It’s a jungle out there

Titlul de mai sus e inspirat din tema serialului comico-polițist Monk, în care un fost detectiv cu deficiențe psihice rezolvă cu succes cazuri de crimă care par – cum altfel? – imposibil de soluționat. Afirmația de mai sus e cât se poate de reală și în societatea noastră, chiar dacă nu considerăm să avem vreun handicap. Adevărul e că trăim într-o junglă cu legi pe care nu le cunoaștem bine, fiindcă ele se schimbă mereu de către cei care sunt în vârful lanțului trofic. Cei slabi sunt zdrobiți ușor de jivinele lacome, constituite în haite, ascunse sub măști și nume cât mai atrăgătoare. E bine să fim mereu prevăzători și să-i cunoaștem cât mai bine pe cei care ne vânează.

Cel mai  mare dușman al poporului român este STATUL! Contrar atribuției pe care ar trebui s-o aibă, statul român a devenit un parazit care adună taxe, fără a oferi protecția necesară celor care contribuie la buget. Dimpotrivă, el își condamnă la moarte cetățenii, chiar dinainte de a se naște. Mulți dintre ei au murit în pântecul mamelor din lipsa de personal calificat, aparatura necesară sau alte condiții minime pentru naștere. Banii care ar fi trebuit pentru aceste lucruri au fost risipiți pe ceea ce nu trebuie sau au fost furați de afaceriști oneroși. Orfanii sunt maltratați prin casele de copii, iar bătrânii lăsați să moară fără nici o îngrijire. Statul fură, minte, înșeală, ucide fără să poată fi luat la răspundere, fiindcă e compus din politicieni fără conștiință și fără Dumnezeu. Oameni care n-au onoare și care suportă orice jignire numai să rămână la ciolan. Se înjură între ei, se fac hoți și mincinoși, dar nici că le pasă. Au un obraz atât de gros încât badea Gheorghe ar putea face opinci trainice din el.

Vulturi

O altă haită de prădători, care au făcut mii de victime, este compusă din BĂNCI. Ele acționează în cârdășie cu statul și chiar sub oblăduirea legilor acestuia. Au o adevărată artă în a-și atrage prada, dar dincolo de zâmbetul și promisiunile lor minunate se ascunde o dramă ce stă să se nască. Mulți români au rămas pe drumuri sau chiar s-au sinucis din cauză că băncile nu au voie să piardă niciodată, oricât de mare ar fi recesiunea. Pe lângă dobânzile mari pentru credite (deși la depunere sunt mici) intervin tot felul de comisioane ascunse și chiar ilegale pe care le percep, uneori fără să ne dăm seama. E încă o hoție pe capul românului, pe care nimeni nu o pedepsește.

Chiar dacă mulți nu-și dau seama, o vicleană haită de prădători o reprezintă BISERICA, în marea ei majoritate. Afaceriști cu sutană și cu glas mieros storc bani și de la cel mai sărman om. Se dărâmă spitale și se fac biserici nenumărate, se împodobesc cu aur altarele la care slujesc popi care se plimbă în mașini sclipitoare. Se ridică o catedrală ce vrea să bată recorduri în opulență, în timp ce țara stabilește recorduri în sărăcie, mizerie, corupție, boli… Se adeverește iarăși că poporul cel mai sărac e și cel mai ușor de fraierit.

Urmează PATRONII de intreprinderi mici și mijlocii, care, văzând cât de coruptă e societatea, vor să beneficieze și ei de decadența ei. În acest scop angajează muncitori la negru, evită pe cât pot să-și plătească contribuția la buget și caută să eludeze la orice pas legile. Majoritatea lor consideră că a fi corect într-o astfel de țară înseamnă că a fi prost, iar această concluzie e cât se poate de ancorată în realitate. Cel care suferă mereu este salariatul, care face orice pentru a avea un loc de muncă, o garanție că va avea ce pune mâine pe masă.

