În ce țară mănâncă oamenii cel mai bine?

Cât de sănătoasă este alimentația unei țări? Un studiu recent, care a cuprins 125 de țări, arată că Olanda este pe locul întâi, în timp ce locuitorii din Chad se hrănesc cel mai puțin sănătos.

mancare

Cercetarea a fost realizată de Oxfam (o confederație internațională de 17 organizații care activează pentru combaterea sărăciei și a injustiției) și a ținut seama de mai multe aspecte: dacă oamenii au suficientă hrană, dacă își pot permite să mănânce, dacă hrana disponibilă e de bună calitate, care este prevalența bolilor legate de alimentație.

Printre cele 125 de țări analizate, Olanda este pe locul 1, fiind urmată de Franța și Elveția, în vreme ce Marea Britanie este pe locul 13, iar SUA – pe locul 21. România ocupă în acest clasament locul 51. Olanda a ocupat locul 1 ca urmare a faptului că are prețuri relativ scăzute la alimente, față de nivelul veniturilor, are o rată scăzută a diabetului și o diversitate nutrițională mai ridicată decât a altor țări europene. Printre primele 12 țări se clasează, de asemenea, Austria, Belgia, Danemarca, Suedia, Australia, Irlanda, Italia, Luxemburg și Portugalia.

Totuși, nici aceste țări campioane nu au obținut scoruri bune din perspectiva tuturor criteriilor. Olanda, de exemplu, are o rată ridicată a obezității, aproape o cincime din populație având un indice de masă corporală de peste 30 (valorile sănătoase sunt între 18 și 25). Dintre țările din Top 12, Australia are cea mai ridicată rată a obezității, 27% dintre locuitori fiind obezi.

Pe ultimul loc al clasamentului s-a situat Chad, un stat din Africa, unde hrana consumată în mod curent de majoritatea locuitorilor are o valoare nutrițională scăzută, este scumpă față de posibilitățile oamenilor și este preparată cu un acces redus la condiții igienice. În această țară, unul din 3 copii este subponderal. Pe ultimele 10 locuri ale clasamentului se situează mai multe țări africane subsahariene și Republica Yemen. În aceste țări, alimentația este alcătuită preponderent din cereale și rădăcinoase cu conținut scăzut de nutrienți.

Rezultatele cercetării mai arată că SUA au cea mai accesibilă hrană, ca preț, în vreme ce în Anglia hrana este cel mai puțin accesibilă. Hrana de calitatea cea mai ridicată se găsește în Islanda, iar de calitatea cea mai scăzută – în Madagascar.

Cea mai mare rată a diabetului se întâlnește în Arabia Saudită, iar dintre țările analizate, țara cu cea mai gravă problemă în ceea ce privește obezitatea este Kuweit (42% din populație suferă de această afecțiune). Totuși, arată raportul, în ceea ce privește obezitatea, problema este la nivelul cel mai grav în Insulele Pacificului, care nu au fost însă incluse în analiză. În insula Nauru, de exemplu, 71% din populație suferă de obezitate.

Rate mari ale obezității se înregistrează și în multe țări cu venituri medii, Fiji, Mexic și Venezuela situându-se între primele 10 țări în ceea ce privește acest aspect. În Egipt și SUA, o treime dintre locuitori sunt obezi. În schimb rata obezității este extrem de scăzută în Bangladesh, Nepal și Etiopia. Raportul Oxfam mai arată că malnutriția este cel mai răspândită în Burundi, unde 67% din populație este subnutrită și 35% dintre copii sunt subponderali. Probleme serioase din acest punct de vedere au și Yemen, India, Madagascar. În India există cel mai mare procent de copii subponderali din lume – 44%.

Ca urmare a rezultatelor obținute, oxfam a redactat și o listă de recomandări privind măsurile ce trebuie intreprinse pentru remedierea situației. Printre acestea se numără investițiile în micile exploatări agricole, gestionarea efectelor schimbărilor climatice și o reglementare mai bună care să combată specula cu alimente, pentru a împiedica creșterea prea mare a prețurilor.

Sursa: Mail Online

Pierdut blog…

S-a întâmplat pe la mijlocul lunii trecute. Mai funcționase el cu sincope și am crezut că o să-și revină iar, după vreo două săptămâni. Apoi mi-am amintit de noua taxă pe care orice site care se termină cu ro este obligat să-l plătească de la 1 ianuarie 2014. Și mi-am dat seama că s-ar putea ca primul meu blog să fie pierdut pentru totdeauna.

