuroni în capul unei blonde?
– Se iau la bătaie!
– Ce fac trei neuroni în capul unei blonde?
– Hai să nu exagerăm!

* Azi am auzit cea mai tare glumă cu ardeleni:
– De ce ardelenii se mișcă așa încet?
– Așteaptă și restul țării!!!

* Am pus voce bărbătească la GPS și după 2 kilometri îmi spune: ”Uite ce bunăciune apare după 25 de metri”.

* Abia aștept să port pulover și geacă… că m-am săturat să-mi tot trag burta!

* Caut o femeie care să mă iubească așa cum sunt.
– Și cum ești?
– Însurat.

* Atâtea telefoane scumpe pe mese la nuntă și voi furați mireasa…

* În sistemul medical de la noi, nu te mai mira nici dacă te operează dr. Oetker.

* – De ce vorbești singură când faci curățenie?
– Păi, în două terminăm mai repede.

* Messenger:
I-am scris ”noapte bună” și ”te iubesc”. Mi-a răspuns soțul ei:
– Și ea te iubește, dar acum doarme!

* Pălinca să be numa de două ori pe an: când îi zâua ta… și când nu-i.

P. S. – Bine v-am regăsit, dragi colegi și prieteni! Au trecut trei luni de când am intrat într-un concediu medical care speram să fie scurt. Din păcate, problema de sănătate a fost mai încăpățânată decât am bănuit și m-a ținut pe tușă trei luni. Acum, operația e aproape cicatrizată și nădăjduiesc să nu recidiveze abcesul, de aceea trebuie să fiu mai grijuliu cu programul de stat pe șezut. Să fie într-un ceas bun, cu o activitate îndelungată pentru toți! 

”Judecăți, prejudecăți și mere”: lansarea cărții în Seini

Posted on by racoltapetru6

Toate lansările de carte sunt frumoase, așa cum a fost și cea realizată pentru ”cartea vieții mele” de Editura Siono, prin talentații autori: Oana Stroe și Radu Prodan (Bookfest – 2023). Le-am mulțumit atunci și le mulțumesc încă o dată pentru profesionalismul lor. Păcat că nu am reușit să ajung și să trăiesc emoțiile alături de ei.

Dar e firesc ca lansarea cărții ”Judecăți, prejudecăți și mere” între oamenii minunați cărora le-am dedicat-o să fie o sărbătoare încărcată de sentimente din cele mai emoționante și plăcute. Prieteni, vecini, cunoscuți de-o vârstă cu mine, și-au amintit personaje și au retrăit momente din copilărie asemănătoare cu cele descrise în romanul autobiografic. Ce bucurie mai mare poate avea un scriitor?!

Evenimentul s-a desfășurat sâmbătă, 15 iulie, la ”Casa Bay”, cu ocazia zilelor orașului Seini. La el au participat personalități marcante din orașul meu și din județ, care au luat cuvântul și m-au făcut să vibrez de fiecare dată. E vorba de doamna profesoară Rodica-Silvia Pop, doamna subprefect Crina Chilat, prietena și colega întru poezii Maria Filipaș, Ioana Kadar, Dan Skorka, preot poet Gheorghe Pop și, nu în ultimul rând, doamna primar Gabriela Tulbure, de la care am primit mai multe cadouri impresionante: un tricou și o fotografie înrămată cu toate lansările de carte pe care le-am avut în Seini (în număr de opt) și o diplomă de onoare pentru cea de-a noua, ”Judecăți, prejudecăți și mere”. De la doamna Kadar am primit un tablou cu unsprezece trandafiri roșii, iar de la Maria Filipaș unul viu, așa cum a făcut-o cu fiecare ocazie. Mulțumesc din toată inima pentru darurile materiale și cele spirituale pe care mi le-au transmis cu această ocazie deosebită!  Schița umoristică creată de Dan Skorka a fost cireașa de pe tort, savurată de toți invitații:

<<În anul 2014, Petru Racolța a început ”REVOLTA DIN OGRADĂ” cu ”POVESTIRILE UNUI MARAMUREȘEAN”, pe care le mărturisește în două volume, pentru a fi sigur că va ajunge pe ”PLANETA PARADIS”, unde va declanșa un ciclu complet de ”METAMORFOZĂ”, cu VERSURI PENTRU SUFLET ȘI CUGET”. Revenit pe Terra, la Seini, Petru ne mărturisește faptul că (citez): m-am întâlnit cu ”FETIȚA CARE VISA PENTRU ALȚII” rătăcind ”PE URMELE TATĂLUI” meu, cu inima plină de ”JUDECĂȚI, PREJUDECĂȚI ȘI MERE>>.

