Mama lu’ Ştefan cel bugetar

.

Pe o stradă-ngustă, într-un bloc recent,

Unde bate vântul şi-i pe jos curent,

Tânăra nevastă plânge şi suspină

Că-i oprită apa şi nu e lumină.

Şi că la serviciu soţul ei iubit

A plecat la 6 şi n-a mai venit.

Orologiul sună noaptea jumătate,

Jos în bloc la poartă, oare cine bate?

– Eu sunt mamă soacră, sunt făcut covrig,

Vin de la serviciu şi sunt mort de frig!

Tânăra nevastă fuge să-i deschidă,

Însă din fereastră mama soacră strigă:

– Ora e târzie, eşti un derbedeu,

De n-aduci chenzina, nu-ţi sunt soacră eu!

– Nu sunt eu de vină, soarta fuse crudă,

Am muncit ca boul pe 50%…

Am venit acasă să mă încălzesc

Şi să fac o baie, să mă odihnesc.

– Ai venit degeaba, îi răspunse soacra,

Fiindcă nu-i lumină şi-i oprită apa!

Du-te la serviciu şi de-o fi să mori,

Vine sindicatul cu-n buchet de flori…

Sursa: e-mail public