Urmaşii shogunilor

Posted on by racoltapetru6

Despre Japonia şi japonezi

Să trecem în revistă mai jos zece lucruri interesante despre Ţara Soarelui Răsare, care ne ajută să înţelegem mai bine o civilizaţie impresionantă:

1. La intrarea în fiecare casă japoneză, podeaua este ridicată cu aproximativ 15 centimetri, ceea ce indică faptul că cei care intră trebuie să se descalţe şi să-şi pună papuci. La intrarea în camerele cu podea din “tatami” (o podea tradiţională făcută din paie de orez, cu margini din brocart), pragul este înălţat cu 2-5 centimetri, ceea ce înseamnă că şi papucii trebuie lăsaţi la uşă.

2. Filmele de animaţie japoneze reprezintă 60% din producţia mondială în domeniu. Şi pentru că Japonia are atâta succes cu desenele animate, în ţară există aproape 130 de şcoli pentru actorii care îşi pun vocea pe aceste filme.

3. Japonia are procentul cel mai mare de locuitori în vârstă din lume, respectiv 21%.

4. Arhipeleagul japonez are în componenţă 6.800 de insule. Peste 70% din populaţia Japoniei locuieşte la munte. Ţara are, totodată, şi 200 de vulcani.

5. Primii locuitori ai Japoniei au trăit în Paleolitic, în urmă cu 30. 000 de ani.

6. Speranţa de viaţă a japonezilor este cu patru ani mai mare decât a americanilor, respectiv peste 82 de ani.

7. Japonia este a doua ţară din lume cu cea mai mică rată a omuciderilor. Cu toate acestea, tot în Japonia există o pădure recunoscută în toată lumea pentru faptul că este preferată de sinucigaşi, perimetrul fiind împânzit de schelete umane.

8. Japonia a dat 18 laureaţi ai Premiului Nobel, în chimie, medicină, literatură şi fizică.

9. Carnea de cal crudă, denumită “basashi”, este o delicatesă în Japonia.

10. Rata de şcolarizare în Japonia este de 100%, în consecinţă rata şomajului este mai mică de 4%.

10 lucruri pe care poate nu le ştiaţi despre GHEIŞE

1. Un lucru care ar trebui să fie ştiut despre gheişe este acela că primele gheişe au fost bărbaţi. Nu este loc de glumă! Bărbaţii “gheişă” erau cunoscuţi sub numele de Honko şi dansau pentru clienţii lor în baruri şi restaurante sau în camerele unde se servea ceaiul.

2. Termenul “gheişă” se traduce prin “persoană care iubeşte arta”. Mulţi sunt de părere că gheişele sunt de fapt prostituate. Nimic mai greşit. Dacă tastaţi pe google cuvântul “gheişă” prima definiţie care apare este “o femeie de naţionalitate japoneză care obişnuieşte să distreze bărbaţii prin conversaţie, cântec şi dans”.

3. Aceste femei erau învăţate să aducă bucurie celorlalţi şi deşi multe erau curtezane, nu erau considerate prostituate. De fapt, multe gheişe erau obligate să participe la ceremonia numită Mizuage prin care unei Maiko (o gheişă aflată în perioada învăţării) îi era cumpărată virginitatea de către cel care oferea cei mai mulţi bani. Era considerat un gest de onoare în acea perioadă.

4. Unul dintre lucrurile pe care gheişele le învăţau la cursuri era acela de a-şi păstra întotdeauna anonimatul. Se pare că acest fapt adăuga un tip de mister gheişelor, lucru adevărat.

5. Momentul în care gheişa servea ceaiul, iar mâneca kimono-ului ei abia îi descoperă încheietura mâinii, este de o senzualitate inexplicabilă. Se pare că are rolul de a-l stârni pe bărbat, care vede doar o mică parte din pielea ei albă, jinduind la mai mult.

6. Ceea ce le face pe gheişe speciale este faptul că ele te determină să-ţi laşi imaginaţia să zboare, fapt esenţial al acestei culturi. Din păcate, acest lucru este un lucru tot mai rar întâlnit la femeile din ziua de azi care nu înţeleg acest concept şi unele continuă să-şi arate în mod excesiv pielea.

7. Kimono-urile sunt realizate manual pentru gheişe, acesta fiind creat sub propriile lor îndrumări. Aspectul kimono-urilor este diferit în funcţie de anotimp, dar absolut toate sunt realizate din mătase. Gheişele petrec aproximativ două ore pentru a se machia, a-şi aranja părul şi a se îmbrăca în kimono.

8. Gheişele muncesc în Okyva, unde locuiesc până pătrund în această lume, alături de Okasan (matroana lor) şi surorile (celelalte gheişe). Deşi sunt plătite pentru treburile de menaj realizate în diferite case, mare parte din banii aduşi de ele ajung la Okyva. Banii sunt utilizaţi pentru costurile întreţinerii Okyva.

9. În afara naturii sexuale a stilului de viaţă a gheişelor, nu numai că ele nu pot fi considerate prostituate, dar nici nu au voie să aibă relaţii de lungă durată, atâta timp cât decid să devină gheişe. Dacă se căsătoresc trebuie să renunţe la această meserie.

10. Astăzi numărul gheişelor este de aproximativ 1000-2000, pe când în anul 1920 erau peste 80.000.

Tot din Japonia, 10 lucruri care au reţinut atenţia lumii după marele tsunami din 11 martie 2011

1. CALMUL. Nici o imagine cu lovituri în piept sau durere sălbatică. Durerea în sine a fost elevată.

2. DEMNITATEA. Cozi disciplinate la apă şi alimente. Nici un cuvânt sau gest dur.

3. CAPACITATEA. Arhitecţi incredibili! Exemplu: clădirile s-au legănat, dar nu au căzut.

4. GRAŢIA. Oamenii au cumpărat doar ceea ce aveau nevoie zilnic, încât toată lumea să obţină ceva.

5. ORDINEA. Fără jafuri în magazine. Fără claxoane şi depăşiri în trafic. Doar înţelegere.

6. SACRIFICIU. Cincizeci de muncitori au rămas să pompeze apă de mare în reactoarele N. Cum vor fi recompensaţi vreodată?

