Nu am avut niciodată talent la desen, chiar copil fiind. Dar când era vorba de desenat mașini, mă întreceam cu toți ceilalți de teapa mea în a o zugrăvi cât mai fidel, ba chiar cu îmbunătățiri dacă se poate. Pe atunci nu erau multe mărci și de aceea lucrările noastre cam semănau între ele. Însă, astăzi apar noi și noi tipuri de autoturisme, cu design-uri și dotări din cele mai sofisticate. Iar eu la desen sunt și mai nepriceput. De aceea, când am auzit de concursul organizat de Toyota Motor Corporation și la care participă pentru al treilea an consecutiv și Toyota România, m-am emoționat destul de tare. Este vorba de o competiție artistică anuală, dedicată copiilor talentați din toată lumea: Dream Car Art Contest. Se știe că japonezii sunt foarte buni la desen și, cu toate acestea, în iunie 2013, Toyota România a fost marea câștigătoare a ediției, din peste 70 de țări, cu peste 600.000 de lucrări. Pentru mai multe amănunte despre concurs intră pe http://www.toyota.ro/masinavisurilor.tmex

Întrebarea pe care mi-o puneam era: oare o să găsesc eu prin zonă copii atât de talentați încât să facă față unui concurs atât de pretențios? Dar salvarea vine întotdeauna, dacă te străduiești. Astfel mi-am amintit de nepotul meu, Narcis, în vârstă de 11 ani. Nu știu dacă s-a născut cu un ușor retard mintal sau tatăl lui l-a făcut să fie un introvertit. Cert este că părintele său voia să-i insufle pasiunea pentru oratorie și apoi politică, fiindcă era consilier la primăria din localitate, cu visul de a ajunge cât mai în vârf. Poate că străduința lui a fost prea mare și educația prea dură pentru Narcis, deoarece acesta se bloca ori de câte ori îl auzea pe tatăl său cum strigă la el și îi impune să recite poezii. Lacrimile îi șiroiau pe obraz și se căznea ca să nu observe nimeni. Iar asta îl înfuria și mai tare pe părintele lui.

Băiatul timid și plăpând are însă un har, oferit parcă în compensație de soartă. E foarte talentat în desen și când pune mâna pe creion și o foaie de hârtie, se desfășoară fără nici o îngrădire. Acest concurs m-a făcut să-l caut și să văd dacă este interesat. S-a bucurat foarte mult să mă vadă și am stat mai mult timp de vorbă, alături de mama lui. Din fericire, tatăl nu era acasă, așa că a putut să-mi arate ultimele lui desene. Chiar dacă v-am spus că nu am talent la desen, lucrările lui m-au impresionat foarte mult. Și, înainte de a-i pomeni motivul principal al vizitei mele, m-a surprins cu câteva desene care reprezentau autoturisme. Printre ele era o Toyota albă, plutind cu ajutorul unor aripi care se puteau plia când ajungea la sol. Mi-am zis că o fi văzut prin filme așa ceva, dar m-a asigurat că a desenat doar din imaginație și că aceea era mașina visurilor lui.

Atunci i-am spus de concurs, lucru care l-a bucurat și înfricoșat în același timp. Se temea de reacția tatălui său, care nu-i suporta desenele. Am mers cu Narcis la școală pentru a vorbi cu profesoara lui. Aceasta mi-a arătat desenele nepotului, expuse pe pereții clasei. Era cel mai bun din școală și lucrări de-ale lui au fost trimise la un concurs județean. Chiar și colegii îl apreciau și încercau să-i pășească pe urme. Le-am explicat tuturor în ce constă concursul organizat de Toyota și ochii le-au strălucit. Cine nu ar vrea să câștige primul loc și să viziteze Japonia?! Eu sunt sigur, însă, că Narcis va desena cel mai frumos și, dacă părintele lui nu se va opune din nou, va fi mereu pe primul loc.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.

Suntem tentați să credem că ceea ce ne definește este personalitatea, caracterul, felul în care ne comportăm și cum rezolvăm problemele și sarcinile de zi cu zi. Dar adesea suntem dezamăgiți că nu suntem apreciați la adevărata noastră valoare, nu suntem percepuți așa cum merităm. Poate că e adevărat, dar oare am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a crea o impresie bună? Iar dacă nu,unde am greșit?

