Fratele geamăn

În ziua în care am răsărit pe această lume, tatăl meu a sădit un pom. Era prea sărac să se îmbete de fericire și să dea de băut la prieteni și vecini – așa cum fac cei mai proaspeți tătici -, dar mlădița de nuc o avea la îndemână. La fel a procedat la nașterea fratelui și surorii mele. Pentru primul a plantat un prun, iar pentru mezina familiei a socotit că s-ar potrivi un măr. Cei trei pomi erau apropiați și creșteau deodată cu noi.

La împlinirea unei vârste ce-mi dădea posibilitatea înțelegerii, tata m-a luat de mână și m-a dus lângă puietul de nuc. Mi-a explicat că-mi este ca un frate geamăn, iar dacă voi avea grijă de el și el va avea grijă de mine. M-am bucurat de o asemenea legătură și i-am mângâiat tulpina-i firavă, lăsându-mă îmbătat de mirosul acrișor al verdeții sale. Vorbele părintelui nostru mi-au rămas întipărite în memorie și cu timpul au căpătat noi valențe, mai profunde și mai pragmatice.

Creșteam în același ritm și, din ființe plăpânde și supuse ușor vitregiilor vremii și vremurilor, am devenit mari și viguroși. Am savurat cu recunoștință primele fructe ale fratelui meu vegetal și mă adăposteam adesea sub ramurile lui răcoroase. Atunci simțeam cum frunzele-i fremătau fără nicio adiere de vânt, se aplecau spre fruntea mea fără să aibă vreo povară. Când era secetă îi ofeream apă din fântână, iar în nopțile de primăvară capricioasă făceam câte un foc din cauciucuri uzate, pentru ca mugurii lui să nu înghețe.

Deși aveam frați umani, mă simțeam atras într-un mod enigmatic și duios de fratele meu geamăn ce viețuia în grădină. Cu el nu puteam să mă cert niciodată și adesea îi împărtășeam cele mai ascunse taine, eliberându-mă de frământările adolescenței. Era tăcut și nu mă contrazicea, o calitate pe care nu o găseam la oamenii din jurul meu.

Anii au trecut și a trebuit să mă despart de familie, inclusiv de nucul meu. Când ne-am reântâlnit eram amândoi maturi. El avea nenumărate ramuri, încărcate cu nuci mari și pietroase. Eu eram copleșit de emoția revederii și dorul de-al îmbrățișa. Am simțit că m-a recunoscut și foșnetul inconfundabil al frunzelor mi-a confirmat că bucuria era reciprocă. Dulce a fost zăbava la umbra lui deasă, admirându-i pe îndelete maiestuozitatea care-l făcea vedetă printre pomii din împrejurimi. Eram mândru de el și speram că și el de mine.

147178

În anul în care s-a stins tata, nucul nu a dat roade. Lumea zicea că sunt ani în care pomii „se odihnesc” după atâția ani rodnici, dar eu știam că fratele meu suferea alături de mine. Doar aveam același părinte, același om care ne-a însămânțat și sădit. L-am înțeles și ne-am consolat reciproc, petrecând și mai multă vreme alături.

După câțiva ani s-a uscat prunul cel bătrân. Nu cred că a fost o coincidență faptul că în același an am aflat că fratele meu e grav bolnav, iar la puțină vreme a murit. Se spune că frații gemeni simt aceeași durere deodată și uneori chiar și viața lor se încheie în același timp. Poate că această regulă e valabilă și în cazul acesta, iar vorbele tatei nu au fost doar o metaforă.

Acum, în amurgul vieții, mă uit adesea la nucul meu și încerc să-i ghicesc starea de sănătate. Poate că așa îmi voi da seama dacă e cazul să mă îngrijorez, dacă ar trebui să-mi închei socotelile pe această lume. Dar fratele geamăn nu-mi dă încă niciun semn de îngrijorare, ci continuă să foșnească liniștit, mângâindu-mă cu frunzele sale înmiresmate. Atunci mă gândesc că am avut un mare noroc să am parte de o așa familie complexă.

