Incoruptibila moarte

Trăim într-o lume cu multe inechităţi, aş putea spune că în orice domeniu şi în oricare parte a lumii. Cea mai mare discriminare este făcută de posibilităţile materiale, apoi de regiunile geografice, de cultură, educaţie, sex, religie ş.a.m.d. Aşa a fost de când a existat omenirea şi probabil că aşa va fi până la dispariţia ei. E un fapt pe care trebuie să-l acceptăm şi să încercăm doar să-l atenuăm în măsura în care ne stă în putere.

Totuşi există un lucru care nivelează în cele din urmă nedreptăţile, un lucru pe care nimeni nu-l poate evita şi care, oricât ar fi de bogat şi influent un om îl va readuce la egalitate deplină cu orice muritor. Moartea, căci despre ea este vorba, poate fi amânată de medicii pricepuţi şi bine plătiţi, prin medicamentele scumpe şi rare, prin transplanturi şi tratamente sofisticate, dar în cele din urmă orice om trebuie să o accepte şi să părăsească acest Pământ, lăsând locul celor cărora le vine rândul la viaţă.

Săptămâna trecută am auzit cu toţii că s-a mai stins un dictator. E vorba de preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, care a murit în urma unei boli prelungite de cancer. Printre ultimele lui cuvinte au fost cele de implorare: ,,Nu mă lăsaţi să mor!!!”. Liderul muribund avea de toate: bani, influenţă, admiratori şi tot ce şi-ar fi dorit. Doar zile de viaţă nu mai avea şi ar fi dat orice pentru a şi le cumpăra. Dar cu moartea nu poţi să negociezi, nu o poţi corupe sau păcăli. A făcut-o o dată Ivan Turbincă, dar asta e doar o povestire ce ne face doar să zâmbim.

Doamna cu coasa îşi face datoria cu consecvenţă şi conştiinciozitate, fără să ţină seama de numele, averea sau importanţa celui care trebuie să dea în primire. Vă daţi seama ce haos ar fi dacă ar putea fi şi ea coruptă?! Ar rămâne în viaţă doar bogătaşii care şi-au cumpărat nemurirea sau măcar o perioadă mai îndelungată de timp. Ar muri doar cei tineri şi săraci, iar în cele din urmă omenirea ar dispărea, fiindcă cei bătrâni şi-ar pierde mintea şi şi-ar da în cap unii altora. Pentru că ei pot trăi doar prin majoritatea omenirii care este motivată să creeze zilnic, să producă şi să le ofere mărfuri şi alimente în schimbul banilor pe care ei i-au acumulat.

E adevărat că unii dintre ei au mustrări de conştiinţă şi împart din banii lor celor care sunt mai puţin norocoşi, dar totul până la o limită. Nimeni din cei care trăiesc pe picior mare nu ar oferi din zilele lui altora, căci pentru fiecare viaţa e nepreţuită. Şi e nepreţuită fiindcă nu poate fi cumpărată pe bani. De aceea e bine că moartea nu face deosebire şi ne dă fiecăruia ocazia să trăim după cum ne pricepem sau avem norocul. Măcar în moarte să fim egali, dacă în viaţă suntem discriminaţi. La plecarea dintre cei vii vom fi îngropaţi în acelaşi pământ, iar averile vor rămâne la suprafaţă.

Numele fiecăruia va dăinui mai mult sau mai puţin, nu în funcţie de avuţia pe care a acumulat-o, ci de moştenirea spirituală pe care a lăsat-o. Iar acea moştenire nu se transmite prin testament sau conturi în bancă, ci prin idei care nu pot fi îngrădite sau cenzurate de nici o voinţă.

Ultima poezie scrisă de Adrian Păunescu

… ultima poezie scrisă de Adrian Păunescu şi transmisă prin e-mail unui amic din diaspora… Noiembrie 4, 2010
.
Eu recunosc că am făcut greşeala
De a slăvi prea mult conducătorul,
Făcându-i ode şi-ndemnând chiar sala (să cânte):
Partidul, Ceauşescu şi Poporul.
.
Dar nu uitaţi că tot eu sunt cel care
L-am criticat şi-am insuflat dorinţa
De libertate, bunăstare şi schimbare,
Subtil, necenzurându-mi conştiinţa.
.
Am făcut şi mult bine-n stânga-n dreapta
Atât cât s-a putut, fără să-mi pese,
Periclitându-mi starea, familia şi casa,
Dar toate s-au uitat şi-s fapte şterse.
.
De-aceea spun ca ultimă dorinţă,
Să mă iertaţi de v-am greşit vreodată
Şi-mi fac adânc proces de conştiinţă
Căci nu e om pe lume fără pată.
.
Aş vrea ca să rămân în mintea voastră
Doar un poet ce şi-a iubit mult ţara,
Ce a descoperit şi şlefuit talente
Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.
.
Trecutul mi-l asum şi nu mi-e teamă,
Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o să-mi fie,
Nu m-am dezis de clasa proletară
Şi am simţit că am o datorie,
De a stârni în mintea tuturora
Şi mai ales în suflete de tineri
Că nu suntem o ţară oarecare
Şi-avem destin măreţ şi vom fi liberi.
.
Când noi cântam în sălile-arhipline
Şi recitam pe voci de milioane,
Visam la Marea noastră Românie
Şi vă-ndemnam: Treceţi batalioane!
.
Un dor aş mai fi-avut, dar ce păcat
Că n-am putut opri din cale vremea
Să văd autostrada prin Carpaţi,
Din Chişinău-Arad cu via Ţebea.
.
Sunt unii care mă lovesc şi-acuma,
Când m-am urcat la ceruri, ce oroare!
Cuvinte grele-aruncă, nesimţire,
Şi toţi vor ca să cadă în picioare.
.
Eu vă privesc de-aici de sus, cu milă,
Aş vrea să fiţi mai buni dar nu se poate,
Se răsuceşte Ştefan în morminte
De-atâta ură, pizmă, nedreptate.
.
Îmi este jenă, silă… chiar mă bucur
Că am plecat de-acolo, dar mă doare
Când văd valori, talente, caractere
Ce-şi fac familiile peste hotare.
.
Ce să vă spun, românii mei de bine,
Ce-aveţi sfială, bun simţ şi onoare,
Poporul nostru-i cel mai bun din lume!
(Să ţineţi minte)
.
Nu lăsaţi ţara călcată în picioare.
Nu plecaţi capul, ţine-ţi pieptu-n faţă
Cu fruntea sus, să n-o coboare nimeni,
Să vă clădiţi cu toţii altă viaţă.
.
Mesaj către români de pretutindeni!
Să iei aminte ţara mea de suflet,
Ia atitudine şi dă răul afară,
Unde s-a dus Grânarul Europei,
Banala ţară-industrial-agrară.
.
Să iei aminte ţara mea de glorii,
Cu patimă îţi spun din nefiinţă,
Clădeşte-ţi viitorul pe trei sfinte:
Pe muncă, educaţie, credinţă.
.
În timp ce vă îmbrăţişez de-aicea
Din ceruri şi din sfere tutelare,
Văd iarăşi vorbe grele prin ziare,
Pe forumuri, pe la televizoare.
.
N-am omorât pe nimeni, niciodată,
Nici când murim nu ni se mai dă pace,
La toţi găsiţi cusururi şi reproşuri,
Nu mai lăsaţi pe nimeni să se-mpace.
.
Nu-mi stă în caracter dar mă doboară
Limbaju-ascuns al poeziei mele,
Băga-mi-aş p–a să îmi bag de ţară
Cu oameni falşi şi plină de lichele.
.
E ULTIMA POEZIE, SCRISĂ ÎN AGONIE DE ADRIAN PĂUNESCU.

Bancurile săptămânii

* O bătrânică este acuzată că a împuşcat un tânăr: – Spune mamaie, cum s-a întâmplat?
– Păi, stăteam pe verandă când vine la mine un tânăr şi se aşază alături.
– Şi atunci l-aţi împuşcat?
– Nu. După un timp începe să-mi vorbească prietenos.
– Şi atunci l-aţi împuşcat?
– Nu. Din vorbă în vorbă, începe să-mi pună mâinile pe picioare.
– Şi atunci l-aţi împuşcat?
– Nuuu, că era plăcut. Ştiţi, nu mai avusesem parte de aşa ceva de la moartea soţului meu, acum 20 de ani. După aceea mi-a pus mâinile pe fund.
– Şi atunci l-aţi împuşcat?
– Nu, că era şi mai bine. De la fund a urcat la sâni.
– Şi atunci l-aţi împuşcat?
– Nu, Doamne-fereşte! Începusem să freamăt toată şi să transpir, aşa că i-am zis: ,,Ia-mă tinere, a ta sunt!” Iar el a replicat:
– Zâmbiţi, sunteţi la camera ascunsă!
ATUNCI L-AM ÎMPUŞCAT!

