Motivele de supărare ale zodiilor

Posted on by racoltapetru6

BERBECUL se supără dacă… * îl critici sau îi dai sfaturi. Dacă nu se poate totuşi evita “situaţia”, atunci trebuie învăluit totul într-o mare de complimente, proporţia dintre critici/sfaturi şi complimente trebuie să fie în jur de 1 la 5. *…îndrăzneşti măcar să-i sugerezi că ar fi uituc sau împrăştiat. Berbecii sunt tare mândri de memoria lor impecabilă şi de faptul că tot ce fac ei le iese perfect. Nu are nici un sens să încerci să îl convingi de contrariu – nu de alta, dar rişti să trezeşti fiara din el.

TAURUL se supără dacă… *îi ironizezi micile lui plăceri: “Cum? Ai stat trei ore în cadă? Înseamnă că nu te-ai spălat de trei zile, nu?” O astfel de glumă nevinovată poate scoate din sărite orice Taur, oricât de cool ar fi el. *…glumeşti pe seama atitudinii lui faţă de bani. Nu care cumva să îndrăzneşti să-i reproşezi că e zgârcit, pragmatic sau materialist! *…îi pui la îndoială gusturile în materie de modă. Chiar dacă Taurul e de părere că o fustă gri cu o bluză albastră şi o pereche de pantofi maro dau un outfit de mare efect, nu are sens să încerci să-l convingi de contrariu. *… te miri de gusturile lui culinare. Cum oare să comanzi cârnaţi cu varză când te invită omu’ la restaurant de lux – numai un Taur poate înţelege… pentru că Taurii au gusturi ciudate, pe care nimeni nu are voie să le comenteze. *… faci remarci ironice cu privire la viaţa lui personală. Taurul este un semn discret, care nu lasă pe oricine să intre în spaţiul lui personal. Asta e!

GEMENII se supără dacă… * nu-i laşi să-şi spună părerea. Gemenii nu se simt cu adevărat bine decât atunci când comunică, discută, îşi exprimă părerea. Nu îi deranjează foarte mult dacă nu sunt ascultaţi cu atenţie – o iau razna dacă ceilalţi încearcă să monopolizeze discuţia, arătând în vreun fel că sunt mai buni vorbitori decât ei… * le aminteşti că ieri susţineau cu totul şi cu totul alte păreri decât azi. * încerci să-i controlezi. Telefoanele de control pot distruge orice relaţie cu Gemenii, pentru că libertatea e extrem de importantă. * laşi neterminată o frază care se referă la persoana lor fără să formulezi o concluzie clară. Gemenii sunt foarte suspicioşi – li se năzare tot timpul că celălalt a vrut să spună cu totul altceva… No comment!

RACUL se supără dacă… * te iei de partenera lui. Orice aluzie la adresa cuiva drag inimii lui este resimţită de Rac drept o imensă ofensă. Reacţia lui e imediată, ba e chiar în stare să te provoace la duel. Noroc că nu se mai poartă! *…râzi de lucruri care i s-au întâmplat în trecut. Racii tind să-şi idealizeze trecutul, să-şi prezinte aşa-zise realizări şi evenimente într-o aură care n-are legătură cu realitatea. Nu e cazul să încerci să-i aduci cu picioarele pe pământ – s-ar putea să nu-ţi ierte niciodată o asemenea încercare. *… nu-i respecţi obiceiurile legate de familia lui. E o mare greşeală să încerci să scoţi un Rac la o pizza în ziua în care acasă este programată o aniversare. *…îi ceri să ia o hotărâre pe loc.

LEUL se supără dacă… * e criticat în public. Dacă mai şi ridici vocea la el… e jale! *… nu eşti super-aranjată din cap până-n picioare când te întâlneşti cu el. Ce-i drept, la o întâlnire cu “regele animalelor” trebuie să arăţi şi tu într-un fel, nu? *… te lauzi în faţa unui prieten sau coleg. În mintea lor, Leii sunt singurii îndreptăţiţi să primească laude.

FECIOARA se supără dacă… * ai promis că faci ceva şi nu ţi-ai respectat promisiunea. Fecioara nu uită niciodată nimic şi pretinde acelaşi lucru de la ceilalţi. *…ai invitat-o la tine şi e dezordine. În loc să se bucure de invitaţie, consideră faptul că nu te-ai obosit să strângi un pic prin cameră drept o jignire. *…te-ai luat, fie printr-o glumiţă nevinovată, de aspectul ei exterior. Fecioarele nu gustă sub nici o formă astfel de glume…

BALANŢA se supără dacă… * uiţi să-i faci un cadou cât de mic de ziua ei. *… nu faci micile gesturi necesare unei întâlniri cu o Balanţă. Măcar să aprinzi şi tu acolo o lumânare parfumată pe masă… *… te apropii prea mult de ea, călcându-i astfel spaţiul personal. *… ridici vocea când vorbeşti cu ea. Orice puseu de energie negativă este violent resimţit de Balanţă – simbolul armoniei. *…o obligi să ia o hotărâre rapidă… iar dacă nu o fac, le mai şi reproşezi nehotărârea şi încetineala… Nu se poate aşa ceva!

SCORPIONUL se supără dacă… * nu eşti sinceră cu el. Au, ce-i drept, un simţ special care permite Scorpionilor să detecteze orice minciună sau notă de falsitate, aşa că n-are sens să-i minţi! *… îi acuzi de infidelitate. Deşi îngrozitor de geloşi, Scorpionii nu suportă nici o aluzie pe această temă. * …îi îngrădeşti libertatea *… îi refuzi avansurile. Amanţi perfecţi, cum se consideră Scorpionii, vor fi complet jigniţi dacă sunt refuzaţi. Dacă n-ai chef de el în momentul respectiv, nu-i spune pur şi simplu că nu-ţi trebuie, invocă un pretext, un motiv mai serios. *… îi stresezi cu problemele tale mărunte. Scorpionii sunt gata oricând să dea o mână de ajutor în problemele importante, mărunţişurile îi irită însă cumplit.

SĂGETĂTORUL se supără dacă… * i se explică mereu câte ceva sau i se dau prea multe sfaturi. Cum de felul lor Săgetătorii sunt oameni de acţiune, îi irită cumplit descrierile detailate; au senzaţia că ştiu ei mai bine ce e de făcut, iar vorbăria ta nu face decât să le răpească din preţiosul lor timp. *…îi acuzi de zgârcenie sau egoism. Ar fi cam greu, dar sunt şi excepţii! *… îi răpeşti dreptul de a şti el totul mai bine ca ceilalţi. *… i se cer haine cu împrumut. Deşi le place să împrumute de la alţii, când e de dat cu împrumut, devin alte persoane. *… te arăţi prea familiar cu el. Săgetătorii au pretenţia că cercul lor de prieteni este unul super-calificat. *… sunt vorbiţi de rău de faţă cu prieteni sau cu colegi de-ai lui. *… este pus să rezolve probleme de-ale casei sau nimicuri de rutină. Se consideră mult prea artist pentru a-şi pierde timpul cu lucruri atât de pământeşti.