În ziua de 2 mai 2011, am reușit să-mi fac primul meu blog, pe site-ul Weblog.ro și eram fericit precum un proaspăt tătic. Până atunci aveam oroare să scriu pentru că nu am avut talent deloc la caligrafie. La început postam doar un articol pe săptămână și îmi invitam prietenii să-și dea cu părerea despre conținut și calitate. Am primit sfaturi, mi-am introdus diacritice și am învățat mereu câte ceva. Cu timpul am ajuns să postez în fiecare zi, ba chiar și câte două materiale.

E drept că pe acel site erau greu să lucrezi și de multe ori nu reușeam să editez ceea ce scriam. Să nu mai vorbesc de comentariile pe care încercam să le fac la alte postări și pe care cu greu le puteam afișa. Primeam plângeri și de la ceilalți bloggeri, care voiau să comenteze și nu puteau. Cu toate greutățile, nu m-am dat bătut și am reușit să public peste 1070 articole din diferite domenii. Au fost peste 1000 de ore de muncă și străduința de a oferi subiecte cât mai interesante. Care s-au pierdut în cine știe ce abis cauzat de interesele materiale ale guvernanților și poate și de acelea ale managerului site-ului în cauză.

Blog

Nu-mi pare rău pentru munca depusă, fiindcă prin ea am prins ceva experiență. Regret doar subiectele de proză inedită pe care probabil n-o să le mai pot recupera niciodată. weblog.ro@petrișor6yahoo.com a fost prima mea iubire și e firesc să fi fost atașat de ea, cu toate fițele pe care și le da. Erau zile în care aveam câte 3-400 de cititori/articol și asta mă făcea fericit, chiar dacă nu puteam să le aflu părerea. În 30 de luni de activitate am reușit să strâng 20 de comentarii (cât primesc aici într-o zi), dar eu am scris peste 500. Ei și? Eu am sperat la îndreptarea păcatelor și nu m-am gândit la moartea păcătosului.

Astăzi, sufletul mi-e mai sărac și capul mi se apleacă pe umărul singurului „fiu” ce mi-a mai rămas. Acest blog, prin care-mi pot descărca tristețea și pune speranța în viitor. Poate că fiul celălalt se va întoarce într-un fel sau altul și o să pot măcar să-l văd. Oricum nu-l voi uita și voi spera mereu că acolo, undeva, mai există stocate trăirile pe care le-am imortalizat în niște rânduri. Deocamdată nu-mi rămâne decât să declar sec: „Pierdut blog, găsitorul este rugat să mă anunțe dacă-l vede pe undeva”.

Caissa și Bachus

Pentru cei care nu știu, Caissa este zeița șahului, cea care îi inspiră și îi ocrotește pe împătimiții sportului minții. Despre Bachus sunt sigur că a auzit toată lumea, însă o asociere între cei doi nu cred că este prea obișnuită. Asta era și convingerea mea, până când o întâmplare deosebită m-a făcut să-mi amintesc că minunile se pot întâmpla în orice domeniu.

Mă aflam în finala campionatului județean de șah pe echipe, care se desfășura la Vișeul de Sus. Iarnă, frig, multă zăpadă și o sală neîncălzită în care se disputau ultimele meciuri dintre cele patru finaliste. Lupta pentru titlul mult râvnit se dădea între Victoria Baia Mare (din care făceam parte și eu) și o altă echipă din același municipiu, al cărei nume nu are nici o importanță acum. La prima masă, deci speranța noastră cea mai mare din acel moment, era un tânăr (de fapt eram tineri aproape toți) pe nume Pârvu, cu un joc foarte calculat și în care ne pusesem mari speranțe. Doar că și în șah se mai întâmplă surprize, iar zeița părea să-l fi părăsit în acea zi. A avut o deschidere slabă și când a ajuns în jocul de mijloc stătea foarte prost. Duelul per total era foarte strâns și, la un moment dat, căpitanul echipei ne-a spus că rezultatul meciului depindea de partida lui Pârvu. Dacă pierdea, pierdeam și noi, iar dacă printr-o minune ar fi reușit să câștige, am fi devenit campioni județeni.

