Prima zi de pescuit a acestui an trebuia să fie deosebită.  Am planificat-o împreună cu Mitruț toată iarna, să nu uităm nici un amănunt. Mai ales că balta la care ne-am gândit se anunța bogată în capturi de trei soiuri: crap, caras și somn. Locul aparține unui patron din orășelul meu, Seini, chiar la ieșirea către Baia Mare. Am ales o zi de lucru, când nu e aglomerație, și ne-am prezentat amândoi la intrare. Taxa e de 15 lei/băț și 15 lei/kg de pește prins, maxim 5 kg de persoană. Eram bucuroși să vedem că suntem singurii amatori de astfel de adrenalină din acea zi și am putut să ne alegem locul pe care-l vroiam. Iar satisfacțiile nu au întârziat să apară: la fiecare zece minute aveam câte un pește – doar caras și crap, fiindcă somnii dormeau la acea oră din zi – între 300 g și 2 kg. Cu toții trăgeau la mălai espandat de parcă n-ar fi mâncat toată iarna nimic. Astfel că ne-a putut permite să aruncăm înapoi orice captură ce nu avea măcar 1,5 kg și de multe ori ne jucam cu peștii până scăpau din ac.

Ne-am convins atunci că nici prea multe capturi nu-s bune, fiindcă te plictisești și de ele. Așa că, după ce am epuizat subiectele de conversație cu partenerul meu de pescuit, ne-am căutat fiecare câte o ocupație. Eu aveam o carte la mine și vroiam să o termin cu această ocazie. Soarele era strălucitor, deși nu atât de călduros încât să te gonească la umbră. Totuși, ochii nu erau încă obișnuiți cu o astfel de luminozitate, și aveam dificultăți la lectură. Dar ce mi-e dat să văd? Mitruț citea la rândul lui, dar pe o tabletă! Tocmai dumnealui, care era mai refractar la noua tehnologie! M-am apropiat mai mult de el și, intrigat, l-am luat la întrebări:

– Cum de te-ai gândit, măi Mitrule, să-ți iei o tabletă? Din câte știu eu, nici la computer nu prea apelezi!

– Măi pruncule (așa mă alintă el), asta nu-i tabletă, ci un ebook.

– Nu mai spune! Și cum de citești tu cărți la pescuit, că până acum nu te-am prea văzut?, am întrebat eu, nevenindu-mi să cred.

– De când am această facilitate. Am descoperit avantajele pe care le oferă cititul pe ebook și de atunci citesc ori de câte ori am ocazia. Nu mă mai deranjează soarele sau întunericul și pot mări literele după dorință, fără a-mi mai schimba ochelarii și fără să-mi obosească ochii. Plus că e un instrument ușor, care poate să acceseze cărțile unei biblioteci din cele mai mari.

Eram uimit de găselnița prietenului meu și chiar puțin invidios că mi-o luase înainte cu ceva atât de important, despre care eu nu știam mare lucru. Așa că l-am interogat în continuare, să văd dacă știe despre ce vorbește.

– Și, ia zi-mi, cât costă o chestie de asta și de unde ai luat-o?

– Prețul e floare la ureche – după câte poate să facă -, doar 349 de lei, cu 100 de lei reducere . L-am luat de pe net, da’ stai că parcă-mi și amintesc unde am intrat… e vorba de oferte găsite, dar mai ales reduceri  și astfel am găsit acest eBook , iar de atunci nu mă mai despart de el. Extraordinar e că folosește cerneală electronică care nu are nevoie de electricitate pentru a menține pagina de text pe ecran. Astfel că nu se încălzește oricât aș citi, spre deosebire de calculator. Uneori citesc seara până adorm, fără să mă doară ochii sau să am probleme cu somnul. Poate că nu m-ai crezut în stare să lucrez cu așa ceva, dar să știi că am fost și eu mirat cât de ușor se face.

