Aproape totul despre cafea (III)

Pregătirea cafelei

Pentru a obține o cafea extraordinară este important să se țină seama de patru pași: măcinarea, dozarea, apa și prospețimea.

cafeaua-2

Măcinarea cafelei

Pentru fiecare metodă de preparare a cafelei, este necesar un grad diferit de măcinare, întrucât gustul final al cafelei este influențat de timpul în care apa și cafeaua sunt în contact direct.

* În cazul în care se pregătește cafeaua cu o cafetieră, aceasta trebuie măcinată mai mare, deoarece timpul de contact dintre apă și cafea este de aproximativ patru minute.

* În timp ce cafeaua pregătită pentru un expresor trebuie să fie mai fin măcinată, întrucât prepararea ei durează în jur de 20 de secunde.

* Cu cât timpul de pregătire a cafelei este mai mic, cu atât cafeaua trebuie să fie mai fin măcinată.

Dozarea cafelei

Unul dintre pașii cei mai importanți în prepararea unei cafele bune este folosirea proporției potrivite de cafea și apă.

* Această proporție diferă în funcție de rețeta folosită. Cele mai bune dozări se produc prin combinarea mai multor tipuri de cafea, din diferite părți ale lumii. Proprietățile și caracteristicile lor variate se combină pentru a asigura un echilibru de buchet și aromă.

* Amestecurile de varietăți Arabica pură tind spre o cafea moderată și mai aromată, în timp ce amestecurile de Arabica și Robusta au o pulpă mai bogată și o aromă mai puternică.

Apa

* O ceașcă cu cafea conține 98% apă, din această cauză apa folosită la prepararea cafelei trebuie să fie curată.

* Pentru a obține gustul și aroma cafelei, apa trebuie încălzită până aproape de punctul de fierbere, 96°C.

Prospețimea cafelei

Ca în cazul oricărui produs alimentar, și în cazul cafelei este de preferat să se consume proaspătă. Oxigenul, căldura, lumina și umezeala sunt principalii factori care duc la scăderea calității cafelei. Pentru a păstra prospețimea cafelei, aceasta trebuie:

* ținută într-un recipient opac, închis ermetic și la temperatura camerei

* Nu este indicat, în cazul cafelei folosite zilnic, păstrarea acesteia în frigider sau congelator, întrucât aerul cald, pătruns în recipient la fiecare utilizare, condensează.

* Cafeaua boabe se păstrează proaspătă mai mult timp decât cea măcinată, deoarece suprafața de contact cu aerul este mult mai mică. De aceea, pentru rezultate cât mai bune, cafeaua trebuie măcinată înainte de utilizare.

Cofeina

* Cofeina este prezentă în natură în 60 de specii diferite de plante, din care cafeaua și ceaiul sunt cele mai cunoscute. Odată ce a fost ingerată, substanța este absorbită de sânge iar organismul are nevoie de câteva ore pentru a o metaboliza.

* Un amestec care conține 100% cafea Arabica are numai 1,1-1,7% cofeină, față de 2-4% al cafelei Robusta. Față de alte procedee de infuzare (filtru, cafea turcească, moka, etc.) cafeaua espresso are cel mai slab conținut de cofeină. Timpul foarte scurt de extragere nu permite topirea cantității de cofeină conținută în boaba măcinată.

* O ceșcuță de cafea espresso cu un amestec format din cafea Arabica are un conținut de cofeină de mai puțin de 100 mg.

* O serie de studii științifice au subliniat faptul că un consum zilnic cuprins între 250 și 600 mg nu prezintă în mod special efecte negative asupra sănătății.