Șah pe echipe

Dar unde era Pârvu? Ceasul lui mergea bezmetic în timp ce adversarul lui se plimba surâzător printre celelalte mese, primind chiar felicitări anticipate, de la colegii lui, pentru victoria pe care nu o mai putea rata. Căpitanul nostru era nervos, iar noi supărați în timp ce încercam să ne consolăm cu gândul că mai bine nu s-a putut și, la urma urmei, nici locul doi nu era rușinos. Priveam înciudați, când la poziția compromisă a colegului nostru, când la ușa de la intrare. Mai erau vreo cinci minute din timpul său, când liderul nostru și-a făcut apariția. Și ce apariție!!! Se vedea de la o poștă că era bine agheasmuit, mai ales că zâmbea într-una și sughița repetat. Deși eram scandalizați, nu puteam să-i spunem nimic, dar fiecare se gândea la morala pe care o va primi după ce jocul va lua sfârșit.

Pârvu s-a așezat tacticos la masa lui și, după o scurtă reanalizare a poziției, a mutat galant, nevoie mare. Partenerul lui și-a reluat locul privindu-l așa cum își privește o fiară prada răpusă. Gândea că misiunea lui era și mai ușoară, la fel cum eram convinși și noi. Primele mutări s-au succedat rapid, încât nici n-am avut timp să analizăm variantele sau să sesizăm toate amenințările. „Veselul” nostru coleg era foarte degajat și, între două fumuri de țigară ne privea zâmbăreț și mai sughița o dată. În schimb, chipul adversarului său devenea tot mai întunecat și timpul său de gândire mai îndelungat. Acum vedeam și noi mai clar: toate piesele lui Pârvu participau la atac, iar regele rămăsese stingher, într-un colț al tablei. Și totuși nu putea fi atacat de nicio piesă adversă, pentru că erau angrenate cu totul în apărarea propriului rege.

Noi trăiam intens și entuziasmați fiecare clipă și ne rugam lui Dumnezeu ca aghesmuitul nostru să nu facă vreo gafă. Iar rugile noastre au fost ascultate: matul a venit ca o izbăvire. Pârvu s-a ridicat cu greu de pe scaun și a dat mâna cu adversarul căruia nu-i venea să creadă că a pierdut. Și noi eram uimiți când am sărit să-l felicităm pe căștigător, uitând toate cuvintele grele pe care i le pregătisem. Eram din nou campioni județeni și asta era tot ce conta! Prima cerere a eroului nostru din acea zi a fost, bineînțeles, un pahar de coniac. I se făcuse sete! Căpitanul însuși l-a sprijinit să nu alunece pe gheața de afară, în drumul spre restaurant.

Alcoolul și șahul nu fac casă bună. Dar în acea zi, Caissa a dat mâna cu Bachus și împreună au făcut o minune. E drept că nu e bine să ne bazăm pe astfel de miracole, însă putem trage întotdeauna niște învățăminte:  Ai grijă la omul care nu mai are ce pierde! El e în stare de orice sacrificiu înainte de a fi doborât de tot. Și multe situații întâlnite în jocul de șah, sunt valabile și în viața de zi cu zi.

15 fapte istorice pe care nu le știai

Este știut că tuturor ne plac faptele – în special cele istorice și cele care reprezintă o necunoscută pentru noi. Ceea ce urmează prezintă 15 fapte care sunt, sper, necunoscute pentru majoritatea dintre voi. Adunate din perioade diferite din antichitate și până în contemporaneitate, sunt fapte ce nu au mai fost prezentate până acum.

1. Sfântul Simeon Stylites (foto) a fost un călugăr care și-a câștigat faimă în secolul al cincilea pentru că a petrecut 37 de ani stând în picioare pe o platformă din vârful unei coloane foarte înalte din Siria. Motivele pentru care a făcut acest gest țin de valorile sale ascetice, iar exemplul lui a fost apoi urmat în anii care au urmat de către sfinții stiliști.

sfantul simeon stylites stand in picioare

2. În timpul Primei Dinastii a Egiptului Antic, sute de slujitori și membri ai familiei erau înmormântați odată cu trupul regelui mort. Se credea că oamenii și animalele îngropate odată cu regele îl vor ajuta în viața de apoi.

