DE BOBOTEAZĂ
.
Gerul de la Bobotează,
De un timp e doar o glumă,
Azi ne îngheață de groază
Bătaia pentru aghiasmă.
Epigrama care mușcă (LXIV)
Curățarea Ficatului
Curățarea ficatului (foarte util în aceste zile) – 14 Alimente Detoxifiante Puternice
Ritmul agitat și alimentația plină de toxine sub amprenta cărora trăim fac tot mai multe victime ale bolilor de ficat. Mâncatul în exces, sau alimentele procesate și prost-gătite (prăjite în mult ulei), expunerea la poluanții din mediu și la hormonii de stres, sunt toți factori care suprasolicită ficatul și îi îmbolnăvesc. Grăsimile nu mai sunt procesate eficient, iar toxinele rămân stocate în corp, cauzând boli.
Din fericire, majoritatea bolilor, mai ales cele de stomac sau de ficat, pot fi tămăduite sau îndreptate cu ajutorul unui regim alimentar bine pus la punct. Curățarea ficatului se poate face cu ajutorul unei diete bogate în alimente cu efect detoxifiant, cu ajutorul plantelor și ceaiurilor diuretice și hepatice. Acestea pot stimula funcția naturală a ficatului de a curăța deșeurile din organism. Este bine să se urmeze cel puțin două diete de curățare a ficatului și vezicii biliare pe an, consumând unele alimente cu efect sporit în acest sens.
1. Usturoiul. Doar o cantitate mică de usturoi iute poate activa enzimele hepatice responsabile cu detoxifierea ficatului și a corpului. Usturoiul are cantități importante de seleniu și alicină, doi compuși naturali care ajută la curățarea ficatului.
2. Grapefruit. Bogat în vitamina C și antioxidanți, grepfruitul crește rata procesului de curățare a ficatului. Se poate bea în acest scop câte un păhărel de suc de grepfruit proaspăt stors, pentru stimularea producției de enzime hepatice și eliminarea celulelor potențial cancerigene.
3. Sfeclă și morcovi. Atât sfecla, cât și morcovii, conțin flavoinoide din plante și beta-caroten, care contribuie la îmbunătățirea funcției hepatice per ansamblu, și la eliminarea deșeurilor nocive.
4. Ceai verde. Această băutură iubește ficatul și are un rol protector asupra lui. Ceaiul verde conține antioxidanți din plante de tipul catechinei, un compus renumit pentru stimularea ficatului. Ceaiul verde nu este doar o licoare delicioasă, ci și un remediu foarte bun pentru îmbunătățirea stării generale de sănătate, pornind de la curățarea și revigorarea celulelor hepatice.
5. Legume cu frunze verzi. Dintre aliații noștri cei mai puternici în curățarea ficatului amintim verdețurile, sau legumele cu frunze verzi. Este ideal ca acestea să se consume crude, dar se pot prepara și fierte sau sub formă de sucuri naturale. Clorofila din verdeața sezonieră extrage toxinele din fluxul de sânge, neautralizează substanțele grele, chimice și pesticidele, contribuind astfel la crearea unui mecanism puternic de apărare pentru ficat. Spanacul, păpădia, cicoarea, muștarul, sunt doar câteva legume care crește fluxul din bilă și ajută la eliminarea deșeurilor din organe și din sânge.
6. Fructe. Avocado este un super-aliment care ajută corpul să producă glutation, un compus care e necesar pentru curățarea și eliminarea toxinelor dăunătoare din ficat. Merele conțin pectină, o componentă chimică vitală pentru eliberarea toxinelor din tractul digestiv. Acest lucru ajută ficatul să-și îndeplinească sarcinile mai ușor în procesul de detoxifiere.
7. Ulei de măsline. Uleiurile organice presate la rece, cum este uleiul de măsline, uleiul de cânepă sau de semințe de in, sunt benefice pentru ficat, atât timp cât sunt utilizate cu moderație. Acestea asigură organismului un aport necesar de lipide, care la rândul lor „sug” toxinele din organe. Uleiul de măsline ușurează un ficat supraîncărcat de toxine.