Și pentru a mă convinge, mi-l întinse să-l examinez mai îndeaproape. Recunosc că avea mare dreptate și am fost mirat de facilitățile pe care le oferea eBook-ul. Nu a trebuit să-i cer instrucțiuni de folosire și am accesat de unul singur mai multe cărți pe care aș fi dorit să le citesc. Apoi m-am jucat cu fonturile, am mărit și micșorat literele, căutând să-i găsesc un cusur cât de mic pentru a mă răzbuna că mi-a luat-o înainte fără să-mi spună ceva în prealabil. Dar n-am avut ce să comentez, ci dimpotrivă, mi-am zis că o să-mi iau și eu unul, în cel mai scurt timp.

Partida de pescuit s-a terminat cu bine și ne-am îndrepta fiecare mulțumiți spre case. Pe lângă frumoasele capturi, eu m-am ales cu o experiență nouă, venită de la cine nici nu mă așteptam. Dar, cu atât mai prețioasă.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014

Poate că era din cauza gândurilor nu tocmai liniștitoare, însă nu mi se lipea genă de geană. Era trecut de 22:00, oră la care de obicei mă aventuram în lumea viselor, dar acum nu reușeam deloc să adorm, chiar dacă-mi puneam la bătaie toată tehnica de care dispuneam: televizorul, cu o muzică lină, număratul a sute de oi sau o călătorie imaginară intergalactică. Nu aș fi vrut să apelez la calmante, însă asta era ultima soluție, astfel că am înghițit două diazepame deodată. Să fiu sigur că nu dau greș!

Așteptam efectul de liniștire, când mi s-a părut că aud un zgomot venind din bucătărie. Am ciulit urechile și am mai auzit ceva, tot din acea direcție. Ce putea să fie?, că locuiesc singur și nici măcar o pisică nu am. M-am ridicat încet și am pășit precaut spre zona în cauză. Ciudat! Lumina era aprinsă și la masa micuță stătea un individ scund, chel și cu o mustață stufoasă. Era îmbrăcat într-o ținută lejeră de sportiv și savura o cafea. Nu părea să-mi vrea răul, din moment ce-mi zâmbea și stătea liniștit, așa că am îndrăznit să-l întreb:

– Ce cauți, dom’le în casa mea?! Și ce vrei?… Și cine ești?

– Ahaaa! Trei întrebări deodată!, a exclamat el ridicând degetul arătător în sus. Am să-ți răspund pe rând, dacă iei loc și nu mă privești cu figura aia speriată. Stai liniștit și ia o cafea proaspăt făcută de mine, din marfa ta. Hai!

Avea o voce plăcută și o figură blajină, așa că m-am mai liniștit și i-am urmat îndemnul. În timp ce-l priveam, totuși uluit, el îmi turnă cafea într-o ceașcă și mi-o împinse tacticos. Apoi se așeză la loc și glăsui:

– Chiar așa! Ce caut eu într-o casă în care stă un om singuratic, fără perspective și cu slabe șanse să-l mai viziteze cineva a doua oară? Te plângi că ești singur, n-ai somn și crezi că e din pricina caracterului tău, nu? Ei bine, de aceea am poposit la tine. Sunt Doctor Deco, specialist în decorațiuni interioare, și vreau să te ajut.

Mă uitam năuc la el și nu înțelegeam ce vrea, deși îmi citea multe din gândurile care mă apăsau în ultima vreme. Nu mă oboseam să-l întrerup și poate că nici n-aș fi putut, fiindcă vorbea neîncetat și gesticula mereu.

– Dragul meu, am să-ți dau câteva sfaturi prietenești, care-ți vor schimba total viața. Uită-te în jurul tău acum și spune-mi ce vezi, ce mesaj recepționezi? De fapt nu trebuie să-mi spui, că îți răspund eu: nici un mesaj! Totul e mut, utilitar dar rece. Iar când casa ți-e e atât de tăcută, tinzi să te închizi și tu, să nu mai comunici cu cei din jur. Iată pe scurt ce îți propun eu, începând chiar de la culorile pereților și până ceștile de cafea. Schimbă-le, dragule, cu ceva mai atrăgător în culori vii, calde.

La fel și ceainicul. Înlocuiește vechitura aia din metal cu ceva vesel, potrivit pentru o conversație destinsă.

Am văzut veioza de duzină din dormitor. N-are nici o personalitate, așa că-ți recomand una care va face impresie chiar și ziua.