Am văzut zilele trecute un clip în care un vagabond fără locuință a fost luat de pe străzi și după ce a fost îmbăiat, tuns, bărbierit și îmbrăcat la patru ace, arăta cu totul alt om. Parcă era un director al unei companii și nici prin gând nu ți-ar fi trecut că, totuși, aveai în față un om al străzii. Prin urmare, la întrebarea pe care o auzim adesea, dacă haina face pe om, răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Oriunde te duci și în orice anturaj te expui, vei fi judecat mai întâi după felul cum arăți, și mai ales, după cum ești îmbrăcat. E la fel ca în gastronomie: degeaba ai gătit o mâncare bună și gustoasă, dacă nu arată și bine, nu va fi nici măcar gustată și vor avea prioritate alte feluri, care probabil că vor fi mai puțin delicioase.

Pornind de la această concepție, pun mereu accent pe felul în care mă îmbrac și caut ca hainele pe care le iau să fie mereu curate, călcate și la modă. M-am obișnuit să frecventez doar magazinele care au standarde de calitate înalte și produse din cele mai diverse. Printre cele mai ofertante sunt produsele Bosch din gama Edition Rosso, care m-au satisfăcut mereu.

Pentru a fi mereu informat în ceea ce privește noutățile și tendințele actuale mă folosesc de căutări online pe calculator, precum cele care urmează aici:

a. http://www.marketonline.ro pentru Marketonline.ro sau oferte

b. http://www.marketonline.ro/electrocasnice/ pentru produse electrocasnice, electrocasnice, electrocasnice mici

c. http://www.marketonline.ro/bosch/ pentru produse Bosch și promoții Bosch

Căutările mele dau întotdeauna roade și raportul calitate-preț este cel mai bun. De aceea vă recomand și vouă să încercați aceste produse și veți vedea că viața o să vi se schimbe, iar viitorul o să vă surâdă. Pentru că suntem judecați și ne judecăm prin felul în care arătăm și prin lucrurile de care ne servim pentru a ne face viața mai ușoară și mai frumoasă. O ținută impecabilă poate să sugereze că suntem exigenți și cu personalitatea noastră și face o impresie plăcută celor cu care venim în contact. Iar prima impresie este de cele mai multe ori definitorie, pentru că s-ar putea să nu mai avem ocazia să o schimbăm.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.

Trăim într-o eră în care tehnologia și industrializarea cunosc o dezvoltare fără precedent și competiția pentru performanțe este atât de dură încât duce la sacrificii majore. Pentru a crea profit și a avea un impact cât mai mare pe piață, omul recurge la cele mai dure măsuri, afectând negativ mediul în care trăiește, hrana pe care o consumă și, implicit, pe el însuși. De aici derivă, în bună parte, idealul fiecărui individ de a căuta naturalul neviciat și din ce în ce mai greu de găsit, puritatea în diversele moduri în care o percepe fiecare.

Cei mai mulți o caută în natură, unde puritatea îmbracă cele mai diverse forme. Totuși,e din ce în ce mai greu să găsești un loc din  natură în care omul să nu-și fi pus amprenta, dar cu atât e mai de apreciat. Pentru că puritatea, naturalețea și frumusețea nativă a fost zămislită de Mama Natură și ea poate fi perpetuată doar prin excluderea intervenției umane. Puritate găsești și în chipul unei fecioare sau în făptura inocentă a unui nou-născut. Dacă știi și ai răbdare, o mai găsești și-ntr-un răsărit sau apus de soare, în albul imaculat al zăpezii proaspăt cernită, în prima dragoste a unui adolescent sau în zâmbetul călduros al mamei. Dar, pentru mine, florile reprezintă esența purității și a frumuseții. Ele îți aduc natura la îndemână și îți curăță sufletul de impuritățile unei vieți stresante.  Îți oferă #puritatea frumosului, a mirosului și a gingășiei de care fiecare dintre noi suntem impresionați.

Din ce în ce mai greu găsim puritate în ceea ce mâncăm sau bem. Produsele alimentare conțin tot mai multe chimicale, și chiar și apa este adesea contaminată. S-a scris și s-a vorbit mult despre grija pe care trebuie să o avem atunci când alegem ceea ce consumăm, dar aici voi face referire numai la apă. Fiindcă că ea este esențială pentru orice viețuitoare și calitatea ei contează foarte mult pentru sănătatea omului. De aceea vă recomand o apă minerală de calitate, un brand românesc apărut pe piață de 3 ani, ale cărei calități sunt #puritatea și proprietățile ei curative. Este vorba de AQUA Carpatica (http://blog.aquacarpatica.com sau http://blog.aquacarpatica.com/nitratii-din-apa-potabila-motiv-de-reala-ingrijorare/aqua-carpatica), o apă prin care nu numai că vă astâmpărați setea, dar vă și tratați unele afecțiuni interne. Ea are zero nitrați, „fiind astfel perfect pură, iar AQUA Carpatica plată este cu cea mai scăzută concentrație de nitrați din România (izvorul Băjenaru 0,8 mg/l nitrați)”. Pentru mine, AQUA Carpatica este floarea apelor minerale din țara noastră.