Mai sunt mulți prădători în jungla ce ne înconjoară și de aceea e bine să fim mereu cu toate simțurile ascuțite. Și să nu credeți că dacă întâlniți vreun vegetarian, sunteți în siguranță!

 

Alimente poluate legal

Există o poluare legalizată a alimentelor

În ultima vreme, tot mai multe clinici și laboratoare de cercetare fundamentală din țările civilizate comunică aproape zilnic pe internet efectele nefaste ale poluării alimentare. Datoria medicilor este aceea de a explica oamenilor că este mai bine să consume o hrană naturală decât o hrană tratată chimic, cu E-uri. Cei care produc alimente cu E-uri (substanțe care se folosesc la prepararea produselor în scopul ameliorării calității acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare) au un interes pur comercial.

Produse de pe raft

În ultimii ani, mai multe școli de medicină și agenții de protecție a consumatorului au demonstrat că E-urile sunt nocive, chiar cancerigene, cu toate că sunt permise de lege. Cu alte cuvinte, există o poluare legalizată a alimentelor. În istoria speciei umane, mecanismele fiziologice sunt antrenate să recunoască și să metabolizeze tot ce este aliment natural. De aceea, impactul cu E-urile este enorm, pentru că organismul uman nu le recunoaște ca hrană, nu le acceptă și se revoltă, în felul acesta apărând bolile.

Autorii americani consideră aspartamul una din cele mai periculoase substanțe de pe piața alimentară, notat cu E 951. Cu toate acestea, îl găsim în foarte multe produse dulci: prăjituri, gumă de mestecat, napolitane, creme. Au fost raportate 90 de simptome ca urmare a folosirii acestei substanțe, printre care cefaleele (durere de cap), spasme cerebrale, îngrășare, tulburări de vedere, scăderea auzului, tulburări de memorie, oboseală, palpitații. De asemenea, aspartamul are un rol în declanșarea unor tumori cerebrale, a sclerozei multiple, epilepsiei, bolii Alzheimer, malformațiilor și a diabetului.

Există un principiu străvechi în medicina naturistă care spune că nimic nu este mai periculos decât a administra o substanță străină timp îndelungat, în mod repetat. Metabolismul omului este făcut, prin naștere, să recunoască, să accepte și să prelucreze un aliment natural. O substanță străină nu poate fi administrată timp îndelungat fără să provoace anumite efecte secundare.

Iată mai jos doar câteva dintre cele mai periculoase otrăvuri legalizate în țara noastră:

E 555 (silicatul de aluminiu și potasiu) este folosit în sare, lapte praf și făină. Deși se cunoaște că aluminiul este cauza unor probleme placentare în timpul sarcinii și este asociat cu boala Alzheimer, este permis în România.

E 210 (acidul benzoic) se adaugă la băuturi alcoolice, produse de brutărie, brânzeturi, condimente, dulciuri, medicamente. Poate provoca crize de astm, în special la persoane dependente de medicație, și poate reacționa, provocând hiperaciditate la copii. În urma testării pe animale de laborator, a fost asociat cu cancerul.

E 211 (benzolatul de sodiu) este folosit ca antiseptic, conservant alimentar și pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă. Băuturile răcoritoare cu aromă de citrice conțin o cantitate mare de benzolat de sodiu (până la 25 mg/250 ml); se mai adaugă în lapte și produse din carne, produse de brutărie și dulciuri, este de asemenea prezent în multe medicamente; se cunoaște că provoacă urticarie și agravează astmul. Asociația consumatorilor din Piața Comună Europeană îl consideră cancerigen, însă este permis în România.

E 250 (nitriul de sodiu) este utilizat în stabilirea culorii roșiatice a cărnii conservate (fără nitrit, hot dogs și șunca ar arăta gri-cenușiu) și dă o aromă caracteristică. Adăugarea de nitriți în alimente poate duce la formarea de cantități mici de substanțe cu potențial cancerigen, în special în șuncă.