CAPRICORNUL  se supără dacă… * discuţi cu el prea deschis pe teme de sex. E sensibil şi vulnerabil, săracul…*… încerci să i te bagi prea tare în suflet… pur şi simplu, de teama să nu spui ceva deplasat. *… nu vii la întâlnire cu el. În general, timpul Capricornilor e mult prea preţios pentru a şi-l petrece aşteptându-te aiurea. *… nu te ţii de cuvânt. Sunt persoane care-şi respectă cuvântul şi pretind acelaşi lucru de la ceilalţi. *… sunt cheltuiţi bani fără discernământ… chiar dacă nu e vorba de banii lui! *… în prezenţa lui, cineva plescăie, face murdărie, în general – n-are maniere. Manierele Capricornului sunt desăvârşite, din acest motiv el evită să aibă de-a face cu persoane care au probleme la acest capitol.

VĂRSĂTORUL  se supără dacă… *cineva încearcă să-şi impună în faţa lui punctul de vedere. Deşi le plac discuţiile în contradictoriu, ei trebuie să aibă ultimul cuvânt… *… nu te extaziezi de ideile lui originale şi, bineînţeles, geniale… Fă-o totuşi, măcar de complezenţă, şi-ţi va fi prieten pe viaţă! *… cineva încearcă să-i îngrădească libertatea. *… nu-i bagi în seamă outfit-ul? Câte haine a schimbat şi câte judecăţi de valoare a făcut? *… te legi de planurile lui de viitor. Cea mai mare greşeală în faţa unui Vărsător e să susţii că nu va fi în stare niciodată să ajungă acolo unde îşi doreşte.

PEŞTII se supără dacă…* încerci să-i aduci prea repede – în timpul unei discuţii – cu picioarele pe pământ. Vor fi profund dezamăgiţi să afle că biletele pentru primul voiaj intergalactic s-au vândut de mult… *… vrei să discuţi cu ei “evenimente” din viaţa lor personală (asta dacă nu ţi-au cerut ei sfatul…) *… nu sari în sus de încântare de fiecare dată când vin cu vreo idee genială. *… încerci să le deschizi ochii asupra unei persoane pe care o catalogaseră deja drept minunată şi plină de cele mai cool calităţi omeneşti. *… râzi de presentimentele şi bănuielile lor. *… te prind cu minciunica… Peştii nu suportă minciuna şi-i detestă profund pe mincinoşi.

Spaghete

Posted on by racoltapetru6

Un bărbat avea o aventură de câţiva ani cu o italiancă. Într-o seară, femeia i-a mărturisit că e însărcinată. Nedorind să-şi distrugă reputaţia sau căsnicia, acesta i-a propus femeii o sumă mare de bani pentru a pleca în Italia. Dacă era de acord să rămână în Italia şi să crească acolo copilul, el i-a promis că-i va acorda sprijinul financiar până când copilul va împlini 18 ani.

Femeia a acceptat, dar a întrebat cum va şti el când se va naşte copilul. Pentru a menţine discreţia, el i-a spus să-i trimită o carte poştală pe spatele căreia să scrie “Spaghete”. La primirea acesteia, el se va ocupa de pensia alimentară a copilului. 

Într-o zi, după aproximativ nouă luni, când bărbatul s-a întors de la lucru, soţia l-a întâmpinat confuză:

– Dragule, i-a spus ea, azi ai primit o carte poştală extrem de ciudată.

– Ah, dă-mi-o doar! Îţi voi explica mai târziu despre ce e vorba.

Soţia, ascultătoare, i-a înmânat cartea poştală. El a citit-o înfrigurat, s-a făcut alb la faţă şi a leşinat. Pe cartea poştală scria: “Spaghete, spaghete, spaghete, spaghete, spachete. Trei cu ouă, două fără. Trimite mai mult sos!!!”

AUTOTROFII (II)

Posted on by racoltapetru6

A renunţat la pizza pentru… nimic

Dar nu numai indienii, practicanţi ai unor culte diverse, pot devenii autotrofi. Doctorul Michael Werner, din Brunswick, specialist în chimia cancerului, trăieşte de patru ani doar cu hrană solară. Werner are 60 de ani, aleargă în fiecare dimineaţă peste trei kilometri, apoi ia micul dejun cu soţia sa, Angelica. Ea mânâncă destul de consistent, el bea doar o ceaşcă de cafea.

La serviciu, are un program încărcat, dar tot îşi face timp şi pentru o partidă de tenis, sportul lui preferat. După ce se întoarce acasă, cei trei copii, fiecare cu problemele lui, îl ţin ocupat. Viaţa lor pare absolut normală. Aşa şi este, doar că Angelica nu trebuie să gătească pentru Michael. Deloc.

Michael Werner n-a mai consumat hrană solidă de la Revelionul din 2001, când a mâncat o uriaşă porţie de salată de cartofi şi o bucată mare de tort, după care i s-a făcut rău. A fost o indigestie, dar Michael, doctor în chimie, s-a hotărât să renunţe la mâncare. A citit, s-a informat, dar ideea i-a dat-o o prietenă de familie care experimenta hrana solară, renunţând la hrana solidă.

Treptat, Michael a trecut şi el la hrana solară. I-au trebuit doar trei săptămâni să se adapteze la noua condiţie, care îi conferă infinit mai multă vitalitate. “E prana din textele sfinte, ki-ul cosmic, energia ideală!”, spune Werner. Dieta lui zilnică este formată din patru ceşti de cafea şi două sucuri de fructe naturale, plus, ocazional, un pahar de vin.

În rest, …soarele dimineţii. “Sunt o persoană absolut normală, fericită şi în deplinătatea sănătăţii”, spune Werner. “Înainte eram dependent de pizza, eram supraponderal şi mă simţeam epuizat după o zi de muncă. Mulţi colegi doctori mi-au spus că e o nebunie ceea ce încerc să fac. La un moment dat, chiar mi-au recomandat să vorbesc cu un psiholog”.

Foamea din minte

Adevărul este că transformările care se produc în primele 21 de zile par îngrijorătoare, mai ales slăbirea dramatică şi aspectul de “prună uscată” al pielii. După care organismul începe să proceseze noua dietă. Nu toţi reuşesc să se adapteze. “Cei mai mulţi dintre cei care renunţă o fac pentru că nu reuşesc să-şi scoată foamea din minte”, spune Werner.

Ca specialist în reacţii chimice, a observat că organismul capătă o rezistenţă uluitoare şi o putere de regenerare mult mai mare decât înainte, fapte dovedite de el prin analize şi fotografii. Sistemul imunitar pare o redută de necucerit. Doarme doar cinci ore pe noapte, suficient cât să se odihnească pe deplin.

O altă funcţie care a suferit modificări considerabile este memoria, care acum pare un “stick” modern, cu o capacitate de stocare uriaşă. Când reporterii l-au întrebat dacă dieta sa nu e cumva o formă de anorexie, dr. Werner a răspuns promt: “Eu nu mănânc, pentru că îmi iubesc corpul, nu pentru că-l urăsc! Şi asta schimbă toate reacţiile din organism, fiind un catalizator”.