* Directorul unui cimitir sună la reprezentanţa unei firme de motociclete: – Câte motociclete aţi vândut în ultima săptămână?
– Cinci bucăţi.
– Aaaa, înseamnă că unul încă se mai plimbă…

* O pereche aşteaptă un copil şi se informează la doctor cum e cu sexul în timpul gravidităţii.  Doctorul explică:
– În prima treime a perioadei de sarcină puteţi avea contact sexual normal, în a doua treime numai din spate, ca şi câinele, iar în ultima treime ca lupul.
Soţul, puţin contrariat:
– Ca lupul?!
La care doctorul:
– Da, da, te pui lângă gaură şi urli.

* Doctorul către pacient: – Cum sunt noile supozitoare pentru insomnie?
– Remarcabil, d-le doctor, nici nu apuc să scot degetul!

* Vorbesc două prietene: – Soţul tău fumează?
– Doar după ce facem sex.
– Păi nu e dăunător pentru sănătate?
– 2-3 ţigări pe an nu cred că e mult!

* După noaptea nunţii, mirele spune puţin ofticat: – Din câte văd, dragă, eu nu sunt primul…
Soţia, în timp ce fuma o ţigară, răspunde:
– Iar din câte văd eu, nu vei fi nici ultimul…

* Bulă în prima zi de armată… Un plutonier trece prin faţa rândului de soldaţi şi întreabă:
– Ce-ai fost în viaţa civilă, soldat?!?
Unul zice brutar, altul măcelar, altul electrician, fiecare după pregătire…  Ajunge şi la Bulă:                                                                         – – Ce-ai fost în viaţa civilă?!?
– Am fost fericit, să trăiţi!

* – Iubitule, cum de ai genele  aşa de lungi?
– Ştii, când eram mic, plângeam tot timpul.
– Oh, mai bine făceai pipi tot timpul.

* Când un bărbat are de luat o decizie importantă… închide ochii, îşi cuprinde capul în măini, şi-ascultă conştiinţa, gândeşte profund, apoi exclamă hotărât:  – Nevastă, tu cum crezi c-ar trebui să facem?

* O cioară stătea pe o cracă şi nu făcea nimic toată ziulica. Un iepuraş, văzând-o, o întreabă:
– Aş putea să stau şi eu şi să nu fac nimic toată ziua?
– Bineînţeles, de ce nu?, îi răspunse cioara.
Astfel că iepuraşul stătea pe pământ sub cioară şi nu făcea nimic. Deodată, apare o vulpe şi-l mănâncă pe iepuraş.
MORALA: Ca să poţi să stai şi să nu faci nimic toată ziua, trebuie să fii foarte sus.

NOTA EDITORULUI: Dacă aţi zâmbit măcar odată, fiţi recunoscător printr-un LIKE. Mulţumesc!

Planeta în superlative

Merită citit!!!

Există aproximativ 210 ţări în lume. Mai jos sunt 24 lucruri pe care poate nu le ştiţi despre unele dintre aceste ţări.

24. Cel mai probabil să dispară sub valuri – Maldive

Cu toate discuţiile despre încălzirea globală şi creşterea nivelului mării, locuitorii din Maldive au cele mai multe motive să se teamă. Cu o înălţime medie de aproximativ 1,8 metri deasupra nivelului mării naţiunea lor este cea mai expusă de pe Pământ în cazul creşterii nivelului oceanului.

23. Populaţia cea mai supraponderală – Nauru

Cu peste 95% din populaţie supraponderali, naţiunea din mica insulă Nauru este, de departe, cea mai grasă de pe Pământ. Epidemia de obezitate este atribuită importului de fast-food din Vest, care a coincis cu un standard crescut de viaţă în secolul 20, datorită exporturilor sale de fosfat.

22. Drumul din corali – Guam

Deoarece Guam nu are plaje din nisip natural, ci numai corali, insula naţiune face asfalt utilizând un amestec de corali de ulei, refuzând importul de nisip din străinătate.

21. 350 de oi pe cap de locuitor – Insulele Falkland (Marea Britanie)

Cei aproximativ 3.000 de locuitori din Insulele Falkland cresc 1 milion de oi! Nu e de mirare, pentru că lâna este cel mai important produs la export.

20. Cel mai vechi stat suveran – Egipt

Acest lucru depinde în mare măsură de definiţia ta a unui stat suveran, dar în cazul în care acceptaţi prima apariţie a suveranităţii, apoi Egipt ar fi prima ţară din lume pentru că a obţinut-o o dată cu formarea primei dinastii, în 3100 î.Hr.

19. Cele mai multe lacuri din lume – Canada

Cu peste 3 milioane de lacuri (60% din toate lacurile din lume se găsesc în interiorul graniţelor sale), 9% din teritoriul canadian este de fapt luciu de apă dulce.

18. Cel mai probabil loc în care nu-ţi întâlneşti aproapele! – Mongolia

La 4 persoane pe kilometru patrat Mongolia este ţara cel mai puţin populată de pe Pământ. Comparaţi acest lucru cu Monk Kok, un cartier din Hong Kong, care are cea mai mare densitate a populaţiei din lume: 340.000 de oameni pe kilometru patrat!

17. Cel mai mare număr de tancuri – Rusia

Acesta este un titlu de glorie cam ciudat, dar Rusia are, de departe, cele mai multe tancuri din lume (21.000). Din nefericire, cele mai multe dintre aceste maşini sunt vechi (vestigii ale trecutului său). Deşi numeric stau mai prost (16.000), Statele Unite au în inventar modele mult mai avansate.

16. Ţara fără nici un râu! – Arabia Saudită

Sună um pic cam ciudat, dar aşa este! Pentru o ţară la fel de mare ca Arabia Saudită ar trebui să existe cel puţin un fel de apă curgătoare. Ei bine, nu este! Cele mai multe rezerve de apă proaspătă provin de la centrale de desalinizare sau rezervoare subterane.

15. Cea mai tânără populaţie din lume – Niger

În general, ţara cea mai tânără este apreciată prin calcularea procentului de locuitori mai mic de 15 ani. În prezent, Niger deţine această distincţie, cu aproximativ jumătate din populaţia sa abia ajunsă la puberitate (49%).

14. Ţara cea mai diversă din lume – India

În aproape fiecare domeniu – cultural, economic, climatic, rasial, lingvistic, etnic şi religios – India este ţara cea mai diversă din lume.

13. Ţara aflată cel mai aproape de dispariţie – Ucraina

Cu o scădere naturală a populaţiei de 0,8% anual, Ucraina îşi va pierde până în 2050 circa 30% din locuitorii săi.

12. Ţara cu cei mai mulţi locuitori ai săi care trăiesc în străinătate – Malta

După vremuri grele din punct de vedere economic, cuplate cu o rată crescută a natalităţii, Malta are astăzi o bogată experienţă în imigrare. Este semnificativ faptul că în prezent există viaţă malteză mai mult în străinătate decât în ţara în sine!

11. Ţara mai mică decât Central Park din New York – Monaco

Deşi Vatican este mai mic (0,17 km patraţi) faţă de Monaco (0,8 km patraţi), nu are rezidenţi permanenţi. Dar Monaco este cea mai mică ţară locuită permanent, deşi este mai mică decât Central Park.

10. Aproape în întregime acoperită de junglă – Surinam

În Surinam, 91% din suprafaţa sa este acoperită de junglă. O jumătate de milion de rezidenţi trăiesc de-a lungul coastei din apropierea capitalei. Doar 5% din populaţie (în principal indigeni) trăieşte în interiorul junglei.

9. Aproape în întregime defrişată – Haiti

Haiti

Aşa arată văzută din satelit Haiti, o ţară grav afectată de despădurire, comparativ cu vecina ei Republica Dominicană.

8. Cea mai mare ţară fără ferme agricole – Singapore

Deşi în lume există un număr de naţiuni mici care nu au nici un fel de economie bazată pe agricultură (ex. Vatican), Singapore este cea mai mare dintre oraşele-stat!

7. Cele mai multe limbi vorbite – Papua Noua Guinee

Deşi engleza este limba oficială a acestui stat, doar 1-2% din populaţie o vorbeşte în fapt. Este ţara cea mai diversă lingvistic din lume, cu peste 820 de dialecte vorbite (12% din totalul mondial).