7. TANDREŢE. Restaurantele au redus preţurile. Un ATM nepăzit era nefolosit. Cei puternici aveau grijă de cei slabi.

8. FORMARE. Toată lumea ştia exact ce să facă; bătrâni, copii… Şi au făcut exact doar ce trebuia.

9. MEDIA. A manifestat o magnifică reţinere în buletinele de ştiri. Nimic senzaţional Doar reportaje calme.

10. CONŞTIINŢA. În cazul în care se întrerupe curentul într-un magazin, oamenii pun lucrurile înapoi pe rafturi şi pleacă în linişte.

Supercalculator

Posted on by racoltapetru6

Un mare concern realizează un supercalculator care putea răspunde aproape la orice întrebare, drept care se convoacă presa şi se invită o persoană din sală să-şi spună numele, adresa şi să fomuleze întrebarea După câteva momente de rumoare, se ridică un tip şi spune:

– Sunt Corcadase John din Blatonia şi am următoarea întrebare: ce face tatăl meu acum?

 După câteva secunde, sistemul răspunde:

– Tatăl dumneavoastră este la pescuit.

La care tipul replică stârnind hohote de râs:

– Tata-i mort de zece ani!

După câteva luni, timp în care hardiştii şi softiştii au muncit sub teroare, respectivul concern îl cheamă pe cel cu întrebarea, rugându-l ca pentru a testa sistemul să reformuleze întrebarea. Tipul acceptă şi reformulează întrebarea:

– Sunt Corcadase John din Blatonia şi am următoarea întrebare: ce face acum soţul mamei mele?

La care sistemul răspunde prompt:

– Soţul mamei dumneavoastră este mort de zece ani, dar tatăl dumneavoastră este la pescuit…

Spirit călător: Argumente

Posted on by racoltapetru6

– Vali! Vali! Vali, trezeşte-te!

Era vocea stridentă a surorii mele, care mă scutura violent. Mi-am ridicat alene pleoapele şi am mormăit ceva de nedesluşit. Aveam din nou o migrenă îngrozitoare şi simţeam că mor de frig, deşi eram învelit foarte bine. Mi-am amintit încet ce s-a întâmplat cu mine şi o mulţumire plăcută îmi mai atenuă starea fizică. Doar vocea Dianei continua să mă agaseze:

– Ce e cu tine? E aproape amiază şi încă nu ţi-ai mâncat micul dejun! Arăţi ca naiba!

Am depus tot efortul să mă mişc cât mai natural şi să zâmbesc liniştitor. I-am răspuns sarcastic:

– Nu e nici o problemă, scumpa mea surioară. Am dormit şi eu mai mult, că mă simţeam obosit. Chiar şi tu îmi spuneai că somnul mai îndelung mi-ar face bine. Acum totul e în regulă, doar că nu mi-e foame încă. George a plecat?

Femeia se uită la mine şi-mi zise iritată:

– Normal că a plecat! Doar n-o să stea toată ziua lângă patul tău. Destul a zăbovit azi-noapte. Dar bea măcar ceaiul ăsta! Mă duc să ţi-l încălzesc?

Am acceptat şi am mai luat două aspirine. Apoi a trebuit să intru sub un duş fierbinte pentru a-mi readuce temperatura corpului aproape de normal. Am adormit din nou şi când m-am trezit, am reuşit să şi mănânc. Bineînţeles că mintea îmi era la experienţa recentă, despre care nu puteam vorbi decât cu asistentul meu.

Către seară a apărut cu geanta-i diplomat şi cu costumul lui impecabil. Era curios să vadă cum mă simt, iar eu a trebuit să-l liniştesc şi pe el. Mi-a reamintit cu glas hotărât:

– Mi-ai promis că asta a fost ultima încercare! Slavă domnului că nu s-a întâmplat o nenorocire! Aveai un puls de doar 5 bătăi pe minut şi de abia peceptibil. Te-am vegheat până la miezul nopţii, când ţi-ai mai revenit. S-a trezit şi Diana şi a intrat…

– Taci!, l-am oprit eu. Nu mai îmi spune nimic!

– Ce ai? Ce s-a întâmplat?, se intrigă George.

– Dragul meu, am reuşit!, i-am zis eu extaziat.

Era mirat, căci nu ştia la ce mă refer, aşa că m-a întrebat:

– Ce ai reuşit?

L-am luat de mână şi i-am strâns-o cu putere, lămurindu-l:

– Am ieşit din corp! Te-am văzut pe tine, pe soră-mea, m-am văzut şi pe mine în timp ce eram inconştient! Sufletul meu a plutit prin cameră şi apoi a reintrat în sălaşul lui.

George se uita la mine, neștiind ce să creadă. A învins o expresie neîncrezătoare ce se citea pe chipul lui şi care a generat o concluzie pe măsură:

– Ai avut un vis sau un coşmar… Ce ai văzut?

Bănuiam eu că nu mă va crede şi trebuia să vin cu dovezi, aşa că i le-am enumerat:

– Am văzut ştirile de noapte, cu Băsescu făcând cumpărături…

– Eh, astea au fost şi peste zi, încercă să-mi taie el elanul.

– A intrat sora mea şi te-a întrebat de ce nu te-ai dus acasă, iar tu ai zis că ţi-a căzut canalul.