La eveniment a fost prezentă și realizatoarea TV de la TL+ Maramureș, doamna Mica Șvab, care a surprins mai multe momente și mi-a luat un scurt interviu.

O umbră de regret am avut, totuși, în această zi de sărbătoare. Faptul că, din cauza sănătății încă nerestabilite, nu am putut participa la concursul de șah ”Cupa Comja”, de la care eram nelipsit în ultimii ani. Nu aș fi rezistat să stau pe șezut atâtea ore, dar am trimis o concurentă pe care o pregătesc săptămânal și care a reușit să ia o diplomă pentru locul 3 la juniori. Sunt mândru de ea, mai ales pentru că era la prima participare.

Doamna profesoară Rodica-Silvia Pop
Alături de doamna primar Gabriela Tulbure
Alături de doamna primar Gabriela Tulbure

Un tablou oferit de talentata pictoriță Ioana Kadar

Are cuvântul neobositul organizator Dan Skorka
Alături de doamna Mica Șvab, reporter TV la TL+ Maramureș

Binefăcătoare

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Mi-am făcut casa rotundă.
– De ce rotundă?
– A aflat soacră-mea că îmi fac casă nouă și m-a întrebat dacă nu există un colțișor și pentru ea…

* Noaptea târziu, soțul beat vine acasă, cu fața plină de ruj și fond de ten. În ușă, soția nervoasă. Bărbatul spune:
– Dragă, n-o să mă crezi! M-am bătut cu un clovn!

* El, timid: – Iubi, pot să ies și eu la o bere cu băieții?
Ea, iritată: – N-ai mai fost și acum trei ani?

* Dimineață am strigat după fiu-meu:
– Să vii acasă cu 10!
Și a venit voinicul meu, cu 7 la română și 3 la matematică. Ascultător băiat! 🙂

* – Să-ți fie rușine, te întorci la două noaptea, și mai ești și beat! Un bărbat educat nu procedează așa!
– Dar o femeie educată stă de vorbă noaptea cu un om beat?!

* – Bulă, cum te ferești de microbii din apa de băut?, întreabă medicul.
– Fierb apa, domnule doctor.
– Excelent! Și apoi?
– Apoi, beau bere!

* – Care-i diferența între un tren și un popă?
– Trenul când te duce, te și aduce, dar popa când te duce, dus rămâi…

* Pe la ora 3:00, era o ploaie torențială și un bețiv începe să strige:
– Cineva să vină să mă împingă!
Femeia ascultă și-și trezește soțul:
– Bărbate, du-te și-l ajută pe omul acela, săracul, că sigur e blocat cu mașina și nu este nimeni să-l ajute.
Soțul iese furios în ploaie, strigând:
– Domnule, unde ești? Să vin să vă împing…
La care bețivul răspunde:
– Aici, pe leagăn!

* – Alo, iubi, ce faci?
– Am mâncat și stau nițel întins pe trotuar.
– Dar ce ai mâncat?
– Bătaie.

* – Nu pot să dorm.
– De ce? Ce ai?
– Tort în frigider!

* Mănâncă și tu un măr, ca să păcălești foamea.
– Nu știu ce fel de foame aveți voi, dar a mea nu-i proastă…

* Ce să faci ca să slăbești?
Păi, ce ai făcut ca să te îngrași, dar invers…

* Dacă ești femeie și nu ți-a scris, cel puțin o dată, un arab, indian sau un văduv din armata americană, ceva este în neregulă cu tine!

* – Țâgane, ce o să zică tată-tău dacă află că ai ajuns în pușcărie?
– Na, bine ai venit, fiule!