6. Cei mai mulţi oameni educaţi – Canada

Cu 50% din populaţia sa educată la nivel postliceal, Canada este ţara cea mai educată din lume. Este urmată de Israel la 45% şi Japonia cu 44%.

5. Ţara cu cea mai mare suprafaţă de deşert – Libia

Cu 99% din ţară acoperită de deşert, Libia este unul dintre locurile cele mai aride din lume. În unele dintre regiunile sale nu cade nici măcar o picătură de ploaie timp de decenii!

4. Cea mai violentă ţară din lume – Somalia

Deşi în ultimii trei ani Irak a fost socotită cea mai puţin paşnică ţară din lume, indicele global de pace clasează anul acesta Somalia pe locul întâi.

3. Ţara care produce cea mai mare cantitate de oxigen din lume – Rusia

Siberia este acoperită de aproximativ 25% din pădurile lumii (o suprafaţă mai mare decât cea a Statelor Unite), făcând din Rusia cel mai mare convertor de CO2 în compuşi respirabili.

2. Cel mai mare producător de opiu – Afganistan

Aproape incredibil, Afganistanul produce cantitatea enormă de 95% din opiul lumii. Nici măcar după 10 ani de ocupaţie, forţele americane nu au micşorat această ,,industrie”.

1. Cei mai mulţi oameni în spatele gratiilor – Statele Unite

Când vine vorba de locuitori încarceraţi, Statele Unite este lider mondial de necontestat. Cu 2,2 milioane de oameni în spatele gratiilor, SUA, deşi are doar 5% din populaţia lumii, se poate mândri cu cei mai mulţi puşcăriaşi (25% dintre cei încarceraţi în toată lumea). China este pe locul al doilea cu 1,5 milioane şi Rusia a treia, la 870.000.

Spovedania unui afemeiat

Astăzi, cu puţin timp înainte de Ziua Femeii, am găsit de cuvinţă să-mi mărturisesc cel mai mare păcat. Trebuie să recunosc că, de când m-am născut, am fost iremediabil atras de sexul frumos. De fapt cred că a fost o obsesie congenitală, fiindcă şi la naştere am întârziat câteva zile, insistând să mai rămân în pântecul femeii care mi-a dat viaţă.

Apoi, pe măsură ce creşteam şi simţurile mele se dezvoltau, toate erau parcă supuse înclinaţiei mele de a admira şi iubi fetele din jurul meu. Începând de la grădiniţă, când le căutam compania şi le mângâiam cu privirea cosiţele şi obrăjorii sidefaţi şi continuând cu şcoala în care mă îndrăgosteam de fiecare colegă care-mi adresa o privire şi de toate profesoarele pe care le-am avut.

Eram timid şi aproape de fiecare dată pasiunile amoroase ardeau mocnit în mine, creând scenarii în care totul era posibil şi pentru fiecare povestire găseam câte un final romantic şi fericit. Iubeam mereu şi doar eu ştiam cât sunt de îndrăgostit. Nu vedeam decât fete frumoase şi fiecare mă înfiora într-un mod tainic şi de nedescris. Iubeam nevinovat şi sincer.

Aşa a trecut adolescenţa, lăsându-mi ca amintire atâtea iubiri platonice, dar şi câteva sărutări stângace. Pasiunea şi atracţia nestăvilită pentru femeie nu s-a atenuat nici la maturitate, ci a căpătat noi valenţe, noi etape. Pentru mine sexul opus reprezintă tot ceea ce este mai frumos şi sensibil, puritatea şi gingăşia vieţii, sensul primordial al existenţei mele. Mă vrăjesc ochii misterioşi al femeii, mă încântă părul ei mătăsos, mă farmecă vocea ei cristalină şi mă hipnotizează mersu-i graţios care conferă personalitate.

Îmi place s-o privesc ca pe o operă de artă, s-o miros ca pe o floare de crin îmbătător, să o ascult ca pe cea mai lină simfonie şi să o mângâi precum pe o broderie de mătase delicată. Mă impresionează şi prin preocupările pe care le au, meseriile cărora le dau o notă de distincţie feminină. Profesoarele îmi inspiră respect şi admiraţie, femeia de la birou mă atrage prin prestanţa ei, avocatele prin distincţie şi competenţă, poliţistele prin uniforma ce le sporeşte misterul şi tot aşa aş putea să le enumăr fiecărei profesie calităţile minunate pe care le-o conferă această minunată fiinţă.

Junele mă farmecă prin inocenţa şi prospeţimea lor, femeile mature mă dau gata cu eleganţa şi zâmbetul irezistibil, iar cele mai în vârstă mă atrag cu experienţa şi chipul lor blând. Nu am întâlnit femei urâte şi le-am iubit pe toate. Le-am iubit platonic, marea majoritate fără să ştie. Am să fiu mereu îndrăgostit de sexul frumos, atâta vreme cât voi trăi, chiar dacă risc să fiu catalogat ca afemeiat.

Da, sunt un afemeiat irecuperabil, dar nu sunt un Casanova sau un Don Juan. Prefer să cred că sunt un Romeo înconjurat de o mulţime de Juliete. Iubirea mea se doreşte să fie paşnică, iar dacă cineva are de suferit de pe urma ei, acela sunt doar eu. O plăcută şi dulce suferinţă pe care am simţit-o toată viaţa şi care am ales să o port mereu în mine, până ce lumina sufletului se va stinge.

Deşi mai sunt aproape două zile până la Ziua Femeii, vreau să le urez de pe acuma frumoaselor de pe acest pământ să fie iubite mereu, măcar atât de mult cât le iubesc eu!

Micul profet


I se spune MICUL PROFET şi a uimit lumea ştiinţifică. Boris Kiprianovici, alintat de familie Borişca, este deja o vedetă internaţională, fără să-şi fi dorit el, ori familia lui, vreodată aşa ceva.

Relatări INCREDIBILE ale BĂIATULUI CARE A TRĂIT PE MARTE

Băiatul care pretinde că a trăit pe Marte şi că are o misiune de îndeplinit pe Terra, alături de alţi copii supradotaţi ca şi el – numiţi ,,copiii indigo”, a atras nu doar atenţia amatorilor de senzaţional, ci a comunităţii ştiinţifice. Articolul pe care ziarul ,,Pravda” i-l dedica în 2004 l-a făcut celebru şi a fost tradus în numeroase alte limbi, iar de atunci, micul Boris e urmărit cu maxim interes atât de specialişti, cât şi de cei preocupaţi de misterele lumii.

Abilitate incredibilă

S-a născut la 11 ianuarie 1996, în oraşul Volski din regiunea rusă Volgograd, într-o familie din clasa medie (mama medic dermatolog, tatăl ofiţer în rezervă) şi a provocat de la bun început uimire. Mama lui l-a adus pe lume fără nici o durere, iar ulterior a constatat că ,,puiul meu rareori plângea şi nu se îmbolnăvea niciodată”. A fost capabil să-şi menţină capul la numai 15 zile şi să-şi privească mama în ochi, performanţe pe care bebeluşii le reuşesc abia la câteva luni. A rostit primul cuvânt (,,baba”) când avea 4 luni, iar la vârsta de 7 luni, inspirat de ce a văzut pe un perete, a construit prima propoziţie: ,,Vreau un cui”.

La vârsta de un an şi jumătate, copilul putea deja să citească titlurile mari din ziare. Câteva luni mai târziu a desenat folosind culorile violet şi galben, iar specialiştii care i-au analizat ,,pictura” au tras concluzia că e vorba de contururi umane, cu aurele lor energetice. La grădiniţă, Boris şi-a şocat educatoarele cu memoria excepţională şi o abilitate incredibilă de a acumula noi informaţii, dar şi de a folosi noţiuni complicate, cu mult peste puterea de înţelegere a unui preşcolar. ,,Nimeni nu l-a învăţat asta”, a povestit presei mama lui, Nadejda. ,,Dar uneori se aşează în poziţia lotusului (poziţie de yoga) şi începe să vorbească despre Marte, despre sistemele planetare, civilizaţii îndepărtate… Ceva ce nu ne vine să credem urechilor!”

Borişka şi-a speriat părinţii înşirând numele planetelor sistemului nostru solar, ba chiar şi ale sateliţilor şi ale altor galaxii, ei crezând că băieţelul lor şi-a ieşit din minţi. Abia când au verificat în tratatele de astronomie au constatat că micuţul vorbea ,,ca din cărţi”. ,,A început să le vorbească oamenilor despre păcatele lor. A abordat un individ pe stradă pentru a-i spune să termine cu drogurile. Bărbaţilor le spunea să înceteze să îşi înşele nevestele… Micul profet îi avertiza pe oameni despre necazuri şi boli viitoare, ceea ce a creat o reputaţie nefavorabilă părinţilor săi”, a titrat presa rusă. Lumea a aflat repede despre acest băieţel ieşit din comun, dar puţini au fost cei dispuşi să îl ia în serios.