George căzu câteva clipe pe gânduri, dar reveni cu o explicaţie:

– Se pare că auzul nu-ţi era deconectat de la realitatea înconjurătoare. Mi se întâmplă uneori ca sunetele să se integreze în visul meu şi să-l influienţeze. Nu e ceva neobişnuit.

Pe mine mă scotea din pepeni argumentul lui, dar am plusat:

– Te-am văzut, când te-ai aplecat deasupra mea, mi-ai luat pulsul şi m-ai învelit cu plapuma.  Am plutit deasupra noastră şi ţi-am citit pe chip îngrijorarea! Crede-mă, nu a fost un vis!

Prietenul meu deveni serios şi se uită mai atent în ochii mei. Apoi mă întrebă:

– Ai văzut tu, toate astea?! Nu cumva e un tertip pentru a continua experimentul?

Trebuia să-l fac să mă creadă, pentru că numai pe el mă puteam baza. Am marşat pe cât am putut de convingător:

– Georgică, dragul meu, totul e cât se poate de real. Am trăit o experienţă nemaipomenită şi data viitoare o să-ţi demonstrez şi mai concret că acest lucru e posibil. Trebuie doar să mă acomodez cu spiritul liber şi să-l pot ghida după dorinţe.

George tăcea şi trăgea cu sete din ţigara care tocmai şi-o aprinse. Se gândea, de bună seamă, dacă merita să rişte în continuare şi dacă putea să creadă ce i-am zis. Am apelat la argumentul suprem:

– Ştii că nu te-am minţit niciodată şi n-aş face-o nici acum. Ai încredere în mine şi vei vedea că e cea mai bună alegere. Te rog!

Nu zicea nimic şi aşteptarea a continuat câteva minute. Nu mai trebuia să insist, căci riscam să stric tot. Într-un târziu se ridică, îşi aranjă cravata privindu-se în oglindă, după care îmi întinse mâna, zicând:

– Promite-mi că o să te fortifici zilele următoare, fiindcă ai nevoie de energie! Când o să văd că arăţi destul de bine, mai încercăm o dată. Vreau să fiu convins că ceea ce mi-ai spus e posibil. Până atunci, mai trec eu pe la tine. Acum mă duc, că am o întâlnire cu o tipă trăsnet. Să fii iubit, Vali!

Ne-am despărţit cu zâmbetul pe buze, iar eu cu o nouă speranţă în suflet.

Ce ne învaţă filmele americane

Posted on by racoltapetru6

1. Apartamentele mari, etajate, din New York, au o chirie convenabilă pentru oricine, fie el şomer sau director.

2. Cel puţin unul din doi gemeni identici este diabolic.

3. Dacă trebuie să dezamorsezi o bombă, nu ai de ce să-ţi faci griji, întotdeauna vei alege corect firul care trebuie tăiat.

4. Poliţiştii cinstiţi şi muncitori sunt, în mod tradiţional, împuşcaţi cu trei zile înainte de pensionare.

5. Toate pungile cu cumpărături, conţin cel puţin o pâine-baghetă.

6. Odată pus pe buze, rujul nu mai dispare de acolo, orice ai face, inclusiv scufundări submarine.

7. Turnul Eiffel se vede de pe orice fereastră din Paris.

8. Dacă undeva se vede un panou de sticlă, mai devreme sau mai târziu, cineva va trece prin el.

9. Un detectiv poate rezolva un caz numai după ce a fost suspendat.

10. Dacă te hotărăşti să dansezi pe stradă, toţi cei pe care îi vei întâlni vor cunoaşte perfect paşii.

11. În timpul tuturor investigaţiilor poliţiei, detectivii vizitează, obligatoriu, cel puţin o dată, un club de striptease.

12. Nu este necesar să saluţi atunci când începi sau termini o convorbire telefonică.

13. Toate buletinele de ştiri conţin materiale care te afectează direct şi sunt difuzate în momentul în care tu deschizi televizorul.

Cele cinci regrete

Posted on by racoltapetru6

“Lucrez de foarte mulţi ani în îngrijirea palitivă. Mulţi dintre pacienţii mei erau  dintre aceia care mai aveau foarte puţin de trăit şi care se retrăgeau acasă să moară. Am fost alăturî de ei în ultimele lor 3, până la 12 săptămâni de viaţă.

Oamenii se schimbă şi se dezvoltă foarte mult atunci când se confruntă cu propria mortalitate. Am învăţat astfel să nu subestimez capacitatea oamenilor de schimbare şi dezvoltare. Câteva schimbări sunt însă fenomenale. Fiecare dintre ei au experimentat o varietate de emoţii, cum era de aşteptat, negaţii, frică, furie, remuşcări, din nou negaţii şi în final acceptare. Fiecare pacient şi-a găsit în final pacea şi liniştea interioară înainte de a pleca definitiv.

Când au fost întrebaţi despre regretele pe care le au sau ce ar fi făcut diferit în viaţa lor, răspunsurile au convers către aceleaşi teme:

1. Aş dori să am curajul să trăiesc viaţa aşa cum mi-am dorit eu şi nu viaţa pe care alţii au aşteptat-o de la mine.

Acesta este unul dintre cele mai comune regrete. Când oamenii realizează că viaţa lor este pe sfârşite, se uită în urmă şi descoperă câte vise şi dorinţe personale rămân neîmplinite. Majoritatea oamenilor nu au atins nici măcar jumătate din visele şi dorinţele lor şi vor pleca din această viaţă ştiind foarte bine că a fost numai alegerea lor.

Este foarte important să încerci să îţi împlineşti câteva dintre visele pe care le ai. Pentru că în momentul în care îţi vei pierde sănătatea va fi prea târziu. Sănătatea aduce libertate şi majoritatea realizează acest lucru doar atunci când nu o mai au.