8. Cereale integrale. Orezul brun conține vitamine din complexul B, substanțe nutritive renumite pentru capacitatea de a îmbunătății procesul de metabolizare a grăsimilor, funcția hepatică și decongestionarea ficatului. Se recomandă cerealele integrale și reducerea consumului de produse din făină albă.
9. Legume crucifere. Consumul de broccoli și conopidă ajută la creșterea de glucosinolatuli din corp, care stimulează producția de enzime din ficat. Aceste enzime naturale ajută la eliminarea toxinelor cancerigene, reducând astfel riscul de cancer.
10 Lămâie și lime. Aceste fructe citrice conțin cantități foarte mari de vitamina C, care ajută la sintetizarea materialelor toxice în substanțe care pot fi absorbite de apă. Sucul de lămâie băut dimineața stimulează ficatul.
11. Nuci. Nuca are cantități mari de arginină, un aminoacid care ajută la detoxifierea ficatului. Nucile conțin o cantitate mare de glutation și acizi grași Omega-3, care sprijină activitatea de curățare hepatică. Este recomandat ca nucile să se mestece bine înainte de înghițire.
12. Varza. La fel ca și broccoli și conopida, varza ajută la stimularea a două enzime active cruciale din ficat, care sprijină procesul de detoxifiere. Se recomandă așadar consumul mai mare de varză, care poate fi pregătită sub formă de salate sau supe.
13. Turmericul. Este unul dintre alimentele cele mai puternice pentru menținerea unui ficat sănătos și a fost demonstrat că protejează în mod activ împotriva daunelor toxice, regenerând celulele hepatice deteriorate. Turmericul, de asemenea, stimulează producția naturală de bilă, micșorează conductele hepatice umflate și îmbunătățește funcția de ansamblu a vezicii biliare, un alt organ de purificare.
14. Curcumina. Curcumina este condimentul preferat al ficatului. Se poate adăuga în ciorbe de linte sau alte mâncăruri de legume pentru o stimulare rapidă a ficatului. Curcumina ajută la detoxifierea ficatului prin stimularea unei enzime care alungă toxinele cancerigene.
Când ești îndrăgostit, te prostești!
Când ești îndrăgostit, te prostești: specialiștii au confirmat științific această idee
Persoanele îndrăgostite sunt mai puțin capabile să se concentreze și să îndeplinească sarcini care cer atenție; controlul cognitiv, în cazul lor, este diminuat, arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Leiden, Olanda, și Universitatea Maryland, SUA.
Studiul a cuprins 43 de participanți care erau implicați într-o relație amoroasă de mai puțin de o jumătate de an; participanții au fost rugați să îndeplinească un număr de sarcini în cursul cărora trebuiau să diferențieze, cât mai rapid posibil, informația relevantă de cea irelevantă. Cu cât erau mai îndrăgostiți, cu atât participanții s-au dovedit mai puțin capabili să ignore informația irelevantă; astfel, intensitatea dragostei pe care o simțeau era corelată cu capacitatea de a se concentra a persoanei respective. Nu s-a constatat nicio diferență între femei și bărbați, din acest punct de vedere. Rezultatele studiului au apărut în jurnalul Motivation and Emotion.
Participanții au ascultat piese muzicale care deșteptau sentimente romantice și au fost rugați să se gândească la un eveniment romantic, pentru a le intensifica sentimentele. Au completat, de asemenea, un chestionar cu ajutorul căruia a fost evaluată intensitatea sentimentelor de dragoste pe care le încercau. În mod interesant, rezultatele acestui studiu, condus de Henk van Steenbergen, au fost întrucâtva diferite de cele ale unor studii anterioare pe aceeași temă.