(va urma)

după Mariana Vinereanu

5 trucuri care ne ajută să adormim mai repede

Problemele de somn ne pot afecta sănătatea, performanța de la locul de muncă și chiar relațiile cu ceilalți. Privarea de somn ne face să avem probleme de memorie și să facem față cu greu stresului, spun experții.

barbat-nedormit

Mai mult, cei care dorm mai puțin cu o oră sau două decât ar fi normal, își cresc riscul de infecții, îngrășare, diabet sau boli cardiovasculare, indică studiile. Robert Oxerman, director al Sleep to Live Institute, susține că „lipsa somnului poate duce la un comportament haotic, pierderea răbdării și luarea deciziilor proaste”. Pentru a vă ajuta să aveți parte de porția necesară de somn, mai jos am creat o listă de cinci trucuri care vă vor ajuta să adormiți mai repede.

1. Adoptați o rutină pe care să o respectați seară de seară

Încercați să stabiliți un ritual pe care să îl respectați în fiecare seară, înainte de a vă băga în pat. De exemplu, faceți o baie fierbinte care să vă relaxeze sau citiți câteva capitole dintr-o carte ușoară, la lumina unei lămpi. De asemenea, Oxeman recomandă ca temperatura în care dormim să nu fie foarte ridicată (în jur de 18-20 de grade Celsius) și că atunci când ne băgăm în pat să stingem orice sursă de lumină.

2. Nu folosiți telefonul pe post de ceas deșteptător

În primul rând, specialiștii ne recomandă să nu ținem telefonul mobil aproape de pat deoarece avem tendința ca atunci când nu reușim să adormim să îl utilizăm. „Dormitul ar trebui să fie rezervat pentru somn, sex (sublinierea îmi aparține) și nimic altceva. Nu există nicio scuză. Dacă folosiți alarma de la telefon, puteți să mergeți și să cumpărați cel mai ieftin ceas deșteptător și ați rezolvat problema”, a explicat Oxeman

3. Respirați adânc

De cele mai multe ori, când ne așezăm în pat, continuăm să fim încordați și acest lucru ne împiedică să adormim repede. Potrivit unui articol publicat în WebMD, atunci când facem exerciții de respirație adâncă, creierul recunoaște că încercăm să ne relaxăm și trimite un mesaj la nivelul întregului corp. „Lucrurile acelea care se manifestă atunci când suntem stresați, cum ar fi creșterea ritmului cardiac sau tensiunea, scad în momentul în care începem să respirăm adânc și să ne relaxăm”.

Vikki Stark a explicat în „Psychology Today” cum putem să realizăm exerciții de respirație eficiente care să promoveze somnul. „Atunci când inspirați, vizualizați aerul curat și proaspăt care vă intra în plămâni și apoi ajunge în tot corpul, curățindu-vă fiecare celulă. Când expirați, imaginați-vă toate toxinele cum ies din corp și sunt eliberate în atmosferă”, a explicat aceasta. Firește că acesta e un exercițiu care trebuie practicat mai multe seri la rând, până să ajungă să aibă efectul scontat.

4. Relaxați-vă fiecare mușchi

Relaxarea progresivă a mușchilor este metoda care ajută la combaterea anxietății și a stresului. Această tehnică ne cere să ne concentrăm asupra tensionării și apoi asupra relaxării anumitor grupe de mușchi. Catherine Darley, director al Institute of Naturopathic Sleep Medicine din Seattle, ne sfătuiește să folosim această tehnică concentrându-ne asupra degetelor de la picioare. „Îndoiți-vă degetele de la picioare, numărați până la 7 și apoi relaxați-le. Repetați tehnica pentru fiecare grupă de mușchi, pe rând, de la picioare până la gât”, a explicat ea.

5. Realizați activități fără logică

Experta în probleme de somn, dr. Vicky Seelall, ne recomandă să jucăm jocuri lipsite de logică, precum număratul descrescător de la 1oo din 3 în 3. Număratul din trei în trei este mai dificil decât simpla „numărare a oilor” și astfel creierul se concentrează și împiedică mintea să „fugă” la lucruri pe care le-am făcut peste zi.