2. Aş fi vrut să nu muncesc atât de mult.

Acest regret vine de la fiecare bărbat pe care l-am asistat. Bărbaţii pierd perioada copilăriei alături de copii şi în compania soţiei. Femeile menţionează şi ele acest regret, deşi majoritatea, fiind din generaţii vârstnice, nu erau pilonii principali de întreţinere ai familiei. Toţi bărbaţii pe care i-am asistat au regretat enorm că au petrecut majoritatea timpului muncind.

Simplificându-şi viaţa şi făcând alegeri conştiente este posibil să realizezi că nu ai nevoie de veniturile curente şi de stilul de viaţă de care crezi că eşti dependent. Oferindu-ţi mai mult spaţiu în propria viaţă, vei deveni mai fericit şi mai deschis către noi oportunităţi, unele care se vor potrivi mai bine cu noul stil de viaţă.

3. Aş fi vrut să am curajul să îmi exprim convingerile.

Mulţi oameni îşi reprimă convingerile pentru a menţine confortul cu ceilalţi. În consecinţă ei se mulţumesc cu o existenţă cuminte, de mijloc, şi nu devin ceea ce ar fi fost capabili să devină. Mulţi dezvoltă boli legate de amărăciunea şi resentimentele pe care le trăiesc.

Nu putem controla reacţiile celorlalţi. Totuşi, chiar dacă oamenii vor reacţiona diferit atunci când ne vom exprima onest convingerile, relaţia se va aşeza pe un nivel corect şi sănătos. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, cel puţin veţi elimina relaţiile nesănătoase din viaţa voastră. În ambele cazuri sunteţi câştigători.

4. Aş fi vrut să păstrezi legătura cu prietenii.

De multe ori oamenii nu realizează beneficiile pe care prieteniile adevărate şi de lungă durată le au asupra lor decât atunci când este prea târziu. Mulţi dintre ei au devenit atât de prinşi în propriile vieţi încât lasă “prieteniile de aur” să adoarmă cu anii. Sunt atât de multe regrete despre lipsa de timp şi implicare pentru întreţinerea prieteniilor! În ultimele clipe de viaţă toţi simt lipsa prietenilor.

Este deja comun ca toţi cei care au o viaţă agitată şi ocupată să lase prieteniile să adoarmă. Dar când te confrunţi cu finalul vieţii, detaliile materiale ale vieţii nu mai contează. Oamenii doresc să îşi lase în ordine situaţiile financiare, pe cât posibil. Dar nu banii sau statutul social sunt ceea ce-i preocupă cu adevărat. Ei vor să lase lucrurile în ordine pentru cei pe care îi iubesc cu adevărat. De multe ori însă ei sunt prea bolnavi ca să mai îndeplinească şi aceste ultime sarcini. În final totul se rezumă la dragoste şi la relaţii şi este tot ce mai rămâne în ultimele săptămâni de viaţă.

5. Aş fi vrut să îmi permit să fiu mai fericit.

Surprinzător, acest regret este unul comun. Foarte mulţi nu realizează decât la sfârşit că fericirea este o chestiune de alegere personală. Ei au rămas ancoraţi în tabieturi şi obiceiuri învechite. Aşa numitul “confort” al familiarităţii le-a inundat propriile emoţii şi viaţa materială. Frica de schimbare i-a făcut să se prefacă faţă de alţii şi faţă de ei înşişi că sunt fericiţi. Dar în sufletele lor şi-ar fi dorit să râdă mai mult şi să îşi trăiască viaţa cu adevărat.

Când eşti pe patul de moarte, ceea ce cred alţii despre tine este departe de a mai fi o preocupare. Cât de frumos trebuie să fie să poţi să te schimbi şi să fii fericit cu mult înainte de moarte!

Viaţa este o alegere. Este VIAŢA TA. Alege conştient, alege înţelept, alege cinstit. Alege fericirea!”

Autor: Bronnie Ware

Spirit călător: Desprinderea

Posted on by racoltapetru6

Mi-au trebuit două zile să-mi revin, cu aspirine, ceaiuri şi băi fierbinţi. Diana mă certa întruna, de câte ori trebuia să mă ajute să ajung la vană, neputând să-şi explice de ce m-am îmbolnăvit. Bănuia că am încercat să mă sinucid, iar când vedea că nu-i dau nici o explicaţie, sfârşea plângând şi învinuindu-mă de egoism. George a trecut în fiecare zi să mă vadă, dar el îmi reproşa doar din priviri.

În cele din urmă, totul a revenit la normal şi am avut o discuţie cu prietenul şi asistentul meu totodată. I-am explicat cu cele mai convingătoare argumente că prima experienţă nu m-a descurajat şi trebuie să mai încerc o dată. Am avut timp berechet să mă gândesc cum să-l înduplec pentru a mă mai ajuta, dar numai după ce i-am promis că e pentru ultima oară. Adevărul e că se speriase destul de serios când a văzut ce puls slab am avut în timpul “somnului”, pe lângă temperatura foarte scăzută pe care am resimţit-o ulterior. Plus că trebuia să rabde reproşurile surorii mele, care bănuia că e părtaş la “îmbolnăvirea” mea.

Totuşi am ajuns la o înţelegere şi a venit seara în care era programată cea de-a doua experienţă. Pe cât de tare am aşteptat-o eu, pe atât de mult ar fi vrut George să nu mai sosească niciodată. Dar timpul e singurul lucru care-ţi poate da siguranţa efemerului şi eu aveam încredere în el. Cel puţin mă străduiam din toate puterile să-mi înving nerăbdarea.