Studii precedente arătau că abilitatea de a ignora informația care distrăgea atenția era o condiție necesară pentru menținerea unei relații romantice pe termen lung. Așa-numitul control cognitiv exercitat asupra propriei persoane și capacitatea de a rezista tentațiilor care ar fi putut amenința relația erau esențiale pentru o dragoste îndelungată. În acest nou studiu, însă, participanții se implicaseră într-o relație romantică abia cu câteva luni în urmă.
„Când abia ai intrat într-o relație romantică, probabil că îți este mai greu să te concentrezi asupra altor lucruri, fiindcă îți folosești o mare parte a resurselor cognitive gândindu-te la persoana iubită”, spune Van Steenbergen. „Pe de altă parte, pentru o dragoste durabilă, într-o relație pe termen lung, pare esențial să fii capabil de un control cognitiv corespunzător.” În timp, găsirea unui echilibru între controlul cognitiv mai puternic sau mai scăzut se poate dovedi un factor fundamental pentru o relație de succes. După cum spune Van Steenbergen, legătura dintre dragostea romantică și controlul cognitiv este un câmp nou de cercetare.
Motivul pentru care dragostea romantică este asociată cu schimbări în ceea ce privește controlul cognitiv este încă necunoscut. Ar putea fi vorba despre faptul că îndrăgostiții își folosesc majoritatea resurselor cognitive pentru a se gândi la persoana iubită, ceea ce îl lasă fără resurse pentru îndeplinirea unor sarcini mai plictisitoare. Dar e posibil și ca lucrurile să stea invers: oamenii care au un control cognitiv mai redus ar putea încerca sentimente mai intense de dragoste decât cei care au un control cognitiv mai puternic. Cercetările viitoare ar urma să abordeze și să clarifice această problemă.
Sursa: Science Daily
Afrodiziacul cel mai folosit în Egiptul Antic
Avem tendința de a considera salata verde drept un aliment banal, însă în Egiptul Antic, leguma avea o semnificație mult mai importantă. Potrivit unui egiptolog, se pare că o rudă îndepărtată a salatei romane (o varietate de salată cu frunze alungite) era văzută ca afrodiziac în Egiptul Antic. Salim Ikram, de la American University of Cairo, susține că imagini reprezentând salata pot fi observate pe mormintele ce datează din anii 2.000 î.e.n. Mai mult, salata pare să fie un simbol al zeului fertilității Min.
Zeul, care adesea era ilustrat având penisul erect, a fost descris drept „marele iubirii” într-un text din templul Edfu. Mai mult, egiptenii considerau că datorită salatelor putea Min să „realizeze neobosit actul sexual”. Salata verde se consumă de milenii, iar versiunea „primitivă” a ei seamănă cu salata romană pe care o consumăm astăzi. Totuși, în Egiptul Antic, în jurul anului 2000 î.e.n. salata nu era un aperitiv, ci un afrodiziac, susține prof. Ikram, specializată în obiceiurile alimentare ale egiptenilor.
Mai mult, Ikram a explicat că deși rolul lui Min s-a schimbat de-a lungul a 3.000 de ani, asocierea lui cu salata s-a păstrat. Deși se presupune că prima ilustrație a zeului alături de salată a fost creată în anul 1980 î.e.n. în Capela Albă a lui Senusret, Ikram susține că s-ar putea să fie și exemple mai vechi. Un relief funerar din templul lui Ramses al III-lea ilustrează festivalul recoltei lui Min. O statuie a zeului este așezată în centru, iar în spatele ei este ilustrată o procesiune de preoți care țin salate în mâini. De asemenea, uneori, zeul este ilustrat având o panglică roșie pe frunte, ca semn al energiei sale sexuale.
„Unul dintre motivele pentru care [egiptenii] asociau salate cu Min era aceea că leguma crește dreaptă și înaltă, un simbol falic evident”, a declarat Ikram. Se credea că salata era sacră, atât din cauza faptului că ea creștea dreaptă, cât și ca urmare a lichidului lăptos care rezulta când era tăiată, un simbol fie al laptelui mamei, fie chiar al spermatozoizilor. Însă, în loc ca egiptenii să fie interesați de frunzele salatei, ei culegeau semințele florilor pe care le utilizau cu scopul de a face din ele uleiuri naturale pe care le foloseau pentru gătit, în medicină sau chiar și pentru mumifiat. În prezent, în Egipt, leguma este utilizată ca remediu tradițional pentru creșterea părului.