Sursa: Business Insider

Lică și iepurele

Era o dimineață cu cerul acoperit de nori întunecați, dar cel puțin ploaia se oprise. Sătenii ieșeau din case să-și vadă pagubele provocate de apa care se înfiltrase peste tot, în grădini și-n case. Doar Lică avea alte preocupări. De cu seară a aruncat în Someș două șpărgi a câte 20 de ace fiecare și spera  că, fiind vreme ploioasă, va prinde pești frumoși.

Când a ajuns pe malul râului, parcă l-a lovit cineva cu leuca-n cap. Someșul s-a revărsat mult și continua să se extindă amenințător. Parii de care legase funiile nu se mai vedeau din apă și, la furia cu care se succedau viiturile, precis că erau duse în aval. Era tare nervos Lică și a început să înjure de toți sfinții pe care-i cunoștea, ridicând pumnii spre cer. Gândindu-se la ce a pierdut și la ce ar fi putut să aibă nu a băgat de seamă că apele se apropiau de el, împresurându-l. Era o nouă viitură care amenința să-l izoleze pe o insuliță ce tocmai se forma.

A realizat la timp că e în pericol și s-a întors să plece, când a băgat de seamă că se mișcă ceva într-un tufiș din apropiere. Privind mai atent, a văzut un iepure de câmp, îngrozit de năvala apelor. S-au privit amândoi preț de o jumătate de minut. Lică ar fi sărit pe el, dar se temea să nu-l sperie și urecheatul să se arunce în râu. A făcut, totuși, un pas lent și s-a aplecat, cu mâinile întinse. Iepurele a țopăit și el, micșorând distanța care-i separa. Apele mușcau din ce în ce mai mult din limba de pământ pe care erau, amenințând s-o înghită complet. Simțind că e în pericol să se înece, iepurele a luat o decizie crucială și a sărit în brațele omului. Tremura ca o piftie și s-a agățat disperat de bluza lui, dar și Lică îl strângea la piept ca pe o captură de preț.

Apoi a luat-o în sus, spre drumul de căruțe ce ducea spre sat, călcând prin apa ce-i trecea peste cizme. Drumul era cleios și începuse să plouă mărunt, dar a ajuns cu bine și cu chipu-i sclipind de mulțumire. Oricum, nu venea cu mâna goală și ziua nu se dovedise chiar atât de proastă. În timp ce animalul îl privea cu ochii umezi și rugători, el se gândea că la mărimea lui va ieși o friptură bună și îndestulătoare. Înainte de a intra în sat, l-a strecurat în plasa de rafie pe care o avea la el și, la câțiva pași de primele case, a dat cu ochii de crâșmă. Era deschisă, iar lui îi era frig și sete după vinul de aseară. De la masa la care-mi sorbeam cafeaua de dimineață, l-am văzut cum merge la bar și cere un pahar de votcă.

– Măi Lică, nu-ți mai dau niciun gram!, s-a răstit omul din spatele tejghelei. Oricum, mi-ești dator vândut. Până nu-mi plătești o parte, nu te mai servesc. Ori haide de m-ajută să încărcăm niște lăzi goale și apoi mai vorbim.

Dar Lică muncise destul pe ziua de azi. Doar a fost până la Someș și înapoi, în total patru kilometri pe jos. Văzând că nu-i chip să-l înduplece, se uita cu jind la sticla de pe bar, iar apoi la iepurele din plasă și, în cele din urmă, pofta cea mare a învins.

– Îți dau iepurele ăsta frumos. S-a aruncat ca prostul în brațele mele ca să scape de strânsoarea apelor. Nici nu cer mult pe el: 100 de lei. Ce zici?