De data asta am insistat ca să-mi fie administrată o jumătate de fiolă de psilocibină şi am jonglat şi la capitolul licorii Mâna Neagră: mi-am pregătit o linguriţă mai încăpătoare şi nu cred că George a observat diferenţa. La urma urmei era tot linguriţă, ultima mea şansă, în care trebuia să reuşesc. Totul sau nimic! Succesul sau moartea!

Am aşteptat amândoi să adoarmă Diana, iar pe la ora zece mi-a fost făcută injecţia şi imediat am băut poţiunea aceea scârboasă. Ca şi la prima experienţă, am simţit cum mă invadează căldura, şi somnul mă cuprinde. Am pierdut contactul cu exteriorul şi a început lupta cu liniile ce-mi invadau cugetul. De data aceasta erau mai luminoase şi mai dese, atacându-mă din toate părţile. Ce trebuia să fac? Cum puteam să trec la un alt nivel? Depindea de mine sau doar de drogurile luate?

În timp ce mă frământam cu aceste întrebări, am observat că liniile deveneau tot mai late, până s-au contopit într-o bandă ce se lărgea, precum o autostradă ce-şi adăuga mereu alte şi alte benzi de circulaţie, iar eu zburam deasupra ei căutând un reper. Banda luminoasă mi-a cuprins treptat tot orizontul şi strălucirea ei mă orbea, forţându-mă să închid “ochii minţii”. Se pare că am reuşit şi lumina s-a mai estompat, dar când am vrut să revăd “autostrada” şi am deschis ochii, nu mi-a venit să cred!

Mă vedeam pe mine, stând culcat în pat, cu faţa palidă, de parcă eram mort. Oare chiar eram fără viaţă? Drogurile m-au trimis pe lumea cealaltă, şi acum spiritul ieşise din mine? George era aplecat asupra mea şi-mi controla pulsul. Apoi îmi puse mâna pe frunte. Mă uitam curios la chipul lui pentru a ghici ce concluzie a tras. Era îngrijorat, dar nu a ieşit din cameră, ci s-a aşezat înapoi pe scaun, după ce m-a învelit cu o plapumă. Dar nu şi pe cap! Deci nu murisem!? Reuşisem!!!?

M-am uitat împrejur şi am căutat dovezi că nu visez. La televizor erau ştirile care-l arătau pe preşedintele ţării, Traian Băsescu, cum râde agasant în faţa reporterilor ce-l înconjurau într-un magazin. A reuşit să scape de ei, după ce le-a împărţit câte ceva din coşul de cumpărături, ba chiar şi o bere, primită cadou.

Deodată, uşa camerei mele s-a deschis şi în pragul ei şi-a făcut apariţia sora mea, Diana. Cum de am uitat să o încuiem? Femeia căsca somnoroasă şi era surprinsă să-l vadă pe George la ora asta, la mine. Am auzit clar când l-a întrebat:

– Ce faceţi aici? Cum de n-ai plecat încă?

George se fâstâci şi răspunse cu ceva întârziere:

– Am rămas să mă uit la televizor. Trebuie să înceapă un film pe care nu vreau să-l pierd… şi mie mi-a căzut canalul…

Diana se apropie bănuitoare şi se uită la corpul meu, curioasă:

– Ce face Vali? Doarme? Mi se pare sau nu arată prea bine?

– Chiar că nu s-a simţit prea bine şi a luat un somnifer, i-a replicat prietenul meu. Dar nu-ţi face griji că acum doarme dus şi o să-şi revină.

Femeia se uită la el şi apoi iar la mine, dădu din cap şi ieşi, bolborosind:

– Sper să nu faceţi vreo prostie, că-mi mâncaţi sănătatea! Trebuie să fiu cu ochii pe voi!

George răsuflă uşurat şi închise uşa după ea, după care reveni la mine, pentru un nou consult. Dădu îngrijorat din cap, dar s-a aşezat înapoi pe scaun. Se părea că nu murisem şi asta mă bucura. Am încercat să ies din încăpere, dar nu ştiam cum să procedez. Să fie ăsta tot universul la care am visat? Trebuia să mă eliberez de tot, dar eram ca un copil care nu ştia încă să-şi folosească „picioarele”. Mă învârteam mereu prin toate cotloanele, până am simţit că percepţia mea era din ce în ce mai diluată. Apoi totul s-a întunecat în jurul meu şi am fost atras într-un somn întunecat.

Candoare şi înţelepciune!

Posted on by racoltapetru6

– La copii le place să se joace mai mult afară decăt în casă, că afară sunt şi fluturi. (Teodor Zaica, clasa I, 7 ani)

– Unii oameni nu putrezesc după ce mor, fără să fie îmbălsămaţi, pentru că trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei. (Sabina Dallu, clasa a VI-a, 12 ani)

– Stelele mai cad şi pe dealuri, că le place cum se rostogolesc. (Adrian Costache, clasa I, 7 ani)

– În religia noastră oamenii care au murit se îngroapă în pământ, că aşa este bine să punem la loc ceva de unde l-am luat. ( Felix Roncea, clasa a V-a, 12 ani)

– Ce poţi să spui despre un alcoolic?

Alcoolic este nedespărţitul prieten de duşmanul lui. (Cătălina Vasilescu, clasa a VIII-a, 14 ani)

– De ce lacrima şi picătura de sudoare, pe masă, stau bombate şi nu întinse?

Picătura este bombată, mai ales lacrima şi sudoarea, pentru că ele sunt pline de sentimente. (Ana Maria Pop, clasa a VIII-a, 14 ani)


– Dacă-ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, cum ai reacţiona? L-ai întreba ceva anume?