Secretul Prosperinei

La vârsta de 5 ani, Borişka a început să vorbească despre o planetă numită Prosperina, care ar fi dispărut cu sute de mii sau poate chiar milioane de ani în urmă. Părinţii au fost din nou uimiţi, fiindcă nimeni în casa lor nu pomenise vreodată acest nume. Micuţul a povestit că Prosperina a fost lovită şi sfărâmată în bucăţele, dar că locuitorii ei au reuşit să se teleporteze în a cincea dimensiune, pe care o descriu drept ,,lumea paralelă”.

Pe atunci el era pe Marte, de unde soarta Prosperinei a fost observată cu mare atenţie. Borişka mai susţine că parte din copiii planetei dispărute au ajuns, sub o formă sau alta, pe Pământ, ,,ceea ce ar explica de ce se nasc aici micuţi care par să-şi amintească o viaţă anterioară trăită în alt colţ de univers şi care se descriu pe ei înşişi drept extratereştri”, după cum a notat presa rusă. Interesant este faptul că, în 2005, deci mult mai târziu decât l-a pomenit băieţelul, numele Prosperia a fost propus pentru a zecea planetă descoperită în sistemul nostru solar (situată teoretic după Neptun şi având de trei ori dimensiunile lui Jupiter), problema fiind că denumirea fusese dată, în 1985, asteroidului 399.

La bordul unor navete spaţiale

Boris a mai povestit de-a lungul timpului, printre altele, că a trăit în repetate rânduri pe Marte, ,,o planetă locuită şi acum, dar în subteran, dat fiind că acolo s-ar fi produs o catastrofă nucleară, soldată cu pierderea atmosferei”. Potrivit băiatului, marţienii respiră gaz, nu oxigen, şi de aceea nu îmbătrânesc, precum pământenii.

El mai susţine că a zburat de nenumărate ori de pe Marte către Terra, dar şi către Jupiter, la bordul unor navete spaţiale pe care uneori le pilota singur! Băiatul a mai relatat şi despre prietenul său… Lemurian, care avea ,,ca şi restul populaţiei, 9 metri înălţime”, şi care a pierit chiar sub ochii lui, ucis de o stâncă în timpul unui uriaş cataclism terestru. ,,Nu l-am putut salva. Destinul nostru este să ne întâlnim în această viaţă”, spune băiatul.

Interesant este faptul că povestea lui despre existenţa şi dispariţia civilizaţiei Lemuriene a fost confirmată de un respectat profesor, Sumathi Ramaswamy, care a publicat, la editura Universităţii din California, cartea intitulată: ,,The Lost Land Of Lemuria”.

,,M-am dus spre camera lui, fiindcă l-am auzit vorbind cu cineva, deşi ştiam cu certitudine că e singur”, a declarat mama copilului într-un interviu acordat în 2007 pentru ,,Project Camelot” şi citat de ,,Nexus Magazin”. ,,Într-adevăr, era singur, iar în faţa lui se afla un mozaic colorat, făcut din piese de construit, reproducând cele două lanţuri din structura ADN! Le-am recunoscut imediat, fiindcă am studiat la Institutul de Medicină”, a adăugat mama.

Băieţelul îi spunea cuiva că a fost pilot pe o navetă de cercetare şi om de ştiinţă, dar că niciodată nu ar accepta să încrucişeze ADN uman cu ADN de reptilă, ceea ce ar contraveni legilor selecţiei naturale. După ce a rostit câteva cuvinte în latină, şocată, mama n-a mai stat să-l asculte, ci l-a zgâlţâit, întrebându-l cu cine vorbeşte. Borişka s-a trezit din transă şi, confuz, a murmurat: ,,Mă jucam doar”.

Detalii intergalactice

Mai târziu, când Nadejda a încercat să redeschidă subiectul, băiatul i-a spus doar că acele informaţii nu sunt destinate oamenilor şi că secvenţa ADN a marţienilor e diferită de cea terestră şi mai apropiată de cea Lemuriană. Mama a mai observat că referirile fiului la viaţa de pe Marte datează din perioade diferite. Pare deci că Boris îşi aminteşte episoade dintr-un interval care cuprinde mii de ani!

Băiatul, căruia îi plac filmele americane despre aventuri spaţiale, deşi consideră că denaturează realitatea, mai spune că a venit vremea ca fiinţe ,,speciale” (asemeni lui) să se nască pe Pământ, pentru a contribui la renaşterea planetei, după ce se vor produce catastrofe legate de apă. ,,Puţini oameni vor supravieţui”, afirmă Boris, care nu se teme de moarte: ,,Şi pe Marte, unde am trăit eu, a fost o astfel de catastrofă. Şi oameni ca noi încă mai trăiesc acolo”.

,,Băiatul de pe Marte” mai susţine că pământenii vor descoperi învăţături preţioase sub o piramidă încă nedescoperită. Potrivit lui Borişka, viaţa pe Pământ se va schimba ,,odată ce Sfinxul va fi deschis”, adică va fi declanşat mecanismul aflat în zona urechii statuii. Boris a oferit detalii legate de construcţia vehiculelor intergalactice. Luând o cretă, a desenat un obiect oval, explicând: ,,E compus din 6 straturi”. Stratul exterior – 25% – e făcut din metal dur, al doilea strat, de 30%, e din ceva asemănător cu cauciucul, al treilea, de 30%, e făcut din metal. Un ultim strat, de 4%, e dintr-un material special magnetic. ,,Dacă încărcăm acest strat magnetic cu energie, navele vor putea zbura oriunde în univers”, spune micuţul intrat încă din 2005 în atenţia cercetătorilor.

Unul dintre copiii-indigo

Ufologii, astronomii şi cercetătorii au căzut de acord că ar fi imposibil ca băiatul să fabrice toate aceste poveşti. Limbajul şi termenii ştiinţifici pe care-i foloseşte sunt utilizaţi de specialişti, iar medicii au fost de acord că Boris are abilităţi neobişnuite, cu toate că nu spun, bineînţeles, că a trăit pe Marte în trecut! Specialiştii de la Institutul de Magnetism, Ionosferă şi Unde Radio Terestre, din cadrul Academiei Ruse de Ştiinţe, i-au fotografiat aura.

,,Spectograma lui are o culoare portocalie, ceea ce înseamnă că are un puternic intelect”, a declarat profesorul Vadislav Lugovenko. Acesta susţine că băiatul este unul din norocoşii care, prin intermediul energiei, se poate conecta la rezervorul universal de informaţie, de unde extrag date la care, pe cale naturală, n-ar avea acces.

Cotidianul ,,Pravda” a scris de altfel că Borişca îşi încarcă bateriile, periodic, dintr-o zonă (Medvedetskaia Griada) recunoscută de localnicii din regiunea sa natală, Volgograd, ca având proprietăţi ciudate. Profesorul Lugovenko spune că ,,există nişte indivizi neobişnuiţi care s-au născut pe toate continentele în ultimii 20 de ani”. Oamenii de ştiinţă îi numesc ,,copii indigo”, iar Boris este unul dintre ei.

Seminţe de Stea

Potrivit profesorului Lugovenko, în zilele noastre este posibil să se măsoare puterile extrasenzoriale ale oamenilor, cu ajutorul unor dispozitive speciale. Oamenii de ştiinţă din toate colţurile lumii realizează cercetări extinse, în încercarea de a descoperi misterul copiilor fenomenali – copiii indigo (numiţi aşa după culoarea aurei pe care o au în jurul lor). S-a demonstrat că persoanele care au o capacitate a creierului mai mare decât cea ,,normală” pot deţine abilităţi speciale, cum ar fi clarviziunea, premoniţia sau telepatia.

Denumirea de copii-indigo a devenit cunoscută datorită lui Lee Carrol şi Jan Tober, autor ai cărţii omonime. Un copil-indigo pare să fie un copil care manifestă noi caractersitici şi tipare de comportament diferit, în general, de cele din trecut, iar aceste tipare sunt unice. Aproape toţi copiii-indigo au coeficientul de inteligenţă (IQ) de 130 şi 140. Dar sunt şi unii care au peste 160 (un IQ de 60 este considerat semn al înapoierii mintale, cel de 70-79 este la limită, 80-89 este considerat mediu de jos, 90-109 reprezintă media de inteligenţă, 110-119 este media superioară, 120-129 peste medie, iar începând cu 130 este considerat peste normal. Media IQ-ului pe glob este de aproximativ 100 de puncte). Coeficientul IQ arată că inteligenţa oamenilor creşte în mod spectaculos la noile generaţii.