Apoi a povestit cu lux de amănunte cum s-a luptat el cu apele și a ieșit cu bine la drum. Barmanul a examinat bietul animal, dar nu era de acord cu prețul prea piperat. Lică a mai lăsat ceva, dar nu mult, că avea nevoie și de țigări. Atunci m-am ridicat de la masă și i-am propus să mi-l vândă mie. Omul a analizat oferta mea și acum parcă-i părea rău că nu ceruse mai mult. Mi l-a dat cu o undă de regret, dar a înșfăcat cu lăcomie banii care au trecut imediat în mâna barmanului. Avea Lică ce bea și ce fuma în acea zi, iar de mâine fie ce-o fi.

Am ieșit din local pentru a pune urecheatul într-o plasă și apoi în portbagaj. E drept că la ieșirea din sat eram îngrijorat în a găsi un deal ferit de pericolul inundațiilor și, după o bună bucată de drum, norocul mi-a surâs printr-un loc potrivit, plin de vegetație. Am scos ființa tremurândă, mângâindu-i blana catifelată și am sărutat-o precum sărută pescarul peștele, înainte de a-i da drumul. Apoi i-am redat libertatea. A fugit ca din pușcă la deal, dar s-a oprit la vreo cincizeci de metri, preț de câteva secunde. M-a privit cu ochii lui blânzi și recunoscători, după părerea mea, de parcă ar fi vrut să-mi mulțumească. Apoi a dispărut în tufișuri. Poate o să aibă norocul unei vieți complete, viață pe care era pe cale s-o piardă de două ori în aceeași zi.

sextarea-iepurilor

La rândul meu, eram mulțumit că am trecut prin satul lui Lică, într-un moment potrivit. Pentru că ai un sentiment minunat atunci când redai viața unui condamnat la moarte. Chiar dacă e doar un biet animal.

Aproape totul despre cafea (II)

Plantațiile de cafea

Începând cu secolul XVII, odată cu sporirea popularității cafelei pe teritoriul Europei, a crescut și interesul Marilor Puteri ale Lumii – Regatul Unit, Olanda, Portugalia și Spania – pentru aceasta. Până în acel moment, cafeaua era importată din Peninsula Arabică, asupra căreia niciuna dintre aceste națiuni nu avea controlul. Europenii au încercat cafeaua și le-a plăcut, iar acum doreau să înceapă să producă pentru ei înșiși. Primele care s-au lansat în această cursă au fost Țările de Jos. În 1616, spionii olandezi au reușit să sustragă un arbore de cafea din Mocha (Yemen). Totuși, pentru început, olandezii i-au înfrânt pe portughezi și au preluat controlul în Sri Lanka și în Sudul Indiei. Apoi, în 1699, olandezii au început producția de cafea în Indonezia, când arborii au fost transplantați cu succes din Malabar (India) în Java.

Fructele de cafea sunt culese doar pe perioada sezonului uscat, atunci când fructele sunt coapte perfect. Imediat după ce fructele de cafea sunt culese, urmează uscarea acestora, care de obicei durează între 7 și 10 zile, cafeaua fiind periodic amestecată și întoarsă pentru a se usca uniform. Uscarea este făcută până când nivelul de umiditate din fruct scade până la 11%, culoarea fructelor devenind maro.

O mașină specială pentru spălat cafeaua înlătură pulpa și coaja de pe boabe, acestea fiind transportate către locuri unde vor sta la fermentat între 12 și 48 de ore. Enzimele naturale au ca rezultat desprinderea resturilor de pulpă de pe boabele de cafea. După ce acest procedeu are loc, boabele de cafea proaspete sunt uscate ori la soare, ori în mașini speciale pentru uscat boabele de cafea, fără a le influența calitatea. Uneori, boabele de cafea sunt șlefuite pentru a îndepărta și ultimele urme de coajă de pe acestea.

După acest proces urmează sortarea și gradarea boabelor de cafea, care poate fi făcut manual sau automatizat, cu ajutorul unui jet de aer care separă boabele mai ușoare (inferioare) de celelalte, mai grele. Sortarea se face mai întâi în funcție de mărime și apoi în funcție de densitate. Astfel se obține cafeaua verde – green coffe – care este ambalată în saci de iută sau de sisal, cu greutatea de 60 de kg. Acesta este modul în care cafeaua este transportată către prăjitorii.