Dr. Werner nu lipseşte de la mesele copioase date de prietenii de familie, deşi nu simte nevoia să consume nimic. Mintea lui nu mai are nici o relaţie cu hrana solidă. Corespondează cu vreo 30 de oameni care se supun voluntar aceluiaşi regim. Foarte invocat este şi numele lui Wiley Brooks, cel care în 1983 a înfiinţat, în America, “Institutul Celor ce se Hrănesc cu Aer”.

Din păcate, a fost surprins când tocmai îngurgita o plăcintă de pui, după ce susţinuse în public că nu consumase hrană solidă de 19 ani! De atunci, mulţi dintre cei care trăiesc cu aer sunt supuşi unor teste de control.

În 1999, o altă adeptă renumită a dietei cu aer, australianca Ellen Greves, a picat testul medicilor, după numai patru zile de hrană solară. Sănătatea ei s-a deteriorat atât de sever, încât medicii au pus capăt testării. Dr. Wernwr a participat însă la două experimente, de câte zece zile fiecare, şi a reuşit cu succes să demonstreze că prana este hrana ideală.

De ce există foamete în Africa?!

Problema pe care o ridică aceşti oameni nu este una uşoară. Cum reuşesc ei să trăiască şi să fie sănătoşi, când în lume există ţări unde oamenii mor literalmente de foame, mai ales în Africa, unde, se pune, soarele este mai strălucitor?!

Şi pentru această problemă, dr. Werner are un răspuns, dar nu o explicaţie: “Mor de foame, pentru că sunt convinşi că asta se întâmplă dacă nu mănâncă. A trăi cu energie solară este un concept pe care creierul, în primul rând, trebuie să şi-l însuşească. Sunt convins că metoda folosită de noi ar salva omenirea de la foamete, dar nu cred că omenirea este gata să treacă la acest mod de viaţă, care este foarte spiritual.

Eu, personal, n-aş îndrăzni să sfătuiesc pe nimeni să facă ceea ce fac eu”. Chiar şi el, care şi-a “călit” creierul, mai pofteşte uneori la pizza şi ciocolată. Şi chiar vrea să-şi satisfacă pofta, dar îmbucătura i se opreşte în gât. “Mentalitatea omului guvernează. E cel mai aprig război s-o învingi!”.

Experţii nutriţionişti nu acceptă această idee şi au şi ei dreptatea lor. Cum ai putea, de exemplu, să convingi copiii că pot trăi cu soare şi aer?! “Poţi să ţii un bebeluş în soarele dimineţii cât vrei, dar, dacă nu-l hrăneşti, va muri”, spune Helmut Oberritter.

“Numai plantele trăiesc cu hrană sintetizată din energia solară, dar vorbim de alt regn”. Admite, totuşi, că cei care se hrănesc ca dr. Werner au o mentalitate aparte, dar cum poate această mentalitate să-i ţină sănătoşi, fără să se hrănească cu mâncare solidă, nu poate explica ştiinţific.

“Sunt înclinat să cred că aceşti oameni fac parte dintr-o altă rasă umană, foarte restrictivă, care a fost în trecut şi a lăsat moştenire anumite gene, pe care, cu metodele din prezent, încă nu le-am detectat”, spune dr. Oberritter, mai în glumă, mai în serios. “În orice caz, sistemul prin care autotrofii umani supravieţuiesc este prea complicat să se fi dezvoltat într-o scurtă perioadă de timp”.

Alăptare până la 7 ani, apoi… soare

Şi în Rusia cea plină de cercetători ai fenomenelor neobişnuite se găsesc autotrofi. Având o ţară greu de hrănit, conducătorii au finanţat multe studii de nutriţie, însă doar filosofii au reuşit să se apropie de “fotosinteza” autotrofilor.

Verdanski, de exemplu, era convins că omul este o fiinţă energetică şi trebuie să fie capabil să se hrănească doar cu energie din spaţiul cosmic. În Rusia, există un grup de autotrofi, care se întâlnesc cu regularitate la Muzeul Konstantin Vasiliev din Moscova. Aceştia cred că au descoperit şi soluţia pentru copiii autotrofi.

“Un copil trebuie alăptat până la vârsta de 7 ani, după care este perfect capabil să devină autotrof”, spune Zinaida Baranova, din Krasnodar, cea mai renumită dintre aceştia. “Mama, chiar dacă nu consumă hrană solidă, are suficient lapte pentru a hrăni copilul până la 7 ani”.

Zinaida a lăsat clar să se înţeleagă că există femei din grupul lor care au făcut acest experiment. Zinaida s-a supus testării sub supraveghere medicală. Cercetătorii de la Institutul Bauman au constatat că vârsta biologică a femeii pare a fi de 20 de ani, deşi e trecută de 65. Explicaţia: ea nu consuma hrană solidă de peste patru ani.

“Organele ei parcă s-au regenerat”, a constatat profesorul Spiridonov. Înainte de a renunţa la mâncare, avea chiar o boală cronică la stomac, plus diverse simptome specifice vârstei. Acum nu mai are nimic. Nu i-a fost uşor să se adapteze la dieta cu aer. A suferit de epuizare, avea crampe şi gura uscată. Starea de bine a început să se instaleze după o lună.

Biologii susţin că orice organism viu are nevoie de energie ca să supravieţuiască. Plantele, prin fotosinteză, procesează energia solară. Mai sunt organisme care îşi procură energia din anumite reacţii chimice proprii, dar ambele procese necesită enzime sofisticate. Omul nu are asemenea enzime, deci ar trebui să nu supravieţuiască fără mâncare. Totuşi, peste 3000 de oameni dovedesc contrariul!

AUTOTROFII (I)

Posted on by racoltapetru6

AUTOTROFII – Oamenii care trăiesc fără mâncare şi fără apă

Zeiţa Amba sau Durga

În lume există peste 3000 de oameni care trăiesc fără să consume hrană solidă, mulţi dintre ei şi fără să consume lichide. Sunt numiţi “autotrofi”, o denumire dată organismelor capabile să transforme energia solară în hrană, prin fotosinteză. Numai că specialiştii nu pot explica mecanismul prin care autotrofii umani supravieţuiesc

Zeiţa Amba şi hrana divină

Indianul Prahlad Jani are 83 de ani, dar nu a mai mâncat şi nu a mai băut nimic de la vârsta de opt ani, când, spune el, a fost binecuvântat de Zeiţa Amba. Jani este numit Mataji- un adept al Zeiţei Mamă a Tuturor, Amba sau Durga, foarte populară în Gujarat, locul lui natal.

Zeiţa este o apărătoare a războinicilor, dar cea mai importantă funcţie a ei este de a aduce şi a menţine fertilitatea terenurilor agricole. Ea aduce ploaia binecuvântată care udă ogoarele, hrănind pământul. De aceea şi Mataji Jani este convins că pe el îl hrăneşte Amba cu apă divină, ţinându-l în viaţă.

În 2010,

Jani a fost supus unei atente supravegheri medicale, la Spitalul Sterlin din Ahmedabad. Timp de zece zile, o echipă formată din 30 de medici specialişti i-au monitorizat funcţiile vitale. Rezultatele i-au năucit, deşi în India sunt mulţi yoghini care fac tot felul de demonstraţii ce anulează legile fizicii, dar şi pe cele fiziologice. Lui Prahlad Jani i s-a interzis să facă baie, ştiut fiind că apa hidratează şi prin piele.