Conform cercetătorilor care au studiat fenomenul, se pare că printre noi există un număr în creştere de copii cu abilităţi intuitive, intelectuale şi fizice remarcabile (clarviziune, telechinezie, claraudiţie, IQ genial, simţuri extrem de ascuţite, unii, dintr-o dată, încep să vorbească o limbă străină, sau au o forţă fizică neobişnuită). Ei povestesc, la vârste fragede, amintiri din vieţi trecute, îşi amintesc perioada din pântecul mamei, sau, mai surprinzător, uneori perioada de dinainte de concepţie.

În mod frecvent, ei povestesc despre interacţiunile lor cu ,,extratereştri”. Unii îi numesc ,,Copiii Razei Albastre”, ,,Seminţe de Stea” sau ,,Copiii Indigo”, dar s-ar putea numi şi ,,Copiii Mileniului”. Oricum ar fi, de când s-a născut şi până în prezent, părinţii lui Boris ar fi fericiţi dacă cineva ar reuşi să le clarifice, cu adevărat, situaţia băiatului lor…

Celebrii nespălaţi

Cele mai noi bancuri spun că NASA a decis să trimită români pe Marte, că ei oricum nu folosesc apa. E adevărat că suntem codaşii Europei în această privinţă şi că , cu mai puţin de 100 de ani în urmă, jandarmii îi alergau pe ţărani cu furtunul ca să-i spele, dar până de curând nici cealaltă parte a continentului nu excela la acest capitol. Ciuma, tuberculoza şi alte boli apărute din cauza lipsei de igienă făceau ravagii prin oraşele care azi se spală cu şampon şi te uimesc cu curăţenia lor.

Oraşele şi palatele nobililor, cele mai murdare

În secolul XVIII, măcelarii, de exemplu, îşi tranşau animalele chiar pe stradă, iar câinii trăgeau de intestinele animalelor sacrificate, sângele curgând în voie pe trotuar. Resturile, care nu puteau fi prelucrate şi refolosite, continuau să zacă pe străzi, iar mirosul pestilenţial trecea dincolo de oraşe. Doar ploaia mai reuşea să spele străzile, iar atunci resturile se scurgeau în adevărate şuvoaie şi torente de gunoi. La acea vreme, satele erau mult mai curate decât oraşele, palatele şi castelele nobililor, pentru că ţăranii şi-au săpat gropi pentru nevoile fiziologice. Orăşenii, în schimb, se uşurau pe unde apucau, pe stradă, pe scările clădirilor sau direct de la balcon.

În palatul francez Luvru, nu exista nici o toaletă. Dacă era nevoie, oaspeţii, curteni şi regi, fie se aliniau pe pervazul lung de la fereastră, fie li se aduceau oliţe de noapte, al căror conţinut se elibera în spatele palatului. Aşa era şi la Versailles. Doamnele de la palat, îmbrăcate strălucitor, aveau obiceiul ca în timpul discuţiilor şi uneori chiar în timpul slujbelor religioase, să se ridice şi, extrem de afectate, să se uşureze într-unul dintre colţurile camerei. Umbra arbuştilor frumos crescuţi din parcurile regale erau un loc preferat al curtenilor şi al slujitorilor pentru satisfacerea nevoilor fiziologice. Oamenii nu făceau notă distinctă.

Dar asta nu e tot. Oamenii nu erau nici ei mai curaţi decât oraşele. Se credea că băile slăbesc organismul şi deschid porii din piele, ceea ce ar fi condus la contractarea unor boli grave şi mortale. Băile publice se închideau, una câte una, prin decret regal. Dacă în secolele XV-XVI nobilii îşi făceau o baie o dată la 6 luni, în următorii două sute de ani ei, pur şi simplu, uitau definitiv unde se află cada. Toată igiena intimă în acele vremuri consta în spălarea fugitivă a mâinilor şi a gurii, dar nu şi a dinţilor. Conform medicilor vremii, faţa nu trebuia spălată cu niciun chip, deoarece acest lucru ar fi adus riscul deteriorării definitive a vederii. Dinţii albi şi sănătoşi erau un semn de pauperitate, iar cei cariaţi şi negri, un semn al bogăţiei.

Dacă ne referim la igiena corporală, oamenii mai înstăriţi foloseau câteva şerveţele parfumate cu care îşi ştergeau zonele intime; bărbaţii purtau între cravată şi cămaşă mici săculeţe cu ierburi aromate, iar femeile foloseau o pudră puternic aromatizată. Celebrele parfumuri franţuzeşti apar ca o nevoie de a acoper cu ceva aceste mirosuri, care erau emanate din cauza igienei intime inexistente. Cu toate acestea, oamenii îşi schimbau lenjeria de corp destul de des, deoarece se credea că aceasta adună toată mizeria corporală.

Preoţii catolici îi îndemnau pe enoriaşi să nu se spele, pentru a nu îndepărta de pe corp apa sfinţită de la botez. Nunţile la englezi aveau loc în general în luna iunie, pentru că singura baie din an se făcea în luna mai şi în prima lună a verii viitorii soţi încă miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja îmbibat de ,,miresmele” transpiraţiei şi ca să mascheze cât de cât mirosul neplăcut, miresele purtau în braţe un buchet de flori, de unde obiceiul buchetului purtat de mireasă!

Regina spaniolă Isabella Castillo a recunoscut că în toată viaţa ei s-a spălat de doar două ori, la naştere şi la nunta sa. Maria Stuart primeşte următoarele reproşuri de la mama ei: ,,Din totdeauna ai fost leneşă şi nu-ţi scoteai jegul de pe cap”.

Fiica unui rege francez a murit plină de păduchi. Regina Elisabeta I a Angliei a rămas celebră şi prin următoarea declaraţie, făcută cu mândrie: ,,Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la trei luni tot mă spăl!”. Din cauza mizeriei în care trăia, papa Clement al V-lea se îmbolnăveşte de dizenterie, boală din cauza căreia va şi muri. Exemplele de acest fel sunt extrem de multe şi se întind şi de-a lungul secolelor următoare.

Henric IV

Regele care a pus interesele regatului mai presus de credinţa personală când a dat Parisului o liturghie, era şi un duşman al apei şi săpunului. Chiar dacă de o eleganţă deosebită – îşi schimba cămăşile în fiecare zi – acest rege cu pasiuni sexuale cel puţin dubioase nu s-a spălat niciodată. Pasionat vânător, el călărea ore în şir, urmând prada prin pădurile Franţei, după care, spre a-şi masca damful de transpiraţie, se stropea din belşug cu parfum. O amantă mai îndrăzneaţă, Gabrielle d’Estrees, i-a spus cândva că miroase ca un stârv, ceea ce probabil era perfect adevărat, iar a doua sa soţie, Maria de Medicis, a leşinat atunci când l-a întâlnit prima dată şi s-a spălat efectiv cu parfum, pentru a putea rezista alături de rege, în noaptea nunţii.

Ludovic XIV

Nici nepotul lui Henric, Ludovic XIV, măreţul Rege Soare, nu era atras de igienă. Se ştie clar că el nu a făcut în toată viaţa lui decât două băi, şi acelea la insistenţele medicilor, care le considerau un mijloc terapeutic. El prefera ca, în loc să se spele, să-i fie curăţată pielea cu o piele îmbibată în alcool şi apoi să fie pomădat cu o pulbere parfumată. Speriat de tot ce însemna medicină – e drept că la acea vreme chirurgia era încă la stadiul de ,,măcelărie” – Ludovic a refuzat o intervenţie la un picior cangrenat, intervenţie care i-ar fi putut salva viaţa, şi a murit.

Frederic cel Mare

Frederic a transformat Prusia dintr-o putere de mâna a doua într-o forţă militară de prim rang. Dar Frederic nu iubea doar glasul tunurilor, ,,muzică” plăcută urechilor sale, ci şi arta. El a fost un mare patron al artiştilor, coresponda cu iluminişti francezi, se voia despot şi cânta, cu plăcere, la flaut. A construit, la Sanssouci, un palat cum puţine sunt în Europa, dar pe de altă parte era extrem de deficitar la capitolul curăţenie. De pildă, în splendidele săli ale palatului său umblau nestingheriţi uriaşi ogari de vânătoare, care-şi făceau nevoile pe unde nimereau, iar regele făcea crize de isterie dacă îndrăznea cineva să cureţe după ei. Spre sfârşitul vieţii, probabil având mintea afectată de o maladie psihică, Frederic a devenit tot mai reclusiv. Nu-şi schimba hainele cu lunile, nu se spăla şi când a murit, în 1786, cămaşa lui era atât de murdară şi de ruptă încât valetul a trebuit să-i ofere una dintre cămăşile sale, pentru a fi îngropat.

