CAȘUL DE LA MAMA LUI
Când trăiam pe lângă oi,
Savuram un caș de soi,
Azi, când iei un dumicat,
Simți gumă de mestecat.
- Comment
- Reblog
-
Subscribe
Subscribed
Already have a WordPress.com account? Log in now.
CAȘUL DE LA MAMA LUI
Când trăiam pe lângă oi,
Savuram un caș de soi,
Azi, când iei un dumicat,
Simți gumă de mestecat.
racoltapetru6 
De acord! Au atat de multi conservanti si potentiatori de aroma sau gust ca nu stii ce mananci. Sau daca exista vreo proteina de lapte in produsele acelea.
Daca doriti produse naturale si delicioase tot la stana de oi le gasiti 😅☀️
E mai greu cu stâna pentru mine, dar îmi amintesc ce bunătăți găseam acolo, în tinerețe. Acum merg la piață și aleg cu grijă dintre cei care au oi, dar mai ales capre. 🙂
Mi-ai dat o idee: cred că voi merge de acum încolo la piața țărănească.
M-au obosit și zăpăcit nenumăratele sortimente din supermarketuri.
Felicitări pentru epigramă!
Din (ne)fericire, nu avem supermarketuri în Seini, doar un Profi limitat și o promisiune pentru ”.Billa”.În schimb, piața e chiar în spatele blocului meu, însă și acolo e nevoie de atenție în alegerea calității.
Mulțumesc frumos!
Trist , dar adevarat
Se vede că suntem vecini, la bine și la rău.
Ouch!
Prefer să cred că tu n-ai fost dezamăgită.
Adică ce? Crezi că n-am mâncat niciodată caș? 🙂
Cred că ai mâncat numai caș de calitate! Altfel ar fi vai de capul celui care ți-ar vinde ”gumă de mestecat”! 😉
Cu condiția să am o tigaie la mine. 😀
Oile crescute-n stâna
nu pasc, mesteca tarâna,
la “tânjea”, la “masurat”
multe lapte praf” au dat… 🙂
Zi senina, relaxanta, în toate aspectele binecuvântata!
La stână cine-a crescut,
Multe lucruri a văzut
Și anume, cum prin fapte,
Cașu-i făcut doar din lapte.
O zi de joi senină și plăcută ca în Seini!
Am fost deseori la stâna,
îndemnând oile-n strunga,
multe nu dau decât lâna,
iar ciobanii stiu sa… mulga. 🙂
Lâna nu are valoare,
Cel puțin la noi în stână.
Dar cașul are savoare
Când ciobanu-i cu-ndămână.
Astazi cei mai multi ciobani,
sunt platiti, chiulesc pe bani.
Au smartphoane si tablete,
nu îngrijesc de oile sterpe.
Vând mielutii la straini,
crescând porci, pisici si… câini.
Păi ce să simţi din lapte praf şi margarină şi alte prafuri? Vede caşul ăla oaia cum văd eu marea: la televizor.
Hai, Petru, în Mărginime, încă sunt pe aici oameni care chiar au oi, nu doar brânză, dacă mă înţelegi. Că altfel, e plin şi-n pieţe de vânzători de brânză care habar n-au cum se mulge o oaie.
Toată aprecierea pentru brânza din zona Sibiului, Potecuță. Eu vorbeam despre preparatele la care am acces pe aici, în comparație cu cele pe care le găseam în urmă cu vreo trei decenii, mai ales prin magazine. Și nu numai, pentru că am găsit caș de la oieri care o fac doar să fie la cantitate. Ce-aș mai mânca o urdă ca pe vremuri, dulce și cu gust specific!
Te cred. Of! Hai că poate vine şi ziua aia să facem cumva toţi o întâlnire pe undeva şi-ţi fac rost de o urdă bună. Ideea e că cu cât oile stau mai în inima muntelui, cu atât şansele să fie laptele bun sunt mai mari. Asta-n primul rând. Că alea crescute-n ţarc, cu mâncare de câini, nu bun deloc. Şi, evident, cu cât ciobanul e mai puţin benzinar, adică nu bagă prostii în brânză numai să fie cantitate şi să ţină cât mai mult, cu atât e mai bună şi mai sănătoasă.
Că dacă oaia mănâncă boabe de la petshop şi în laptele ei se bagă apă, lapte praf, margarină şi conservanţi… mai bine ia-ţi de la MCDonald’s, oricât de ciudat sună, garantez că-i mai puţin nociv decât aracetul! 😉
e cât de simplu, pe atât de trist.
