Am cunoscut un om important
În jurul căruia se bulucea lumea să-l asculte,
Vorbea mult și în cuvinte alambicate,
Înțelese de unii, răstălmăcite de alții,
Dar aplaudate de toți la final,
Inclusiv de cei treziți din ațipeală.

Am cunoscut un om obișnuit
Care spunea lucruri foarte importante,
Oamenii treceau pe lângă el fără să-l ia în seamă,
De parcă ar fi fost un mobilier tern și banal;
Doar personajul acela important s-a oprit în fața lui,
L-a felicitat pentru veridicitatea părerilor
Și apoi  l-a luat sub aripa-i ocrotitoare,
Dându-i ocazia să vorbească de pe un piedestal.

Omul obișnuit a început să fie ascultat,
Lumea îi dădea dreptate și îl ovaționa,
Dar, de la înălțimea tribunei sale,
A pierdut contactul cu realitatea
Și a început să vorbească aidoma oratorului precedent,
Iar mulțimea să moțăiască de plictiseală
Și să-l aplaude doar pentru că a ajuns sus.