3. În 1927, Otto Rohwedder a inventat pâinea feliată. El a făcut prima mașină de feliat și împachetat pâinea și a câștigat și un brevet pentru invenția sa. După numai șase ani de la invenție, pâinea feliată se vindea mai bine decât cea nefeliată.

4. În 1911, împletirea părului în codițe a fost interzisă în China, deoarece se considera că acest obicei amintește de trecutul feudal al țării.

5. Pentru a evita efortul de a se deplasa cu bărcile în amonte, comercianții mesopotamieni construiau bărcile demontabile pe care le navigau în aval având și un măgar la bord. Odată ajunși la destinație vindeau cadrul bărcilor, iar când terminau de făcut schimburile comerciale foloseau măgarul pentru a se întoarce acasă.

alexandru cel mare curiozitati

6. În Roma Antică pedeapsa pentru uciderea propriului tată era să fii înecat într-un sac, împreună cu o viperă, un câine și un cocoș. Motivul din spatele acestei practici? Se pare că nimeni nu știe!

7. Alexandru cel Mare (foto) a inventat o tehnică de spionaj folosită până astăzi: el își încuraja soldații să trimită scrisori acasă, scrisori pe care apoi le intercepta și le citea pentru a descoperi cine era împotriva lui.

8. În Gubbio, nordul Italiei, există o cursă care se organizează în fiecare an, încă din secolul al 12-lea, și în fiecare an este fraudată. În această cursă sătenii transportă trei statui: a Sf. Ubaldo (cel pentru care cursa a fost organizată prima dată), Sf. Anton și Sf. Gheorghe, și în fiecare an Sfântul Ubaldo iese pe primul loc, Sfântul Gheorghe pe al doilea loc, iar Sfântul Anton pe ultimul loc.

9. În 1847, atunci când anestezicul a fost folosit prima dată în timpul unei nașteri, mama a fost atât de uimită de cât de nedureroasă a fost nașterea încât și-a numit copilul Anastasia.

10. Asaltul cavaleriei a fost folosit ultima dată în al Doilea Război Mondial. Atunci, o divizie de cavalerie mongolă s-a aruncat în luptă împotriva unei divizii de infanterie germană. Care a fost rezultatul? Nici măcar un soldat german nu a fost ucis, au murit în schimb 2.000 de soldați din cavaleria mongolă.

11. Modelul rectangular de dispoziție a străzilor folosit astăzi în întreaga lume nu este o invenție nouă; a fost folosit prima oară în orașul Mohenjo Daro, din India, cu 4500 de ani în urmă. Casele din acest oraș erau situate de o parte și de alta a străzilor, cu pereții din spate îndreptați spre stradă, pentru a feri gospodăria de soare și de praful de la căruțe.

12. Prima femeie polițist a fost Alice Stebbins Wells (foto), care s-a înrolat în LAPD în 1910. Pentru că a fost prima (și singura) femeie-polițist, ea și-a conceput propria uniformă de poliție. Patru ani mai târziu Marea Britanie a avut și ea prima femeie polițist.

Prima femeie polițist

13. În Parisul anilor 1700 femeile purtau pălării cu paratrăsnete atașate, atunci când se aventurau să iasă din casă pe vreme rea. O idee nu tocmai minunată.

14. În perioada 3100-3050 î.Hr. Egiptul era condus de primul său faraon – Regele Menes. Se spunea că el a fost primul conducător venit din rândul oamenilor, acesta moștenindu-și tronul de la Zeul Horus.

15. Gorgias din Epir (sec. 3 î.Hr), un sofist grec, s-a născut în sicriul mamei sale moarte! Purtătorii sicriului au auzit plânsetele acestuia în timp ce purtau sicriul spre mormânt.

De ce au încetat egiptenii să mai construiască piramide?

După o perioadă în care au construit piramide pentru a-și îngropa morții iluștri, egiptenii antici au renunțat la aceste construcții și au trecut la îngroparea în mormintele din Valea Regilor. De ce au încetat să mai înalțe spectaculoasele monumente piramidale? O nouă teorie propune o explicație neașteptată: tocmai din cauză că ajunseseră să le construiască prea bine.

piramida-inclinata-1

Ideea îi aparține lui Peter James, inginer constructor, care a fost chemat în Egipt pentru a ajuta la conservarea a ceea ce a mai rămas din învelișul exterior al „Piramidei Înclinate” (sau Piramida Romboidală) – una dintre piramidele din necropola regală de la Dashur, la 40 km sud de Cairo. Inițial, piramidele erau îmbrăcate la exterior cu plăci netede de piatră calcaroasă, dar acest înveliș exterior a dispărut, în cazul multora dintre ele. Teoria curentă susține că aceste plăci au fost furate de diverși hoți oportuniști, în decursul timpului.