Un picnic în natură cu tine și alți bloggeri e visul cel mai frumos pe care-l am, Potecuță. Sper să se împlinească în viața asta! 🙂
Exact și nu știu de ce? De ceva vreme numai cumpăr brânză de nici un fel. Nu știu, dar la Galați nu e bună deloc. Chiar gumă de mestecat, sau cauciuc.
Trebuie să recunosc că am nimerit uneori și brânză bună, dar s-a întâmplat foarte rar și nu știu când voi mai avea așa noroc. Aș cumpăra la orice preț, dar să știu că-i marfă de calitate, mai bine puțin, dar bun.
Experienţa mea concretă:
brînza are gust de cretă.
Da’ de cînd bani nu mai am
are gust de… habar n-am.
Au fost vremuri bune, au fost,
cînd nu erai luat de prost
de citeai pe etichetă
compoziţia concretă.
Acu’ ştii, fratele meu,
cît ficat e în pateu?
Jumate, de ai noroc,
restu-i soia – nu-i “de porc”?!?
Ce-o fi-n pîine? Doamne-ajută,
fute-i-ar cîinii să-i fută!
De-o vrei neagră, de-aci ia-o!
Colorată-i cu cacao
ori cu cenuşă, făina.
Zi-mi şi mie: unde-i vina?!
Uleiu’ – Doamne fereşte! –
are mai mult gust de peşte.
Ne servesc ăştia în draci
proteine din… gîndaci
şi “se jură că nu fură”
zdrenţele – futu-i în gură!
Şi de-i iei la rost acuşi,
ce crezi: dau vina pe ruşi
cu războiu’. Ce vrăjeală!
Asta-i Ordinea Mondială!
Şi-am încălecat pe-un greier
c-am spus tot ce-aveam pe creier.
Foarte amplă și tristă perspectivă ne-ai oferit în versuri pline de obidă! Apropo de pateu: n-am mai gustat din el de pe vremea lui Ceaușescu, când era mare lucru să găsești în magazine. Și avea o calitate bună.
Eh, după cum a venit inspiraţia. Muuulte ar mai fi de zis, da-i plin de urechi surde în lumea asta.
Pate am primit de cîteva ori în ultimii ani de la bunii samariteni, încă am vreo două-trei cutiuţe în frigider. De pui, de curcan – mai rar de porc. Nu vreau să batjocoresc eforturile oamenilor, în condiţiile date sînt recunoscător pentru orice primesc, dar în interesul corectitudinii m-am uitat (cu lupa) pe cutiuţe şi am văzut clar scris la Scandia 30% ficat de porc restul “proteine din soia”, iar la ‘Capricii şi delicii’ 45% pui şi restul tot soia – şi căteva alte chestii mai neimportante.
Ce conteaza bani sa iasa cam asa este,mare grija ce cumparam,am mai nimerit si expirat,nu prea mai controleaza nimeni! O seara minunata iti doresc! : )
Pe la tine trebuie să fie o brânză mai bună, doar trăiești între munți, unde iarba-i grasă și oile sunt fericite. Mai trebuie să fie și ciobanul de bună credință. 😉
Să fii iubită și luminată de un soare generos, dragă prietenă! ❤
💜
Mulțumesc frumos!
Multe erau altfel pe vremea când eram copii! Ce pâine se făcea în satul bunicilor! Era mai ceva decât cozonacul. Iar roșiile din grădină… nu cred că voi mai mânca vreodată ceva atât de bun. Magazinele de azi ne oferă o abundență de produse, dar calitatea lor… e o mare problemă. Mai mult „arome”, decât gust autentic!
Bine punctat, dragă Petru! 🙂
Mare dreptate ai în ce privește toate produsele, care și-au schimbat gustul și calitățile alimentare. Astăzi se pune mare accent pe aspect și rezistența în timp a alimentelor, ca să ne ia ochii și să le poată ține pe raft cu săptămânile. Mai sunt și gospodine care se aprovizionează direct de la producători, dar parcă nici ei nu respectă rețetele de odinioară.
Mulțumesc pentru intervenție, dragă Alex! 🙂
Roșiile nu mai au gust de roșii, cașul e gumă de mestecat, pita e burete sărat… Nici nu mai știm ce băgăm în gură și-apoi ne mirăm că suntem betegi?
Chiar așa este în multe privințe. Parcă nici fructele nu mai au savoarea pe care o cunoșteam din copilărie. Zmeura și afinele de cultură sunt altfel decât cele din pădure.