Oamenii normali pot trăi fără apă doar trei, patru zile, dar cu urmări uneori foarte greu de ameliorat. Jani nu a avut nici o complicaţie. În ciuda faptului că nu consuma nici un mililitru de lichide, urina se forma în vezică, dar, cu totul inexplicabil pentru medicii care l-au asistat, era absorbită ulterior de pereţii vezicii. Cât a durat experimentul, Jani nu a mâncat, nu a băut şi nici nu a avut necesităţi fiziologice. Însă funcţiile organelor interne nu s-au modificat în nici un fel şi nu a manifestat nici o afecţiune.

Prahlad Jani este un om sfânt, care trăieşte ca un pustnic, într-o peşteră, de la vârsta de opt ani, când i s-a arătat Zeiţa Amba. El susţine că este hrănit cu apă divină printr-o gaură în bolta peşterii, şi că nu a simţit niciodată nevoia de a mânca, de a urina sau defeca. Nu încearcă să explice în nici un fel condiţia sa, lăsându-se total în grija zeiţei protectoare, pe care o slujeşte cu rugile sale şi meditaţii zilnice.

Dr. G. Ilavazahagan, directorul Institutului Apărării Naţionale din India, care a participat la examinarea lui Jani, nu înţelege cum un om poate supravieţui în întregime ca o plantă. “Pare evident că mai există o sursă de energie care poate fi procesată de corpul uman, în afara caloriei, dar va dura până o vom descoperi”.

“Fenomenul HRM”

Hira Ratan Maneck, în vârstă de 67 de ani, este tot din India. Este inginer şi a renunţat la mâncare în mod deliberat, în urmă cu opt ani, vrând să demonstreze că organismul uman are mai mult de suferit prin consumul de mâncare solidă, decât prin nealimentare. Ratan se hrăneşte cu apă, sucuri şi energie solară.

Invitat de specialiştii NASA pentru un studiu, a trăit doar cu apă şi absorbţie de energie solară, pe toată durata supravegherii, timp de 130 de zile. Neştiind cum să denumească procesul prin care supravieţuia, specialiştii NASA l-au numit “fenomenul HRM”, de la iniţialele subiectului.

Ratan a încetat să consume hrană solidă după un pelerinaj în Himalaia. “În fiecare dimineaţă, stătea la soarele ce răsărea, câte o oră, fără să clipească”, spune soţia sa, Vimla.

“Acesta este meniul principal. Ocazional, mai consumă câte o cafea, ceai sau alte lichide”. Ratan crede că această metodă redă corpului abilitatea naturală de a trăi, fără să fie îngreunat de toxinele generate de hrana solidă. “Şi creierul  se simte mai bine astfel hrănit”, spune Ratan. “Este o metodă străveche, practicată de asceţii Hindu şi Jina. Este chiar demonstrabilă ştiinţific”.

Mic dejun cu soare

Ceea ce s-a şi făcut. În urma unor cercetări efectuate de “British Royal Medical Institution”, s-a constatat că, într-adevăr, energia solară este ideală pentru viaţă. În prezent, se face o publicitate negativă Soarelui, din cauza exploziilor solare, care afectează tehnologia, în primul rând. Dar, din punctul de vedere al vieţuitoarelor, mult mai multe efecte negative sunt cauzate de lipsa expunerii la soare. Dimineaţa, la răsărit, soarele este o adevărată hrană energetică.

“Consumând legumele care sunt dependente de energia solară, ca să se dezvolte, oamenii trăiesc, practic, dintr-o sursă indirectă de energie solară”, este de părere Ratan. “Noi ne hrănim cu ceea ce a fost deja procesat de plante. Trebuie să reinvăţăm să absorbim energia solară din sursă directă”.

Metoda lui Ratan de a “găti” energia solară e simplă: începi prin a privi câteva secunde la soarele care răsare dimineaţa; treptat, se prelungeşte şedinţa până la 30 de minute. Când se ajunge la 15 minute de privit soarele dimineţii, deja se diminuează necesitatea de a mânca. La 30 de minute, creierul dezvoltă capacitatea de a stoca energia solară şi de a o transforma în energia necesară activităţilor umane.

O plimbare de 40 de minute, cu picioarele goale în soarele dimineţii, încarcă “bateriile” umane şi înlătură orice afecţiune psiho-somatică. Cel mai important, spun asceţii indieni, este faptul că se formează în jurul trupului o coroană de energie, care alimentează organismul toată ziua. Cu cât această coroană este mai puternică, riscul de îmbolnăvire scade, până la a fi eliminat definitiv.

Neurofizicianul Sudhir Shah, care i-a monitorizat şi pe Jani, şi pe Ratan, în cursul unui experiment ce a implicat mai mulţi subiecţi, desfăşurat la Health Care International Multitherapy Institute, nu poate da o explicaţie ştiinţifică fenomenului. “I-aş spune, mai degrabă “adaptarea cronică” a unui organism la condiţii vitrege impuse.

Astfel, organismul îşi reduce voluntar necesarul de energie, pentru a procesa reacţiile chimice, fenomen ce intervine cam după a 16-a zi de post a asceţilor. Organismul slăbeşte dramatic, chiar şi 40 de kilograme în 200 de zile, dar, în ciuda aşteptărilor medicilor, nu se va observa nici o dereglare a funcţiilor vitale.

După acest “hop”, organismul se adaptează. Este posibil şi să se activeze acel lob temporal unde credem că s-ar afla sediul celui de-al şaselea simţ, responsabil de proprietăţile parapsihice. Celelalte părţi ale creierului, inclusiv hipotalamusul, glanda pituitara şi medulla oblongata, nu suferă nici o modificare”.

Ratan, practicant jainist, este ferm convins că procentul foarte mare de funcţii ale creierului inhibate la oamenii ce consumă hrana solidă se activează cu hrana solară Şi ceea ce resimte imediat orice subiect care renunţă la hrana solidă este înclinaţia spre sfere spirituale, uitând de grijile materiale.

Organismul uman este dotat ca şi plantele

În condiţii de experiment similare, la unii subiecţi s-a constatat o scădere dramatică a nivelului de zahăr în sânge, până la limita de risc letal maxim, dar asceţii nu prezentau nici un simptom. Ratan nu a mâncat şi a băut doar apă fiartă, în timpul zilei, pe durata experimentului, ce a durat 200 de zile, dar, în viaţa de zi cu zi, consumă nouă tipuri de lichide, pe lângă şedinţele solare.

Un grup de călugări jainişti, care fac parte din Societatea Energiei Solare, s-au supus testărilor medicilor pentru a demonstra că postul ascetic reglează tensiunea, pulsul, sistemul urinar, sistemul digestiv, sistemul circulator, practic, toate funcţiile organismului şi ale creierului în special.

Medicii se străduiesc acum să dezvolte o strategie de vindecare a anumitor boli prin post, o metodă practicată pe animale, care când se îmbolnăvesc renunţă la mâncare şi reduc consumul de energie, dormitând tot timpul.

Un studiu de nutriţie destul de recent arată că vitamina B12, absolut necesară organismului uman, se regăseşte doar în hrana de origine animală, deci vegetarienii n-ar putea să supravieţuiască doar cu legume. Şi totuşi, în organimul autotrofilor se găseşte, inexplicabil, o cantitate suficientă de B12. Continuând cercetările, s-a descoperit că în intestinul uman există o bacterie care generează componentele vitaminei B12.