În această eră a industrializării galopante, ce provoacă decimarea nemiloasă a pădurilor, cred că ar fi un mare ajutor dacă fiecare nou-născut ar avea cel puțin un frate geamăn în rândul arborilor. Dacă în loc de un trabuc și o beție cu prietenii, părintele i-ar oferi copilului său un sprijin natural, un pilon al vieții ce tocmai începe. În momentele de cumpănă, când simți că oamenii nu te mai înțeleg și ești singur într-o lume stresantă și materialistă, ai avea mereu unde să te liniștești, un trunchi de care să te sprijini, o ramură care să te mângâie lin și dezinteresat. Unde să te descarci de nocivitatea care-ți afectează spiritul și să te umpli cu energie pură și binefăcătoare. Pentru că acel pom, acel frate, nu-ți cere nimic, dar poate să-ți ofere foarte multe. Trebuie doar să știi a le primi, a le înțelege și a le aprecia.

Zâmbete în caniculă

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Logica neamțului:
Dacă astăzi e caniculă și mâine va fi aceeași caniculă, trebuie să investim într-un aparat de aer condiționat care ne permite să muncim mai eficient.
Logica grecului:
Dacă astăzi e caniculă și mâine va fi tot caniculă, trebuie să mergem în vizită la careva care are acasă aer condiționat și să stăm măcar o săptămână la ei.
Logica francezului:
Dacă astăzi e caniculă și mâine e aceeași caniculă, înseamnă că de fapt astăzi e mâine?
Logica SUA:
Dacă astăzi e caniculă și mâine e caniculă, ne vedem nevoiți să intervenim cu armata și s-o stârpim.
Logica chinezului:
Dacă azi e caniculă și mâine va fi tot caniculă, am face bine s-o exportăm!
Logica românului:
Te fac o bere? Cică azi și mâine o să fie caniculă.
.
* – Bulă, sună-l și tu pe taică-tu și vezi când ajunge acasă.
După vreo 3 minute…
– Am sunat, mamă, dar răspunde o tanti și…
– Ce?… Ei lasă…
Se face seară și tatăl ajunge acasă. Nevasta înfuriată până la culme, se duce direct la el și îi scapă 2 palme și 3 cozi de mătură pe spinare.
– Pentru ce au fost astea, femeie?
– Bulișor, vino și zi-i lui tati ce spunea femeia aia!
– „Pentru moment abonatul nu poate fi contactat, vă rugăm să reveniți.”
.
Femeile cu sâni mari…
… pot face rost de un taxi chiar și în zilele cele mai aglomerate
… pot să țină o revistă uscată în timp ce stau întinse în cadă
… au mai multă putere de negociere (mai ales cu bărbații mai scunzi decât ele)
… de obicei mai găsesc resturi de popcorn dacă mai le este foame după film
… întotdeauna plutesc mai bine
… știu întotdeauna unde să se uite prima dată după cerceii pierduți
… nu au probleme în a-și găsi un partener pentru slow dance
… au un loc unde să-și pună ochelarii când stau pe canapea.
Femeile cu sânii mici…
… nu provoacă accidente rutiere de fiecare dată când se apleacă în public
… întotdeauna par mai tinere
… mâncarea scăpată din lingură nimerește pe șervetul din poală
… își pot vedea întotdeauna degetele de la picioare și pantofii
… pot dormi pe burtă
… nu au probleme să se strecoare la volanul mașinilor mai mici
… știu că oamenii pot citi tot mesajul de pe tricourile lor
… știu că ce-i prea mult strică
… pot veni mai târziu la o piesă de teatru fără să atragă atenția întregii audiențe
… pot face aerobic fără să existe riscul unui auto-KO accidental.
.
* Cică un doctor avea o amantă, și după vreo 6 luni de la ultima lor aventură, vine tipa și îi spune:
– Am pus-o, sunt însărcinată și nu mai pot să fac nimic.
– Asta e, îi răspunde doctorul, fă-l că vedem noi cum ne descurcăm.
După ce naște tipa, au ei grijă un timp de copil, până vine un popă la consult:
– Dom’ doctor, mă doare burta rău de tot.
Îi face doctorul un somnifer, iar când se trezește popa, vede un copil lângă el
– Ai născut, părinte!
– Binecuvântat fie Domnul, am născut, îi al meu și-l iau acasă.
După vreo 20 de ani, popa trage să moară și își cheamă fiul la căpătâi.
– Măi băiete, hai să-ți spun secretul vieții tale. Eu nu sunt tatăl tău, eu sunt mama ta. TATĂL TĂU E CLOPOTARUL.
.
* La închisoare:
– Tu cum ai ajuns aici?
– Tinerețe fără experiență.
– Cum tinerețe, când ai peste 60 de ani?
– Da, dar avocatul meu avea doar 25.
.
* DIFERENȚE.
O femeie a ajuns acasă într-o noapte. În următoarea dimineață i-a spus soțului că a dormit la o prietenă. Ca să verifice, el a sunat la cele mai bune zece prietene ale nevestei. Nici una nu știa nimic de cele întâmplate.
Un bărbat nu a ajuns acasă într-o noapte. În următoarea dimineață i-a spus soției că a dormit la un prieten. Ca să verifice, ea a sunat la cei mai buni 10 prieteni ai soțului. Opt dintre ei au confirmat că a dormit la ei, doi au explicat că încă este acolo.