* Două motive fenomenale pentru care nu se merită să pleci din România:
1. Internetul fulger
2. Femeile trăsnet

* În codul rutier rusesc, în intersecție, prioritate o are tancul…

* La o masă stau un croitor, un pantofar și un electrician. După mai multe pahare, discuția se încinge. Croitorul:
– Croitoria a fost prima meserie din lume, oamenii nu puteau umbla dezbrăcați, trebuia să le facă cineva haine!
Cizmarul:
– Mai taci cu hainele tale cu tot! Cizmăria a fost prima meserie din lume, oamenii puteau umbla dezbrăcați, că nu le era rușine pe atunci, dar dacă umblau desculți își loveau picioarele și nu mai puteau merge.
Electricianul:
– Fugiți bă de aici cu meseriile voastre de rahat! Nu știați că meseria de electrician a fost prima meserie din lume!
Croitorul și cizmarul izbucnesc în râs, la care electricianul replică:
– Băi, când a zis Dumnezeu ”Să se facă lumină!”, cine credeți că a tras cablurile?!

* Nevastă-mea nu-mi vorbește de cinci zile. Chestia nasoală e că nu-mi aduc aminte cum am făcut-o să tacă!

* Mor pe femeile astea care zic: ”nu știu cum să-ți mulțumesc”.
Ei nu știți, știți!

* Știați că leii pot face sex chiar și de 50 de ori pe zi? Din păcate, noi ne tragem din maimuță…

* – Iubito, trec pe la tine pentru 1-2 partide de amor?
– 12 se scrie legat, neputinciosule!

* Anunț pe ușa unui salon de înfrumusețare: ”Nu fluiera niciodată după o fată care iese de la noi… Ar putea fi bunică-ta!!!”

* În timp ce examina o femeie, doctorul îi spune:
– Inima, plămânul, pulsul și presiunea arterială, sunt toate bune. Acum vreau să văd puțin partea care vă bagă pe dumneavoastră, femeile, în tot felul de necazuri…
Femeia începe să se dezbrace, dar este întreruptă de doctor:
– Nu, nu! Nu vă dezbrăcați… Doar scoateți limba!

* Discută doi tipi:
– Tu ai făcut sex cu logodnica ta înainte de căsătorie?
– Nu. Eu sunt om de onoare, am așteptat să ne căsătorim. Tu?
– Eu am făcut, dar atunci… nu știam că e logodnica ta.

* – Bunicule, ce vrei să-ți fac cadou: o tinerică sau o cutie de bomboane?
– Mă iei la mișto, nepoate? Știi doar că mă dor dinții!…

* – Tată, care e diferența între complet și terminat?
– Fiule, dacă cunoști femeia potrivită ești complet, dacă o alegi pe cea greșită ești terminat…

* Dacă vrei să schimbi lumea… fă-o înainte să te căsătorești. Pentru că după aia nu o să mai poți schimba nici canalele TV!

* Soția mea a fost asistenta unui magician, mulți ani. A învățat câteva trucuri bune de la el. De exemplu, vin ieri de la muncă, intru în dormitor, ea mă vede și strigă ABACADABRA!
Deodată, ce să vezi? Prietenul meu Răzvan a ieșit dezbrăcat din dulap. Am râs cu lacrimi, mi-era milă de el, cred că se întreba ce dracu’ s-a întâmplat de a ajuns gol la mine-n dulap.

* Două blonde, Maria și Elena, la examen:
– Mărie, cum se scrie corect, piept sau pept?
– Nu știu… scrie și tu țâțe.
Scrie Elena, se uită nedumerită la foaie, se uită la Maria…
– Mărie, zici tu că este corect așa: ”în țâțele mele bate o inimă de român”?

* ”Când a fost împărțită frumusețea, inteligența și bogăția, eu stăteam la coadă la Lidl, că era ofertă la țuica de prună!”

* Soția către soțul său contabil:
– Dragă, ce este inflația?
Soțul:
– Mai demult, aveai 90-60-90. Acum ai 110-150-140. Cu toate că ai totul mai mare decât înainte, valoarea ta a devenit mai mică. Asta este inflația.

* Și nu mă duce pe mine, Doamne-n ispită!… nu numai că știu drumul… dar am învățat și scurtăturile!

* La poliție:
– Doamnă, vreți să depuneți o plângere pentru viol?
– O cerere nu se poate?

* La ușa unui apartament, într-un bloc, sună soneria la intrare.
– Cine e?
– Sunt vecina de la etajul 3.
Tipul deschide ușa:
– Bună ziua vecină, cu ce vă pot ajuta?
– Sunt mama lui Andrei… știți, băiatul care a dat cu mingea și v-a spart farul la mașină.
– Aaaa… copilul cu mingea.
– Da. Băiatul meu mi-a spus că i-ați zis că dacă nu vine mă-sa la dumneavoastră să plătească farul, când vă întâlniți cu ea o regulați de nu se vede.
– Știți, doamnă… vă rog să mă scuzați… în momentul ăla eram și eu nervos…
– Am venit să vă spun că nu plătesc.

