În rândurile de mai jos nu am să dau nume de oameni, deși am cunoscut persoane deosebite, primitoare și pline de har în ceea ce fac. Nu-i voi uita și le mulțumesc și pe această cale pentru profesionalismul lor, dar mai ales pentru caracterul minunat. Poate tocmai locurile în care trăiesc i-au făcut să fie atât de frumoși la suflet și la chip. Și mă refer aici la Vila ALPIN din stațiunea Straja, pe care am vizitat-o anul acesta și care m-a făcut să-mi reconsider părerea despre ce este o vacanță de vis.

Auzisem de această stațiune de la niște prieteni buni, care m-au convins să merg cu ei pentru o săptămână. Mărturisesc că la început eram sceptic, fiindcă toată viața am iubit și vizitat plajele Mării Negre, iar muntele îl socoteam o destinație pentru amatorii sporturilor de iarnă, iar vara doar pentru drumeții. Eu am nimerit în sezonul călduros și cred că de acum voi vizita marea mai rar, fiindcă m-am îndrăgostit de munte! Prietenii mei cunoșteau foarte bine drumul, așa că m-am lăsat pe mâna lor. Știu doar că din Petroșani am luat-o spre municipiul Lupeni, iar de acolo, ghidați de un indicator am ajuns pe strada Calea Brăii, iar la a doua bifurcație am dat de telescaun. Am ales această variantă pentru că voiam să admir de sus priveliștea care mă fascina din ce în ce mai mult (mai este o variantă pe „Drumul Crucii”, unde mi s-a spus că iarna e greu de urcat, trebuie să ai un autoturism 4X4 și lanțuri la roți).

Traseul cu telescaunul m-a lăsat mut de admirație și nu am scos decât exclamații de apreciere a locurilor peste care pluteam. Dar surprizele au continuat toată ziua cu aspectul plăcut al exteriorului stațiunii, dar mai ales interiorul imaculat și foarte primitor. Gazdele ne-au primit cu brațele deschise și fiecăruia dintre noi i s-a acordat o atenție deosebită. Camerele erau luminoase și dotate cu tot ceea ce este nevoie, iar primul lucru care l-am făcut a fost să facem un duș revigorant. Apoi am coborât pentru a vizita și celelalte facilități. Un ghid al stațiunii ne-a arătat unde este centrul de închirieri echipamente sportive, am văzut sala de conferințe cu circa 60 de locuri și am încheiat raidul prin popasul la restaurantul stațiunii dotat cu bar și vreo 70 de locuri. Ne era foame și am consultat lista de meniuri. Aveau de toate și fiecare dintre noi a comandat altceva. Eu am optat pentru o ciorbă de burtă și un păstrăv la grătar. Am mai cerut apoi și un vin bun, pentru a le mulțumi și în acest fel prietenilor mei pentru că m-au adus într-un loc atât de minunat.

Înainte de a urca în camere, ghidul ne-a rugat să-l informăm la ce fel de activități vrem să participăm a doua zi, precum și pe toată perioada sejurului. Am ales tiroliana și paintball-ul. Recunosc că mi-era frică să particip la rafting sau escalade și nu m-am lăsat convins cu toate insistențele celor din jur. Poate data viitoare. Seara ne-am urcat în camere și eu am intrat pe internet (prin wireless) în timp ce prietenii mei au ales să urmărească un meci de fotbal la televizor.

Zilele care au urmat au fost o aventură continuă, plină de adrenalină. Aș avea nevoie de ore în șir ca să vă descriu măcar o parte din emoțiile trăite în această vacanță de vis.  De aceea mai bine mă opresc aici și poate voi reveni cu altă ocazie, după ce amintirile se vor sedimenta frumos, într-o anumită ordine.

Acest articol participă la competiția SuperBlog.

Tentațiile care ne înconjoară pot fi dintre cele mai diferite și depinde doar de noi dacă le putem învinge sau ne lăsăm coduși de ele. În filmul „Tentații (i)rezistibile”  e vorba de dorința nestăvilită de a face sex și lupta eroului principal de a învinge această boală. Că a reușit sau nu să se vindece, veți vedea după vizionarea peliculei. Eu am să vă vorbesc despre o altfel de tentație, una care la noi în țară e persistentă și întâlnită în toate zonele. E vorba de consumul exagerat de alcool, care face ravagii atât printre maturi, cât și printre adolescenți, printre bărbați, dar și printre femei chiar.

Trăiesc într-o regiune în care se fabrică multă tărie, în special pălincă, din tot felul de fructe sau cereale, dar în special din prune. Unii se ocupă de asta de când se știu și își rotunjesc veniturile din acest produs. Dar pentru mulți tentația e prea mare și când știu că au băutură în pivniță, nu se pot abține să n-o guste, cât de des se poate. Și astfel păhărașele se îndesesc, mintea se tulbură și munca rămâne nefăcută. Ba, de multe ori, intervine violența și dorința de a distruge tot ce-i pică la îndemână. Sunt sigur că mulți dintre voi ați văzut astfel de comportamente deviate de aburii alcoolului, măcar la televizor, dar eu le-am trăit și le-am simțit aievea.

Cumnatul meu era un om înalt și bine făcut, deci era tare din punct de vedere fizic. Doar că psihicul lui era labil și ușor de influențat. Iar multiplele tentații din jur l-au înrobit foarte repede. Fumatul, băutul excesiv de cafea, mâncarea nesănătoasă, goana după femei și, bineînțeles, alcoolul, care a pus capac la toate. Doar tentația lucrului bine făcut nu se lega de el nici în ruptu’ capului. Nevasta lui (sora mea) a încercat să-l mai domolească și l-a dus chiar și la preot ca să se jure de băutură. Zicea că poate cu frica de Dumnezeu o să se abțină de la atâta băutură. Astfel a plătit părintelui 25 de lei și acesta i-a făcut jurământ, cu blestem dacă nu-l respectă. Prima oară s-a răbdat cam trei luni, dar apoi s-a dus la popă și a plătit 50 de lei ca să-l dezlege. Câteva săptămâni la rând a băut apoi într-una, ca să recupereze timpul pierdut.

Au urmat alte jurăminte și alte dezlegări. Cea mai scurtă perioadă de abstinență a durat două ore. La ora 8 s-a jurat, iar pe la 10 i-a spus preotului care ieșea de la slujbă să-i anuleze jurământul. Neonorocirea era că, pe lângă răul pe care și-l făcea sieși, precum și banii cheltuiți pe băutură, era un om violent. Am văzut asta foarte des, fiindcă trăiam în aceeași casă. Scandalurile se țineau lanț în familie și de multe ori se lăsa cu bătaie. Poliția îl cunoștea ca pe o persoană foarte periculoasă, dar degeaba îl amenda și amenința cu detenția. Tentația alcoolului era prea mare și fiecare zi a lui începea cu un pahar mare de pălincă. Iar, în cele din urmă nici organismul nu a mai rezistat. A murit într-o după-masă, de ziua lui, după ce a sărbătorit și băut zdravăn. Doctorul, care îl avertizase de mult că așa se va întâmpla, a venit și a constatat decesul din cauza unui infarct miocardic. Dacă ar fi avut voință și ar fi știut să se ferească de excese, ar fi trăit încă mulți ani.

Acest articol contează pentru competiția SuperBlog.