În toamna asta n-am parte de-o floare,
Adun doar multe frunze ruginite
De ploaia care ține loc de soare
Și alte alduiri nedefinite.

În toamna asta zâmbetele-s rare,
Umbrite de-nnorări nenumărate,
Spre inimi razele nu-și fac cărare,
Iar bucuriile sunt alterate.

Această toamnă a venit rănită
De grijile-ascuțite ca săgeata,
Se-arată tristă și descumpănită
Că nu mai este ea laureata.

Să o-nțelegem că nu-i vinovată
Și a trecut prin multe suferințe,
Produsă de-aste vremuri ce arată
Cum noi o subminăm prin ingerințe.