 

P.S. – Vă anunț cu regret că trebuie să întrerup un timp activitatea pe blog, din motive de sănătate. Nu cred că e ceva grav și sper să ne reîntâlnim cât de curând.

Valuri de iubire

Posted on by racoltapetru6

M-ai sedus cu prima ta privire,
Când ne-am întâlnit întâia oară,
De atunci nu mai am stăpânire
Și căldura-n valuri mă-nfioară.

Ne-am atins și am simțit o vrajă,
Sentiment ce nu se poate spune,
Dar simt că întruna se degajă
Și iubirea-n valuri mă supune.

M-ai cucerit cu o sărutare
Ce mi s-a părut dată pe fugă,
Însă am trecut la repetare,
Iar plăcerea-n valuri mă subjugă.

De atunci ne tot ținem de mână,
Legătură care ne-ncălzește,
Chiar și când trăim cumplită iarnă,
Fericirea-n valuri mă topește.

Ești o mare cu brațe de valuri,
Menite să mă învioreze,
Cu nisip pe-ndrăgostite maluri
Și emoții ce vor s-ancoreze.

Satul dintre neguri XIV

Posted on by racoltapetru6

Multe erau împărățiile din tărâmul ascuns de neguri, dar foarte dificil de ajuns la fiecare. Călăuzele aveau un rol important în găsirea celui mai bun drum, iar Prâslea cel Voinic se baza pe una cu experiență mereu împrospătată, pentru că și potecile își schimbau aspectul, iar pericolul de a le încurca trebuia luat bine în seamă. Împăratul Verde își avea castelul doar la o zi de mers călare, așa că au pornit de dimineață bună, pentru a nu-i prinde noaptea înainte de a ajunge. Bătrânul tată a rămas acasă, fiind nevoie de el la frâiele conducerii, dar și fiindcă, la vârsta lui, l-ar fi obosit călăritul îndelungat. Caleașca nu și-ar fi găsit loc pe cărările înguste dintre văi și dealuri, peste poduri dificil de trecut și piedici care te puneau din greu la încercare.

Tânărul suveran era supărat de la începutul călătoriei, imediat după ce a aflat că prizonierul Statu-Palmă-Barbă-Cot a evadat peste noapte, după cum promisese. Străjile care îl păzeau cu strășnicie au fost aspru pedepsite pentru neglijență, cu temniță și câte zece lovituri de bici. Nimeni nu putea să-și explice cum a reușit bătrânul pitic să iasă din colivie, iar apoi din încăperea bine fortificată, însă Prâslea regreta că nu i-a pus pe cei care l-au prins să-i supravegheze în continuare. Nu mai putea avea încredere în oștenii lui.

În schimb, Sanda și Vasile păreau bine dispuși și îl flancau pe împărat și împărăteasă, având chipurile luminate de bucuria unei noi experiențe. E drept că a fost nevoie de mai multe încercări până au reușit să se mențină în șa, însă caii lor erau blânzi și s-au deprins repede cu comenzile primite de la cei doi novici. Călăuza mergea mereu înainte, iar în urma lor veneau patru luptători și două slugi cu merinde și coșul care conținea merele de aur, darul prețios pentru gazda de vază. Soarele era cel mai bun ghid pentru orientare, pe lângă rolul lui de măsurare a timpului. Când le-a ajuns deasupra capului, Prâslea a dat semnul de popas pentru pauza de masă și odihna necesară. Vitejii noștri soți au mâncat ceva în fugă, după care și-au exprimat dorința să dea o raită primprejur, că tare erau încântați de peisajele frumoase și zările îmbietoare.

– Puteți să vă învârtiți pe aici, însă aveți grijă să nu vă îndepărtați prea mult, i-a avertizat suveranul. Drumurile sunt înșelătoare și, cât îți fi voi de descurcăreți, ați putea să vă rătăciți.

– Am luat aminte, Măria Ta, veni răspunsul din partea amândurora. Ne uităm puțin mai îndeaproape la cele trei piscuri strălucitoare pe lângă care văd că trecem. N-am mai văzut încă așa ceva, continuă bărbatul.

