Omul e plămădit din apă de mare,
De aceea simte nevoia să meargă anual în pelerinaj
Spre o plajă care să-l revitalizeze,
De unde se întoarce mai energic,
Mai bun, mai sărat și mai sănătos,
Mai fericit, mai generos și mai iubitor,
Precum un prunc ce a supt de la sânul mamei,
Hrănindu-și ancestrala genă
Și subconștientul avid de dor,
Până la o nouă chemare
Ce e urmată cu aripi neștiute,
Ori domolită de aerul respirat cu nesaț
Prin nări lacome, aidoma celor de lup;
Marea are hrană pentru toate ființele pământene,
Le-o transmite pe diferite căi, în orice anotimp
Și oriunde s-ar afla ele.
racoltapetru6 
Doar că suntem și nerecunoscători, neavând grijă de ea.
Așa suntem și cu pădurile, aerul pe care-l respirăm și părinții care ne-au crescut.
Cu mine asa este cum spui; orice an fara mare e un an sec!
Nici eu n-am vizitat-o de mult, dar o respir și admir din depărtare.
Îți doresc un fullcontact!
Mulțumesc și îl aștept!
Sunt fără cuvinte, mi-a plăcut extrem de mult!
Mă înclin cu recunoștință pentru frumoasele cuvinte!
De aceea mă simt secătuită că nu am fost la marea mea de 13 ani? Am fost la marea altora…și oceanul altora. Pate că eu sunt plămădită din marea mea, de aceea simt un gol. Uff, ce frumos mi-ai reamintit de origini! Mulțumesc!
Cred că orice mare e benefică, numai să nu fie poluată. Brațele ei sunt răsfirate în multe plaje și ne hrănesc cu aceeași generozitate. Trebuie să o vedem, mai ales că nici eu n-am fost de peste trei decenii. Eu îți mulțumesc pentru vizită!
Frumoase idei. Mi-ai amintit de Italo Calvino cu Cosmocomicăriile lui.
Cred că m-au inspirat niște imagini cu marea în acest anotimp, văzute recent la tv.
Italo Calvino spune în cartea de mai sus cum că sângele omului și apa de mare au proprietăți foarte asemănătoare. O ia în zona SF, dar totul pare veridic. Trebuie s-o găsesc. Trebuie s-o recitesc cu mintea de acum. Mulțumesc că mi-ai reamintit-o.
Cred că nu am nicio șansă să găsesc cartea în biblioteca orașului Seini. Am încercat cu alta, tot de ficțiune (Inima cometei), tot fără succes. Îți doresc să ai mai mult noroc!
Am ajuns la mare pentru cateva ore, inainte de revelion. Este la fel de frumoasa si iarna. 😊
Frumusețea mării nu se estompează, doar se schimbă în funcție de anotimp. Fiecare perioadă aduce ceva inedit și fascinant.
Îmi place când îmi simt ochii plini de mare, ea având farmecul femeii.
Numai un suflet mare, ca al tău, poate să scrie un astfel de text!
Ochii noștri pot transmite aceleași stări ca marea, în funcție de zbuciumul sau liniștea sufletului, la un moment dat. Ca o moștenire rămasă din mediul în care a apărut viața pământeană. Mulțumiri călduroase, George!
Si eu iubesc marea din tot sufletul, cu tarmurile ei mai mult sau mai putin aglomerate. Acolo, nu reuseste nimeni si mai nimic sa-i disturbe aura benefica 🙂 Ma bucur ca i-ai atribuit cuvinte atat de frumoase!
Cuvintele sunt prea sărace pentru a cuprinde complexitatea și profunzimea sentimentelor pe care ni le generează marea. De aceea căutăm mereu alte și alte exprimări, din dorința de a ne completa admirația și emoțiile . Mulțumesc frumos pentru apreciere! 🙂
Acum înțeleg de ce tot trag eu la apă, chiar și în concediu. Îmi e în sânge.
Ferice de tine, că ești aproape de mare și te poți încărca mereu cu frumusețe, vitalitate și inspirație!
Chiar e un mare noroc, mereu am zis asta! 😊
O imagine superba ! Felicitari !
Mă înclin cu recunoștință pentru compliment, Cristina!
Foarte tare mi-a placut. E cu totul alt stil.
Mi s-a părut că stilul acesta îmi dă o libertate mai mare de exprimare. Mă bucur dacă ți-a plăcut!
Foarte bine si frumos ai punctat, Petru!. Venim de la mare , ”Mai fericit, mai generos și mai iubitor” as adăuga mai sănătoși.
Firește că sănătatea e darul cel mai prețuit pe care-l primim la întâlnirea cu marea. Celelalte vin la pachet, dacă ne deschidem inima.
Lacurile naturale sărate sunt pentru mine hrana de care spui tu, Petru!
Superba melodia !
Lacurile sărate sunt precum niște mări mai mici, dar care ne pot aduce beneficii asemănătoare cu ale mării. Și aici mă gândesc la apele din Ocna Șugatag, cele mai apropiate de mine și foarte apreciate de turiști.