Cei mai mari pești de apă dulce de pe planetă

Somnul uriaș de Mekong – (pangasianodon gigas) – este un pește de apă dulce care poate ajunge la o lungime de 3 m și o greutate maximă de 300 kg. Habitatul său se află în bazinul râului Mekong din Sud-Est-ul Asiei. Este un pește foarte rar, puternic amenințat cu dispariția din cauza poluării apelor și a pescuitului intensiv. Nu se cunosc date privind numărul și densitatea peștilor.

somnul-de-mekong

Somnul european – (Silurius glanis) – poate ajunge la o lungime maximă de 5 m și o greutate de 300 kg. Este răspândit în aproape toate apele sălbatice ale Europei și în Asia de Vest. Este un pește destul de rezistent la factorii poluatori și din acest motiv populația de somni în acest moment este stabilă.

somnul

Pisica uriașă de apă dulce – (Himantura chaophraya) – poate ajunge la o lungime de 5 m și 600 kg în greutate. Este considerat cel mai mare pește de apă dulce din lume. Trăiește în bazinul râului Mekong din Asia de Sud-Est.

pisica-uriasa-de-apa-dulce1

Crapul siamez – (Catlocarpio siamensis) – lungimea maximă este de 3 m, iar greutatea de 300 kg. Crapul siamez trăiește în râul Mekong din Asia de Sud-Est.

crapul-siamez1

Arapaima – (Arapaima gigas) – peștele arapaima poate ajunge la o lungime maximă de 4,5 m și o greutate de 200 kg. Habitatul său se află în fluviu Amazon din America de Sud.

arapaima-1

Bibanul de Nil – (Lates niloticus) – ajunge la o lungime maximă de 2 m și o greutate de 200 kg. Bibanul de Nil trăiește în bazinul Nilului din Africa. Este o specie în declin, din cauza pescuitului intensiv.

bibanu-de-Nil

Lostrița – (Hucho) – este considerat cel mai mare pește al apelor de munte. Lostrița siberiană (hucho tamien) poate ajunge la o lungime de 2 m și 100 kg în greutate. Lostrița (hucho hucho), care teoretic este întâlnită și la noi poate ajunge la 12-15 kg și o lungime de 1 m. În România sunt puține semne că ar mai fi exemplare în apele sălbatice, iar ultimele încercări de populare au fost sortite eșecului.

lostrita

Sursa: http://www.cel-mai.ro/cei-mai-mari-pesti-de-apa-dulce.htm

Aproape totul despre cafea (X)

Cafeaua și secretele ei

Cafeaua, băutură arhicunoscută, este îndrăgită de majoritatea dintre noi. Doar că puțini știu să o prepare corespunzător și să se bucure de aromele ei deosebite. Voi încerca să vă dezvălui câteva secrete de păstrare și preparare.

Cafeaua se cultivă în aproape toate zonele calde ale lumii. Dar cafeaua de calitate și cu o aromă deosebită se cultivă doar în anumite zone. Cea mai aromată cafea este din Columbia, apoi urmează Brazilia și de abia după aceea din alte locuri. Fiecare sort de cafea, în funcție de zona de proveniență, are o aromă și o calitate distinctă.