– E bine să le admirați, dar nu să le vizitați, a intervenit și călăuza. Se spune că nimeni dintre cei care au făcut-o nu s-a mai întors de acolo, pentru că le iau mințile. Cel din dreapta se cheamă Muntele de Smarald, ăl din mijloc are numele de Muntele de Platină, iar acela din stânga se numește Muntele de Diamant. Tot ce sclipește atât de tare sau e prea frumos pentru mintea omului, are capacitatea să-l subjuge și să-l facă sclav pe vecie.

Vasile a dat semn de înțelegere, iar Sanda a zâmbit cu o încuviințare din cap, după care au pornit la pas prin iarba ornată cu flori de câmp. Nu-și dădeau seama dacă sunt atrași doar de frumuseți sau de o forță nevăzută care-i îndemna să mai înainteze măcar câte puțin. Miresme îmbătătoare erau aspirate de nările lor flămânde, culori calde li se revărsau în ochii însetați și curiozități tot mai mari le inundau mintea avidă. S-au oprit în fața unei pancarte vechi din lemn, pe care se mai putea citi doar ”Spre Împărăția Tinereții făr…”

– Aș avea o idee despre ce vrea să spună mai departe, zise Vasile. Cred că ar trebui să ne întoarcem.

– Mai putem face câțiva pași, l-a îndemnat nevasta. Ni s-a spus să ne ferim de cei trei munți, dar nu și de altă împărăție. Uite ce trandafiri mari și frumoși sunt de partea cealaltă a râului. Îl trecem ușor, că nu-i larg, culegem câteva fire și i le ducem tinerei împărătese. Sunt sigură că va fi încântată.

Nu a fost nevoie de alte argumente pentru bărbat, dar nici pentru caii care au părut la fel de impresionați de colțul acela de Paradis. Trandafirii erau într-adevăr mari și cu tulpini înalte, încât le mângâiau mâinile fără să-i înțepe. Uneori parcă se fereau să nu-i încurce prea mult prin desimea lor, iar alteori se apropiau ca într-un joc drăgăstos. Dincolo de granița lor înmiresmată se deschidea un luminiș cu alte frumuseți, la fel de îmbietoare. Nelipsita iarbă mătăsoasă îi întâmpina cu oaze de flori, cele mai colorate și mai captivante pe care le-au văzut vreodată. La capătul covorului natural se putea auzi și vedea o cascadă care se arunca sublim într-un lac curat precum lacrima.

Vraja acestui peisaj de poveste nu i-a putut împiedica să observe silueta zveltă a unui bărbat care părea pierdut în gânduri, în timp ce vorbea cu oglindirea sa în apa liniștită de la mal. Alături de el păștea nepăsător un cal impresionant, care i-a învrednicit cu o privire curioasă, după care și-a continuat ocupația. Noii vizitatori s-au apropiat cu sfială de necunoscutul cu părul lung ce tresălta la adierile blânde, au descălecat fără să fie băgați în seamă și doar după aceea l-au salutat politicos. Trezit din visare, acesta i-a privit surprins cu niște ochi la fel de negri ca părul, lăsând să fie admirată frumusețea unui chip cum nu mai văzuseră.

– Bine ați venit în Raiul meu!, e exclamat el cu mare bucurie. E o mare plăcere să văd că am cu cine să împărtășesc aceste minunății.

– Bine te-am găsit, băiete!, a răspuns fermecată Sanda. Ne poți spune unde ne aflăm și cu cine avem plăcerea să vorbim?

Tânărul a zâmbit melancolic, s-a uitat în jur ca o invitație la o contemplare mai profundă, după care a glăsuit mirat:

– Nici voi nu știți? Poate că ați fost creați aici, ca mine, deci aparținem cu toți locului pe care putem să-l botezăm cum vrem.

Vasile și Sanda s-au privit, intrigați de această remarcă evazivă, după care tot femeia insistă.

– De câtă vreme ești aici? Cine sunt părinții tăi și unde sunt ei acum?

– Ce rost au aceste întrebări, când ești înconjurat de așa ceva?, a continuat să-i impresioneze interlocutorul. Priviți această apă și spuneți-mi dacă ați văzut ceva mai pur, ascultați trilul păsărilor și recunoașteți că nu există o muzică mai plăcută, mirosiți această floare și vă veți da seama că are cel mai atractiv parfum din lume.

Exaltat de declarațiile sale, tânărul se ridică și culese ceva din pomul alăturat, continuând discursul laudativ.