Un alt studiu a arătat că intestinul uman este capabil să producă o bacterie ce întră în componenţa aminoacizilor, deci omul este dotat cu microflora capabilă să-l întreţină, fără aport din afară. Până la urmă, mitologiile care vorbesc despre cei dintâi oameni, ce nu consumau hrană solidă, se vor dovedi a fi fost adevăruri de mult uitate.



Actualitatea în comentarii şi epigrame

Posted on by racoltapetru6

După cum am văzut cu toţii în aceste zile, a căzut guvernul condus de Ungureanu (?), iar Ponta şi-a atins visul de preamărire! Nu am comentat nimic la remanierea precedentă fiindcă am vrut să-i văd la lucru pe “lupii tineri”, în frunte cu un premier ambiţos şi pus pe fapte mari. Speram să se pună în aplicare nişte legi şi să fie create altele, care să ajute la ieşirea din marasmul în care ne aflăm. Dar nu a fost să fie, căci maşinaţiunile opoziţiei de a slăbi partidul aflat la putere prin atragerea unor parlamentari în propriul grup, au dat roade şi moţiunea de cenzură a trecut. Bineînţeles că toţi cei care “au trădat” trebuie răsplătiţi cu funcţii, la fel ca şi cei care au dat şi un substanţial ajutor material.

Astfel că au trebuit înmulţite ministerele şi cocoţate la conducerea lor tot felul de persoane incompetente. Cel mai bun exemplu este chiar viitorul ministru al educaţiei, care, deşi e rector al unei universităţi, nu ştie să scrie corect nici numele universităţii pe care a absolvit-o. Ce să mai vorbim de alte cuvinte, uzuale, la care excelează în greşeli ce ar face de ruşine şi un absolvent de şcoală generală. Şi totuşi un astfel de om este pus să conducă destinul învăţământului! Cea mai bună dovadă a faptului că dacă ai bani, nu mai ai nevoie de cultură!

Pe de altă parte, promisiunile lui Victor Ponta de a mări salariile şi pensiile, s-au mai atenuat, pe motiv că nu sunt bani. Acest lucru îl ştiam şi noi, căci a zis-o şi preşedintele ţării, prin gura lui Ungureanu. Noul prim-ministru ar trebui să găsească soluţii, în speţă bani, pentru ca acele măriri să fie posibile şi prin asta să-şi dovedească competenţa atât de trâmbiţată. Dar el este preocupat de impunerea unor maşini hibrid, mai puţin poluante, dar prea scumpe pentru buzunarul românului de rând.

Părerea mea coincide cu a fostului preşedinte, Ion Iliescu, şi anume că accederea opoziţiei la guvernare prin moţiunea de cenzură a fost o mutare neinspirată, cu şase luni înainte de alegeri. Multe voturi va pierde USL-ul din cauza deciziilor pe care le vor lua miniştrii lor în această perioadă. Vom trăi şi vom vedea, dar până atunci putem face haz prin câteva epigrame:

Iluzii

A trecut şi moţiunea

Ce a schimbat un guvern,

Dar rămâne naţiunea,

Un sacrificiu etern.

.

Epidemie

Politica-i molipsitoare,

E ca o boală ce nu doare,

Dar nu omoară purtătorul,

E în pericol doar poporul.

.

Primul-ministru

Ca o nouă variantă,

Mă tem că Ponta-i o poantă,

Când economia-i boantă,

Iar ţara este pe geantă.

Au trecut zilele libere prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Mai, ocazie cu care multă lume a ieşit la iarbă verde, la munte sau la mare. Precum era de aşteptat, după plecarea lor au rămas munţi de gunoaie care dovedesc cât de necivilizaţi sunt majoritatea dintre noi. Mi-a fost ruşine când am văzut cum un grup de turişti străini ne-au dat un exemplu colectând mizeriile aruncate de români, în timp ce aceştia îi priveau amuzaţi cu berea în mână. Căci la băutură nimeni nu ne întrece şi cel mai bun exemplu s-a văzut la Vama Veche, dimineaţa, când mulţi tineri care declarau cu nonşalanţă că au venit cu doar câţiva lei în buzunar, se împleticeau mahmuri şi cu limba împleticită, gata-gata să dea la raţe.

E mare diferenţa de felul cum percep ei distracţia, faţă tinerii veniţi din ţări mai avansate! Mentalitatea noastră lasă mult de dorit, dar ne batem cu pumnii în piept că suntem români şi sărim la bătaie dacă nu ne place felul cum se uită străinii la noi sau la fetele noastre. E păcat că nu putem să vedem parul din ochiul nostru. Poate că două epigrame ajută cât de puţin, dacă nu la educaţie, măcar la buna dispoziţie:

Marea ameţeală

Merge des la Vama Veche

Ca în grup să se îmbete,

Fără bani, dar cu tupeu,

Se integrează-n clişeu.

.

Top ruşinos

Ieşim la iarbă în galop,

Să stăm cu burţile la soare,

Bând bere şi făcând grătare,

Dar după noi parcă-i potop!

(Fruntaşi suntem în acest top)

.

Vă doresc zile frumoase şi curate!!!

Vânturi…

Posted on by racoltapetru6

O bătrână intră în cabinetul doctorului:

– Doctore, zice baba, nu ştiu ce să mă fac, de la o vreme am gaze la stomac, trag vânturi tot timpul. Noroc că le trag fără zgomot, şi chiar fără miros. Ori şi cât, uneori e deranjant. Uite, de când am intrat în biroul dumitale am tras cel puţin zece bucăţi.

– Bine, zice doctorul şi după ce îi dă nişte pastile o sfătuieşte:

–Luaţi pilulele astea de trei ori pe zi şi veniţi luni la control.

Vine baba după o săptămână şi zice:

– Nu ştiu ce mi-aţi dat, dar acum vânturile mele put îngrozitor, însă au rămas la fel de silenţioase.

– Ok, zice doctorul, acum că v-am degajat sinusul, hai să vedem ce putem face cu timpanul.

9 sucuri cu puteri vindecătoare

Posted on by racoltapetru6

Legumele consumate proaspete, sub formă de sucuri, sunt excelente pentru a-ţi menţine sau reda sănătatea. Află care sunt cele mai hrănitoare sucuri de legume şi ce poţi trata cu ele!

1. Sucul de ridiche neagră te scapă de tuse

Un remediu dulce şi reconfortant, sucul de ridiche neagră este ideal în caz de bronşite, tuse, viroze sau de gripe, datorită conţinutului mare de vitamina C şi de calciu.

Cum să-l foloseşti: Dai o ridiche prin răzătoare, o laşi trei ore, iar la sfârşit o storci pentru a obţine sucul. Este de ajuns să iei şase linguriţe de suc de ridiche neagră pe zi, ca să-ţi calmeze tusea şi să scapi de răceală sau de gripă.

Extrasfat: Copiii ar fi bine să ia câte trei linguriţe de suc pe zi.