Companiile care procesează carnea adaugă acum, pe lângă nitrit, acid ascorbic sau izoascorbic, pentru a împiedica formarea de nitrozamine. Industria cărnii justifică utilizarea nitriților pentru efectul lor inhibator asupra dezvoltării bacteriilor producătoare de toxină botulinică.

E 132 (indigotina) este un colorant care se adaugă în tablete și capsule, înghețată, dulciuri, produse de patiserie, biscuiți; poate provoca greață, vomă, hipertensiune arterială, urticarie, probleme de respirație și alte reacții alergice. Este permis în România.

E 123 (anaranthul) este obținut din planta cu același nume și este folosit în amestecuri pentru prăjituri, umpluturi cu aromă de fructe, cristale pentru jeleuri. Poate provoca astm, eczemă și hiperaciditate; în teste pe animale a provocat defecte neonatale și moarte fetală.

E 122 (azorubina) este un colorant roșu, obținut din gudron (un produs petrolier), care se adaugă la dulciuri, marțipan, cristale pentru jeleuri, peltea. Poate produce reacții adverse la persoanele astmatice și la cele alergice la aspirină. Este interzis în Japonia, Suedia, SUA, Austria și Norvegia. Este permis în România.

E 155 (brun HT) este utilizat în ciocolată și prăjituri. Poate produce reacții adverse la persoanele alergice la aspirină și la cele astmatice. Se cunoaște, de asemenea, că poate produce sensibilitate dermică. Este interzis în Danemarca, Belgia, Franța, Germania, Elveția, Suedia, Austria, SUA, Norvegia. Este permis în România.

E 952 (ciclamat de sodiu) este un îndulcitor artificial care poate produce migrene și alte reacții adverse; unele testări au arătat că poate fi cancerigen. Este interzis în SUA (din 1970) și Anglia din cauza potențialului cancerigen. Este permis în România.

E 312 (galat de dodecil) se folosește pentru a preveni râncezirea alimentelor grase; poate provoca iritație gastrică sau cutanată. Nu este permis în alimente pentru sugari și copii mici deoarece provoacă tulburări hematologice; este asociat, de asemenea, cu tulburări nervoase. Se folosește în uleiuri, margarină, untură, sosuri de plante. Este permis în România.

E 420 (sorbitol și sirop sorbitol) este un îndulcitor artificial și umectant care se obține din glucoză sau prin sinteză chimică; se folosește în dulciuri, fructe uscate, hrană săracă în calorii, siropuri farmaceutice și este printre primii șapte conservanți utilizați la produsele cosmetice. Nu este permis în hrana pentru sugari și copii mici deoarece poate provoca tulburări gastrice. Este permis în România.

Oficialii noștri ne spun că în felul acesta ne-am aliniat la standardele europene; mult mai normal ar fi să ne aliniem la standardele bunului simț, iar dânșii să-și facă datoria față de acest popor.

Sursa: e-mail

Cât timp dedică românii cititului?

Românii alocă în medie doar o oră și jumătate pe lună pentru a participa la spectacole de teatru, a merge la cinema și pentru vizite la galeriile de artă, iar cititul, în timpul liber, ocupă doar 13 minute pe zi, însă timpul dedicat lecturii scade odată cu vârsta, potrivit unui studiu INS.

citit

Cu vizitele, aniversările, conversații în familie sau cu prietenii și conversații telefonice, românii consumă în medie 39 de minute zilnic. În schimb, își fac timp doar trei minute pe zi (90 de minute pe lună) pentru divertisment și cultură (spectacole de teatru, cinema, galerii de artă etc.). Același timp, de 3 minute pe zi, potrivit datelor INS, este dedicat zilnic ascultării radioului, iar pentru activități religioase, întruniri politice se alocă un sfert de oră.