Dacă ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, L-aş întreba dacă mă poate duce la Mama Lui, că eu vreau s-o întreb pe Maica Domnului cum este să ai un copil Dumnezeu. (Alina Andreea Zane, clasa a II-a, 8 ani)

– Pe preoţi, îngeri, sfinţi şi Dumnezeu noi îi putem asculta: Pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. pe sfinţi ca pe părinţi, pe îngeri ca pe diriginţi, pe pământ, pe preoţi mai ceva ca pe preşedinţi. (Maria Irina Petreanu, clasa a V-a, 12 ani)

– Inima bate, bate, până se stinge, că inima e lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, El ţi-o aprinde din nou în cer. (Claudia Drăghia, clasa a II-a, 9 ani)

– Ce trebuie să facem ca să ne iubim mai mult semenii?

Ca să ne iubim semenii trebuie să ne antrenăm la nevorbit vorbe urâte. (Arcadie Marţin, clasa a II-a, 8 ani)

– Icoanele sunt portetele de familie ale lui Dumnezeu. (Ana Maria Badea, clasa a VII-a, 13 ani)

– Păsările cântă toate pentru Dumnezeu şi vreo cincizeci cântă pentru mine. (Diana Conţiu, clasa a IV-a, 9 ani)

– La uşa inimii cuiva trebuie să ciocăneşti, să năvăleşti sau să te rogi?

La uşa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocăneşti, nici să năvăleşti, nici să te rogi, ci trebuie doar să cânţi. (Florentina Stoian, clasa a VI-a, 11 ani)

– Copilăria aş putea s-o compar cu o carte foarte frumoasă pe care o citeşti foarte repede. (Dragoş Rădulescu, clasa a VII-a, 13 ani)

– Ca după ce murim să ne ridicăm la cer, trebuie toată viaţa să-i facem aripi sufletului. (Iulia Ghiţa, clasa a VIII-a, 14 ani)

– Când Îl ai pe Dumnezeu în suflet, toţi oamenii din jurul nostru ne sunt rude. ( Cătălina Opaină, clasa a VIII-a, 14 ani)

– Numai cel ce aude cu sufletul se poate încânta de concertul dat de greier şi de izvor. (Nicoleta Ştefan, clasa a VIII-a, 14 ani)

– De ce spun unele persoane despre călugări: “Săracii de ei, nu-şi trăiesc viaţa; păcat, că mulţi sunt tineri!”?

Nu-şi trăiesc viaţa, spun unii despre călugări, deoarece li se pare greşit cum călugării prea şi-au lipit viaţa de suflet şi nu şi-au lipit-o de trup, cum fac alţi oameni. (Paul Păun, clasa a VI-a, 12 ani)


– Cum poate ieşi aşa alb ghiocelul din noroi?

Cum vede noroiul ce minune creşte din el, se dă la o parte din calea ghiocelului. (Maria Istrate, clasa a VI-a, 11 ani)

– Cum vă explicaţi părerea unora care îţi zic că eşti ţăran când vor să te facă prost?

Sunt oameni care dacă vor să-i zică unuia că e prost, îi zic că e ţăran, pentru că ei cred că ţăranul are o minte cât un ghiocel, dar când colo ăia care zic aşa despre ţăran, au o minte cât o muscă de ghiocel. (Ştefan Sorin Trandafirescu, clasa a IV-a, 10 ani şi 4 luni)

– Muzica te curăţă de urât, dar numai dacă o foloseşti ca săpunul, adică toată viaţa, nu aşa, din când în când. (Irina Rădulescu, clasa a VII-a, 13 ani)

– Diferenţa dintre mama, tata şi Dumnezeu e că mama şi tata pot crea oameni, dar nu plante şi animale şi e imposibil ca ei să facă o mare. (Roxana Chiş, clasa a IV-a, 10 ani)

– Ce este muzica?

Muzica reprezintă jumătate din viaţa trăită cu omenie. (Irina Silvestru, clasa a VII-a, 14 ani)

– Sfinţii învaţă la o şcoală din cer, că ei locuiesc pe pământ, dar îngerii le aduc din cer lecţiile în fiecare zi, să le facă acasă. (Leon Alexandru Guţu, clasa a II-a, 8 ani)

– Peisajul este o caligrafie a lui Dumnezeu. (Adrian Ioniţă, clasa a II-a, 8 ani)

– Ce este umorul?

Umorul este vitamină de luat la viaţa grea. (Raluca Bărbulescu, clasa a VIII-a, 12 ani)

– La ce foloseşte să înveţi poezii?

E bine, când eşti elev, să înveţi poezii, pentru că aşa cum depun oamenii bani în bancă, pentru mai târziu, trebuie să aduni poezii în şcoală, ca să ai poezie când vei fi mare. (Ana Matei, clasa a VI-a, 12 ani)

– Dumnezeu îi iubeşte şi pe cei necredincioşi, dar îi iubeşte cu suferinţă. (Ioan Marţian, clasa a V-a, 10 ani)

– Se spune despre artişti că umblă cu capul în nori, că artistul vrea mereu să-l vadă pe Dumnezeu. (Irina Moscu, clasa a VI-a, 12 ani)

– În bisericile ortodoxe, sfinţii sunt slabi, alungiţi la faţă şi la corp, pentru că aşa arată cei care sunt buni la suflet, că lor le-a rămas în corp doar sufletul, au ajuns numai piele şi suflet. (Tudor Matache, clasa aV-a, 12 ani)

– Albinele de-aia ne dau nouă toată ceara lor, că au văzut ce facem noi cu ea, că facem lumânări pentru Dumnezeu şi atunci albinele nu o mai păstrează pentru ele. (Pavel Marţian, clasa a II-a, 8 ani)

– De ce este omul o adevărată fabrică de dorinţe?

