Pe o limbă de pământ,

Mirosind a ploi şi vânt,

La ieşirea din oraş,

Am zărit un toporaş.

Dinţii soarelui lipsesc,

Razele-i se înghiontesc,

Totu-n jur s-a primenit

Şi renaşte iar, tacit.

Ziua e mai darnică,

Natura mai paşnică,

Oamenii mai zâmbitori

Şi interesaţi de flori.

Temerară şi voinică,

Trece-n zbor o rândunică,

Turuind fără opreală:

Ce, nu ştiţi!? E primăvară!

Vino, primăvară! Hai!

Dacă vrei să ne mai ai,

Te aştept de mult şi bine,

Ca să încolţeşti în mine!