AQUA Carpatica aduce la cunoștință celor interesați că , după succesul concursului #stropdeiubire, revine cu un nou concurs pe Instagram. E vorba de o provocare  fotografică: ce înseamnă pentru oameni puritatea și cum poate fi surprinsă în fotografii. Pentru mai multe informații intrați pe: http://blog.aquacarpatica.com/concurs-instagram-puritate/aqua-carpatica

Acest articol participă la competiția SuperBlog.

Vă promiteam luna trecută că voi reveni cu detalii despre minunatul sejur de la Vila Alpin din Straja. Ei bine, acum că a trecut ceva timp de atunci, pot să relatez mai detașat câteva experiențe inedite și pline de aventură la care am participat cu cei patru prieteni care m-au convins să aleg această destinație. De fapt, nu știu dacă le-a plăcut compania mea, fiindcă eu nu aveam verva și pregătirea lor, drept pentru care pot să recunosc acum că am fost mai mult oaia neagră a grupului. Astfel, ei căutau mereu adrenalină la maximum, cu polonicul, în timp ce eu m-aș fi mulțumit să o servesc cu lingurița. Nu aș zice că am fost un fricos, doar mai prevăzător…

Pe aceste considerente m-am înscris de la început doar la tiroliană și paintball. Activități pe care le-am desfășurat cu mult entuziasm în prima zi din sejur. La prima probă am avut ceva emoții, dar ghidul era un profesionist cu experiență și m-am lăsat pe mâna lui. Senzația a fost de mare efect și chiar că am simțit cum trăiesc cu adevărat clipe nemaiîntâlnite. După masă ne-am războit cu un alt grup într-un joc de paintball și am fost încântat când victoria a fost de partea noastră. Iar la ea am contribuit și eu, din plin! Seara a fost marcată de o petrecere cu delicatesuri stropite cu vin și cântece din toate regiunile țării.

A doua zi am crezut că va fi la fel, însă prietenii, în colaborare cu instructorul, mi-au pregătit o surpriză. Era vorba de escaladarea unui zid de lemn, înalt și perpendicular. Așa ceva nu mai făcusem încă și cu greu m-am lăsat convins să încerc. Asta după ce i-am văzut pe ceilalți făcând-o cu zâmbetul pe buze. „Doar n-oi fi eu chiar atât de nepriceput”, mi-am zis, și m-am încumetat. Oricum, nu mă puteam accidenta deoarece eram prins cu o funie de siguranță. Iar, după câteva încercări eșuate, am reușit să ajung sus, în aplauzele celor din  jur, care – fie vorba între noi – își cam dădeau coate și chicoteau. Dar totul e bine când se termină cu bine și în ziua aceea am mai repetat urcarea de două ori. Ca de obicei, seara a fost iarăși plină de voie bună, până târziu în noapte.

Ei, dar când a venit vorba de rafting – care era planificat pentru a treia zi – nu m-am mai lăsat convins să urc și eu în barcă. Am avut și scuza perfectă: nu știam să înot. Așa că i-am condus până la marginea râului cu apă limpede și vioaie, iar, după ce s-au echipat și au început coborârea, am trecut la o partidă de pescuit păstrăv la muscă. Undița și muștele artificiale mi-au fost oferite în chirie de la stațiune. Chiar am prins 4 păstrăvi, pe care i-am eliberat. Ce era să fac cu ei, din moment ce restaurantul de la Vila Aplin ne oferea oricând pește proaspăt, preparat în diferite moduri? Pe la prânz eram la masă și i-am așteptat pe aventurieri, care au venit plini de entuziasm și pregătiți să-mi povestească prin ce au trecut. De data asta erau și ei obosiți, așa că în după-amiaza aceea s-au odihnit. Slavă Domnului!

Au urmat alte patru zile încărcate de activități și jocuri din cele mai diverse. Am făcut lucruri pe care nici nu bănuiam că voi avea curajul sau că voi fi în stare să le fac. Pot să spun că în acest fel mi-am schimbat și caracterul, devenind mai încrezător în mine. Iar în anii care vor urma voi face tot posibilul să nu lipsesc de la nici una din încercările de care putem beneficia la Vila Alpin Straja. Trebuie doar să deprind înotul, și-apoi să vezi!

Acest articol participă la competiția SuperBlog.