– Omul este o adevărată fabrică de dorinţe pentru că se naşte din dorinţa de viaţă şi moare cu dorinţa de a fi veşnic. (Matei Filimon, clasa a VIII-a, 14 ani)

Top 10 ciudăţenii, de circ

Posted on by racoltapetru6

Distribuţie de excepţie pentru Circul de Stat din Bucureşti în noua stagiune 2012- 2013. Potrivit purtătorului de cuvânt al instituţiei, clovnul Emil, anul nou a însemnat pentru circ introducerea în program a nu mai puţin de zece numere noi, toate nişte ciudăţenii fără margini, menite să lase audienţa cu gura căscată.

“Garantăm, honc, honc, că nu aţi mai văzut în viaţa dumneavoastră abominaţii mai mari decât cele pe care vi le prezentăm anul ăsta. O să vă facă părul măciucă! Unele dintre aceste numere vor fi prezentate în premieră mondială. Ascundeţi femeile şi copiii şi veniţi să-i vedeţi pe anormalii ăştia!”

1. Bărbatul fără rate la bănci- Absolvent de studii superioare şi tată a doi copii, această ciudăţenie a naturii refuză de mai bine de zece ani să facă un împrumut la bancă pentru a cumpăra lucruri vitale, precum: plasma de 188 de centimetri, prăjitorul de pâine care te spală pe picioare sau BMW-ul seria 7 negru, cu geamurile fumurii. Potrivit medicilor, starea sa nu poate fi tratată în nici un fel, el fiind obligat să poarte acest stigmat pentru tot restul vieţii.

2. Eleva virgină – Deşi a ajuns aproape în clasa a VIII-a, anormala asta mică nu vrea nici în ruptul capului să facă sex cu bărbaţi. Mai mult, în obrăznicia ei fără margini susţine că vrea să se concentreze pe învăţat, să intre la facultate şi să-şi construiască o carieră, urmând să facă sex protejat la momentul potrivit, cu un bărbat de vârsta ei, care o iubeşte şi nu este fratele ei. Veniţi să o arătaţi cu degetul pe ciudată!

3. Elevul de clasa a XII-a care ştie să scrie şi să citească – Încă din clasa a I-a, Alexandru şi-a dat seama că are un handicap, deoarece ştia să scrie şi să citească. Ajuns în clasa a XII-a, starea lui Alexandru s-a agravat, el aflându-se într-un pericol real să ia examenul de bacalaureat din prima şi să facă ceva în viaţă. În continuare, părinţii lui Alexandru nu ştiu unde au greşit, însă degeneratul refuză să scrie cu “sh”, “tz”, “k”, pune toate virgulele la locul lor, e fluent în mai multe limbi şi nu joacă la pariuri!

4. Taximetristul cinstit – Născut un gherţoi ciorditor, la fel ca restul colegilor săi taximetrişti, Nicolae a uimit pe toată lumea după ce, în urma unui accident auto, suferit în 2003, a devenit un monstru, refuzând să mai fure bani de la clienţi şi comportându-se ca şi cum ar fi un om de treaba lui. Deşi Nicolae este ţinut permanent într-o cuşcă, ca să nu facă bine semenilor săi, puteţi să-l vizitaţi fără probleme, să-i aruncaţi mâncare şi să-l împungeţi cu beţe prin gard.

5. Călătorul cu autobuzul, care se spală – Născut prematur, Mihai suferă de o boală congenitală care îl obligă să facă lucruri nebuneşti. De exemplu, Mihai nu poate să reziste două zile dacă nu se spală, inclusiv pe cap, stârnind mânie în mijloacele de transport în comun cu mirosul deranjant de săpun pe care îl degajă. Este că n-aţi auzit niciodată de aşa ceva? Nici noi! Dacă aveţi noroc, puteţi să-l prindeţi pe Mihai într-o zi de vară, când face duş de trei ori pe zi şi îşi schimbă de nenumărate ori chiloţii, şosetele şi tricoul. În plus, ca o bestie, adoră să se scalde ore întregi în deodorant şi aftershave, fiind aproape de nerecunoscut.

5. Înghiţitorul de insulte – Încă de când era mic, Dorin i-a uimit pe cei din jurul său cu abilitatea impresionantă de a înghiţi insulte fără să-şi atingă organele vitale. 20 de ani mai târziu, Dorin continua să înghită insulte mari, insulte mici, insulte grase şi insulte gratuite. Există situaţii în care poate înghiţii chiar şi 100 de insulte deodată. Cu toate acestea, Dorin rămâne modest şi spune că nu s-a găsit încă insulta care să-l dovedească.

7. Securistul fără funcţie oficială – Ofiţer activ înainte de 1989, Marius nu deţine încă o funcţie oficială, ceea ce-l transformă automat în oaia neagră a Securităţii şi o sursă inepuizabilă de amuzament pentru foştii şi actualii lui colegi, care deţin cu toţii poziţii călduţe în diferite instituţii. Doar la circ ai ocazia să-l vezi anul ăsta pe Marius cum trece prin cercuri de foc în încercarea de a se angaja pe baza cunoştiinţelor sale, cum trimite CV-uri şi cum se prezintă la interviuri, totul pentru un salariu mizerabil, neinfluenţat de relaţii, mită sau şantaj.

8. Antrenorul care dă prioritate la tramvaie – Lircea Mucescu are de gând să dea pe spate publicul plătitor de bilet, cu un număr absolut incendiar.  Astfel, celebrul antrenor de oină feminină, va intra în ring alături de nu mai puţin de trei tramvaie cărora le va da prioritate. Mai întâi pe rând şi apoi în paralel. Vino să-l vezi pe Lircea cum încearcă acest truc absolut incredibil!