Lângă veioză ar sta foarte bine un ceas deșteptător deosebit, că e la modă în această perioadă să ne amintim de trecut.

Asta mi-a amintit că ai moștenit pasiunea de a găti de la mama ta! Pentru ca să impresionezi, îți recomand un set: mănușă plus suport termic pentru oală.

Doctor Deco mi-a vorbit în continuare de fiecare încăpere în parte și mi-a dat sfaturi din cele mai diverse, amintindu-mi mereu să caut produsele descrise de el la adresa http://www.doctordeco.ro/category/colectie-foxtrot/ La un moment dat am simțit că diazepamul își face efectul și ochii mi se închid. M-am trezit dimineață, când primele raze de soare mă iritau pe față. Eram singur în locuință, iar în bucătărie toate erau la locul lor. Doar un petic de hârtie de pe măsuță, mi-a atras atenția. Pe ea era trecută adresa din „visul” meu. Ba chiar și adresa magazinului fizic: Str. Blănari, nr. 12, București. Am intrat pe site, ca să mă conving, și am găsit lucrurile descrise de Doctor Deco, și multe altele.  În zilele următoare am făcut schimbările sugerate și de atunci am mai mulți vizitatori, dar mai ales vizitatoare. Am aruncat și cutia cu diazepam.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014

Deși nu sunt catolic, am credința că o căsătorie se face doar o dată-n viață, iar divorțul nu ar trebui să intervină decât în cazuri extrem de rare.. Începutul vieții de familie dintr-un cuplu este, de obicei, simbolizat de nunta mult visată și idealizată încă din copilărie. Fiecare, dar mai ales mireasa, ar vrea ca petrecerea să fie perfectă, cu cei mai iluștri invitați, cele mai frumoase daruri, cele mai gustoase și extravagante mâncăruri, cele mai scumpe băuturi, cea mai bună muzică și nu în ultimul rând, cea mai frumoasă locație. Iar pentru cei care vor să aibă o nuntă ca-n povești, elegantă și plină de rafinament, recomand salonul de nuntă Toujours l’Amour, care e un loc special creat și dotat cu toate facilitățile visate de miri și invitați. Piscina este una dintre cele mai apreciate zone ale localului și are un loc special amenajat pentru fotografi, dar și pentru invitații care se pot destinde cu cocktail-uri din cele mai exotice.

Nunta fiecăruia dintre noi este un moment unic, care rămâne întipărit în mintea noastră până la sfârșitul vieții, iar pozele și filmul evenimentului ne ajută din când în când să ne stimulăm memoria, să evaluăm și să reevaluăm fiecare moment, gest, zâmbet sau chiar o lacrimă ce stă să se perinde pe obrazul îmbujorat am miresii. Pentru a da cea mai bună șansă unei petreceri ce se vrea o reușită, este foarte important să alegi un loc spațios și modern, precum cel la care fac referire în aceste rânduri. Salon du Mariage Toujours l’Amour mai are și alte numeroase facilități la care, recunosc că nici nu m-aș fi gândit pe vremea când am fost eu mire. Printre altele, mă impresionează faptul că se poate organiza dansul mirilor la piscină, deasupra apei, cu pian; există spațiu verde în fața salonului; spațiu de cazare în incinta Săftica Resort (în special pentru invitații sosiți din provincie); transport gratuit sau taxiuri pentru invitați; focuri de artificii deasupra piscinei; organizarea cununiei civile (religioase) lângă piscină; posibilitatea de a pregăti berbecul la proțap; organizarea unei „ciorbe de potroace” clasice sau la piscină, a doua zi după nuntă și ar mai fi o sumedenie de alte avantaje.