– Cafeaua boabe prăjită, înainte de măcinare este bine să fie încălzită ușor, pentru intensificarea aromei.

– Cafeaua măcinată cu râșniță manuală este mai aromată, deoarece este râșnită mai încet. Râșnițele electrice, datorită vitezei ridicate de măcinare, încălzesc cafeaua, producând o pierdere parțială a aromei.

– Cafeaua neagră primește un gust deosebit dacă în timpul preparării se adaugă câteva cristale de sare (ne-iodată!).

– Dacă folosim apă din rețea care are clor, atunci e bine să o ținem câteva ore într-un vas descoperit pentru a elimina clorul.

– Depunerea zațului de cafea poate fi grăbită, dacă după preparare se adaugă câteva picături de apă rece.

– Dacă avem dubii în privința calității cafelei măcinate din comerț putem face următoarea operațiune. Punem un vârf de cuțit de cafea într-un pahar cu apă. Dacă cafeaua se lasă la fundul paharului foarte încet, atunci e veritabilă; dacă se lasă repede la fund atunci are diverse adaosuri: cicoare, năut etc.

– Cafeaua boabe sau măcinată se păstrează în recipient netransparent și bine închis.

– Cafeaua preparată se păstrează un timp mai îndelungat dacă în termos vom turna prima dată apă fierbinte pentru pre-încălzire, și apoi cafeaua fierbinte. Durata de păstrare fierbinte se mărește cu 50%.

9hGCfh_ceDVTZu2FeW-e8-PARTXQaXpZuq4f5s4iFWmMUq4B30U_WA==

O privire de ansamblu asupra metodei turcești de preparare a cafelei…

Metoda turcească de facere a cafelei este o metodă foarte inovatoare, care datează încă de pe vremea sec. al 16-lea și este considerată unul din primele moduri de a face o cafea.

* este indicat să se macine cafeaua în cantități mici, pentru ca aceasta să nu-și piardă aroma;

* se păstrează în cutii de metal sau borcane bine închise cu capac;

* cafeaua cea mai aromată se prepară din boabe de cafea măcinate fin, ca o făină, în mașini speciale;

* la prepararea în ibric se pune cafea, în funcție de numărul persoanelor, împreună cu zahărul respectiv și se diluează cu apă fierbinte, măsurată cu ceșcuța de cafea;

* este important ca în timpul fierberii să se adune caimacul cu lingurița și să se împartă la toate ceșcuțele;

* cafeaua se lasă să stea 2-3 minute, ca să se așeze puțin drojdia, apoi se toarnă în cești;

* cafeaua neagră aburindă și văduvită de caimac se poate stropi cu câteva picături de apă rece, apoi ibricul se lasă pe masa din bucătărie pentru liniștire;

* opțional, în cafea se poate turna puțin lapte și se poate stropi cu coniac, whisky…

* proporțiile corecte pentru un espresso tradițional sunt de 1/3 de espresso cald și 2/3 de spumă de lapte și frișcă.

Sfat general

Cafeaua, consumată în cantități moderate, poate avea efecte benefice. În cantități exagerate (peste patru cești zilnic) ea poate produce organismului unele suferințe grave. Așadar, te poți delecta zilnic cu o ceașcă de cappuccino sau cu un caffe frappe, dar nu mai mult!

Cum se prepară cafeaua turcească originală

Puțină lume mai știe astăzi cum se prepară cafeaua turcească clasică, aromată și tare. Aceasta se pregătește în ibric de aramă, fie la foc de aragaz, fie la o mașină specială de spirt.

INGREDIENTE:

* 2-4 lingurițe de cafea proaspăt măcinată

* 2 lingurițe de zahăr sau miere

* 200 ml apă

* 1 praf de sare

* lapte și frișcă (opțional)

MODE DE PREPARARE. În ibric, pune apa (nu mai puțin de 75 ml, dar nici mai mult de 200 ml), zahărul sau mierea, sarea și jumătate din cantitatea de cafea. Pune ibricul la fiert pe aragaz (tradițional, se face pe nisip încins) și stai cu ochii pe ea. Când începe să se umfle, amestecă puțin și ia-o de pe foc. Adaugă imediat restul de cafea și amestecă din nou. Pentru ca zațul să se lase la fundul ibricului, adaugă o linguriță de apă rece. Lasă cafeaua la infuzat câteva minute, apoi toarnă-o în cești și servește-o fierbinte.

