Constatăm că au dispărut ori s-au întrerupt postările pe multe bloguri cunoscute, mai ales în ultima vreme. Unii s-au orientat spre vloguri, alții au renunțat pur și simplu, dar sunt și aceia care s-au stins pur și simplu, lăsând un gol în urma lor. Din ultima categorie face parte și blogul Anușkăi, pe care am avut plăcerea să-l găsesc în urmă cu câțiva ani, să fie vreo șase-șapte. De fapt ea m-a găsit, prin comentarii la postări, dar mai ales cu salutări călduroase în fiecare zi. Am început să o vizitez cotidian și eu, iar încetul cu încetul mi-am dat seama că în căsuța ei se găsesc niște prietene cu suflet mare, așa cum îi menționează unul dintre motto-urile de pe prima pagină: „Nu am mulți prieteni, dar pot spune despre cei puțini pe care-i am, că sunt cei mai minunați oameni!”

De atunci îmi încep fiecare zi cu câte un salut pentru cea care ne-a adunat și oamenii minunați care mă primeau mereu cu cuvinte simple, dar generoase. Anușka a părăsit această lume în urmă cu aproape trei ani, dar am rămas patru prieteni, din trei zări ale țării, care-i aducem omagiu prin continuarea legăturii închegate de ea. E vorba de încă trei pensionare hărnicuțe, cu familii frumoase și foarte active în gospodăriile lor. Micuța și Olguța sunt din București, iar Ioana din Piatra Neamț, ultima având casă cu grădină ca un colț de Rai, cum ne place să-i zicem. Așa am continuat să ne împărtășim întâmplările zilei trecute, să ne încurajăm reciproc pentru încercările care ne așteaptă și să fim alături unul de altul când avem greutăți. Nu e un blog cu veleități literare, dar cu calități sentimentale, constând în principal din prietenie sinceră, generozitate și înțelegere.

Deși Anușka a murit, blogul ei trăiește și îi duce mai departe dorința de a-și ține grupul unit, atât cât vom mai putea și noi. Așadar, mai sunt locuri în care putem găsi alinare, doar trebuie să căutăm și să construim un pod, o legătură virtuală prin care unul ca mine simte că nu e singur, chiar de la prima oră a zilei. Dacă veți avea timp, intrați pentru câteva minute în cafeneaua deschisă oricărui suflet și vă asigur de o primire cu aceeași căldură, chiar dacă veți fi doar în trecere. Nu trebuie decât să lăsați un salut, un gând bun în câteva cuvinte. Fără pretenții, doar o deschidere totală în fața oamenilor buni.