Frunzele de salată au debutat ca aperitiv care stimulează pofta de mâncare în jurul anului 85 î.e.n., la greci și romani. Mai mult, se pare că în acea perioadă se recomanda consumul de frunze de salată chiar și după-masă, pentru a ajuta la digestie.
Sursa: Daily Mail
Primiți cu sorcova?
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să înfloriți…
Nu are rost să v-o recit pe toată, pentru că o știți cu toții, plus că e o zi în care n-aș vrea să vă răpesc mult timp. Intenția contează, așa cum am gândit și eu atunci când au venit urătorii de Anul Nou. Măcar am avut șapte pitici voinici, în două rate, chiar de nu știau toate versurile. Din păcate, primele au fost trei fetițe drăguțe, pe care nu am putut să le refuz, deși tradiția spune că nu e bine ca fetele să-ți intre primele în casă în seara de Anul Nou, sau dimineața.
Apoi au urmat patru „coconi”, dintre care doi erau țigani. Eu zic că e un lucru bun, atunci când diferențele de rasă sunt lăsate deoparte. Deși, sincer să fiu, țiganii lălăiau după copilul cel mai mare și nu știu de ce au fost incluși în grup. Poate că și copiii își dau seama că minoritățile trebuie ajutate să evolueze în tradițiile românești și în educație. Oricum, m-am bucurat de colindători mai mulți decât de Crăciun. Pe de altă parte, se pare că Anul Nou devine mai important decât sărbătoarea creștinească a Crăciunului cu care noi, creștinii, eram obișnuiți
Nici eu nu vreau să vă „lălăiesc” prea mult, ci doar să vă urez, așa cum se cuvine, un An Nou Fericit și mulți aidoma lui! Să aveți sănătate, iubire și să vă fie blogul blaglosovit! Inspirația și creația să vă fie la înălțime, iar Muza să vă fie aproape! Politica românească să fie doar un motiv de râs, și nu de plâns, iar politicienii să fie… alții! Chiar și noi să ne schimbăm, fiindcă, altfel, nu are rost să mergem la voturile care vor urma. Ce aș putea să vă ne urez. Poate că ar fi mai bine să ne căutăm unul pe altul și să ne salutăm din când în când. Chiar dacă am sacrifica din puținul timp pe care îl avem la dispoziție. O spun eu, care stau cam mult în fața laptopului. Și care își cere scuze pentru că nu a putut să-și pună ieri și azi like-urile necesare la toți cei care au meritat pentru postările lor. Am înțeles că e o defecțiune tehnică! 🙄
Am promis că voi fi scurt, așa că persist doar în sorcovit:
…Tare ca fierul
Iute ca oțelul…
La anul și la mulți ani!
Epigrama care mușcă (LXIII)
ÎN LOC DE URARE
.
Degeaba urări ți-aș face,
De zile bune, cu pace,
Dacă-n timp ce le trăiești
Nu te zbați să izbândești.
Epigrama care mușcă (LXII)
Primul ministru, Victor Ponta, și-a postat pe Facebook o poză cu Ghiță Ciobanu’
Se-ntâlniră doi păstori:
Ghiță, cu oi mândre tare,
Și Ponta, c-o turmă care
Paște doar la sărbători.
Viața e o competiție
De când ne naștem suntem încurajați să fim mai deștepți și mai îndemânatici decât ceilalți copii. Părinții sunt cei care ne stimulează prin orice mijloace să le arătăm că suntem genii, atât lor cât și celorlalte familii cu care sunt în contact. În imaginația lor se întâmplă ca și cele mai normale manifestări ale dezvoltării noastre, intelectuale sau fizice, să fie traduse ca niște semnale ale inteligenței noastre ieșite din comun. Până la urmă totul se rezumă la o competiție între copiii de aceeași vârstă cu noi, sau chiar mai mari, pentru a demonstra ce aptitudini are odrasla fiecărui cuplu.