Așa se prepară cafeaua la nisip

INGREDIENTE: o ceașcă de apă, o linguriță cu vârf de cafea, o linguriță de zahăr .

Într-un flingean (vas de cupru de mărimea unui lighean) se fierbe bine aprox. 2-3 kg nisip. În el se așază ibricul de cupru care este dimensionat pentru maxim 2 cafele.

Pasul 1. Se pune apa într-un ibric de aramă, apoi se adaugă o linguriță de zahăr.

Pasul 2. Se adaugă o linguriță cu vârf de cafea, când apa este încă rece, apoi se amestecă bine.

Pasul 3. Ibricul se cufundă în nisipul foarte încins, cam până la nivelul apei și se învârte câteva zeci de secunde.

Pasul 4. Cafeaua se pune în cești și se servește imediat.

O cafea arăbească începe cam așa:

Chintesența cafelei este cafeaua arabica. Coffe Arabica este cea mai bună cafea din lume, spre deosebire de soiul Coffe Robusta care este mai productivă cantitativ, dar lipsită de aroma celei mai sus menționate. Descoperită în Etiopia, în sec. XII, lângă Marea Roșie, în Peninsula Arabiei, cafeaua a devenit în scurt timp o băutură aprobată de clericii islamici, consumul de alcool fiind interzis. Cultivatorii au protejat culturile de cafea pentru câteva sute de ani înainte de a se răspândi în toate zonele propice cultivării ei.

INGREDIENTE:

* 1/2 litru apă

* 3 linguri mari de cafea arabica – foarte fin măcinată

* 3 lingurițe zahăr

* 1/4 lingură scorțișoară

* 1/4 lingură cardamon

* 1 linguriță vanilie

PREPARARE:

1. Se pun la fiert ingredientele într-un ibric.

2. Când începe să-și formeze spumă fină deasupra.

3. Se îndepărtează înainte să dea în clocot.

4. Din nou se pune pe foc și se lasă să se umfle spuma, atenție fără să dea în clocot.

5. Se repetă de trei ori pasul 2 și 3.

6. Nu se strecoară niciodată la servire.

7. Se servește imediat, fierbinte, în ceșcuțe de porțelan.

(va urma)

după Mariana Vinereanu

Mă piș pe el vot!

PUNCTE DE VEDERE

Merită citit serios până la capăt. Doar la ultimele 2 fraze ai voie să râzi, chiar în hohote, cum am făcut eu! ADEVĂRUL ADEVĂRAT, din care nu scapă nimeni ne-udat.

„Dacă prin vot am putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm” – MARK TWAIN

„Un popor care votează corupți, impostori, hoți și trădători nu este victimă! Este complice! – GEORGE ORWELL

Mă piș pe el de vot. Mă piș pe cei care odată la 4-5 ani îmi amintesc că am dreptul să votez și că trebuie neapărat să profit de acest drept, chiar dacă celelalte îmi sunt încălcate. Mă piș pe politicienii care îmi cerșesc votul, la fel cum mă piș pe jurnaliștii care încearcă să mă manipuleze pentru ca stăpânii lor să obțină votul meu. Mă piș pe micii și pe berea politicienilor. Mă piș pe partidele lor. Mă piș pe cei care mi-au distrus țara de un sfert de veac și pe cei care refuză să-și dea seama că în tot acest timp am fost conduși de aceeași gașcă de trădători. Mă piș pe cei care mi-au vândut țara pe bucăți și ne-au obligat să ne părăsim casa pentru a fi sclavii străinilor pentru o mână de bani. Mă piș pe legile lor, făcute doar pentru ei, împotriva noastră. Mă piș pe ea de politică. Mă piș pe babele care votează PSD-ul din inerție, în loc să se îndeletnicească în continuare cu pupatul icoanelor, moaștelor, mâinilor popilor sau a microfoanelor.