Văzând această oportunitate și facilitățile pe care le oferă locația prin site-ul http://www.salondumariage.ro/salon-nunta-bucuresti chiar că-mi vine să mă mai însor odată, mai ales că-s văduv, iar o văduvă s-ar mai găsi și pentru mine. Pornind de la o astfel de nuntă și continuând în același ton fascinant, cred că aș avea mari șanse să duc până la capăt o căsnicie frumoasă și lungă, cât ne-o fi viața. Nu e nevoie decât de iubire, toleranță și puțin curaj, fiindcă salonul de nuntă Toujours l’Amour ne așteaptă pentru a ne face regi timp de o noapte.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014

Nu pot să uit nici acum cât de toridă a fost luna aceea de vară. Parcă vroia să demonstreze că-și merită cu vârf și îndesat numele de luna lui cuptor. Cu toate acestea, pasiunea unui pescar nu are opreliști, și chemarea apelor este parcă și mai puternică atunci când se ivesc piedici în calea astâmpărării ei. Mai ales dacă suntem măcar doi fani ai acestui sport molipsitor. Așa că, eu și prietenul Mitru, ne-am pregătit cele necesare și am purces spre râul cel mai frecventat de noi, Someș. Înainte de a ajunge la locurile știute, dintr-un sat mai ferit, am poposit la o groapă de gunoi în care știam că se mai aruncă animale moarte. Făcând un efort supraomenesc de a învinge greața provocată de mirosul pestilențal al cadavrelor, am reușit să ne umplem un borcan cu viermi grași, recoltați dintr-un cap de vacă.

Râme mai aveam de data trecută, iar mămăliga o făcusem de cu seară. Am ajuns la cotul Someșului tocmai la timp, pe când soarele începea să-și piardă din putere. Restul operațiunii trebuia să fie o plăcere presărată cu capturi supriză, din când în când. Doar că peștii erau probabil afectați și ei de căldură și nu se înfruptau de loc din momelile noastre. Situația nu s-a îndreptat nici peste noapte, așa că am  hotărât să mai stăm până a doua seară. Timpul trecea cu greu și transpirația ne curgea șiroaie pe tot corpul. În jurul nostru mirosea a leșuri putrezite, iar viermii pe care-i foloseam puțeau și ei ca naiba.

Eram supărați rău, în momentul când lângă noi au poposit doi localnici, veniți și ei la pescuit. Fără să vrem am auzit povestind despre un bal care urma să se desfășoare în seara asta la ei în sat. Cum eram lihniți de foame și dornici de a ne destinde după chinul pe care l-am îndurat pe malul înfocat al apei, ne-am gândit ce bine ne-ar prinde puțină distracție. Numai că realizam cât de rău arătăm și mai ales cum mirosim după o baie de sudoare și putori persistente. Trebuia să găsim totuși o soluție, fiindcă dorința era prea mare!

Întâmplarea fericită a făcut să am în portbagajul mașinii un cadou pe care vroiam să-l ofer cuiva, în zilele următoare. Era vorba de un set Farmec de produse antiperspirante Gerovital H3 prof. Ana Aslan, pe care-l luasem zilele trecute. Citisem pe adresa http://www.farmec.ro/Gerovital-H3-Classic.html că deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Splendide, deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Natural, deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Sensitive și deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Fresh fac minuni atunci când ai probleme cu pielea dar și când vrei să scapi de mirosurile neplăcute. Noi aveam de ambele, fiindcă și soarele ne-a prăjit fără milă, iar usturimea ne făcea să ne strâmbăm de durere.

Înainte de a le încerca puterea, am căutat un loc al râului cu apă ceva mai curată și ne-am clătit pe cât posibil. Mirosul grețos al corpurilor noastre, însă, nu dispărea. Am trecut la soluția extremă și ne-am parfumat cu măsură, totuși. Apoi ne-am schimbat în hainele curate și am ne-am dat iarăși, discret, cu deodorant. Am simțit o îmbunătățire considerabilă, iar problemele au dispărut ca prin farmec.  Astfel am decis că putem să mergem la petrecere. Acolo am întâlnit multe fete frumoase și dornice de a fi dansate. Niciuna dintre ele nu a strâmbat din nas, ba dimpotrivă, aș putea zice că am avut un succes neașteptat. Chiar și foamea ne-am potolit-o tot cu ajutorul codanelor care aveau la ele diferite gustări făcute acasă. Pentru toți cei care trec prin momente mai dificile recomand să caute pe http://www.farmec.ro/produse/deodorante-15/1.html și vor găsi cu ușurință o soluție.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014