Urmează școala, unde suntem testați mai obiectiv, dar în care aproape fiecare familie „cu responsabilitate” intervine și consideră că fiul sau fiica lor nu este apreciată la adevărata lor valoare. E drept că orice concurs este benefic pentru participanți, doar că de foarte multe ori acesta devine un stres prea mare pentru unii participanți, care cedează și ajung la soluții tragice. În unele țări din vest – cum ar fi Suedia – nu se pune accentul pe întrecerea între elevi, și de aceea nu se dau nici note. Iar acest aspect nu e nicidecum un impediment în dezvoltarea intelectuală a învățăceilor. Aș spune că dimpotrivă, le oferă experiența lucrului făcut în echipă, care este foarte important pentru orice profesie pe care ar aborda-o.
La școlile noastre, și nu numai, aproape totul se rezumă la dezvoltarea individuală, care îl face pe copil – și apoi pe adolescent, om matur – să devină egoist, să fie mereu de unul singur în întrecerea cu cei de lângă el. Astfel colectivitatea, echipa, revine pe locul doi, iar munca în echipă are de suferit. Vedem asta în viața de fiecare zi și în foarte multe domenii. Politica e cea care ne afectează cel mai mult, fiindcă atacurile dintre politicieni, chiar fiind în aceeași alianță sau formațiune politică, sunt tragice pentru societatea românească. Putem continua cu agricultura și industria, unde nu se fac alianțe ca în alte țări, pentru a lupta împotriva importurilor și a guvernului nechibzuit. Oamenii se întrec între ei, în loc să se ajute reciproc pentru a depăși greutățile unui capitalism necopt. La fel se întâmplă și în sport – mai ales în fotbal -, pentru că și acolo fiecare trage doar pentru el, iar în final echipele noastre naționale pierd.
Exemplele ar putea continua aproape la infinit și ele ne pot demonstra cât de mult de afectează spiritul individualist care ne este insuflat de când ne naștem și pe care cei mai mulți îl îmbrățișează până la moarte. Trebuie să luăm exemple de la cei care au ceva de oferit, să nu ne cramponăm într-o educație și un învățământ care oricum e muribund: se vede după cum se schimbă zadarnic cel puțin o dată pe an. Dacă suntem prea mândri să învățăm de la oameni, atunci s-o facem de la animale, fiindcă și ele știu să se folosească de munca în echipă. Iar unele dintre cele mai bune în acest domeniu ar fi furnicile, care știu să se sacrifice cu cel mai mare devotament pentru ca mușuroiul lor să dăinuiască pe mai departe. La fel și albinele sau suricatele.
Viața este mereu o competiție, dar ea nu trebuie dusă de unul singur. Dacă astăzi te întreci cu cineva la fugă, nu înseamnă că mâine acesta îți va fi în continuare un adversar. Iar dacă el cade, tu vei fi mai apreciat atunci când te vei opri ca să-l ajuți să se ridice! La fel trebuie să faci și în viața de zi cu zi. Dacă ești român, nu pune piedică altui român, ci fă în așa fel ca el să trăiască alături de tine și nu sub nivelul tău. Altfel nu ești un membru demn al speciei tale, ci doar un rebut al ei.
Iarna vieții
APOI A VENIT IARNA…
(din jurnalul unui pensionar)
Știi… timpul are un fel al său de a se mișca repede și de a nu-ți da răgaz să devii conștient de trecerea anilor. Parcă mai ieri eram tânăr, abia căsătorit și urcându-mă la bordul noii vieți alături de partenera mea de cuplu. Într-un fel, parcă s-a întâmplat cu ani în urmă și mă întreb unde s-au dus toți acești ani. Știu că i-am trăit pe toți. Am străfulgerări în care văd cum era odată, cu toată speranțele și visele.