Dintre celelalte modalități de petrecere a timpului liber, cititul ocupă, în medie, 13 minute zilnic, durată care scade în funcție de vârstă. Astfel, copiii de 10-14 ani citesc în timpul liber în medie 26 de minute zilnic, tinerii de 15-24 ani 19 minute zilnic, iar persoanele de 25 și peste, în medie, 10-12 minute zilnic. Pentru sport și activități în aer liber, românii dedică în medie 16 minute zilnic, mai mult bărbații (20 de minute), față de femei (12 minute).

Copiii fac sport sau au diverse activități în aer liber timp de 41 de minute pe zi, tinerii de 15-24 ani, 37 minute zilnic, iar persoanele în vârstă de 65 de ani și peste nu petrec în medie pe zi mai mult de 8 minute cu activități sportive sau în aer liber.

În timp ce necăsătoriții petrec timpul în aer liber și cu activități sportive în medie 30 de minute zilnic, persoanele divorțate și cele căsătorite alocă numai 10-11 minute zilnic, iar cele văduve, în medie 6 minute.

Sursa: Mediafax

Cura de singurătate

Într-o postare anterioară vorbeam de rezultatele unor cercetări, care arătau că singurătatea e dăunătoare și scurtează viața celor care, voit sau nu, o adoptă. Sunt sigur că e adevărat, însă nici stresul provocat de o socializare continuă și obositoare nu cred că e binefăcător. Și nu afirm asta doar pentru că de o săptămână am rămas singur cuc într-un apartament de două camere., ci fiindcă orice lucru din viață, care este prea mult, devine dăunător. Chiar dacă-i recomandat de toți specialiștii și susținut de nenumărate sondaje.

Nepoata din Graz, Austria, a suferit o intervenție chirurgicală și soră-mea a trebuit să fie în preajma ei, mai ales că nu o vizitase demult. Și eu am insistat să stea vreo două săptămâni acolo, până când fata ei o să-și poată relua activitatea.  Astfel că am rămas singur-singurel, iar în oraș nu ies decât foarte rar și când e absolută nevoie. Singurătatea dintr-un bloc în care te-ai mutat de curând e mult mai apăsătoare decât cea dintr-o casă cu curte. Doar că eu am experiență în acest domeniu și mi-am făcut-o chiar prietenă în timpul celor 15 ani în care am locuit singur într-o garsonieră din Baia Mare. Iar pe atunci nici nu știam ce e acela Internet.

Chiar dacă au trecut câțiva ani de atunci, timp în care nu am rămas singur mai mult de 24 de ore, mi-a luat puțin timp să mă readaptez. Nu mai cunosc ce e aceea plictiseală de câteva decenii, iar ăsta e un mare avantaj pentru ca singurătatea să nu devină o povară, ci mai degrabă un prilej de a-mi pune în ordine gândurile, de a face bilanțuri amănunțite și planuri elaborate în toate domeniile. Între pereții locuinței sunt doar eu și Singurătatea, deci, până la urmă, nu sunt chiar singur. Dacă mai pun la socoteală prietenii de pe blog și televizorul pornit toată ziua, e chiar aglomerație în jurul meu. Deși pe ușă nu mai intră nimeni cu zilele, iar nopțile par a fi reci și mute.

Gândurile mele nu sunt deloc tăcute și câteodată se exprimă prin cuvinte, dar e bine că nu mă aude nimeni. Am mai văzut oameni care vorbesc uneori singuri, așa că nu consider să am nevoie de terapie. Poate că tocmai această refulare face parte din modul meu de a mă relaxa și a mă simți mai bine. Zilele acestea am simțit o împăcare, o mulțumire pentru ceea ce sunt și încredere pentru ce visez să realizez. Pot să-mi fac speranțe, chiar dacă știu că nu toate se vor materializa. Până la dezamăgiri, vreau să mă bucur de ele. Iar când așteptările nu-mi vor fi satisfăcute, n-o să mă supăr prea tare, fiindcă până atunci o să am timp să-mi fac alte planuri. Ele țîșnesc cu putere, precum un stol de lilieci dintr-o peșteră suprapopulată, și nu pot fi oprite de câteva neîmpliniri.