Charles Howard, duce de Norfolk

Mare om politic britanic, ferm inamic al lui George III şi lider al opoziţiei faţă de acesta, în Regatul Unit, Charles Howard, duce de Norfolk ar fi fost un personaj admirabil dacă ar fi accepat, de bună voie, să se îmbăieze. Nu a făcut-o însă niciodată şi nu-i de mirare că a rămas în istorie drept ,,Dirty Duke”. Valetul său obişnuia să-l îmbete zdravăn şi doar aşa reuşea să-l bage în baie şi să-l săpunească, într-o epocă în care nasurile domnişoarelor de la curtea regală deja nu mai suportau mirosul de sudoare.

Harald I al Norvegiei

La 20 ani, Harald a moştenit de la tatăl său conducerea câtorva stătuleţe nordice, slabe şi risipite. El a făcut atunci jurământul că nu-şi va mai tunde părul până ce nu va unifica întrega Norvegie sub sceptrul său. A reuşit acest lucru, dar abia peste zece ani de zile, timp în care păduchii şi-au format adevărate comunităţi în pletele sale, de unde i-a rămas şi supranumele de Harald cel Păduchios.

Ludowig van Beethoven

Probabil că veţi fi uimiţi, poate chiar oripilaţi, să-l regăsiţi pe lista ,,nespălaţilor celebri” şi pe cel mai mare compozitor din toate timpurile. Dar acesta e adevărul. Beethoven nutrea o aversiune teribilă faţă de baie, aversiune dată de durerile de cap pe care apa i le provoca, din cauza intoxicării cronice cu plumb. Bolnav, ursuz, neînţeles – nu doar la figurat şi la propriu, fiindcă avea un defect de vorbire care-i făcea pe ceilalţi să nu înţeleagă adesea sensul cuvintelor sale, Beethoven s-a retras în sine şi a devenit un mizantrop, dar şi un adversar al curăţeniei. Puţinii prieteni pe care-i mai avea erau nevoiţi să-i fure, efectiv, hainele în timp ce dormea şi să i le dea la spălat.

Karl Marx

Filosoful de numele căruia se leagă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii nu suporta apa deoarece îi provoca dureri atroce: gânditorul german suferea de o dermatoză extrem de gravă, manifestată prin apariţia de furuncule dureroase. El considera că igiena personală constituie un exces burghez, în schimb n-avea habar că durerile erau accentuate de fumatul excesiv şi de abuzul cronic de alcool. Marx se mândrea că paginile manuscrisului original de la Das Kapital erau pătate de propriul lui sânge, pretinzând că prin dureile sale, simţea pe deplin suferinţele proletariatului.

Mao Zedong

Programele social-politice ale lui Mao au dus la uciderea a milioane de chinezi, dar au ajutat la transformarea ţării sale dintr-un stat înapoiat, aproape feudal, într-una dintre cele mai mari puteri ale planetei. Atitudinea sobră, aproape cazonă, pe care liderul chinez o afişa în public nu era de complezenţă. Toată viaţa el a trăit foarte cumpătat, fără excese şi privea cu reticenţă confortul. Inclusiv baia sau spălatul pe dinţi îi provocau repulsie. De altfel, nu s-a spălat niciodată pe dinţi, ci prefera să mestece frunze de ceai, în vreme ce concubinele sale îi frecau trupul cu prosoape umede. Când un medic a avut îndrăzneala să-i ofere o periuţă de dinţi, Mao l-a privit cu dispreţ, argumentând că n-a văzut până atunci ca un tigru să-şi spele colţii.

Che Guevara

Revoluţionarul cel mai celebru al epocii moderne, care l-a ajutat pe Fidel Castro să ajungă la putere, iubea rugby-ul, vinul, friptura argentiniană de vită, îi plăcea să fumeze trabuc şi să poarte ceas Rolex, dar ura să facă baie. În copilărie, i se spunea ,,Chanco” (Purceluşul) din cauza acestei aversiuni şi se mândrea să poarte acelaşi tricou timp de o săptămână. Când a fost capturat în Bolivia, nu se mai spălase de luni de zile şi avea, în loc de pantofi, cinci perechi de ciorapi groaznic de murdari.

Bancurile săptămânii

* Într-o dimineaţă de iarnă, soţul şi soţia ascultau la radio în timpul micului dejun.  ,,Astăzi o să fie 8-10 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi maşinile pe partea de stradă cu casele numerotate cu numere pare, pentru ca să se poată trece cu plugurile de zăpadă”
Soţia se duce repede şi mută maşina. O săptămână mai târziu, dimineaţă, mic dejun, radio:
,,Astăzi o să fie 10-12 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi maşinile pe partea de stradă cu numere impare, pentru ca să se poată trece cu plugurile de zăpadă”
Soţia iar se duce şi mută maşina pe partea respectivă. O săptămână mai târziu:
,,Astăzi o să fie 12-14 cm de zăpadă. Vă rugăm să parcaţi…” Şi se întrerupe curentul. Soţia supărată şi îngrijorată întreabă:
– Dragul meu, nu ştiu ce să fac. Pe ce parte a străzii trebuie să parchez maşina?
Soţul cu o voce caldă şi înţelegătoare, cum o au toţi bărbaţii ce sunt însuraţi cu blonde, spune:
– De ce nu laşi tu maşina în garaj, de data asta?

* Mergeam cu maşina şi am observat flash-ul camerei de filmat. Am înţeles că am fost înregistrat pentru depăşirea vitezei, deşi ştiam că nu am depăşit-o. Pentru a mă convinge de asta am înconjurat un cartier şi m-am întors iarăşi pe acolo, cu 20 de km mai încet decât limita prevăzută, dar camera iarăşi m-a înregistrat.
Părându-mi-se amuzant, am mai trecut aşa de încă trei ori pe acolo, de fiecare dată filmând cu mobilul bordul maşinii pentru a avea proba că acea cameră rutieră de înregistrare e defectă şi deja mă gândeam că dacă îmi vine amenda, îi dau în judecată.
Peste două săptămâni, primesc prin poştă 5 chitanţe de amendă pentru că am mers vorbind la mobil şi fără să am centura de siguranţă cuplată…

* – Dragii mei colegi, azi este vineri, hai să cumpărăm o vodcă şi să o amestecăm cu suc.

– De care suc?

– Gastric.

* La Mall, o doamnă bine se suie pe cântarul cu fise, vâră o monedă şi citeşte: 58 kg. Lasă poşeta lângă cântar: 56.
Îşi scoate ghetuţele şi le pune lângă poşetă: 55.
Dezbracă hăinuţa şi-o aşează peste ghete: 52.
CLING… şi cântarul se-nchide.
– Domnişoară, poftim fise!… se aude un cor de bărbaţi din spatele ei.

* La doctor se prezintă un cuplu de 40-42 de ani: – Domnule doctor, eu am părul blond, nevasta mea e brună… De ce bebe-ul nostru are părul roşcat?
– Ce să vă zic… ? Dumneavoastră de câte ori faceţi dragoste cu nevasta?
– Păi…
– O dată la zi?
– Nuuu, mai puţin!
– O dată pe săptămână?
– Şi mai puţin!
– O dată pe lună?
– Ăăăăă… cam de 2-3 ori pe an!
– Atunci, e sigur de la rugină!

* O blondă supravieţuieşte unui accident cumplit, petrecut pe Autostrada Soarelui.Iese cu chiu cu vai (din fericire nevătămată) din grămada de fiare contorsionate şi declară poliţistului:

– Mergeam liniştită când, deodată, în faţa mea apare un brad. Cotesc stânga, acolo un brad, cotesc dreapta, ce credeţi? Încă un brad! Din cauza manevrelor bruşte, m-am dat peste cap de vreo 15 ori.

– Stimată doamnă, suntem pe autostradă şi nu este nici un copac pe o distanţă de câteva zeci de kilometri. Ceea ce aţi văzut dumneavoastră e odorizantul agăţat de oglindă…

O DESCOPERIRE FANTASTICĂ!