2. Sucul de ţelină, depurativ natural

Pentru a elimina toxinele din organism, sucul de ţelină este exact ce ai nevoie. Stimulează transpiraţia, drenează bila şi elimină gazele intestinale.

Cum să-l foloseşti: În fiecare zi, bea câte trei pahare de suc de ţelină.

Extrasfat: Pentru eficacitate maximă, cura cu suc de ţelină este bine să fie ţinută timp de 15-20 de zile.

3. Sucul de castraveţi dizolvă pietrele la rinichi

Răcoritor, sucul de castraveţi este un bun diuretic şi dă rezultate la bolile de rinichi, cum este litiaza renală.

Cum să-l foloseşti: Amesteci 200 ml de suc de castraveţi cu 200 ml de suc de morcovi şi de ridiche neagră, plus puţină miere.

Extrasfat: La fel de bun este amestecul de suc de castraveţi, morcovi şi de sfeclă roşie.

4. Sucul de cartofi tratează ulcerul

Băut crud, sucul de cartofi cicatrizează mucoasele aparatului digestiv, îndeosebi mucoasa stomacală, datorită mineralelor pe care le conţine (cupru, calciu, magneziu), dar şi unei enzime din celulele vegetale.

Cum să-l foloseşti: Pentru un gust uşor de suportat, bea acest suc în amestec cu suc de morcovi. Pentru ulcer gastroduodenal, timp de o lună bea o jumătate de pahar cu suc, de patru-cinci ori pe zi.

Extrasfat: Pentru diabetici, este indicată o cură de zece zile cu acest suc.

5. Sucul de ardei gras întăreşte firele de păr

Datorită conţinutului său de siliciu, sucul de ardei gras întăreşte unghiile şi rădăcina părului. De asemenea, îl poţi încerca şi atunci când te supără crampele sau când te simţi balonat.

Cum să-l foloseşti: Cu o jumătate de oră înainte de mesele principale, se bea câte un pahar cu suc de ardei gras, cu înghiţituri mici.

Extrasfat: Sucul este mai eficient dacă îl combini astfel: o parte suc de ardei gras, două părţi de suc de spanac şi două de suc de morcovi.

6. Sucul de ceapă combate ateroscleroza

Una din cele mai răspândite afecţiuni, ateroscleroza, manifestată prin îngroşarea pereţilor arterelor, poate fi combătută cu ajutorul sucului de ceapă.

Cum să-l foloseşti: În sucul obţinut dintr-un kilogram de ceapă roşie adaugi 300 de grame de miere. Ţii sucul la frigider şi iei din el 50 ml pe zi, timp de trei-patru luni.

Extrasfat: Un pahar de suc de ceapă pe zi, diluat cu puţină apă, suc de ţelină sau de morcovi, alungă astenia.

7. Sucul de roşii, bun pentru inimă

Acest suc are proprietatea de a micşora vâscozitatea sângelui, prin urmare reduce riscul afecţiunilor vasculare, precum cardiopatia ischemică sau insuficienţa cardiacă.

Cum să-l foloseşti: Ţine o cură de o lună, în care bei câte 200 ml de suc de roşii de trei ori pe zi.

Extrasfat: Sucul se bea imediat după preparare.

8. Sucul de sfeclă scade tensiunea

Conţinutul mare de nitraţi naturali pe care îl are sucul de sfeclă roşie dilată vasele de sânge şi-ţi este de ajutor dacă ai hipertensiune arterială.

Cum să-l foloseşti: Bea câte un pahar de suc pe zi, în trei reprize.

Extrasfat: Bea sucul combinat cu alte sucuri, precum cel de morcovi.

9. Sucul de sparanghel, un bun diuretic

Cura cu suc de sparanghel este eficientă în cazul tulburărilor renale. Are acţiune diuretică datorită unei substanţe numită sparanghină.

Cum să-l foloseşti: Se bea un pahar pe zi, îndoit cu puţin suc de morcovi.

Extrasfat: În combinaţie cu suc de ţelină, alungă oboseala.


“Alo, Centrala?!”

Posted on by racoltapetru6

Pe când eram mic, tatăl meu a făcut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Îmi aduc perfect aminte de lădiţa aceea din lemn lăcuit, montată în perete. Receptorul strălucitor atârna într-o parte.

Eram încă prea mic ca să ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el. Apoi am descoperit că undeva, înăuntrul acestui aparat, trăia o persoană uluitoare. Numele ei era “Alo Centrala” şi nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea să nu-l ştie.

Alo Centrala putea să-ţi spună numărul oricui şi în plus, ora exactă. Experienţa mea cu acest duh închis într-o sticlă, a venit într-o zi când, în vreme ce mama era în vizită la o vecină, iar eu mă jucam la bancul de scule din pivniţă, mi-am lovit un deget cu ciocanul.

Durerea era teribilă şi nu era nimeni în preajmă care să-mi arate compasiune. Am umblat în jurul casei sugându-mi degetul inflamat până am ajuns la scară. Telefonul! Am târât repede un scaun din sufragerie până în hol, m-am urcat pe el, am scos din furcă receptorul telefonului şi l-am dus la ureche,

“Alo, centrala!“, am strigat în microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau două, apoi o voce joasă şi clară mi-a ajuns la ureche: “Centrala”.

– ‘”Mi-am rănit degetul…”- m-am smiorcăit eu în telefon iar lacrimile m-au podidit imediat.

– “Îţi curge sânge?” – m-a întrebat vocea…

– “Nu” – i-am răspuns. “M-am lovit cu ciocanul şi acuma mă doare tare rău…”

– “Poţi să deschizi răcitorul?”- m-a-ntrebat ea. I-am spus că pot.

– “Atunci ia de acolo o bucăţică de gheaţă şi ţine-o lipită de degeţel” – spuse vocea.

După aceea am început să chem “Alo Centrala” pentru orice. I-am cerut ajutor pentru lecţia de geografie iar ea mi-a spus unde este Philadelphia… M-a ajutat şi la matematică… Ea mi-a spus că veveriţa pe care o prinsesem în parc cu o zi înainte, mănâncă fructe şi alune.

A venit apoi o zi în care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat “Alo Centrala” şi i-am spus vestea asta tristă. Ea m-a ascultat şi a început să-mi spună lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca să-i liniştească.

Am întrebat-o, “De ce se întâmplă ca păsările, care cântă atât de frumos şi aduc atâta bucurie oamenilor, trebuie să se sfârşească într-o grămăjoară de pene, pe fundul unei colivii?”

Cred că ea mi-a înţeles afectarea, pentru că mi-a spus încet, “Wayne, ţine mnte întotdeauna, că mai sunt şi alte lumi în care se poate cânta”

Altă dată la telefon, “Alo, Centrala!”

– “Centrala.” – mi-a răspuns vocea cunoscută. “Cum se scrie cuvântul fix?” – am întrebat-o.

Toate astea se întâmplau într-un mic orăşel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe când aveam nouă ani, ne-am mutat la capătul celălalt al ţării, la Boston. Îmi lipsea foarte mult prietena mea…

“Alo Centrala”  rămăsese în cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastră casă. N-am încercat să fac acelaşi lucru cu telefonul modern, strălucitor, din locuinţa nouă.

