Am prins primăvara de un picior
care cobora precum o liană printre razele de soare,
mi-am dat silința s-o agăț de un corn al casei,
dar propteaua a cedat la zbaterea-i frenetică.

Pomul din curte mi s-a părut mai rezistent,
s-a dovedit tot insuficient să o țină captivă,
a fost nevoie să-mi deschid inima
cu sentimente transformate în ancore.

Mi-am legat primăvara de mijlocul sufletului,
dovedindu-se unica modalitate
de a îmblânzi anotimpul capricios,
dar întotdeauna esențial pentru viață.