Scrisoarea unui politician către fiul său

,,Dragul meu Adişor,

Încep prin a-ţi spune că mi-e tare dor de tine şi te rog să mă ierţi că nu ţi-am scris până acum. Aici, în România, e mare tămbălău cu partidele astea şi tensiunea luptei ne consumă zi de zi. Să nu-ţi faci însă griji pentru mine, căci locul pe care l-am ocupat în parlament îmi asigură un viitor lipsit de griji materiale şi cu un potenţial nemărginit pentru familia noastră: putem să ne împlinim toate visele şi chiar mai mult de atât.

Ştiu că nu ai fost atras niciodată de politică şi ăsta a fost unul din motivele pentru care ai ales să studiezi în străinătete. Îmi pare tare rău că nu am fost mai apropiaţi şi nu am avut timp să discutăm mai serios, ca de la bărbat la bărbat. Dar vezi tu: politica cere sacrificii şi mult timp pentru a face campanii şi a vrăjii poporul cu fraze cât mai elaborate şi credibile. Totuşi trebuie să-ţi aminteşti când ţi-am spus că tu semeni în multe privinţe cu mine şi fiind unicul meu fiu, vreau să-mi calci pe urme.

Şi eu, ca şi tine, am fost inteligent de mic copil, de spunea bunică-ta că voi ajunge şef, nu un prăpădit de muncitor sau un incult de ţăran. Nu m-am omorât cu învăţatul, aşa cum o faci tu (ceea ce nu-ţi reproşez, că poate să-ţi prindă bine şi ceva carte), dar am deprins cu uşurinţă arta de a vorbi şi de a promite vrute şi nevrute pentru a-mi atinge scopul. Să nu crezi că e un lucru uşor, iar profesia de politician e la îndemâna oricui. Dimpotrivă!

Tot ce am făcut am făcut pentru familie şi mai ales pentru tine, dragul meu. De aceea m-am supărat nespus de mult când mi-a spus mama ta că nu vrei să te întorci în ţară după absolvire. De ce vrei să rămâi şi să lucrezi printre străini? Locul tău este aici, în mijlocul familiei care te iubeşte şi care s-a sacrificat pentru a-ţi asigura un viitor facil şi lipsit de griji. Acolo, în occident, trebuie să munceşti pe rupte pentru a-ţi asigura un venit bun, pe când aici nu ar trebui să faci aproape nimic pentru aceiaşi bani.

Ascultă-mă pe mine, ca vulpoi bătrân ce ştie cum stau treburile în ţara asta. Eu am ajuns în vârf datorită talentului meu şi a relaţiilor pe care mi le-am cultivat cu multă răbdare. Acum trebuie doar să culegem roadele, fiindcă legile sunt în mâinile noastre şi le facem după bunul nostru plac. Poporul acesta e naiv şi uşor de manipulat, iar această stare de lucruri va dăinui încă multe generaţii. Preşedinţii se schimbă, guvernul la fel, dar noi, parlamentarii, conducem de fapt ţara!

De aceea îţi propun să te gândeşti mai bine şi să alegi o funcţie în România. Deja am vorbit cu unchiul tău şi am aranjat să devii manager la o intreprindere importantă. Chiar dacă nu e din domeniu în care ai studiat, nu are nici o importanţă. Nu trebuie decât să ocupi postul, să promiţi o relansare a activităţii şi banii curg gârlă, fără să-ţi pierzi timpul cu tot felul de probleme. Oricum, falimentul e un lucru firesc, după care vei fi promovat în alte posturi, cel puţin la fel de bănoase.

Între timp vei acumula un capital de imagine şi încetul cu încetul vei ajunge să fii coleg de Cameră cu mine. E visul meu să te am alături şi apoi să continui tradiţia de politician de succes. Aici nu ai de ce să te temi, fiindcă nicio lege nu te poate atinge. În străinătate dacă greşeşti cu ceva, dacă ai călcat un om cu maşina sau ţi-au ieşit în minus nişte bani din gestiune, legea te condamnă şi poţi plăti scump. În România nu se mai poate întâmpla o astfel de barbarie, căci noi ne-am asigurat în această privinţă. Mai ţii minte că te temeai de acuzaţiile care mi s-au adus înainte de alegeri? Ei bine, acum nu mai am nici o grijă.

Chiar acum când îţi scriu se dezbat nişte legi. Nu ştiu despre ce e vorba, dar sunt sigur că nu ne privesc pe noi, ci pe cei din popor, care aşteaptă să le pice totul din cer. Dar la muncă nu s-ar înghesui niciodată! De aceea nu-mi pierd timpul cu discuţii şi luări de cuvânt, ci am găsit de cuviinţă că e momentul potrivit să-ţi scriu aceste rânduri. Le trimit direct prin e-mail şi sper să te gândeşti bine la cele de mai sus. Noi te iubim mult şi aşteptăm să te îmbrăţişăm cu nerăbdare!

Cu drag, al tău tată.”

“P.S. – Am trimis mesajul şi nu sunt sigur dacă a fost adresa corectă. De aceea revin şi-l mai trimit o dată, ca să fiu sigur. Dacă îl vei primi de două ori, să ştii din ce cauză. Dacă nu, s-ar putea să-l fi trimis şi altcuiva…”