Sfintirea posturilor de radio si televiziune Trinitas.

Mă piș pe Antena 3 și pe cărnații de acolo, cu pretenții de jurnaliști. Mă piș pe cei care cred că Băsescu e singurul vinovat pentru situația României de astăzi. Mă piș pe Ponta și pe barca lui cu care îl plimbau jandarmii prin satele inundate, de parcă era excursie în Veneția. Mă piș pe jandarmii cărora le-a ordonat să bată țăranii care își apărau casa, la fel cum mă piș pe șpaga pe care a primit-o pentru a aproba începerea explorării miniere la Roșia Montana și a gazelor de șist. Mă piș pe Doina, cu sau fără apelativul de „fă”. Mă piș pe Udrea și pe mișcarea ei populară, când singura mișcare la care se pricepe e cea din cur. Mă piș pe Antonescu și pe asemănarea lui cu împăratul din „Războiul Stelelor”. Mă piș pe Tăriceanu și pe masonul de tac’su. Mă piș pe Năstase, pe ouăle lui, pe cartea pe care a scris-o în închisoare și pe mătușa Tamara. Mă piș pe piticul-porno Boc și îmi pare rău că nu și-a rupt gâtul în emisiunea lui Andrei Gheorghe. Mă piș pe Dan Diaconescu, pe Elodia și pe toate cazurile oteviste de dispăruți, omorâți sau bântuiți. Mă piș pe Vadim și pe falsul lui patriotism, pe care s-a pișat prin prietenia sa cu evreii americani.

Mă piș pe ungurii care vor să rupă o bucată din Ardealul nostru. Mă piș pe Mazăre și pe vacanțele lui în Madagascar, când o mare parte a poporului nici măcar nu-și mai amintește cum se scrie „vacanță”. Mă piș pe mumia de Iliescu, care parcă și-a propus să ne îngroape pe toți. Mă piș pe baronii locali, indiferent de partidele din care fac parte. Mă piș pe regii țiganilor și pe cei care vor să mă amendeze pentru că îi numesc „țigani”, nu „romi”. La fel cum mă piș pe evreii care îmi interzic prin lege să neg Holocaustul. Mă piș pe basarabenii care au crescut prețul la țigările de contrabandă. Mă piș pe divertismentul pornografic de mahala al lui Măruță sau Capatos. Mă piș pe scandalurile mediatice și pe cei care le urmăresc cu sufletul la gură, de parcă propriile lor vieți ar depinde de ele. Mă piș pe Suleyman Magnificul și pe cei care îl sug din priviri, fără să știe măcar cine a fost Ștefan cel Mare. Mă piș pe Prigoană, pe piciorul lui de lemn, pe televiziunea lui manelistică și pe mahalagioaica de nevastă-sa. Mă piș pe Oana Zăvoreanu, pe scandalurile ei, pe cimitirul ei și pe mă-sa. Mă piș pe bărbosul care a căștigat Eurovisionul și pe cei care îl numesc „femeia cu barbă” când, de fapt, nu e decât un bărbat travestit. Mă piș pe Nașul care și-a făcut partid, scufundându-se astfel și el în cocina politică. Mă piș pe EBA, Vanghelie, Grapini, Șova și alți semi-retardați care au funcții importante, deși sunt mai proști decât euglena verde. Mă piș pe Becali și pe continua lui victimizare, de parcă ar fi primul cioban aruncat după gratii. Mă piș pe Pițurcă, pe pariurile lui și pe divorțul lui, când noi am avea nevoie să divorțeze de echipa națională. Mă piș și pe Irinel Columbeanu, doar pentru că mi-am amintit de el.