– Mușcați din acest fruct și o să simțiți cum întreaga natură vă pătrunde în vene, printr-un gust desăvârșit.

Sanda acceptă oferta irezistibilă, cu intenția vădită de a experimenta această plăcere, dar o voce cunoscută se răsti din apropiere.

– Nici să nu te gândești, femeie nechibzuită!

Atunci l-au zărit amândoi soții pe bătrânul Statu-Palmă-Barbă-Cot, care-i privea încruntat dintre ierburi.

– Nu-mi vine să cred!, s-a răstit Vasile. Toată împărăția te caută, iar tu apari tocmai printre noi, să ne strici plăcerea unei zile desăvârșite.

– Ziua care ar putea fi și ultima pentru amândoi, le-a răspuns piticul plin de sine. Dacă gustați din acel fruct, veți uita cine sunteți, de unde veniți și o să rămâneți aici pentru totdeauna. Așa cum s-a întâmplat cu sărmanul Făt-Frumos de față, care-i aici de peste o sută de ani, unde nu face decât să trăiască fiecare zi de parcă ar fi prima. De aceea i se spune Fructul Uitării, iar el continuă să-l mănânce, iar și iar. Doar trei zile dacă ar face pauză în consum, și-ar aminti cine este și ar vrea să se întoarcă în împărăția lui, deși au murit toți cei pe care-i cunoștea. Dar el nu va ști niciodată.

va urma

Plauzibile

Posted on by racoltapetru6

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Știați că femeile nu bârfesc niciodată?
Ele doar își actualizează informațiile!

* Până la urmă se mai face școală sau înscriem copiii direct în partid?!

* Eu nu sunt femeia care să pălmuiască bărbatul, eu îi pun laxativ în mâncare și ascund hârtia igienică!

* Dacă vreodată te simți prost, nu te duce la doctor, nici el nu are ce să îți facă!

* Citind din Caragiale, mi-am dat seama că proștii din vremea lui erau mai deștepți decât proștii din zilele noastre…

* – Tu crezi că nu pot trăi fără tine…
Cine te crezi, încărcătorul de telefon?

* Sunt foarte preocupată! Poate cineva să mă lămurească?
Dacă soțul meu e steril din naștere, e posibil ca vreunul din cei trei fii ai noștri să moștenească problema?

* Nu înțeleg de ce atâtea scrisori de la bancă, dacă nu plătesc rata. Când am cerut împrumut, deja știați că nu am bani!

* Femeia nu are o opinie. Ea are dreptate!

* Dar de ce nu încheie paznicul de la școală mediile? Ăla de la Kaufland cum făcea pe doctorul?!

* Doi ardeleni pe șantier.
– Eu am adus o sticlă de pălincă, dacă ne înțepăm într-un cui avem cu ce să ne dezinfectăm. Tu ce ai adus?
– Am adus un cui.

* Șocant: un român s-a intoxicat grav cu piper, după ce a băut 3 litri de țuică fiartă.

* – Iubito, în 5 minute ajung acasă, ce avem la masă?
– Scaune.

* – Cum stai cu nervii?
– Mi-am luat un ceai calmant, dar mă enervează cum miroase.

* – Nu știu ce m-aș face fără tine, iubitule!
– Și… nu ești curioasă să afli?

* Mult suces la bac la toti copi care da-u bacu la linba romana. Eu lam loat din prim-a cu 9,95.

* Pauza într-o relație înseamnă că, dacă nu prostește pe altcineva, se întoarce la tine!

* Întrebare:
– Ce este recesiunea?
Răspuns:
– Recesiunea este atunci când vinul și femeile trebuie înlocuite cu apa și nevasta…

* Două călugărițe la cumpărături:
– Ce-ai zice de niște bere?
– N-ar strica, dar mi-e rușine să cumpăr așa ceva.
– Nicio problemă, rezolv eu.
Iau ele 5 baxuri de bere și fuga la casă să plătească. Casierul se uită mirat, călugărița îndrăzneață zice:
– Eee, asta-i ca să ne spălăm părul.
Casierul, fără să ezite, se apleacă sub tejghea și pune o pungă de covrigei sărați lângă bere:
– Păi, aveți grijă să nu vă uitați bigudiurile!

