Anotimpul tăcerii

Toamna e anotimpul tăcerii,
cu momente de reculegere pentru fiecare frunză căzută,
precum o aripă desperecheată într-o plutire epică,
lăsând în urmă un trup despuiat
ca o corabie fără vele.

E vremea când apun culorile țipătoare,
ploaia cade cernită,
iar florile intră în depresie.

Toamna până și bobocii se numără în șoaptă,
de teamă să nu se adune cu păsările călătoare.

13 thoughts on “Anotimpul tăcerii

  1. Mi-ar plăcea să mă mut în poezia ta. Chiar mi-e dor de puțină tăcere. La mine, între betoane, nici gând. Se anvelopează niște blocuri în vecinătatea mea. Am parte de praf și zgomot toamna asta. Măcar cei care stau în blocurile anvelopate suferă pentru confortul viitor. Of!

    În altă ordine de idei, nu cred că florile intră în depresie. Dimpotrivă, cred că sunt bucuroase că au un motiv să nu se mai gătească pentru plăcerea noastră. Se odihnesc, adică, până la primăvara următoare. 🙂

  2. Ăsta e dezavantajul de a locui în blocuri, departe de lumea liniștită a naturii, în care ne inundă alte simțiri și sentimente. Și eu stau prea închis și îndepărtat de verdeața cu care eram obișnuit , dar cu atât mai mare mi-e nostalgia de când zăboveam la umbra nucului, îi culegeam fructele, la fel cum făceam cu prunele și strugurii.

    Cât despre florile care se ofilesc oricum, mi-am expus doar viziunea mea de moment. Poate, în alte versuri, voi avea altă concepție. Mulțumesc tare mult, Jo! 🙂

  3. Toamna este anotimpul impliniri,urmeaza culorile de aur care ofera un peisaj minunat care te inspira la nostalgie si creatie!O seara superba iti doresc!:)

    1. Sper să mai vedem și culori aprinse, însă mie îmi zboară deja gândul la albul imaculat al zăpezii, pe care o vedem deja pe crestele munților, deci în apropierea ta. Să fii iubită și încălzită încă de un soare generos! ❤

Leave a reply to Drugwash Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.