Mă piș pe Uniunea Europeană care ne-a băgat într-un rahat mai mare decât cel în care eram. Mă piș pe FMI și pe banii lor, la fel cum mă piș pe datoria noastră către ei. Mă piș pe prințul Charles și pe livezile pe care le tot cumpără în Ardeal, precum și pe adevăratul motiv al vizitelor sale în țara noastră. Mă piș pe străinii care nu ne suportă, la fel cum mă piș pe românii care le dau motive să nu ne suporte. Mă piș pe cei care dau Bisericii terenuri și o parte importantă din bugetul nostru și o scutesc în continuare de impozite și taxe, la fel cum mă piș pe afacerile Bisericii și pe averile enorme ale popilor. Mă piș pe cei care ne mint că există democrație sau libertate, când de fapt nu suntem decât niște sclavi  moderni. Mă piș pe continua manipulare la care suntem supuși, din toate părțile. Mă piș pe cei care ascund adevărata istorie a neamului nostru și pe cei care încearcă să distrugă primul popor al lumii. Mă piș pe masonerie, pe zeii ei și pe Noua Ordine Mondială. Mă piș pe românii care, din lupi viteji, s-au transformat în oi cretine. Mă piș pe cei care așteaptă să fie salvați, în loc să ia problema în propriile mâini. Mă piș pe cei care cred că salvarea țării va veni din partea unor politicieni.

Mă piș pe toți cei care se simt ofensați de limbajul meu trivial, precum și de faptul că le-am jignit politicienii favoriți. Mă piș și pe mine pentru că am tăcut aproape 25 de ani, dintr-o prostie impardonabilă. Iar la următoarele alegeri, promit că voi bea multă bere, pentru a mă pișa cum trebuie și pe acel vot.

Sursa: e-mail

A murit Lică!

Deși îmi vine greu să cred, Lică a murit. S-a stins fulgerător, în urma unui infarct miocardic, chiar de ziua lui onomastică, Sf. Ioan. Eu, care am relatat multe din prostiile și năzbâtiile lui, am fost alături de nevastă-sa, Dorina, care era devastată de pierderea suferită.

Femeia avea nevoie de un sfat, de o vorbă bună și mai ales de un ajutor material. Și-a iubit bărbatul, cu toate că se certau deseori, era agresiv și nu aducea bani în casă. Pentru ea se potrivea zicala „rău ca rău, dar mai rău fără de rău”. Acum era în depresie, însă, sper ca în timp să-și dea seama că viața ei poate fi frumoasă, chiar dacă a rămas fără bărbat în casă.

Așadar, Lică a murit, dar el mai trăiește totuși printre noi, sub diferite înfățișări, sexe sau vârste. „Calitățile” lui, pe care am încercat să vi le înfățișez cât mai sugestiv, se regăsesc, mai mult sau mai puțin, printre semenii noștri. Nu putem să-i facem dispăruți, dar putem să-i împuținăm prin atitudinea noastră, să le ameliorăm defectele. Dacă Lică al meu și-ar fi câștigat singur pâinea, ar fi băut și ar fi fumat numai din venitul realizat de el, cred că ar mai fi trăit mulți ani. Poate dacă ar fi avut cei șapte ani de acasă… poate dacă…

Dar despre morți numai de bine, iar un epitaf pentru el ar sta bine pe crucea-i de fier, chiar dacă nu se odihnește în „Cimitirul Vesel” din Săpânța.

Epitaf pentru Lică

A murit sărmanul Lică,

I s-a tras de la o sticlă

De pălincă, bunăoară,

Ce-o golea seară de seară.

.

Era tânăr și-n putere,

Dar avea mare plăcere

De țigară și cafea,

Ce des le cam folosea.

.

Pe nevast-o corecta

Cu pumnul și cu palma,

Căci avea ceva de dat,

Să se știe că-i bărbat!

.

Dar avea o „muncă” dragă:

Să prindă peștii la șpargă,

Și venea cu ei alene,

Tot umfându-se în pene.

.

Per total a fost iubit,

Regretăm că a murit,

Și-n ansamblu pot să spun

Că a fost un „băiat bun!”

Postare făcută în ianuarie, 2012, imediat după eveniment, pe blogul meu de pe „Esențe Literare”.

Epigrama care mușcă (CV)

Premierul Victor Ponta a anunțat săptămâna trecută că va șterge datoria celor care și-au umflat artificial pensiile. După câteva zile, dânduși seama de gafă, s-a răzgândit. Dar intenția rămâne!

VOT PENTRU ILEGALITĂȚI

ponta-basescu

Viitorul președinte,

După cum se-anticipează,

Ne transmite dinainte

Că furtul nu-l deranjează.