Cafeaua odată ajunsă în prăjitorii este pusă în mașini de prăjit. Aici este locul în care aroma cafelei este eliberată, la temperaturi ce se află în jurul a 288 grade Celsius. În timpul prăjirii boabelor de cafea, acestea scot niște zgomote, la circa 8 minute după ce procesul de prăjire a început, boabele scot un sunet asemănător celui făcut de popcorn când este gata. În acest moment boabele au o temperatură de circa 204 grade Celsius și sunt duble ca și mărime.

Culoarea devine maronie datorită uleiurilor din compoziția lor, care ajunge la suprafață și se întâlnește cu temperatura ridicată, proces care se numește piroliză. Acest proces – piroliza – eliberează esența și aroma cafelei. Un al doilea sunet se produce la circa 3 până la 5 minute după primul sunet, sunet care indică faptul că boabele sunt prăjite. Timpul înseamnă aproape totul – pentru o prăjire în stil american am avea o prăjire moderată, iar pentru un espresso italian o prăjire mai intensă.

Cele mai aromate cafele

Aroma

Aroma cafelei este una din cele mai importante însușiri, la formarea aromei cafelei contribuie peste 40 de substanțe existente în cafeaua crudă sau formate prin prăjire. Aroma poate varia de la un lot la altul și este dată, în primul rând, de varietatea din care fac parte arborii de cafea, de modul în care au fost îngrijiți, de condițiile de cultură, de calitatea boabelor, a solului și de caracteristicile zonelor geografice.

În urma unor teste senzoriale pe 19 tipuri de cafea măcinată și prăjită, sigilată de producători, s-a putut stabili un top al celor mai aromate tipuri de cafea existente pe piața românească. După testarea și analizarea probelor, Nova Brasilia Select, Tchibo Mocca, Elita Selected și Tchibo Exclusive au fost desemnate ca având cele mai pronunțate arome și gusturi, acestea reprezentând cea mai bună alegere pentru un consumator. Totuși, din toate probele analizate, nici una nu s-a ridicat la calificarea maximă de cinci stele.

Arabica, cea mai bună

Cafeaua arabica este considerată de calitate superioară față de alte tipuri. Varietățile cele mai valoroase de cafea arabica sunt Mocca, cu boabele sale mici, dure și rotunde și cu o aromă foarte pronunțată, și varietatea Bourbon, cu boabele ascuțite, care provin din Insulele Reunion. Prin denumirea Cafea de Brasilia se înțelege cafeaua arabica provenită din alte țări.

Principalele tipuri de Cafea

* Cafeaua Arabica

Cafeaua arabica, originală din Africa, mai precis din Abisinia, este cea mai apreciată și mai răspândită specie de cafea. Se cultivă mai ales în America Latină, dar și în Africa, de fapt ea este cea mai cultivată specie și este deosebit de prețuită pentru cireșele sale de calitate superioară, de formă alungită și culoare verzuie – albăstruie. Aceasta are aroma și gustul mult mai rafinate decât alte specii (sunt mai dulci, pline de aromă și ușor acide). Conținutul de cofeină variază între 1,1 și 1,7%. Cu toate varietățile sale (Moka, Catuai, Bourbon, etc.) Arabica reprezintă trei sferturi din producția mondială de cafea.

* Cafeaua Robusta

Cafeaua robusta, originară din bazinul Congo, crește mai rapid și este mult mai rezistentă acolo unde climatul nu este favorabil cafelei arabice. Se cultivă intens în Africa, India și Indonezia. Conținutul de cofeină în schimb este aproape dublu și variază între 2% și 4%. Boabele acestei specii de cafea sunt mici, au o formă neregulată și culoare maroniu – gălbuie. Cafeaua robusta are un gust mai neutru, este mai puțin aromată decât arabica și este apreciată în gama de cafea solubilă.