De felul meu sunt organizat, iar în aceste zile liniștite am satisfacția de a-mi respecta cu sfințenie orarul de zi cu zi, fără vreun pericol de a interveni ceva sau cineva în derularea lui. Astfel, la ora 6 fix mă ridic din pat și mă duc în baie. Pe la 6:20 am primul contact cu calculatorul și trec în revistă mesajele primite.  7:15 e ora micului dejun, după care trec la lucrul pe blog și răspunsuri la mesjele de orice fel. Prânzul îl iau la ora 12:30, după care urmează lecturi și vizionări de filme. La ora 17:30 iau o gustare – sau ujină, cum îi mai spune pe aici -, de obicei un măr. Cina e programată pe la 19:45 . Dacă rezist mă uit la filmul de seară, însă, dacă somnul mă împresoară, mă culc pe la 21.00. De multe ori mă trezesc în plină noapte și mai urmăresc un film.

singuratate

Realizez că, de fapt, nu sunt singur deși nu-i nimeni lângă nimeni. Nici liniștea nu se aude așa cum ar fi de așteptat. Cura de singurătate e benefică și simt că mă revigorează. Chiar și ritmul cardiac e mai regulat, iar trupul mi-e mai ușor. Nu pot să știu cât va dura izolarea mea, dar e o experiență plăcută pe care aproape că o uitasem. Iar revenirea între oameni va fi cu atât mai benefică, la momentul potrivit.

Vă rog să-mi spuneți dacă am un comportament deviat și trebuie să mă tratez. Până nu mi se agravează boala, în cazul în care ea există.

La ce vârstă încep copiii să mintă?

Deși anterior se credea că vârsta minimă la care copiii spun minciuni ar fi de 3 ani și jumătate, un experiment recent arată că mititeii pot începe să mintă mult mai devreme: la 2 ani. Dar există și o latură bună a fenomenului: micuții care spun devreme minciuni au capacități cognitive mai avansate.

copilas

Psihologul Angela Evans, de la Universitatea Brock, și Kang Lee, de la Universitatea Toronto, au publicat recent, în jurnalul Developmental Psychology, un articol în care arătau că, discutând cu un grup de copii de diferite vârste, aceștia au spus minciuni în următoarele proporții:

25% dintre cei de doi ani

50% dintre cei de trei ani

80% dintre cei de patru ani

Cel mai interesant aspect este însă faptul că această capacitate de a spune minciuni este legată de dezvoltarea cerebrală. Copiii care spun minciuni nu sunt „mai avansați din punct de vedere moral”, spune Angela Evans, dar sunt ceva mai avansați din punct de vedere cognitiv.

Abilitatea copiilor de a minți, ce înțeleg ei și ce nu înțeleg ei despre minciună și adevăr, metodele de a le încuraja onestitatea – toate aceste aspecte sunt de mare interes, de exemplu într-un context judiciar, când copiii sunt implicați ca martori în cadrul unor anchete.

Angela Evans a organizat un experiment în care a pus 41 de copii cu vârsta de doi ani și 24 de copii de trei ani să ghicească despre ce jucărie este vorba după sunetele pe care le producea aceasta. La un moment dat, adultul care menevra jucăria ascunsă părăsea camera, spunându-i copilului să nu uite despre ce jucărie este vorba. Cu ajutorul unei camere ascunse, se putea vedea dacă mititeii trișau sau nu. Întorcându-se în cameră, adultul îl întrebă pe copil dacă s-a uitat la jucărie. Copiii de doi ani care nu spuneau adevărul nu păreau totuși să aibă intenția de a induce în eroare adultul; ei ar fi vrut să nu se fi uitat la jucărie și spuneau, așadar, ce ar fi vrut ei să fi făcut: deci, spuneau că nu s-au uitat.