Devenisem adolescent, dar amintirea acelor conversaţii din copilărie m-a urmărit pretutindeni…

Adesea, în momentele de incertitudine şi neputinţă mi-am reamintit acea seninătate şi sentimentul de siguranţă, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cât de răbdătoare, de înţelegătoare şi bună la suflet trebuie să fi fost ea, Alo Centrala, ca să-şi piardă atâta timp cu un mic băieţel ca mine.

După câţiva ani, am făcut iarăşi drumul spre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat în escală la Seattle. Aveam o jumătate de oră între avioane.

Am petrecut 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fără să mă gândesc, am format numărul operatorului din orăşelul nostru de baştină şi am spus: “Alo Centrala!”

Miraculos, am auzit aceiaşi voce joasă şi clară, pe care o cunoşteam atât de bine. “Centrala”

Nu plănuisem asta, dar m-am auzit spunând: “Poţi să-mi spui cum se scrie cuvântul fix?”… O pauză lungă. Apoi, vocea aceea catifelată mi-a răspuns, “Cred că degeţelul tău s-a vindecat până acum.”

Am râs, “Deci tu eşti, într-adevăr,” – i-am spus. “Mă-ntreb dacă ai idee cât de mult ai însemnat pentru mine la vremea aceea.”

“Iar eu mă-ntreb,”- zise ea, “dacă tu realizezi cât de mult au însemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodată copii şi aşteptam cu bucurie chemările tale, zi de zi…”

I-am spus cât de mult m-am gândit la ea dealungul anilor şi am întrebat-o dacă pot s-o mai chem din nou atunci când voi veni să-mi vizitez sora. “Cu plăcere,” – mi-a spus ea. “Întreabă de Sally.”

M-am întors la Seattle peste trei luni. O altă voce mi-a răspuns la “Informaţii. Am întrebat de Sally.

“Sunteţi un prieten?” – m-a întrebat.

“Da, un foarte vechi prieten…Wayne…”

“Îmi pare rău să-ţi spun asta,” – mi-a spus ea. “Sally a lucrat doar o jumătate de normă în ultimii ani, pentru că era bolnavă. A murit cu cinci săptămâni în urmă.”

Înainte de a apuca să agăţ receptorul, mi-a spus, “Un minut, ai spus că te cheamă Wayne?”

“Da” – i-am răspuns.

“Ei bine, Sally a lăsat un mesaj pentru d-ta… L-am scris pe o hârtie în caz că ai să suni. Ţi-l citesc.”

Mesajul ei era, “Spune-i că sunt şi alte lumi în care se poate cânta. El va şti la ce mă refer.”

I-am mulţumit şi am atârnat receptorul. Ştiam la ce se referea Sally…

Niciodată să nu subestimezi impresia pe care ai făcut-o asupra cuiva. A cui viaţă ai atins-o astăzi?

Uleiul de măsline (reţete)

Posted on by racoltapetru6

Medicul Ioan Nedelcu, specialist în boli dermatologice la Spitalul Elias din Bucureşti, vă învaţă ce întrebuinţări puteţi da uleiului de măsline extravirgin. Astfel, specialistul vă pune la dispoziţie 20 de reţete ce vă pot ajuta în ameliorarea unor afecţiuni, precum şi remedii utile în cosmetică.

1. Paradontoza

Prin masarea periodică a gingiilor cu ulei de măsline s-a observat că este mult diminuat pericolul paradontozei. Folosiţi ulei de măsline de trei ori pe zi.

2. Ulcerul duodenal

Se bate un albuş de ou proaspăt cu o linguriţă de zahăr pudră şi o lingură de ulei de măsline până se face cremă. În fiecare dimineaţă se consumă acest amestec pe stomacul gol, timp de zece zile.

3. Gastrita

O linguriţă de ulei de măsline extravirgin luată înainte de fiecare masă protejează stomacul împotriva ulcerului şi gastritei.

4. Constipaţia

Dacă se consumă o lingură sau două de ulei de măsline dimineaţa, în combinaţie cu zeama de lămâie sau cafea, se previne constipaţia.

5. Balonări şi arsuri la stomac

Folosiţi 250 ml de ulei de măsline presat la rece, 1 kg de miere de albine şi 4 lămâi trecute prin maşina de tocat carne. Se amestecă totul şi se ţine în borcane la frigider. Se iau 3 linguri pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor.

Cura cu salată de pătrunjel este de asemenea eficientă. Se mănâncă zilnc, timp de două săptămâni, o legătură de pătrunjel tăiat mărunt, la care se adaugă puţin ulei de măsline şi puţină lămâie. Este şi un detoxifiant excelent al organismului.

6. Eliminarea petrelor de la vezica biliară

Reţeta 1: Folosiţi 200 grame de ulei de măsline, un gălbenuş de ou, zeama de la o lămâie, 40 ml coniac natural de bună calitate, 1 linguriţă de zahăr, miere naturală. Se amestecă şi se bea cu înghiţituri rare. Staţi apoi culcat pe partea dreaptă, cu picioarele la piept. Urmăriţi-vă scaunul  şi veţi observa că aţi eliminat pietricele.

Reţeta 2: Folosiţi 250 ml ulei de măsline. Cantitatea se bate puternic cu zeama de la trei lămâi până ce uleiul devine lăptos. Beţi acest amestec două zile la rând.

7. Eliminarea pietrelor de la bilă

Se râşnesc seminţe uscate de pepene roşu. Timp de 10 zile, dimineaţa pe nemâncate se ia o linguriţă din pulberea obţinută împreună cu o lingură de ulei de măsline presat la rece şi se stă culcat pe partea dreaptă 20 de minute. Tratamentul durează 3 luni, câte 10 zile pe lună.

8. Probleme hepatice sau biliare

Se pot lua 1-2 linguri de ulei dimineaţa, înainte de masă sau 1-2 linguri de ulei înaintea fiecărei mese. Este recomandat ca după înghiţirea uleiului să se stea culcat o jumătate de oră pe partea dreaptă.

Dacă medicul constată că pietrele sunt destul de mici pentru a fi eliminate fără să se blocheze, se amestecă o jumătate de ceaşcă de ulei de măsline cu o jumătate de ceaşcă cu suc de lămâie sau grapefruit şi se bea seara înainte de culcare. Dimineaţa se bea ceva fierbnte şi apoi e posibil ca pietrele să fie eliminate. Alteori se poate posti două zile înainte, bând suc de mere din două în două ore, iar în cea de-a doua seară se bea amestecul de ulei şi suc de lămâie. Astfel se va curăţa vezica, se vor dizolva sau elimna pietrele mici.

9. Artroza

Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă timp de 3-4 ore, după care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav. Masajul cu ulei de măsline şi suc de lămâie este şi el efcient. Încălziţi pe foc un amestec de ulei de măsline şi suc de lămâie, apoi masaţi-vă cu el articulaţiile dureroase. Aplicaţi un bandaj şi lăsaţi-l şi peste noapte.

10. Reumatismul

Se fierb 10 minute: o ceapă mare, tăiată fin, 4 linguri de ulei de măsline, 150 ml apă şi 40 g untură nesărată. Se bea foarte caldă, mai multe seri la rând. După două ore, la culcare, se bea un decoct de cruşin (o linguriţă la cană, fiert 3 minute). Tratamentul se face o dată pe an, timp de 7 zile. Se pun 8 linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-7 zile. Se filtrează ş se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori pe zi.