Dar, dacă această teorie ar putea explica dispariția învelișului din partea de jos a piramidelor, ea nu explică și distrugerile localizate mai sus. Peter James a observat că nu existau urme de schele sau indicii ale tăierii intenționate și simetrice a blocurilor de piatră în partea superioară a piramidelor; degradarea părea să fi avut loc la întâmplare.

Peter James și-a prezentat observațiile în jurnalul STRUCTURE, elaborând totodată o nouă teorie asupra modului în care avusese loc degradarea învelișului exterior al piramidelor; el crede că acest fenomen i-ar fi făcut, în cele din urmă, pe egipteni să renunțe la ridicarea acestor construcții care cereau o muncă enormă, dar se degradau rapid în ceea ce privește aspectul exterior.

Cauza ar fi, după opinia lui Peter James, dilatarea termică, proces care ducea la modificarea volumului pietrei în funcție de variația temperaturii și care, cu timpul, a dislocat plăcile de piatră și le-a făcut să se desprindă și să cadă. În timpul zilei, temperaturile la suprafața piramidelor pot ajunge la 40 grade Celsius, în timp ce noaptea scad la 3 grade Celsius; așadar temperatura fluctuează zilnic cu 37 de grade, în medie. Astfel, blocurile de material de construcție își măresc și reduc volumul în mod repetat, ceea ce determină, în timp, dislocarea lor.

piramida-inclinata

Fotografiile făcute Piramidei Înclinate arată cum dilatarea termică a determinat deplasarea blocurilor de piatră spre margini, unde, în cele din urmă, s-au desprins. Pe măsură ce piatra se mișca, praful și nisipul care cădeau din ele umpleau spațiile dintre ele, reducând spațiul în care pietrele aveau loc să se dilate și să se contracte.

Multiplicând această mișcare, repetată zilnic, cu numărul de zile care au trecut de la ridicarea piramidei, se poate înțelege de ce învelișul exterior s-a deplasat spre extremități, unde pietrele venite din direcții opuse s-au presat între ele până când s-au desprins și au căzut. Atunci ar fi putut fi adunate de oameni și luate de lângă piramidă.

Piramida Înclinată este una dintre cele mai bine păstrate piramide egiptene și oferă un prilej excelent de a cerceta modul în care s-a produs degradarea învelișului. Peter James este de părere că motivul pentru care Piramida Înclinată mai are încă porțiuni mari din înveliș, în vreme ce alte monumente de acest gen, precum Marea Piramidă și Piramida Roșie, nu mai păstrează nimic din ele, este, în mod ironic, tocmai faptul că Piramida Înclinată a fost construită mai prost decât celelalte două.

Pe măsură ce egiptenii deveneau mai pricepuți la construirea piramidelor și dezvoltau tehnici de construcție mai performante, pietrele erau tot mai bine îmbinate, golurile dintre ele dispărând, astfel încât structurile nu mai puteau absorbi forțele produse de dilatările și contracțiile repetate ale pietrei de calcar. În cazul piramidelor mai bine construite apăreau mari crăpături în învelișul exterior și, crede Peter James, acesta ar putea fi motivul pentru care egiptenii și-au mutat, în cele din urmă, necropolele în Valea Regilor. Tocmai perfecțiunea piramidelor a devenit cea mai mare imperfecțiune a lor, învelișul lor neted fiind distrus chiar de precizia cu care a fost construit.

Sursa: The Atlantic; Descopera.ro

Enigma aurului

Enigma aurului: moartea unor stele a dat naștere aurului de pe Pământ?

Originea aurului din Univers este enigmatică, de vreme ce el nu se formează în stele obișnuite, precum elementele mai ușoare, ca fierul și carbonul. Un studiu recent propune o ipoteză explicativă: întreaga cantitate de aur existentă pe Terra își are originea în coliziunile nucleelor superdense ale unor stele moarte.

nebuloasa

Ciocnirile unor stele neutronice – nucleele extrem de dense ale unor stele care au explodat – ar putea cataliza formarea metalului prețios. „Cantitatea de aur produsă și expulzată în timpul contopirii a două stele neutronice ar putea fi de 10 ori cât masa Lunii”, estimează Edo Berger, de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics (CfA), conducătorul studiului.