* Cafeaua Liberica

Cafeaua liberica, originară din Africa, Liberia, are de asemenea o creștere rapidă și o rezistență bună la boli. Se cultivă exclusiv în câmpiile subtropicale ale Africii și Americii de Sud, unde umiditatea este foarte mare și temperatura este cuprinsă între 20 și 25°C. Boabele sunt adesea deformate, de dimensiune medie și culoare de la brună la galbenă. Calitatea acestei specii de cafea este mediocră.

* Cafeaua Maragogype

Acest arbore de cafea a fost descoperit în vecinătatea orașului Maragogype, statul Bahia din Brazilia. Este un hibrid rezultat prin încrucișarea dintre speciile arabica și liberica, iar cultura sa este extrem de împrăștiată (Brazilia, Guatemala, Nicaragua, Mexic, Columbia și chiar Java), la o altitudine variind între 600 și 1000 m. Boabele de cafea ale acestui arbust sunt de calitate superioară și medie, iar culoarea lor este verzuie.

Alte tipuri de cafea

* Cafeaua americană – boabele se prăjesc mediu, rezultând o fiertură echilibrată, nici prea săracă, nici prea bogată în arome.

* Cafeaua franțuzească – boabele sunt foarte bine prăjite și capătă o culoare ciocolatie profundă și întunecată. Din ele se face o cafea tare.

* Cafeaua italiană – boabe lucioase, maroniu-negre, folosite pentru espresso.

* Cafeaua europeană – două treimi boabe bine prăjite amestecate cu o treime boabe prăjite normal. Cafeaua vieneză are proporții inverse.

* Cafeaua instant – o pudră rezultată din cafea proaspăt făcută, deshidratată la căldură.

* Cafeaua din Ganoderma – prima cafea sănătoasă

Cafeaua obținută din ciuperca Ganoderma este la momentul actual foarte apreciată și căutată de către băutorii de cafea din România și nu numai. Acest tip de cafea este un amestec de boabe de cafea prăjită și extracte din ciuperca roșie Ganoderma – o ciupercă folosită de secole întregi în China datorită multiplelor beneficii pe care le aduce sănătății.

poza-22

Cafeaua din Ganoderma, fiind cunoscută și sub numele de „cafeaua sănătoasă”, stimulează capacitatea de apărare a organismului, reglează glicemia, crește concentrația de oxigen din sânge, reduce oboseala, stimulează vitalitatea, îmbunătățește memoria, reduce tensiunea și mărește puterea de concentrare.

Cafeaua din Ganoderma conține doar 9 mg de cofeină, în timp ce cafeaua obișnuită conține 135 mg, Coca-Cola dietetică 46 mg, iar o tabletă de ciocolată neagră deține 22 mg de cofeină. Totuși este bine ca înainte de a achiziționa un astfel de produs, să vă uitați la gramajul acestui ingredient.

(va urma)

după Mariana Vinereanu

Joburile unde întâlnești cei mai mulți psihopați

Ai simțit vreodată că ești înconjurat de colegi de muncă care au izbucniri neașteptate și care se poartă ca niște psihopați? Ei bine, potrivit unui studiu recent, oamenii cu astfel de comportamente au o atracție deosebită pentru anumite meserii.

psycho-26268-hd-wallpapers-1024x576

„Multe semne ale nebuniei și ale dezechilibrului mental sunt mai ușor de găsit la liderii din business decât în cazul criminalilor cu comportament deviant, cum ar fi egocentrismul, lipsa de empatie, insistența, capacitatea de persuasiune”, spune psihologul Kevin Dutton de la Oxford, care a publicat recent cartea „The Wisdom of Psychopaths”. Astfel, aol.com, a realizat un clasament al joburilor cu cei mai mulți psihopați.

