Nu! Să nu credeți că scriu aceste rânduri fiind în starea definită de titlul de mai sus și care mi-a fost inspirat de o știre devenită obișnuită în societatea noastră. Un tânăr a tâlhărit o persoană în vârstă fiindcă era în sevraj și avea neapărată nevoie de drogul „izbăvitor”. Pentru el, și nu numai, era un motiv întemeiat, iar starea în care se afla îi dădea circumstanțe atenuante. Poate că nu sunt în măsură să comentez ceea ce simte un narcoman atunci când întârzie să-și ia doza și intră în acea stare neplăcută. Ar trebui să-mi fie rușine că nici măcar nu am încercat astfel de droguri, cum ar fi marijuana, cocaina, heroina și altele de acest gen? Nu cred, fiindcă am avut și mai am și eu parte de drogurile mele, legale ce-i drept.

Nu numai la încetarea consumului de droguri puternice ai parte de o stare în care zici că parcă-ți explodează capul și inima. Factorii de excitare pot fi din cei mai diferiți, iar iubirea e unul dintre cei mai populari, chiar dacă nu ne dăm seama. Primul meu sevraj a fost când fata pe care o iubeam mi-a spus clar că nu am nicio șansă în a-mi împărtăși aceleași sentimente. Am simțit cum se năruie cerul pe mine și parcă nu mai avea rost să respir. Mă durea sufletul, iar corpului nu-i mai dădeam nicio atenție. Mi-au trebuit câteva zile ca să-mi revin și numai cu ajutorul celor din jur. Astfel de stări am mai trăit de multe ori și de fiecare dată au fost greu de îndurat. Dar în ultimii ani am învățat că e bine să nu mă îmbăt cu dragoste, fiindcă atunci când ea dispare e prea mare suferința pe care ți-o provoacă. Sunt multe cazurile în care cei aflați într-un astfel de sevraj nu mai rezistă și-și pun capăt zilelor. Eu am fost mai tare.

A fost o vreme în care am fumat. Nu mult timp – vreo 15 ani – și cam un pachet de țigări la două zile. Într-o zi mi-am impus să mă las dintr-o dată. Alt sevraj și alte tentații pe care a trebuit să le înving, dar am reușit din prima și mă simt mai bine de atunci. Să nu credeți, totuși, că sunt „ușă de biserică”! 🙂 Îmi închipui că ați fi crezut! Mai am încă parte de câte un drog și, bineînțeles de sevrajul aferent. Dar nu mă tem de el. Am învățat să fiu tare și să rabd dacă uneori au fost mai multe pahare și a doua zi simt cum gravitația planetei s-a înzecit. Cea mai la îndemână soluție ar fi să amân starea de rău și să mă „vindec” cu aceeași licoare cu care m-am îmbolnăvit. Dar în acest fel aș fi un laș și sevrajul, care va veni până la urmă, va fi mai puternic.

Unii ar spune că sunt totuși slab, dacă nu elimin toate viciile din viața mea. Eu prefer să cred că sunt tare încă și faptul că am trecut prin atâtea sevraje și le-am învins fără să-mi fac rău mie sau celor de lângă mine, e o dovadă. Nu mă condamnați prea dur, pentru că fiecare din voi are excitantele lui și ar trece prin chinuri dacă le-ar elimina brusc. Chiar și shoping-ul e un drog, dulciurile, mâncarea în general, nevoia de adrenalină, de distracție și câte și mai câte obiceiuri care ne satisfac și provoacă dependență. Nici eu nu vă reproșez aceste „droguri”, doar vă urez să aveți tăria ca uneori să le înfrânați și să învingeți cu succes sevrajul.