Cercetătorii au studiat o explozie de raze gamma – un tip de explozie care se numără printre cele mai „strălucitoare” din Univers, deoarece emite o cantitate enormă de radiații -, observată de sonda orbitală Swift a NASA, în luna iunie a acestui an. Explozia de raze gamma, numită GRB 130603B, este localizată la cca. 3,9 miliarde de ani-lumină de Pământ și a durat mai puțin de două zecimi de secundă. După eveniment, cercetătorii au observat că explozia a dat naștere unei luminozități care scădea treptat în intensitate și era dominată de lumina infraroșie. Specialiștii cred că această strălucire luminoasă provine de la „elemente radioactive exotice”, care s-ar fi putut forma din materia bogată în neutroni împrăștiată în Univers prin coliziunea a două stele neutronice.

Aurul este rar pe Pământ deoarece este rar în Univers, în general. În ansamblu, cercetătorii estimează că impactul stelelor ar fi expulzat o cantitate de materie egală cu aproximativ o zecime din masa Soarelui, din care o parte ar putea fi aur. Combinând estimările cantității de aur produse într-o singură explozie de raze gamma cu numărul de astfel de explozii care au avut loc de-a lungul existenței Universului, se poate conchide că tot aurul din Univers ar putea proveni din astfel de explozii de raze gamma, cred cercetătorii.

Sursa: FOXNews

10 Mâncăruri ciudate

Ceea ce nouă ni se poate părea scârbos sau nici măcar nu ne gândim că s-ar putea găti și chiar că unii oameni mănâncă așa ceva, mâncăruri neobișnuite sau mâncăruri ciudate, în unele țări sunt mâncăruri obișnuite sau chiar delicatese. În acest articol doresc să vă prezint unele dintre cele mai ciudate mâncăruri din diverse colțuri ale lumii. Deși în lume sunt foarte multe preparate culinare ciudate, care mai de care mai scârboase și mai neobișnuite, am ales 10 care mi s-au părut ieșite din comun și în același timp interesante.

1. Kopi Luwak, este cea mai scumpă cafea din lume, jumătate de kilogram costă între 120 și 600 de dolari. Ce face ca această cafea să fie atât de specială este că boabele sunt obținute din excrementele unui animal de mărimea unei pisici, Common Palm Civet. „Boabele” de cafea colectate sunt ușor spălate și prăjite pentru a nu le distruge aroma.

Kopi Luwak, este cea  mai scumpa cafea din lume

2. Penisul de bou este o adevărată delicatesă în țările orientale, în timp ce în țările vestice se folosește drept hrană pentru câini. De cele mai multe ori se consumă fiert sau prăjit, dar la fel de bine se poate mânca și crud. Unii spun că au gustul asemănător cu cel al calmarilor.

Penis de bou

3. Cuiburi de pasăre, sunt construite de lăstuni care își lipesc cuibul scuipând un compus chimic, care se întărește în contact cu aerul. Acesta este motivul pentru care în China acest compus este cel mai scump produs animal și este considerat o delicatesă. În contact cu apa, cuiburile devin gelatinoase și sunt consumate adesea ca supă sau ca desert.

Cuiburile de pasare China  cel mai scump produs animal si  este considerat o delicatesa

4. Caterpillar Fungus, este o specie de ciuperci parazite care crește pe larvele insectelor. Ciuperca intră în corpul omizilor, omorându-le și mumificându-le, pentru ca în primăvară să poată ieși din pământ prin corpul acestora. În unele țări această ciupercă parazită se consumă împreună cu omida moartă. Ciuperca este adesea folosită ca medicament pentru combaterea stărilor de oboseală sau chiar cancer, de către chinezi și tibetani, de asemenea este și un bun afrodisiac. Se mai poate folosi și ca ingredient pentru supe.

Caterpillar Fungus ciuperci parazite creste pe larvele insectelor

5. Șobolanii sunt o mâncare obișnuită în Coreea de Sud, unde sunt vânați și mâncați zilnic, pentru că sunt o masă ieftină, iar gustul lor seamănă cu cel de pui. Nu este doar mâncarea săracilor, în China fiind serviți chiar și la restaurante.