Dar iată că acum trăiesc… iarna vieții mele și sunt luat prin surprindere. Cum am ajuns aici atât de repede? Unde s-au dus anii și unde s-a dus tinerețea? Îmi amintesc clar cum întâlneam oameni mai în vârstă decât mine de-a lungul anilor și cum gândeam că acești oameni mai în vârstă erau la ani distanță de mine, astfel încât această iarnă părea atât de departe, încât nici măcar nu mi-o puteam imagina prea bine.
Dar iată-mă aici… prietenii mei sunt pensionari și au încărunțit… se mișcă mai încet și eu văd în ei persoane vârstnice. Unii sunt într-o formă mai bună, alții într-o formă mai proastă decât mine, dar la toți constat o mare schimbare… Nu mai regăsesc în ei pe cei de care îmi amintesc că erau tineri și vibranți, ci… ca și mine, vârsta lor începe să se arate, și acum suntem noi acei oameni mai în vârstă pe care îi vedeam și în care nu ne imaginam că ne vom transforma. Acum, în fiecare zi am sentimentul că și a face un duș reprezintă o provocare pentru ziua respectivă! Iar a trage un pui de somn după-amiaza nu mai înseamnă răsfăț, ci obligație! Căci dacă nu dorm din proprie voință, adorm pe locul în care mă aflu!
Astfel, intru acum în acest alt anotimp al vieții mele, nepregătit pentru toate durerile și junghiurile, pentru pierderea puterii și a capacității de a merge și de a face lucruri pe care mi-am dorit să le fac, dar nu am reușit niciodată! Cel puțin, însă, știu că iarna a sosit și nu știu cât va dura… asta știu, că atunci când s-a terminat pe acest pământ, s-a terminat pur și simplu. Va începe o nouă aventură!
Da, am regrete. Există lucruri pe care nu aș fi vrut să le fac, lucruri pe care ar fi trebuit să le fac, dar, într-adevăr, sunt și multe lucruri de care mă bucur că le-am făcut. Toate s-au întâmplat într-o singură viață.
Așa că, dacă nu te afli în iarna vieții tale, lasă-mă să-ți reamintesc că ea va sosi mai repede decât îți închipui. Deci, orice ți-ai dori să realizezi în viață, te rog să realizezi repede! Nu amâna prea mult lucrurile! Viața trece repede. Fă azi ceea ce poți, căci nu poți ști cu siguranță dacă te afli sau nu în iarna vieții tale! Nu ți s-a promis că tu vei avea parte de toate anotimpurile, așa că trăiește pentru azi și spune toate lucrurile pe care vrei ca cei dragi să și le amintească… și speră că ei te vor aprecia și iubi pentru toate lucrurile pe care le-ai făcut pentru ei în toți anii trecuți!
„Viața” este un dar pentru tine. Felul în care îți trăiești viața este darul tău pentru cei care vin după tine. Transformă-l într-unul fantastic. Trăiește-ți bine viața! Bucură-te de azi! Fă ceva amuzant! Fii fericit! Fă din această zi una grozavă!
Ține minte, „Adevărata avere este sănătatea, nu niște amărâți de bani”. Trăiește fericit în 2014! În sfârșit, gândește-te la următoarele: azi ești mai bătrân decât ai fost vreodată, totuși ești mai tânăr decât vei fi de acum înainte, bucură-te de această zi de la un capăt la altul al ei.
Copii tăi devin tu, dar nepoții tăi sunt perfecți! Să ieși din casă este bine, a te întoarce acasă este și mai bine! Uiți nume, dar… este bine, căci alți oameni uită și că te-au cunoscut vreodată!!!
Nu-ți mai pasă de lucruri de care îți păsa, dar cu siguranță îți pasă că nu-ți mai pasă de ele. Dormi mai bine pe un fotoliu, cu televizorul zbârnâindu-ți în față, decât într-un pat. Acesta se numește „pre-somn.”