* Un om foarte bogat ședea într-o cafenea. La un moment dat, se apropie de el un evreu bătrân, care-i propune să-i vândă o brichetă de aur în schimbul averilor acumulate de bogătaș. Acesta râde și-i spune:
– Toată averea mea pentru o brichetă de aur?!
– Asta nu-i o brichetă de aur obișnuită. Iată, apăs pe un buton și imediat apare un duh din ea.
– Poruncește, stăpâne, spune duhul. Ce-ți dorește inima?
Bătrânul: – Adu-mi o ceașcă de ceai.
Imediat apare pe masă o ceașcă de ceai aburind. Bogătașul rămâne mut. Scoate imediat niște documente, le semnează și își transferă toată averea pe numele bătrânului. Fuge repede acasă, scoate bricheta și apasă pe buton. Imediat, apare duhul:
– Da, stăpâne. Ce-ți dorește inima?
Fostul bogătaș îi spune:
– Vreau restituirea imediată averii mele, vreau un Jet privat, un iaht, un Lamborghini, un conac în Toscana și o vilă în Elveția.
– Îmi pare rău, stăpâne, dar eu fac doar ceai sau cafea!

* Pleacă soțul în altă cameră, scoate mobilul din buzunar și sună acasă pe telefonul fix. Soția ridică receptorul, iar soțul spune șoptit:
– Te iubesc.
Apoi închide, merge în camera unde se afla soția și întreabă:
– Cine a fost la telefon?
– Nimeni, o prietenă…

* Când le aud pe astea de 12-13 ani care zic: ”mă lupt cu demonii din capul meu…”
– Stai cuminte mânzo, ăia sunt păduchi!

* Frumos ar fi să dispară familia tradițională din instituțiile statului, unde mama, tata și copilul sunt colegi de birou.

* România – o țară aflată veșnic între mântuire și mântuială.

* S-a dovedit științific că alcoolul conține hormoni feminini. Când bei prea mult vorbești non-stop, spui tâmpenii și conduci prost.

* Am și eu o întrebare:
– La clătite, pe care parte se pune dulceața?

* – Dacă ai știut că bea, de ce te-ai măritat cu el?
– N-am știut că bea până n-a venit o dată acasă treaz!

* – Mami, să știi că am găsit o metodă să slăbim!
– Cum, fata mea?
– Îmi cumperi un iPhone X!
– Și ce legătură are asta?
– Facem foamea 4 luni…

* – No, Gheorghiță, cum e în armată?
– No, îi bine…
– D-apăi, nu te sfădește nimeni, nu te înjură?
– Pe mine nu, doar pe mama!

* – Ce face un bărbat care se gândește la viitor?
– Cumpără două lăzi de bere în loc de una!

* Un afiș pe o poartă din Ardeal: ”Dacă ești om bun, intră. Câinele nu-i prea rău, numa’ lanțu-i chinezăsc”.

* Dacă vezi mesajul ăsta, să știi că te aștept diseară!!!
Nu spun unde, vreau să fie surpriză!!!

* Am fost la un restaurant în aer liber și a început să plouă. Mi-a luat două ore să termin ciorba…

* – Doamnă, ce părere aveți despre bărbați?
– Sunt toți la fel, doar salariile lor diferă…

* Se spune că timpul vindecă toate rănile.
De aia stai 3 ore în sala de așteptare când mergi la doctor!

* Un angajat al Primăriei a fost luat cu mascații și obligat să-și facă testul ADN, fiind suspectat că nu e rudă cu nimeni!

* Puii din comerț sunt atât de plini de antibiotice, încât, pentru gripă, doctorul mi-a prescris câte un ostropel din 8 în 8 ore.

* Pentru a avea o masă echilibrată… trebuie să bagi un capac de bere sub piciorul care se clatină.

* Un ungur merge la alimentară să cumpere două pâini, dar nu e sigur dacă este corect să spună două pâini sau doi pâini. S-a fâțâit și s-a gândit el până i-a venit rândul și, când ajunge la casă, îi spune vânzătoarei:
– Dați la mine trei pâini și unu luați înapoi!

* – Și, cum v-a plăcut friptura?
– Extra clasă! Și spun asta ca profesionist!
– Domnul este măcelar?
– Nu, cizmar…

* ”Vai, dar ce mică e lumea!” a exclamat medicul de la Urgență, prescriindu-i opt clisme pe zi polițistului cu fractură la picior.

* Nu se numește ”infidelitate”, ci ”operațiune sexuală specializată pe teritoriu străin”.