Sobolanii sunt o mancare obisnuita in Coreea de Sud

5. Creierul de maimuță nu este numai o mâncare scârboasă, dar este și una foarte riscantă, deoarece consumând-o poți contracta diverse boli de creier fatale. Creierul se mănâncă chiar crud în unele părți ale Chinei. Descrierea servirii creierului de maimuță este oripilantă. Se aduce maimuța vie, într-un coș la masă, deasupra căruia se pune o placă de lemn cu o gaură în centru. Se scoate capul maimuței prin acea gaură, i se rade blana de pe cap, apoi cu ajutorul unei dălți și a unui ciocan se face o incizie în vârful capului, iar partea de sus a craniului este înlăturată. Cu o lingură se iau bucăți de creier, care trebuie consumat înainte ca maimuța să moară.

 Creierul de maimuta consumand-o poti contacta diverse bloi de creier fatale

7. Paianjenii din Cambodgia se cresc special pentru a fi consumați, fiind mâncați prăjiți. Au o textură crocantă, iar unii consideră că au un gust asemănător cu al crabilor.

Paienjenii din Cambogia se cresc special pentru a fi consumati, fiind mancati prajiti

8. Larvele de albină, denumite hachinoko în China și Japonia, au devenit foarte populare în urmă cu câțiva ani, atunci când sătenii, în lipsă de pește sau orice fel de carne, au fost nevoiți să găsească o altă sursă de proteine. Larvele sunt gătite în sos de soia, având un gust dulceag și o textură fărâmicioasă.

Larvele de albina denumite hachinoko in China si Japonia

9. Balut, este un ou de rață clocit care conține în interior fetuși de rață dezvoltați aproape în întregime. Acesta se mănâncă direct din coajă și sunt considerate delicatese în Filipine, Cambodgia și Vietnam. Aceste preparate se vând pe străzi, noaptea, de către bucătari ambulanți și se crede despre ele că sunt puternic afrodisiace, foarte bogate în proteine. Se servesc adesea cu bere, iar în timp ce mănânci vei vedea pene, capul, aripile și scheletul fetusului care abia se formează.

Balut, este un ou de rata clocit

10. Sângele și fierea de șarpe sunt de asemenea considerate o delicatesă în Jakarta Centrală, unde acestea se prepară în scopuri medicinale. Metoda de preparare este următoarea: se taie capul șarpelui și se stoarce sângele într-un vas de sticlă, se adaugă fierea și apoi se servește ca tratament împotriva problemelor respiratorii, problemelor de piele, dureri de burtă sau indigestii. Curajul de a bea sângele care se scurge direct din corpul șarpelui este considerat o dovadă de bărbăție.

Sânge de șarpe

Ce-i normal?

A început un nou an și sper să intrăm în normalitate. Nu prea știu ce înseamnă asta, dar primul semn l-am văzut prin plătitorii de taxe, în marea lor majoritate pensionari, care stau cu orele la coadă pentru a-și plăti taxele pe clădiri, mașini sau ce o fi. E semn clar că a început un an nou! Deși nu am înțeles niciodată de ce trebuie să te înghesui pentru a da bani, atâta vreme cât ai la dispoziție trei luni de zile în care poți să-ți plătești dările fără nici o penalizare sau recompensă.

Să fie de vină îngrijorarea românului că nu-și va putea abține dorința de a cheltui banii de impozit pe alte lucruri mai fascinante, dar nu atât de necesare? Este și asta o ipoteză, fiindcă reclamele de astăzi te vrăjesc să-ți dai banii pe tot felul de produse, chiar dacă nu sunt neapărat necesare. Și mai ales bătrânii își pun banii la adăpost prin această investiție absolut necesară: IMPOZITUL, care este știut că nu te iartă. E o soluție față de tentațiile cheltuielilor viitoare sau chiar de ale pretențiilor unor rude, cum ar fi fii sau nepoții fără veniturile necesare.