Săru-mâna pentru melodie! 🙂
Intr-adevar, marea are vraja ei de neintrecut,ce clipe minunate ai oferit! O seara excelenta iti doresc! 🙂
Ce e frumos și sănătos, ne rămâne mereu în suflet și ne îndeamnă la astfel de nostalgii. Să-ți fie duminica cu un peisaj de poveste, dragă Gabi! 🙂
Adevarate cuvintele descrise despre mare draga Petru !
De boboteaza sa ai o zi cu multa caldura in suflet si fericire !
O cafeluta cred ca iti va prinde bine 🙂
Bună dimineața și săru-mâna pentru cafeaua de Bobotează, Anușka!
Cred că azi n-o să am oaspeți în carne și oase, ținând cont de faptul că am fost stropit de joi, dar asta nu înseamnă că nu poate fi o zi minunată. Atâta vreme cât merg internetul și telefonul… 😉
Gânduri bune și urări pe măsură, dragă prietenă! 🙂
Asa este ,internetul daca n-ar fi m-as plictisii in timpul liber ,ca la tv nimic interesant 🙂
Mi-ai amintit de vremurile când îmi doream să sar din tren, ca să intru direct în mare…(acum 30 de ani)
Mi-ai amintit și de un vis recent, în care eram în apropierea mării, dar nu reușeam deloc (cred că nu aveam timp) să ajung la plajă sau la apă, deși vedeam, în fața ochilor, o grămadă de locuri (chiar foarte diferite ca aspect), în care îmi propuneam, în fiecare zi (foarte multe zile am visat, în acel vis), să ajung și să mă arunc în apă…Oare ce-o fi însemnând acest vis? Aș întreba-o pe Smaranda, dar n-o găsesc…
Tu te-ai inspirat, pur și simplu, de la imaginile tv , sau chiar ți-e dor de mare, ca un dor ancestral ?
Dorul de mare persistă la mine de când am văzut-o și simțit-o prima dată. De fapt, am confundat-o cu Lacul Tăbăcăriei, în prima zi, exclamând uimit: „Ooo, ce mare e!” Imaginile pe care le văd din orice sursă, nu fac decât să-mi amplifice dorința de a o mai vizita, măcar o dată.
Cred că și visele tale exprimă aceeași dorință.
Eu cred că sunt plămădită din lut de pădure 🙂 . Nu îmi place marea deloc, dar la munte îmi reîncarc bateriile.
Lutul acela trebuie să conțină și apă pentru a putea fi plămădit. Apă din aceea sărată, care poate ajunge pe diferite căi. 🙂
Apa proaspătă, de izvor 😉.
Organismul are nevoie și de sare, cât de cât. 😉
Amintiri frumoase mi_au revenit în minte despre drăguța noastră mare, cu toate ca anul trecut i_am fost oaspete toamna, când este mai suparata și furioasa, ea știe pe cine??? 🤔 Altfel de versuri mulțam Petru!!! 😏
Chiar și supărarea mării ne sensibilizează și ne lasă amintiri de neuitat. Așa cum s-a întâmplat la ultima mea vizită, când nu am putut intra în apă din cauza vântului și valurilor mari. În schimb m-am încăpățânat să stau pe plajă, să-i admir zbaterea și să-i respir aerul sărat.
La mulți ani Ionilor din viața ta, dragă Mica! 🙂
Uau, ce dor de mare mu-ai facut!
E și dorul ăsta molipsitor, dar nu-i bai, că ne îmboldește să ne facem planuri frumoase.
E sezonul potrivit pentru planuri.
Sa ai bucurii!
Frumoasă coincidență! Tocmai despre planuri vorbeam în răspunsul de mai sus.
Să fie cu împliniri!
Foarte frumos si sensibil. Cumva a reusit sa atinga o coarda sensibila a sufletului. Multumesc.
Mă bucur că când două suflete se ating și rezonează în același mod.
Mulțumesc și eu!
Subscriu la tot ce ai spus in frumoasele tale versuri, draga prietene ! Marea este unica , la fel ca oamenii.
Vrem nu vrem, știm sau nu știm, nu putem să ne renegăm originile îndepărtate. Marea ne atrage și ne fortifică, în diferite moduri.
Minunată poezie! Mai ales că ne duce cu gândul la apă, la mare… La originea acestei lumi, când apele acopereau uscatul, după cum spun miturile străvechi.
Mă alătur și eu celor de mai sus care admiră acest stil pe care l-ai abordat în această poezie.
Numai bine, dragă Petru și fie ca muza poeziei să-ți fie mereu pe-aproape! 🙂
Astfel se poate lămuri una din cauzele care te fac pe tina atât de vesel, sănătos și iubitor: faptul că te adăpi în fiecare an de la sânul revigorant al Mării Negre, de unde te întorci cu cele mai frumoase daruri spirituale. Îți doresc să te bucuri mereu de această sursă naturală și inspirație inepuizabilă, dragă prietene! 🙂