1. Directori executivi (CEO)

2. Avocat

3. Angajații din media

4. Agenții de vânzări

5. Chirurg

6. Jurnalist

7. Ofițer de poliție

8. Clericii

9. Bucătar

10. Angajații din sistemul public

Joburile cu cei mai puțini psihopați:

1. Personalul de prim-ajutor

2. Asistente medicale

3. Terapeuți

4. Meșteșugari

5. Stiliștii și cosmeticienii

6. Voluntarii din serviciile de caritate

7. Profesor

8. Artist creativ

9. Doctor

10. Contabil

Vânătoarea de oameni

Ca un electroșoc am receptat această știre de agenție: undeva, pe draga noastră planetă albastră, sute de mii de copii sunt uciși în campanii de vânătoare organizate de autoritățile statului. Sufletul mi s-a întors pe dos, pielea mi s-a făcut de glaspapir, am fost retezat de la lumea mea și am fost brutal aruncat într-o realitate a groazei. O realitate decupată din prag de mileniu trei și nu din negurile istoriei. Da, este posibilă această rușine a omenirii ce se petrece în anul 2014, și nu în Sparta antică sau în vremea Inchiziției. Acei criminali ai istoriei care aruncau pruncii de pe stânci în prăpăstii sau ardeau oamenii nevinovați pe rug măcar aveau scuza ignoranței, a nivelului abia desprins de barbarie la care ajunsese atunci civilizația omenirii. Criminalii de azi și cei care au gânduri criminale împotriva copiilor nu au nici o scuză. Trebuie de urgență ca acești indivizi loviți de patologic să ia locul animalelor închise în cuști cu gratii groase.

Dar să revenim la știrea de agenție care dă în aceste zile ocolul planetei. În Brazilia tuturor contrastelor, funcționează de ani buni o practică ce îngrozește omenirea: „Serviciile de securitate braziliene au folosit o soluție atroce pentru a rezolva problema copiilor străzii. Aceste servicii au lansat campanii de vânare și curățare, ucigând mii de copii, așa cum sunt uciși câinii maidanezi” – relatează publicația The Cairo Post. Se afirmă că, în Brazilia, cca 2000 de copii ai străzii sunt uciși anual în campaniile de vânătoare duse pe străzi de poliție. Datele sunt confirmate de Amnesty International în statistica din anul 2013. În ultimii șase ani, poliția braziliană a ucis peste 6.000 de copii. Politicieni și oameni de stat din țara fotbalului și-a sambei cunosc această crimă împotriva umanității, însă o acceptă tacit. Preferă curățirea societății prin crime, în locul unei politici economice și sociale care să rezolve sărăcia lucie.

media_140267994906128800

Dar iată că și răul cel mai păcătos poate fi copiat. La Cairo, un profesor universitar, pe nume Nasar Abdullah, a publicat un articol în ziarul Al Masry Al Youm, în care propune autorităților egiptene să rezolve problema copiilor străzii după „modelul” brazilian, adică prin uciderea lor în campanii de vânătoare. Doar așa vede profesorul de filozofie (predă la Universitatea Sohag) mijlocul prin care societatea egipteană să scape de răspândirea virusului HIV, de criminalitate și de furturi. În Egipt sunt peste 2 milioane de copii ai străzii. Potrivit practicilor din Brazilia și după propunerea acestui profesor universitar ce pare a fi scăpat de la un ospiciu, cele două milioane de copii ar trebui uciși.

Nici un jandarm al lumii nu vede crimele împotriva miilor de copii. Nici o speranță pentru copii străzii. Singura lor scăpare în fața vânătorilor este să se ascundă ca șobolanii prin canale. Jandarmii lumii au alte ținte: resursele planetei, pe care le fură în războaie de cotropire, inclusiv economice, duse sub masca aducerii democrației. La noi, încă nu se ucid copiii, dar ne-a fost distrusă economia națională, ne-au fost furate resursele. Am fost vânați precum copiii pe străzile din Brazilia.

Sursa: Alec Portase („Graiul Maramureșului”)