E drept că taxele trebuie plătite și fiecare dintre noi trebuie să o facă. Dar, oare s-a implementat între noi obiceiul de a sta la coadă? Numai așa ne simțim bine, călcându-ne în picioare? Era o întrebare retorică, firește, pentru că nimeni în cauză nu o să citească aceste rânduri sau nu o să se simtă în cauză. Fiecare dintre noi este deosebit prin esență (iaca o expresie prea uzitată, dar adevărată) și ne considerăm deosebiți față de ceilalți. Dar în societate, în turmă, cum s-ar zice, ne schimbăm și devenim doar un individ oarecare care luptă pentru o cauză. Nu prea știm în ce constă ea, dar suntem un grup care are un țel!

Coadă la ghișee

Și eu am de plătit taxe și amenzi. Chiar pot să mă mândresc cu asta (vorbesc de amenzi). Dacă nu ai încălcat nici într-un fel legea, înseamnă că nu exiști! (Cred că asta e originală și a-ți putea s-o puneți ca epitaf la mormântul meu!).  Doar că nu mă omor să-mi plătesc dările către stat, cum nici el nu se străduiește să aibă grijă de banii pe care-i dau. Dimpotrivă: îi risipește pe tot felul de investiții neprofitabile și pe licitații trucate din care au de câștigat doar politicienii și anturajul lor.  Mai bine țin banii în bancă până la sfârșitul lunii martie și mai primesc vreo doi lei ca dobândă. Până n-o să vină domnul Ponta cu o nouă lege în care o să trebuiască să dai bani pentru ca o bancă să-mi țină banii! De la un plagiator imatur te poți aștepta la orice taxe, doar ca să-și poată plăti acoliții.

Scuzați-mă pentru deviere, însă politica asta ne influențează orice subiect, precum o Gaură Neagră a Universului. În esență am vrut să spun că mă oripilează cozile pentru orice. Dar mai ales pentru a-ți plăti taxele către stat. Având în vedere că nu e un motiv de scutire financiară, nu găsesc nicio motiv plauzibil pentru cei care se calcă în picioare să-și plătească dările. O fi ceva normal pentru noi?

Titanul: cel mai mare gândac din lume

În aceste imagini a fost surprins Titanus giganteus, cea mai mare insectă din ordinul coleopter și una dintre cele mai misterioase creaturi de pe planetă.

gandac

Potrivit oamenilor de știință, insecta, cunoscută sub numele de gândacul titan, poate avea o lungime de aproximativ 18 centimetri și un maxilar atât de puternic încât este capabil să rupă un creion de lemn fără nici o problemă. Totuși, în ciuda acestor caracteristici teribile, animalul nu prezintă un pericol pentru oameni.

titan-beetle3

Insecta se ascunde în selva din Africa de Sud, însă până acum nu au fost găsite larve ale acestei creaturi. Totuși, specialiștii presupun că larvele au diametrul de 5 cm și lungimea de până la 30 de cm și, judecând după găurile găsite în arborii morți, ei cred că înainte să atingă maturitatea acestea stau în subteran unde se hrănesc cu lemn aflat în descompunere. Ciudat este și faptul că masculul matur nu se hrănește în timpul vieții, însă are nevoie de energie pentru a putea zbura și a-și găsi o parteneră. Cercetătorii spun că această energie este asigurată de rezervele pe care insecta le adună când ea se află în stadiul de nimfă. Pentru că dimensiunile insectei sunt foarte mari, ea nu poate să-și ia zborul direct de la sol, motiv pentru care se urcă în arbori de unde se lansează în zbor.

titan-beetle2

Femelele sunt observate extrem de rar, tocmai din cauză că ele stau și așteaptă să fie găsite de masculi, care să le fertilizeze ouăle. Pentru a se apăra, femela scoate un sunet asemănător cu un șuierat, cu scopul de a intimida atacatorul. În cazul în care această strategie nu funcționează, ea își folosește maxilarul în luptă.

De asemenea, gândacul titan are picioare incredibil de lungi și ghiare ascuțite, care pot sfâșia carnea animalelor și a oamenilor. Cu toate acestea, până acum nu s-au înregistrat astfel de cazuri.

shutterstock-117792853

Aceste creaturi trăiesc în selva din Brazilia, Bolivia, Columbia, Ecuador, Peru și Guyanele, acolo unde locuitorii încearcă noaptea să le prindă pentru a le vinde sau a le arăta turiștilor. De fapt, ciudatele animale se vând cu aproximativ 400 de lire bucata, iar în ultimul an au stimulat turismul în zonă.

Surse: Daily Mail, Oddity Central