Respins de 197 de savanţi, un elev de 15 ani a inventat un test pentru depistarea cancerului

 

Jack Andraka din Crownsville, Maryland

Un elev de 15 ani ar putea salva viaţa a milioane de oameni din întreaga lume, după ce a inventat un test simplu, care depistează cancerul de pancreas în primele faze ale bolii.

Jack Andraka din Crownsville, Maryland, a inventat un test similar celui folosit pentru verificarea glicemiei. Un test va costa numai 3 cenţi şi analizează, dintr-o picătură de sânge, nivelul de mesotelină, un biomarker care apare în urina şi sângele celor care suferă de cancer. După ce este depistat, cancerul de pancreas ucide 19 bolnavi din 20, pentru că, de multe ori, este detectat prea târziu. În cazul folosirii acestui test, şansele bolnavilor de a se vindeca sunt de 100%, susţine tânărul.

Testul lui Jack are o acurateţe de peste 90%. El susţine că acest dispozitiv poate depista cancerul de plămâni sau ovarian, prin aceeaşi metodă. Mai mult, el poate fi modificat şi folosit pentru detectarea altor boli, cum ar fi HIV, tuberculoza sau contaminarea cu anumite bacterii. Rezultatele testului sunt gata în doar 5 minute.

Pentru proiectul său, Jack Andraka a primit marele premiu la târgul de invenţii Intel Science Fair 2012. A fost recompensat cu 75.000 de dolari, sub forma unei burse de studii, însă cea mai mare satisfacţie a lui este că a demonstrat tuturor că a avut dreptate. Nu mai puţin de 197 de oameni de ştiinţă l-au refuzat, atunci când el le-a cerut ajutorul, declarând că invenţia lui nu va funcţiona.

Singurul care a crezut în el a fost doctorul Anirban Maitra, profesor de oncologie la Universitatea John Hopkins, care l-a primit în laboratorul său şi i-a fost mentor.

Ideea lui Jack a fost foarte simplă: el a folosit anticorpi de mesotelină şi o hârtie specială de filtru, pe care a pus nanotubi de carbon. În prezenţa anticorpilor care arată existenţa cancerului, aceşti nanotubi se extind şi modifică proprietatea electrică a hârtiei. Cu cât semnalul electric este mai slab, cu atât este mai mare nivelul biomarkerului în sânge.

Jack şi-ar dori ca acest test să fie accesibil tuturor şi să poată fi cumpărat chiar şi din magazine. Dispozitivul costă 3 dolari şi poate fi folosit pentru 10 teste. Noua invenţie este de 168 de ori mai rapidă, de peste 26.000 de ori mai ieftină şi de 400 de ori mai precisă decât metodele anterioare de depistare a cancerului.

Adevăratele motive ale demisiei Papei Benedict al XVI-lea

PUNCTE DE VEDERE

Adevăratele motive pentru care Papa Benedict al XVI-lea a renunţat la conducerea Vaticanului

Demisia controversată pe care Papa Benedict al XVI-lea a pus-o pe masă în 28 februarie 2013 a născut foarte multe controverse în rândul opiniei publice. Motivul principal invocat de Joseph Ratzinger este epuizarea fizică, cauză pentru care trebuia să se retragă din funcţia deţinută. Aceasta este doar o acoperire sau pur şi simplu o explicaţie menită să distragă atenţia opimiei publice de la adevăratele motive care l-au obligat pe Ratzinger să părăsească un fotoliu care îi era destinat până la ultima suflare.

Presa italiană a elaborat diverse articole prin care încearcă să explice adevăratul substrat al actului de curaj pe care Ratzimger l-a făcut de curând. Se vehiculează că un scandal imens s-a născut la Vatican cu privire la gestionarea unor sume fabuloase de bani din cadrul Băncii Vaticanului, cunoscută şi sub numele de ,,The Institute of Religious Works”. 300 milioane de euro nu se pot justifica.

Bruxelles-ul emitea de foarte multă vreme semnale cu privire la o mai mare transparenţă a modului de administrare a banilor de care dispune Vaticanul. Toate aceste apeluri au fost făcute pentru că de zeci de ani se cunoaşte legătura puternică între anumiţi reprezentanţi ai Vaticanului şi Mafia. Sume imense de bani au fost spălate de mafia italiană prin intermediul Băncii Vaticanului. Toate aceste acţiuni murdare s-au petrecut cu acordul papilor, care au închis ochii din diferite motive.

* Conspiraţia din spatele asasinatului Papei Ioan Paul II

Cel care a încercat să rupă corupţia, dar şi procesul de spălare de bani, a fost Papa Ioan Paul I, care din motive lesne de înţeles a fost găsit otrăvit la doar doar câteva luni după ce a fost numit papă. De atunci, spălarea de bani, corupţia, cât şi colaborarea cu Mafia au fost tolerate de cei mai înalţi reprezentanţi ai Vaticanului. Chiar Papa Benedict XVI este acuzat de deturnare de fonduri şi spălare de bani – peste 300 milioane de euro – care conform anumitor surse nedezvăluite de presa italiană, nu se poate justifica în visteria Băncii Vaticanului.

Joseph Ratzinger

Anumite voci din Partidul Radical Italian susţin că ,,nimeni nu poate să fie făcut papă fără un trecut sordid, pentru că altfel nu ar mai putea fi controlat”. Structura Vaticanului este asemănătoare ca în orice altă companie şi cei din umbră îi conduc pe cei din lumina reflectoarelor, care nu sunt decât nişte marionete. Ratzinger a făcut foarte multe gafe atunci când a fost Cardinal şi din această cauză a fost ales în funcţia supremă. Acum, dacă a ales să părăsească corabia condusă de Mafie, va fi scos ţap ispăşitor pentru toate problemele murdare care există în Vatican.

Biserica are nevoie de o nouă reformă

Principalul maestru păpuşar care trage toate iţele la Vatican este Cardinalul Tarcisio Bertone. Acest ,,demon” îmbrăcat în straie bisericeşti este cel care face parte din Mafia italiană şi face toate jocurile spălării banilor. De asemenea, numeroase acuze de viol şi pedofilie sunt aduse celor mai mulţi dintre înalţii Vaticanului. Decadenţa a pus stăpânire pe una dintre cele mai sfinte instituţii ale lumii şi dacă o reformă generală, care să cureţe tor răul existent, nu se va produce, atunci colpasul va fi cuvântul cheie.

Cardinalul Tarcisio Bertone

,,Trebuie să înţelegeţi că în ţara mea Mafia, Guvernul şi Vaticanul sunt reprezentate de aceeaşi oameni şi au o singură preocupare: protejarea faptelor de corupţie”, susţine o persoană anonimă din mass media din Italia.

* Sfântul Malachia: Cel de-al 112-lea Papă va fi negru şi va aduce Apocalipsa!

Bineînţeles că problemele Vaticanului nu vor dispărea odată cu numirea următorului Papă, ci trebuie destabilizată întreaga structură mafiotă şi făcute publice toate actele de corupţie, sexualitate şi spălare de bani care au devenit o practică permanentă la Vatican.

La vârsta de 85 de ani, Papa Benedict XVI a demisionat. După cum se ştie din Biserica Catolică nu iasă decât cu picioarele înainte. Sistemul catolic e astfel făcut încât nimeni nu se poate retrage, nimeni nu poate demisiona de la vârful Bisericii. Iată că totuşi, Papa Benedict XVI a făcut-o, şi-a dat demisia, lăsând libere jocurile de putere de la Vatican. Riguros, bine organizat, Benedict şi-a dat demisia într-o zi şi o oră anume (28 februarie 2013, ora 00.00). Nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

* Papa Benedict al XVI-lea cere imperativ introducerea Noii Ordini Mondiale

Se vehiculează ideea că până la Paşte un nou Papă să ocupe fotoliul principal de la Vatican. Această grabă probabil că are anumite inflienţe economice, politice, dar nu şi în ultimul rând profetice.

Profeţia Sfântului Malachia

Dacă ne întoarcem puţin în timp, acum ceva timp publicam un articol despre profeţia Sfântului Malachia (vezi articolul ,,Urmaşul lui Papa Benedict al XVI-lea” , tot de pe acest blog). Acesta, între anii 1139 şi 1140, a scris o profeţie incredibilă despre cei 112 papi de la Vatican şi viitorul omenirii. Trebuie să subliniem că Papa Benedict XVI a fost cel de-al unsprezecelea pontif, iar conform profeţiei Sfântului Malachia, cel de-al 112-lea va fi şi ultimul.