Angela Evans a testat apoi copiii pentru a afla ce nivel al dezvoltării cognitive trebuie să aibă pentru a fi capabili să spună o minciună. „Când minți”, a explicat ea, „trebuie să te gândești la ce s-a întâmplat, să te abții de a spune ce s-a întâmplat cu adevărat și să poți oferi un răspuns alternativ.”

Rostirea de minciuni a fost corelată cu rezultate mai bune la un test ce presupunea că micuții să se abțină de a da răspunsul „evident”. Li se cerea să spună „noapte” când vedeau o fotografie ce reprezenta Soarele și să spună „zi” când vedeau o imagine a Lunii.

Psihologul a mai observat că, deși copiii pot începe să mintă de la o vârstă foarte fragedă, copiii mai mici tind să se dea de gol atunci când li se pun întrebări de verificare, de exemplu: „cum arată jucăria?” Asemenea situații, spune specialistul, le pot da părinților prilejul de a discuta cu copilul despre ce e bine și ce e rău. Iar pentru a-i liniști pe părinți, psihologul le reamintește acestora că toți spunem minciuni și că acesta nu e un lucru absolut rău, în orice împrejurare.

Sursa: CBC News

Profilul de pe Facebook prezice performanța la serviciu

Profilul de Facebook prezice performanța la serviciu mai bine decât un test IQ!

Două studii efectuate de cercetătorii de la Universitatea Northern Illinois și Auborn au arătat că profilul de Facebook poate prezice performanța unui angajat la serviciu mai bine decât un test IQ.

facebook

Șase specialiști în Resurse Umane au participat la studii, fiind inițial însărcinați să analizeze 500 de profile de pe rețeaua Facebook, să analizeze persoanele folosind scara celor 5 trăsături de personalitate: extraversiune, stabilitate emoțională, deschidere spre experiențe noi, conștiinciozitatea și cât de agreabilă pare persoana studiată. Specialiștii în Resurse Umane consideră că aceste 5 calități reprezintă elementele care prezic cel mai bine performanța ulterioară la serviciu a noilor angajați.

Profilul de Facebook al unei persoane poate oferi indicii asupra personalității acestora. Spre exemplu, un profil ce include multe poze din locuri îndepărtate poate sugera deschiderea către experiențe noi. Postările în care persoana studiată discută în contradictoriu cu alte persoane ar putea indica un nivel mai scăzut al agreabilității și al stabilității emoționale.

Participanții la studiu au fost instruiți să petreacă între 5 și 10 minute pentru studierea fiecărui profil de Facebook, acordând note pentru fiecare din cele 5 calități. Cercetătorii au petrecut maxim 90 de minute pe zi studiind profilele de Facebook, iar persoanele studiate au fost supuse unui test IQ și au fost rugate să completeze un formular de auto-evaluare.

Cercetătorii au contactat angajatorii la 6 luni distanță, pentru a vedea ce performanță au avut noii angajați la locul de muncă și dacă evaluarea profilului de Facebook sau testul IQ au oferit o predicție mai bună. Oamenii de știință au descoperit că analizarea profilului de Facebook a fost o metodă mai eficientă de a prezice performanța unui nou angajat la locul de muncă.

Donald Kluemper, conducătorul studiului, afirmă că rezultatele arată că paginile de Facebook oferă angajatorilor numeroase indicii prețioase referitoare la viitorii angajați, însă este nevoie de mai multe studii pentru a confirma valoarea pe care rețeaua de socializare o oferă companiilor.

Sursa: WSJ, Social Barrel

Epigrama care mușcă (LXIX)

Doi bărbați, rătăciți în jud. Constanța, au fost găsiți după trei ore de autorități. Încă un examen picat de ISU, al cărui dispecer nu a știut să traducă datele coordonatelor pe hartă.

Antenă satelit
.
AVERTISMENT
.
Oameni buni, băgați de seamă
Când parcurgeți munți, câmpii,
Că România-i o mamă
Ce-și tot pierde din copii!