9. Cântăreaţa de muzică uşoară care refuză să se sinucidă – Deşi are mai bine de 15 ani de când nu a mai scos un şlagăr, nu a mai apărut la televizor sau la radio şi nu a mai făcut nimic remarcabil, fosta glorie a muzicii uşoare, Blida Grăgan, va lăsa audienţa cu gura căscată, refuzând să se sinucidă. În plus, Blida le va demonstra spectatorilor că duce o viaţă minunată, nu este alcoolică şi între timp şi-a găsit alte hobby-uri. Crezi că va reuşi? Vino la circ ca să te convingi!

9. Maşină de Bulgaria cu numere de România – Pe final, ultima, dar nu şi cea din urmă atracţie a circului, anul acesta, este o maşină din Bulgaria cu numere de România, condusă de un cetăţean straniu care insistă să plătească tot felul de taxe ridicole şi să fie tratat ca un gunoi de autorităţile române. O să mori de râs când îl vezi pe cretinul ăsta, aşa că lasă tot şi pregăteşte-te pentru circ! Ca şă vezi cât de dobitoc e, nici măcar nu are geamuri fumurii sau tobă modificată! Vino acum!

Plata în natură

Posted on by racoltapetru6

O femeie la vreo 30 de ani, după ce şi-a rezolvat treburile în capitala de judeţ, voia să ajungă acum acasă şi nu mai avea bani. Se apropie de un taximetrist şi îi spune:

– Uite, tre’ s-ajung şi eu în Trescovenii de Sus, dar nu am bani… Cum ajungem acolo, ne socotim noi.

– Bine, las’ că ne înţelegem noi pe drum!, zice taximetristul

După vreo oră, opreşte şoferul pe un câmp, ia o pătură din portbagaj şi o aşterne pe câmpul cu lucernă. Femeia, îngrijorată, îi zice:

– Vai, dar nu pot să fac asta! Sunt femeie măritată, am acasă doi copii!

– Şi ce dacă? Şi eu sunt însurat, am femeie, am copii, dar am şi 40 de iepuri de hrănit, aşa că taci şi rupe lucerna…

Orice tip de cancer se vindecă!

Posted on by racoltapetru6

Remediu natural contra CANCERULUI!

Dragi prieteni, ceea ce veţi citi în continuare a fost publicat în ziarul “Listin diario”, în Santo Domingo, cu o lună în urmă. Citind acest articol, nu credeam în ceea ce scria acolo. Acest remediu este al unui călugăr franciscan din Belen (Brazilia), pe nume Fray (călugărul) Romano, de origine braziliană. Actualmente este profesor la Seminarul din Belen. El zicea:

“Eu tratez Cancerul şi fiecare persoană poate să o facă, fără să facă miracole, doar aplicând produsele pe care le produce Natura. Înainte de a vă da reţeta, vreau să vă spun despre experienţa mea personală asupra Binecuvântatei Reţete. Ştiu diverse persoane care s-au vindecat după ce au băut remediul (persoane cărora li s-a dat doar o lună de trăit, având diverse forme de cancer în fază terminală).

După cunoaşterea virtuţilor acestui remediu total natural, mi-am propus să fac să circule, prin Internet, pentru ca fiecare persoană care are un prieten, părinte, rudă cu această teribilă boală, să-şi poată prepara singură remediul şi apoi să îl bea. O să vedeţi rezultatul chiar în săptămâna în care aţi început să îl luaţi, este ceva ce lucrează rapid”.

Reţeta pentru curarea CANCERULUI:

1) 1/2 sau 1 kg de miere de albine

2) 2 frunze mari sau 3 frunze mai mici de Aloe Vera

3) 3 linguri de Cognac, Whisky sau Ţuică (ca dilatator)

Se şterge praful de pe frunze şi se îndepărtează spinii. Apoi, planta se taie în bucăţi mici. Astfel tăiată, planta, împreună cu celelalte elemente, se introduce într-un mixer şi se mixează până se face o pastă vâscoasă. Aşa se poate deja întrebuinţa. Se poate pune în frigider sau lăsa afară, după dorinţa fiecăruia.

NU TREBUIE SĂ SE SCOATĂ PARTEA EXTERIOARĂ A FRUNZEI ŞI NICI SĂ NU SE TREACĂ PRIN SITĂ ACEST REMEDIU!!!

Călugărul Romano ne dă sfatul că trebuie luată1 lingură mare de trei ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă.

Această cură trebuie să dureze cel puţin zece zile şi numai dacă analizele arată că nu aţi avut rezultatul scontat, se mai poate repeta încă de patru ori, până la remiterea totală. Pot apărea abcese ale pielii, dar acest fapt este un simptom bun şi nu trebuie să ne îngrijorăm.

Dacă după prima parte a tratamentului (zece zile) nu se văd rezultatele dorite, să repetăm tratamentul, după ce s-au făcut investigaţiile necesare ca să vedem dacă tumoarea nu a cedat, să mai facem încă patru tratamente (a câte zece zile), până la vindecarea totală.

De şase ani, călugărul a folosit acest remediu, gratuit, cu rezultate optime. A tratat zeci de persoane din Belen şi împrejurimi. El zice că nu doar tratează Cancerul, ci îl şi previne.

Tratează cancerul de piele, de creier, de plămâni, de prostată, leucemia. De asemenea, povesteşte că a tratat o călugăriţă tânără, de numai 29 de ani, bolnavă de scleroză.

Cel ce doreşte o mărturie a unei persoane care s-a vindecat de cancer pulmonar, îl poate contacta pe dl. Fausto Pimentel, în Santo Domingo, la telefonul: ( 809 ) 247-2316.

Acest domn a publicat ceea ce a scris mai sus, ca o mulţumire pentru viaţă, deşi i se dăduse doar câteva zile de trăit.

Aş vrea să menţionez (nu eu, ci cel care scrie articolul) că nu se tratează doar cancerul, ci este şi un restaurator al celulelor naturale şi întăreşte sistemul imunitar.