Îți lipsesc zilele când totul mergea doar apăsând pe un buton de „pornit” și „oprit.” Ai tendința de a folosi mai multe cuvinte cu patru litere… „ce?” (what, în engleză), „când”. Acum, că îți permiți bijuterii scumpe, nu le mai poți purta în siguranță nicăieri. Ai observat că tot ceea ce se vinde în magazine este „fără mâneci?” Ceea ce odată erau pistrui, sunt acum pete hepatice. Toată lumea șoptește. Ai trei mărimi de îmbrăcăminte în dulapul tău… dar două dintre ele nu vor mai fi purtate niciodată. Dar VECHI este bun în anumite sensuri: cântece vechi, filme vechi și mai ales prieteni vechi!… Nu ceea ce Aduni, ci ceea ce Răspândești spune ce fel de viață ai trăit.
Sursa: email
Izolarea socială aduce boala și scurtează viața
Oamenii de știință cunoșteau faptul că atât izolarea socială, cât și sentimentul de singurătate măresc riscul de boală și deces. Dar nu era clar dacă izolarea, care poate duce la însingurare, subminează sănătatea, sau dacă fiecare factor în parte, acționând individual, sporește riscul de boală. Un studiu recent clarifică problema: lipsa contactelor sociale predispune la boli și moarte prematură, chiar dacă persoana respectivă nu se simte singură.
Autorii studiului, publicat în Proceedings of National Academy of Sciences, au constatat că un contact redus cu familia, prietenii și membrii comunității locale prevestește apariția unor boli și decesul prematur, chiar dacă persoanele ce trăiesc izolate nu suferă de pe urma singurătății. Cercetătorii au analizat date privind 6.500 de persoane cu vârsta de 52 de ani, înscrise într-un studiu mai larg, English Longitudinal of Ageing, care monitorizează sănătatea, adaptarea socială și longevitatea persoanelor care locuiesc în Anglia.
Specialiștii au evaluat izolarea socială pe baza contactelor pe care participanții afirmau că le au cu familia, prietenii și membrii unor organizații civice și au estimat, cu ajutorul unor chestionare, sentimentul subiectiv de singurătate resimțit de participanți. Apoi au cercetat mortalitatea și bolile care au apărut în grupul de persoane studiate, din 2004 până în 2012.
Rezultatele au arătat că izolarea socială este corelată cu o mortalitate mai mare, chiar și după ce se făceau corecțiile necesare pentru a elimina contribuția altor factori, precum afecțiunile medicale preexistente și factorii socioeconomici. În schimb sentimentul de singurătate nu era corelat cu un risc mai mare de boală sau deces.
„Când ne gândim la izolarea socială și la sentimentul de însingurare, le vedem adesea ca pe două fețe ale aceleași monede”, a explicat Andrew Steptoe, psiholog la University College London și conducător al studiului. „Dar rezultatele sugerează că lipsa interacțiunilor sociale este dăunătoare indiferent dacă persoana se simte sau nu singură. Când trăiești izolat, nu numai că îți lipsește compania, ci, în multe cazuri, ești lipsit și de sfaturi și sprijin din partea altor oameni.”
Rezultatele contrazic alte două studii recente, care sugerau că sentimentul de singurătate este asociat cu înrăutățirea sănătății și creșterea mortalității persoanelor vârstnice. După părerea unui autor al unuia dintre aceste studii, ar trebui investigate și diferențele culturale legate de modul în care oamenii resimt și descriu sentimentul de singurătate.
Steptoe plănuiește să verifice, în etapa următoare, dacă izolarea socială influențează tratamentul medical și evoluția bolii, în cazul persoanelor suferinde. Dar acest lucru nu înseamnă că sentimentul de singurătate nu trebuie luat în seamă.
„Trebuie să facem tot ce putem pentru a ușura singurătatea oamenilor în vârstă”, a spus el. „Dar, în același timp, trebuie să ne îndreptăm atenția spre volumul interacțiunilor sociale pe care le au și să ne asigurăm că își mențin contactele sociale. Acest lucru ar putea fi la fel de important.”
Sursa: Nature
racoltapetru6 