11. Ciocuri pe coloană

Alifia de sânziene: 20 g de plantă uscată, bine mărunţită, se pun la macerat timp de 12 ore în 30 ml spirt sanitar, într-un borcan închis ermetic. Se adaugă 200 ml ulei de măsline şi se ţine în “bain marie” timp de 3 ore, agitând vasul din când în când. Se lasă în repaus trei zile, după care se filtrează. După filtrare, se pune într-un vas pe foc şi se adaugă 50 g ceară de albine, amestecându-se continuu până se topeşte. După răcire, se păstrează la rece. Se fac fricţionări de-a lungul coloanei vertebrale în fiecare seară.

12. Arsuri

Uleiul de măsline s-a dovedit eficient pentru calmarea arsurilor. Se combină cu albuş de ou şi se aplică pe locul afectat.

13. Ten deshidratat

În cazul tenului obosit şi uscat, uleiul de măsline se foloseşte sub formă de comprese călduţe pe pomeţi, pe frunte sau pe tâmple. După câteva minute, compresele se înlătură şi se clăteşte faţa cu apă călduţă. Sunt suficiente câteva asemenea proceduri pentru ca tenul să îşi recapete strălucirea. Uleiul înmoaie pielea, hidratează, regenerează şi ajută la îndepărtarea impurităţilor.

14. Creme antirid

Pentru tenul ridat şi uscat este recomandată o mască dintr-un ou crud bătut bine, o lingură cu miere şi o lingură cu ulei de măsline. În acest amestec se poate adăuga şi puţin suc de fructe sau legume- lămâie, pepene, morcovi, castraveţi. Masca se aplică pe faţă pentru 15-20 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Se repetă de trei ori pe săptămână. Efect de întinerire a tenului şi de netezire a ridurilor are şi masca de ulei de măsline amestecat cu tărâţe, care se aplică în acelaşi mod.

15. Tonifierea tenului

Se amestecă o lingură cu ulei de măsline şi suc de castravete. Se adaugă argilă până se obţine o pastă care se aplică pe faţă în strat subţire timp de 20-30 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Dacă tenul este foarte uscat, doza de ulei poate fi mărită. Pentru hidratare, uleiul de măsline se poate combina cu argilă şi gălbenuş de ou. Pentru ca măştile să îşi facă efectul, trebuie repetate o dată la două zile.

16. Pete maronii

Amestecaţi bine o lingură de mălai cu un sfert de linguriţă de pudră din coajă de portocale (se poate realiza din cojile uscate de la o portocală, măcinate fin într-o râşniţă de cafea), o lingură de lapte bătut şi o linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe faţă şi pe decolteu, lăsând-o să acţoneze până când începe să se usuce. Masaţi uşor pielea cu degetele, până când devine strălucitoare. Clătiţi faţa mai întâi cu apă caldă, apoi cu apă cât mai rece. Veţi îndepărta astfel petele maronii, iar pielea va deveni netedă şi catifelată.

17. Masca pentru ten gras

Amestecaţi bine o lingură de mălai cu câteva picături de zeamă de lămâie verde, jumătate de linguriţă de lapte şi o jumătate de linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe piele, lăsând-o să acţioneze o jumătate de oră. Clătiţi din abundenţă cu apă călduţă.

18. Contra acneei

Compresele cu ulei de măsline. Încercaţi amestecul următor: ulei de măsline virgin, plus 100 de picături de ulei aromat de lavandă (ulei esenţial, nu industrial). Se amestecă bine şi se aplcă pe coşuri sub formă de comprese sau se fricţionează uşor. Primele efecte apar după câteva zile.

19. Mâini şi unghii

Pentru a vă întări unghiile, înmuiaţi-le timp de 10 minute în ulei de măsline călduţ, o dată pe săptămână. Ele vor deveni mai puţin casante. Această practică are meritul de a reduce cuticulele.

Dacă aveţi mâinile uscate, roşii sau crăpate, încălziţi puţin ulei de măsline într-un bol la cuptorul cu microunde (atenţie, uleiul de măsline nu trebue să fiarbă!). Înmuiaţi-vă mâinile timp de 15 până la 20 de minute, o dată la două zile şi pielea se va calma. Pentru a avea mâini cu pielea fină, masaţi-le cu ulei de măsline amestecat cu o linguriţă de zahăr.

20. Îngrijirea părului

Uleiul de măsline conferă strălucire părului uscat şi deteriorat. Pentru acest tip de păr este indicată o mască hidratantă pregătită dintr-un gălbenuş de ou şi o lingură cu ulei de măsline. Părul se masează cu acest amestec cu 20 de minute înainte de baie. Uleiul de măsline trebuie folosit însă în cantităţi mai mici, pentru că în exces poate provoca o uşoară îngrăşare a părului. Contra căderii părului se fac frecţii ale pielii capului cu ulei, seara, timp de 10 zile.

Pentru cei inteligenţi

Posted on by racoltapetru6

ÎNTREBARE LA UN EXAMEN DE FIZICĂ, LA UNIVERSTATEA DIN COPENHAGA:

Cum se poate măsura înălţimea unei clădiri cu un barometru?

Răspuns student: Se măsoară lungimea barometrului, se leagă barometrul cu o sfoară şi se coboară de pe acoperişul clădirii; înălţimea clădirii= lungimea barometrului+ lungimea sforii.

Studentul a fost dat afară de la examen. El a făcut contestaţie, care a fost accetată pentru că s-a considerat că întrebarea nu impunea o anumită soluţie. Dar cum răspunsul său nu putea edifica examinatorul asupra cunoştinţelor de fizică dobândite la cursul respectiv, o nouă examinare a avut loc.

Răspuns student: Se aruncă barometrul de pe clădire şi se măsoară timpul până la impactul cu solul. Înălţimea clădirii= (g*t^2)/2.

Examinatorul solicită o altă soluţie.

Răspuns student: Dacă este o zi însorită, se aşează barometrul pe clădire şi se măsoară umbra de pe sol. Cunoscând lungimea barometrului şi a umbrei, totul se reduce la o simplă problemă de asemănare.

Examnatorul solicită o altă soluţie.

Răspuns student: Se leagă barometrul cu o sfoară şi este lăsat să oscileze liber la sol şi pe clădire. Cum perioada de oscilaţie depinde de acceleraţia gravitaţională (g), se poate măsura înălţimea clădirii în funcţie de variaţia “g”.

Examinatorul solicită o altă soluţie şi atrage atenţia studentului că este ultima sa şansă.

Răspuns student:

Soluţia pe care o aşteptaţi de la mine bănuiesc că este măsurarea presiunii la sol şi pe clădire- presiune care variază cu înălţimea- şi determinarea înălţimii clădirii în funcţie de variaţia de presiune. Dar aceasta este o soluţie de-a dreptul plicticoasă, de aceea vă mai propun una:

Se poate propune administratorului clădirii un târg avantajos: “îmi puteţi spune, în schimbul acestui frumos barometru, care este înălţimea clădirii…?

Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al universităţii din Copenhaga, laureat al premiului Nobel.