În ciuda faptului că avem creieri bine dezvoltați, că beneficiem de tehnologii complexe și că ultimele secole au înregistrat mari progrese științifice, noi continuăm să fim superstițioși.

Superstițiile par să fi urmărit specia umană de-a lungul istoriei. Antropologul Claude Levi-Strauss a notat privitor la superstiții și credința în magie că ele „sunt atât de frecvente și de răspândite încât ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne confruntăm cu o formă permanentă și universală de gândire”. Chiar și în lumea modernă, superstițiile își pun amprenta pe viața cotidiană.

La baza superstițiilor este lipsa de control, susține Stuart Vyse, profesor de psihologie la Connecticut College și autor al cărții „Beliving in Magic: The Psychology of Superstition”. „În general, scopul este de a obține mai mult control. Când ceva important este în joc, iar rezultatul este nesigur, atunci intervin superstițiile care ne fac să ne simțim mai încrezători”, a declarat acesta.

Superstițiile, la fel ca oamenii care cred în ele sunt diversificate. De la atleți profesioniști care realizează anumite ritualuri sau poartă unele lucruri despre care cred că le aduc noroc, până la utilizarea talismanelor străvechi, tipurile superstițiilor pot fi diferite.

„Aveam un prieten în școală care credea că dacă părțile tăiate din unghiile sale sau ale familiei lui ar ajunge pe mâinile răufăcătorilor, aceștia le-ar putea vrăji. Așa că își strângea resturile unghiilor tăiate într-un bol special, iar seara când citea le rodea și le înghițea. L-am contactat 20 de ani mai târziu, iar el a declarat că încă mai are acest obicei, dar membri familiei refuză să îi dea resturile unghiilor lor”, a declarat Vyse.

Superstițiile legate de tăiatul unghiilor par să fie destul de des întâlnite. Chiar și artistul Pablo Picasso avea obiceiul de a-și păstra suvițele de păr și resturile unghiilor. Unele superstiții par atât de extreme încât ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva persoanele care le practică nu suferă de tulburare obsesiv-compulsivă. Însă dovezile științifice nu sunt suficiente pentru a indica o legătură între superstiții și această tulburare.

Superstițiile afectează oameni diferiți în măsuri diferite, a explicat Vyse. „Femeile tind să fie mai superstițioase. În plus, oamenii care sunt mai anxioși, deprimați sau care nu cred că dețin controlul asupra sorții lor au mai multe șanse de a fi superstițioși”, a adăugat el.

Chiar și persoanele sceptice pot cădea pradă superstițiilor. „Dacă miza este mare, iar efortul implicat este scăzut, mulți oameni raționali vor spune că nu cred în superstiții dar că nici nu vor să riște. Însă un factor și mai important este socializarea. Dacă venim dintr-o familie superstițioasă, există mai multe șanse ca și noi să fim superstițioși”.

Dar studiile arată că nu doar oamenii sunt predispuși la superstiții, ci și animalele. Într-un experiment faimos din 1948, psihologul B. F. Skinner a demonstrat că a putut condiționa porumbei astfel încât aceștia să se comporte într-un anumit fel, determinându-i să creadă că acest lucru îi va ajuta să obțină mâncare de la un aparat automat (fenomenul s-a observat chiar și în situațiile în care mâncarea apărea la intervale de timp regulate).

În ciuda bazelor lor iraționale, superstițiile pot fi de ajutor în anumite circumstanțe. „În activități care implică talent (precum golful), superstițiile legate de noroc, pot îmbunătăți performanțele. Cu toate acestea, în măsura în care credința în noroc prelungește încercările oamenilor de a juca jocuri de noroc, sau credința în puteri supranaturale încurajează apelarea la persoane care vând astfel de servicii pe internet, superstițiile pot fi dăunătoare”, a declarat Vyse.

Sursa: Business Insider