Conform acestui text, ultimul Papă cunoscut de oameni se va numi Petrus Romanus (Petru Romanul) şi va fi negru. În timpul acestui Papă omenirea va trece prin numeroase încercări traumatizante (războaie, foamete), pentru ca la un moment dat Apocalipsa să pună stăpânire pe întreaga planetă. Nu putem preciza dacă Apocalipsa va însemna sfârşitul vieţii pe Terra, dar cu siguranţă că foarte multe drame se vor năpusti asupra oamenilor. Iată ceea ce scria Sfântul Malachia despre cel de-al 112-lea Papă:

* #112: ,,Petrus Romanus” (Petru Romanul). Care va fi ultimul Papă, pentru că în timpul domniei sale va veni sfârşitul.

În timpul persecuţiei finale a Sfintei Biserici Romane va domni Petrus Romanus (Petru Romanul), care-şi va hrăni credincioşii în mijlocul multor suferinţe. După aceea, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi temutul judecător va judeca poporul său. Sfârşitul.

* Profeţiile Sfântului Malachia susţin că Apocalipsa este mai aproape ca niciodată

Următorul Papă va fi negru Peter Turkson  

Cardinalul Peter Turkson este unul dintre numele vehiculate care ar putea să îl înlocuiască pe Papa Benedict al XVI-lea la şefia Bisericii Catolice, susţine publicaţia The Guardian. Cardinalul de Ghana, Peter Turkson, este preşedintele Consiliului Pontific pentru Justiţie şi Pace. El este considerat papabil de când a fost numit în acest post, în 2009, de Benedict al XVI-lea. Au existat mai multe speculaţii că noul Papă va veni din Africa, ca încercare a Bisericii Catolice de modernizare.  Cardinalul de Ghana este favorit la casele de pariuri, alături de Angelo Şcola, arhiepiscopul de Milano.
Astfel, profeţia Sfântului Malachia este pe cale să se producă, şi atunci trebuie să ne aşteptăm ca Apocalipsa să se propage pe întreaga planetă. Conform celor scrise de sfântul călugăr, a venit vremea ca viaţa să ia o nouă formă. Dacă vom fi şi noi incluşi în această nouă formă, rămâne de văzut.

Sfântul Malachia, unul dintre cei mai mari profeţi ai omenirii, s-a născut în Armagh, Irlanda, în anul 1094. A fost botezat cu numele Maelmhaedhoc (latinizat ca şi Malachia). Înclinaţiile sale spre religie au fost certe încă de mic copil, cauză pentru care a fost educat de Imhar O’Hagan şi apoi de Abbad Armagh. În anul 1119 a fost hirotonisit ca preot de Sfântul Cellach.

Sfântul Malachia a avut o viaţă simplă, bazată în principal pe cuvântul religiei, iar studiul ocupa un loc important în viaţa sa austeră. Preotului Malachia i se atribuie foarte multe miracole pe care le-a desăvârşit de-a lungul vieţii sale, dar este cunoscut în zilele noastre pentru profeţiile pe care le-a făcut asupra viitorului omenirii. Între acestea, cea mai renumită profeţie se referă la Papi. Pentru fiecare dintre Papi, Sfântul Malachia a scris un motto caracterizant, începând cu Celestino al II-lea, ales în 1143, până la sfârşitul lumii. Sfântul Malachia a scris profeţia la Roma, între anii 1139 şi 1140, când era în vizită la Papa Inocenţiu al II-lea pentru a-i raporta problemele episcopiei sale. Atunci a înmânat acest manuscris Papei, pentru a-l consola în frământările sale. Papa păstră manuscrisul în arhivele romane, unde a rămas uitat până la descoperirea lui, în 1590 (Cucherat, ,,Profeţia succesiunii papilor”, ch. xv).
Iată ultima parte din profeţia Papilor:

* #101: ,,Crux de Cruce” (Cruce a Crucii). Pius al IX-lea (1846-1878)

* #102: ,,Lumen in caelo” (Lumină în cer). Leon al XIII-lea (1878-1903)

* #104:  ..Religio Depopulata” (Religie devastată). Benedict al XV-lea (1914-1922)

* #105: ,,Fides intrepida” (Credinţă temerară). Pius al XI-lea (1922-1939).

* #106: ,,Pastor angelicus” (Păstor angelic). Pius al XII-lea (1939-1958). Recunoscut ca un mare intelectual şi apărător al păcii.

* #107: ,,Pastor y nauta (Păstor şi navigator). Ioan al XXIII-lea (1958-1963). Ioan al XXIII-lea a fost Cardinalul Veneţiei, oraş de navigatori. A condus Biserica la Conciliul Vatican II.

* #108: ,,Flos florum” (Floarea florilor). Paul al VI-lea (1963-1978). Pe scutul său apărea floarea de cri (Floarea florilor).

* #109: ,, De medietate Lunae” (A semilunii). Ioan Paul I (1978-1978). Numele său era ,,Albino Luciani” (lumina albă). S-a născut în Episcopia Belluno (din latinescul bella luna). A fost ales în 26 august 1978. În noaptea dintre 25 şi 26, luna era în ultimul pătrar (jumătate de lună). A murit în data de 28 Septembrie 1978, după o eclipsă de lună. De asemenea, naşterea sa, hirotonisirea sa sacerdotală şi episcopală au avut loc în nopţi cu jumătate de lună.

* #110: ,,De labore solis” (Munca soarelui). IOan Paul al II-lea (1978-2005). A făcut o muncă extrordinară şi vastă. În ziua sa de naştere şi în ziua morţii sale au fost eclipse de soare.

* #111: ,,Gloria Olivae (Gloria măslinului). Benedict al XVI-lea (2005-2013). Acesta ia numele de sfântul Benedict şi Benedict al XVI-lea. Benedictinii au fost o grupare denumită ,,Olivetanii”. Benedict al XV-lea s-a evidenţiat prin eforturile sale de pace în timpul Primului Război Mondial.

Papa cu numărul 112 şi ultimul Papă de pe lista Sfântului Malachia este Petru Romanul.

* #112: ,,Petrus Romanus (Petru Romanul). Care va fi ultimul Papă, pentru că în timpul domniei sale va veni sfârşitul.

,,În timpul persecuţiei finale a Sfintei Biserici Romane va domni Petrus Romanus (Petru Romanul), care-şi va hrăni credincioşii în mijlocul multor suferinţe. După aceea, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi temutul judecător va judeca poporul său. Sfârşitul.

Papa Benedict al XVI-lea cere imperativ introducerea Noii Ordini Mondiale

Într-un discurs susţinut la Consiliul Pontifical pentru Justiţie şi Pace, luni 03 decembrie 2012, liderul Bisericii Catolice, Papa Benedict al XVI-lea, a cerut crearea unui guvern global care să conducă o Nouă Ordine Mondială. Ca un mijloc de apărare globală, dar şi pentru siguranţa familiei, cât şi a societăţii actuale, Papa a cerut imperativ formarea şi introducerea unui guvern unic la nivel mondial.

În viziunea lui Benedict al XVI-lea, acest guvern nu trebuie să fie neapărat o superputere, ci un organism paşnic prin care omenirea poate să fie mai bine ghidată spre normele morale şi etice impuse de religie. O moralitate stabilită de cine?

,,Organismul propus (Guvernul Mondial) nu este o superputere concentrată în mâna a câtorva oameni care ar conduce omenirea şi i-ar suprima pe cei mai slabi, ci o forţă morală. Autoritatea morală i-ar influenţa pe toţi membri societăţii în conformitate cu o anumită raţiune şi ar putea fi limitată prin lege”, a susţinut Papa Benedict al XVI-lea.

Noua Ordine Mondială

Această doleanţă a fostului şef suprem al Bisericii Catolice nu este o surpriză dacă ţinem cont că în 2010 reprezentanţii Vaticanului au cerut înfiinţarea unei Bănci Centrale Mondiale, care să coordoneze toţi banii din lume. De asemenea, această bancă ar fi responsabilă cu reglementarea industriei financiare mondiale şi a ofertei internaţionale.

Vaticanul este în căutarea unui organism global şi implementarea unei Noi Ordini Mondiale pentru a menţine cât mai bine controlul asupra oamenilor din toată lumea. Este impresionant şi faptul că o instituţie care trebuia să se ocupe cu spiritualitatea devine brusc interesată de aspectele economice, politice şi nu în ultimul rând sociale ale omenirii. Nu putem să ne întrebăm decât dacă fostul Papă Benedict al XVI-lea nu este un reprezentant al Illuminaţilor, dacă doreşte cu ardoare implementarea Noului Guvern Mondial.