Zilele trecute am sărbătorit și eu Rusaliile, având-o pe soră-mea alături și ascultând împreună melodii care ne-au întinerit sufletește. Vă fac cunoscute câteva dintre preferințe, cu speranța că vor avea un efect la fel de benefic și pentru voi. Audiție plăcută!
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
racoltapetru6 
Superbe aduceri aminte, Petru!
Mă bucur că suntem în consens, Issa!
Melodii ale adolescenței noastre. Frumoase și, pentru noi, nemuritoare.
Mulțumesc, Petru!
Puține lucruri mai pot să ne întinerească sufletul, dar muzica de pe vremurile noastre e printre cele mai eficiente și plăcute. Mulțumesc și eu pentru popas, Mugurel!
Zorba! Yesss!
Mulțumesc, Jo! Am ales varianta asta, tocmai pentru că-i din filmul de neuitat.
Superbe cântece! Fiecare din ele rezonează profund în inima mea, cel puțin la fel cum ți se întâmplă și ție!! De prisos să mai aduc vreun cântec! Selecția trebuie să rămână așa!! ❤
Mă înclin cu recunoștință pentru complimentare. E o mare plăcere când auzi că și alți melomani rezonează la aceleași melodii vechi, dar memorabile! ❤
Frumoase alegeri! Să ne mai aduci şi cu alte ocazii! 🙂
Aș putea spune că a fost încă un caz de forță majoră, dar nu strică deloc. 🙂
Melodii rămase în suflet.
Așa sunt sufletele noastre, pline de nostalgii. Mulțumesc, Ana!
Eram prea mic cînd am vizionat Zorba, n-am prea înţeles nimic din el şi sincer să fiu nu m-a pasionat să-l revăd odată trecut timpul. Melodia o ştiu însă nu are cine-ştie-ce ecouri deosebite în amintirile mele.
Cam tot mic eram la vremea cînd The mamas & the papas erau “pe val”, cît despre Patty Pravo – ea a fost chiar înainte să văd lumina zilei. Totuşi piesa celor dintîi cumva şi-a făcut loc printre amintirile şi preferinţele mele deşi n-aş putea spunecu precizie care ar fi motivul. Sună…plăcut, asta e.
Iar Patty mi-a ajuns cunoscută tîrziu, pe la începutul anilor ’90, mulţumită televiziunii italiene şi în special a sesiunilor de karaoke conduse de Fiorello dar şi a momentelor retro. Am totuşi o foarte vagă frîntură de amintire cu un vinil, din cele mici pe 45 de rotaţii, din care parcă aud şi acum piesa Bambola – aceeaşi din clip. Dar nu mi-e clar de unde e acea amintire fiindcă noi n-am avut pick-up în familie pînă foarte tîrziu în adolescenţă cînd cu totul altele erau gusturile vremii (şi ale mele). Să fi fost la prietenul Puiu…?
Eh, gata cu amintirile şi poveştile. Mulţumesc pentru rememorare. 🙂
Se vede că au un rol determinant chiar și numai vreo doi ani diferență la vârsta copilăriei. Dar poate a contat și faptul că, la internatul școlii mele, au adus de mai multe ori Zorba Grecul, iar noi ne întreceam în a reda scene din aproape toate filmele.
Tot la școală am avut o colecție consistentă de vinil, pe care o ascultam de nenumărate ori în timpul vacanțelor mici. Au fost cântece pe care ajunsesem să le știm pe de rost, precum La Bambola a lui Patty Pravo.
Prima melodie mi-am amintit-o datorită unui clip publicitar de la TV, după care am căutat-o pe youtube.
Mulțumesc și eu pentru popas, Dragoș! O zi cu adieri plăcute! 🙂
Chiar şi un an poate fi suficient pentru o diferenţă substanţială. Depinde de mai mulţi factori, dar nu aş vrea să intru acum în detalii.
Şi eu învăţasem multe piese în copilărie şi adolescenţă, însă doar de la radio şi teveu. Tîrziu, prin liceu (clasa 11-12), îmi construisem singur un pick-up dintr-o piesă/mecanism de rezervă fabricaţie rusească destinată acelor radio-uri statice din lemn, cu pick-up, mari cît o servantă. Avea doar o doză mono şi un motor pe 110V pe care-l alimentam înseriat cu cîteva becuri de 24V ca să nu se ardă la reţeaua noastră de 220V. La el am ascultat muzica folk şi “uşoară” românească a anilor ’80-’90 şi am învăţat unele piese pe care le şi cîntam uneori cu chitara.
Am reuşit să aduc toate vinilurile care erau la maică-mea şi am luat şi pickup-ul ei – da, ea îşi cumpărase unul separat, modern şi era numai al ei – însă nu am nici unde să-l aşez pentru funcţionare normală iar amplificatorul construit de mine de mult are deja un canal defect, iar circuitul integrat defect nu am bani să-l înlocuiesc şi nici nu cred c-aş mai fi în stare. Şi apoi… toată pasiunea pe care o aveam cîndva pentru muzică s-a pierdut brusc. Nici nu mai ştiu cînd exact şi de ce. S-au schimbat multe, cu trecerea timpului. În familie, în ţară, în lume. Şi în mine, în sufletul meu. C’est la vie…
Erau vremurile marilor speranțe.
Mulțumesc!
Mai erau și vremurile tinereților noastre.
Mulțumesc și eu!
Melodii de neuitat,super alegere!Zorba grecul niciodata nu ma satur sa ascult!O seara frumoasa iti doresc!:)
Sărut-mâna pentru compliment și rezonanță, dragă prietenă! Să ai parte mereu de muzică bună și bancuri haioase, pentru buna ta dispoziție! ❤
👍
Mulțumesc!